Frontul Plugarilor – drumul spre comunism

Frontul Plugarilor – organizație politică de stânga a țăranilor români, înființată în ianuarie 1933, la Deva, sub conducerea lui Petru Groza, având ca misiune declarata mobilizarea maselor țărănești la lupta pentru apărarea drepturilor și libertăților lor.

Inițiată în județul Hunedoara, (după plecarea lui Petru Groza din Partidul Poporului, al generalului Alexandru Averescu, comandantul de la Mărăști), mișcarea, al cărei leagăn l-a constituit, la început, Banatul, se răspândește ulterior și în celelalte zone ale tării.

Congresul Frontului Plugarilor, pe Stadionul A.N.E.F. din Capitală, 24 iunie 1945, Gheorghe Gheorghiu-Dej, Romulus Zaroni, Petru Groza, Mihai Ralea, plugarul Moga Fileru; Cota: 200/1945, Sursa: Scânteia, „Fototeca online a comunismului românesc”

La alegerile din 1946, Frontul Plugarilor este aliatul comuniștilor în cadrul Blocului Partidelor Democrate (BPD). Organizația a contribuit atât la guvernare cât și la instaurarea comunismului în România, alături de Partidul Comunist Român (Partidul Muncitoresc Român).

ISTORIC

Organizația Frontul Plugarilor, condusă de Petru Groza, a fost cel mai puternic și mai de lungă durată „partener de drum” al Partidului Comunist, servind ca mijloc de propagare al ideilor comuniste, in conformitate cu care erau clasați și prezentați țăranii Deși, in discursurile vremii se încerca să se pună accentul pe diferențele existente între cele două organizații, Frontul Plugarilor a fost, de fapt, o portavoce a comunismului și o platforma de lucru pentru intențiile noii autorități, între 23 august 1944 și 7 februarie 1953, când Frontul se unește cu Partidul Muncitoresc Român (PCR).

O afiliere considerabilă, care transferă către Partidul Comunist un important capital de simpatie, cel al populației rurale – mai mare decât cel pe care l-ar fi obținut, singur, PCR.
Frontul nu era altceva decât un purtător de cuvânt al comuniștilor, un motor al căror rol principal era să pună în prim-plan țăranii comuniști, în special pe cei care îi priveau pe țărani ca pe o importantă categorie socială in „transformarea socialistă a agriculturii”.

În septembrie 1935, Frontul Plugarilor semnează un acord cu Uniunea oamenilor muncii maghiari din România (MADOSZ), iar la 6 decembrie 1935, la Țebea, sub gorunul lui Horea, încheie o înțelegere cu Blocul Democratic (organizație aflată sub influența Partidului Comunist Român, pe atunci în ilegalitate) și Partidul Socialist.
Dintre membrii marcanți ai organizației, alături de Petru Groza, au facut parte Miron Belea, Ion Moga Fileriu, Romulus Zăroni, Octav Livezeanu.

carte de membru Partidul Frontul Plugarilor, Organizația Dolj

După cel de-al doilea război mondial, in 12 octombrie 1944, Frontul Plugarilor participă la constituirea Frontului Național Democrat (F.N.D.), alături de P.C.R (PMR). și alte partide de stânga.

Frontul Plugarilor a jucat un rol major în procesul de comunizare a României – inclusiv in traseul activiștilor, de-a lungul anilor, înaintea Plenarei Comitetului Central al Partidului Muncitorilor Români din 3-5 martie 1949.

Preliminarele au constat în acțiuni de propagandă, bine organizate, concertate, bazate pe mijloace și metode testate, reflectate in toate cele cinci secțiuni majore – propagandă politică, propagandă culturală, știri și mass-media, grupuri profesionale și școli de partid – fiecare in registrul specific.

Adunarea Frontului Plugarilor la Timișoara, 18 mai 1945

Cu toate acestea (in pofida numărului mare de membri ai Frontului și al simpatizanților consacrați) rezultatele propagandei în ceea ce privește convingerea țăranilor asupra beneficiilor practicilor agricole asociate nu au fost spectaculoase.

Evoluția Frontului, după martie 1949, a fost strâns legată de transformarea agriculturii.

Frontul s-a subordonat total comuniștilor iar controlul propagandistic, în zonele rurale, devenise absolut.

Eforturile nu au însă dat rezultate notabile, numărul relativ mic de ferme colective înființate în acei ani, din inițiativa fermierilor, reprezentând cea mai bună dovadă în acest sens.

FRONTUL PLUGARILOR – CUM S-A NĂSCUT, CE ