„PURIFICAREA” ROMANIEI

In 1953, Ray Bradbury, scria o „capodopera vizionară” – ”Fahrenheit 451”-, despre o societate în care statul interzice cititul și legiferează arderea cărților, izolând cetățenii într-o „bulă” socio-politică. In 1948, in Romania comunista, aceasta societate a cenzurii era deja la putere.(*)

RAPORT CIA, din feb 1952, distribuit pe 30 ianuarie 1953: „ARDEREA CĂRȚILOR ROMÂNEȘTI SI DISEMINAREA LITERATURII COMUNISTE”

PMR (Partidul Muncitoresc Roman)’ – notează raportul CIA – „a început distrugerea cărților și documentelor istorice românești.

Operele marilor nume ale literaturii române – 762 de titluri! – , de la Rebreanu la Goga, şi orice volum care menţionează provinciile istorice româneşti Basarabia şi Bucovina, sunt arse cu sutele de mii în întreaga ţară, pentru a fi înlocuite cu milioane de volume de propagandă rusești (cifra avansata: 3.701.300).

Orice carte care are de-a face cu Basarabia şi Bucovina a fost arsă imediat, chiar dacă nu era decât pură literatură. Întregul fond de la Casa Şcoalelor, cărţi despre cultura populară naţională si lucrări religioase au fost de asemenea arse”, notează CIA, in raportul desecretizat in ianuarie 2017.

Un comitet tovărăşesc condus de Mihai Roller “purifică” Arhivele Naționale, distrugând documente istorice inestimabile care dovedesc originea latină a poporului român„. Este vorba de “un tezaur national al poporului român”, avertizează CIA.

Aceste comori includ hărţi, documente, fotografii, fişe lexicografice unice ale limbii române”, care constituie “o sursă inestimabilă de informaţii geografice şi lingvistice” şi care “dovedesc originea latină a limbii române”.

RAPORT CIA, 30 ianuarie 1953 (RDP82)

Acestea au fost arse pentru că nu mulţumeau Comitetul Slavic (Comisia de Slavistică) care le-a cercetat – Emil Petrovici [1] (o unealtă a sovieticilor în Academie), Sever Pop [2] şi însuşi Barbu Lăzăreanu [3]”, se arată în nota CIA care tratează şi transformarea Academiei Românie în Academia RPR, după modelul sovietic, pe baze ideologice„.

RAPORT CIA, 30 ianuarie 1953 (RDP82)

vezi raportul CIA aici

Punctul 7 al raportului CIA mai menționează ca „Se depun toate eforturile pentru incurajarea studiilor in limba rusa: in toate casele de cultura de la sate, in școli, in colhozuri, cooperative, și in orice fel de asociație sociala sau culturala. Aceste acțiuni sunt coordonate de ALRUS, care controlează acum fiecare aspect al vieții din Romania.”

RAPORT CIA, 30 ianuarie 1953 (RDP82)

Punctul 8 (și final) al raportului CIA, subliniază:

“Conducătorii acestor acţiuni sunt:

a) Petre Constantinescu-Iaşi, descris ca “eroul literaturii naţionale române”.

b) Mihail Roller, un evreu,  care a acordat o atenţie deosebită documentelor istorice româneşti din arhivele statului. A condus un comitet special pentru a căuta dovezi istorice privind legăturile dintre România şi URSS.

c) Barbu Lăzăreanu, un evreu, bibliotecar al Academiei. Fiul lui este acum consilier al Ambasadei RPR din Paris, după ce a fost chemat din funcţia de ataşat de presă la Washington.

d) Emil Petrovici, de asemenea un membru pro-sovietic al Academiei.”

La 9 iunie 1948prin Decretul nr. 76, Academia Română a fost desființată, înființându-se în schimb o instituție complet nouă, Academia Republicii Populare Române.

Concomitent, a fost întocmită o nouă listă de membri ai Academiei R.P.R. Noua listă cuprindea o serie de nume noi, ale unor personalități legate de Partidul Comunist, cum erau Mihai Roller, Nicolae Profiri, Ștefan-Marius Milcu, Simion Iagnov, Petre Constantinescu-Iași și alții.

Peste 100 de membri ai Academiei Române nu au fost incluși în Academia R.P.R., precum Simion Mehedinţi, Alexandru Lapedatu (secretarul general al vechii Academii), Ioan Lupaş, Ion Nistor, Silviu Dragomir, Dimitrie Gusti (preşedintele Academiei în momentul epurării), Pantelimon Halippa, Onisifor Ghibu, Zenovie Pâclişanu, Constantin Rădulescu-Motru (fost preşedinte al Academiei), Lucian Blaga ş.a. (Petre Popescu Gogan, „Demolarea” Academiei Române, Memoria, nr. 28, p. 8-53).

În perioada 1948-1989, decernarea titlului de membru al Academiei a fost instrumentată politic, iar criteriul erudiției științifice a fost înlocuit cu cel al „originii sănătoase” sau al „meritelor de partid”.

In scopul rusificării culturii românești, s-a constituit, in noiembrie 1944, „Asociația română pentru strângerea relațiilor cu Uniunea Sovietică (A.R.L.U.S), al cărei președinte era C.I. Parhon. La 10 ianuarie 1945 a fost inaugurată, cu mare fast, editura „Cartea Rusă” care, pe lângă publicarea lucrărilor unor poeți și prozatori ruși recunoscuți pe plan international, a editat și cărți de propagandă, ce popularizau diverse minciuni și aberații, pentru a convinge cititorii că cea mai „avansată” cultură din lume este cea rusă, in special cea sovietică. In cărți, manuale școlare și cursuri universitare se susținea, de exemplu, ca legea conservării materiei n-ar fi fost descoperită de Lavoisier ci de Lomonosov,, că radioul n-ar fi fost inventat de Marconi, ci de Popov, că cei mai de seamă agronomi și naturaliști ai lumii ar fi fost sovieticii Miciurin și Lisenko, etc. In același scop, de rusificare a românilor, a fost înființat Institutul Maxim Gorki, instituție de învățământ superior pentru învățarea limbii și literaturii ruse. Aici erau pregătite cadre pentru predarea limbii ruse in școli și universități, dar și pentru alte instituții. Diplomele eliberate de numitul institut erau echivalente cu cele ale universităților de stat din București, Iași, Cluj, Timișoara.


citește si CENZURA COMUNISTA. Decret-Lege nr. 364 din 2 mai 1945

„CARTEA SOVIETICA NE CĂLĂUZEȘTE MERSUL ÎNAINTE” – Librăria „Cartea rusa”, București, 1951 (foto: Agerpres)

(*) De-a lungul epocilor, numeroase cărți au fost distruse in mod sistematic, după ce au fost etichetate ca fiind „interzise”. Chiar Vaticanul a creat o lista cu astfel de lucrări, cunoscutul „Index Librorum Prohibitorum”. In perioada Inchiziției, simplul fapt de a vedea sau de a atinge o astfel de lucrare putea fi si era urmat de pedeapsa cu moartea. Arderea cărților este o metoda uzuala si astăzi. De pilda, in decembrie 2015, bibliotecile facultăților (din Komi) au fost inspectate pentru a descoperi volumele educationale publicate din timpul proiectului ‘Reinnoirea Educatiei Umanitare’ desfășurat de Soros Foundation”, și, potrivit directoarei bibliotecii Yelena Vasilyeva, cărțile au fost arse in curtea facultății. In decembrie 2015, media rusa a publicat o scrisoare a lui Andrei Travnikov, trimis prezidential in Districtul Federal de Nord-Vest, către un înalt oficial din guvernământul regiunii Komi, in care se spunea ca volumele publicate cu sprijinul Fundației Soros “formează o perceptie pervertita a istoriei rusesti, popularizând directive ideologice străine de ideologia ruseasca”, motiv pentru confiscarea acestora. In noiembrie 2015, Soros Foundation a fost declarata “indezirabila” in Rusia, iar parchetul general a susținut ca pune in pericol ordinea constituționala și securitatea tarii. ONG-urile declarate “indezirabile” sunt obligate sa-și încheie operațiunile in Rusia.

[1] Emil Petrovici (n. 4 ian. 1899, Begheiți, comitatul Torontal – d. 7 oct. 1968, Bucerdea Grânoasă, județul Alba), lingvist român, membru al Academiei Romane. In 1963, premiat cu.premiul de stat pentru lucrarea „Istoria Rominiei” volumul I, publicat in anul 1960, valoarea premiului fiind de 50.000 lei (Hotărârea nr. 281/1963 privind acordarea Premiului de Stat
al Republicii Populare Romane pe anul 1962). Numele sau a fost dat unei străzi din Cluj Napoca (denumire in vigoare in 25.08.2020)

[2] Sever Pop (n. 27 iulie,1901–d. 17 februarie, 1961),lingvist. Al cincilea din cei 12 copii ai lui Carol (Leon) şi Rafila (Agripina) Pop. Face şcoala primară în comuna natală şi la Năsăud. 1911–1919, Studii secundare şi liceale la Gimnaziul superior şi la Liceul Grăniceresc din Năsăud. 1919–1923, Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din Cluj; licenţiat în Filologie modernă. 1925, doctor în litere (calificativ: magna cum laude) în Lingua et Litteratura Romenorum ut principali, în Linguistica et Philologia romanica ut subsicivis, la Universitatea din Cluj, cu o teză despre terminologia calului. 1939, Comandant al Ţinutului Străjeresc Mureş şi redactor responsabil al revistei „Îndrumări şi fapte străjereşti în Ţinutul Mureş”. 1941–1942, vicepreşedinte al Societăţii Române de Lingvistică din Bucureşti. Din 1941, începe o carieră în diplomație, consilier cultural la Legaţia Română din Roma şi director adjunct la Accademia di Romania in Roma. In 1948, este destituit din învăţământ de către autorităţile române, îi este retrasă cetățenia română și îi sunt confiscate toate bunurile.

[3] LĂZĂREANU, Barbu (n. Baruch (după alte surse Bernard) LEIZEROVICI, zis “Bubi”; fiul lui Herşcu şi Eti-Ita) (5.X.1881 Botoşani – 19.I.1957 Bucureşti) – istoric literar şi publicist, în perioada interbelică şi a războiului redactor la principalele periodice comuniste (România Muncitoare, Socialismul) sau de orientare nedisimulat stângistă (Adevărul şi Dimineaţa); cu dosar de cadre în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 1857, doc. 23); salvat de la internarea într-un lagăr de muncă (în calitate de comunist) de către regina-mamă Elena, după război co-fondator (alături de I.C. Frimu) şi prim rector al Universităţii P.C.R. (viitoarea “Academie”) “Ştefan Gheorghiu” (1946-), membru în prezidiul şi director al Bibliotecii Academiei R.P.R. (1948-1957); decorat în 1946 şi încă o dată în 1947 de către fostul suveran Mihai cu ordinul “Meritul Cultural” (în grad de Cavaler II, respectiv I); înmormântat în fostul complex “Monumentul eroilor luptei pentru libertatea poporului şi a patriei, pentru socialism” din actualul Parc “Carol” din București; Cel puțin patru străzi din România poarta numele celui care a distrus cărţile româneşti din bibliotecile ţării, în Bucureşti, Botoşani, Suceava şi Craiova.

[a] Petre Constantinescu-Iaşi, comunist “ilegalist”, Adera în 1910 la Partidul Social-Democrat, organizația locală Iaşi. Între anii 1914-1916 participa activ la acţiunile PSD şi ale sindicatelor din România; fondator al PCdR (1921) şi al Asociaţiei “Amicii URSS”, După preluarea puterii de către Partidul Comunist Român, a deţinut funcţii de mare răspundere pentru instaurarea şi consolidarea regimului comunist în România. Ministru al propagandei (din 5 martie 1946, ministru al informaţiei în Guvernul Petru Groza (1) în perioada 6 martie 1945 – 30 noiembrie 1946.În perioada 28 ianuarie 1953 – 19 martie 1957, prof. Petre Constantinescu-Iaşi a deţinut funcţia de ministru al cultelor în guvernele conduse de către Gheorghe Gheorghiu-Dej şi Chivu Stoica; vicepreședinte al Adunării Deputaţilor (1946-1948), vicepreşedinte al Prezidiului M.A.N. (din 1948), vicepreședinte al Academiei R.P.R. (din 1948), director al Institutului Româno-Sovietic (1957-1963). “Erou al Muncii Socialiste” (4 mai 1971) „cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român, pentru activitate îndelungată în mişcarea muncitorească şi merite deosebite în opera de construire a socialismului în patria noastră

[b] MIHAIL ROLLER – ARTIZANUL UNEI ISTORII FALSIFICATE


citește și

MIHAIL ROLLER – ARTIZANUL UNEI ISTORII FALSIFICATE

SCÂNTEIA – ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL P.C.R.

„STALIN SI POPORUL RUS, LIBERTATE N(E)-A ADUS”

STALIN, CĂLĂUZITORUL INTELECTUALILOR PROGRESIȘTI

ARLUS – Asociația Română pentru strângerea Legăturilor cu Uniunea Sovietică


Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s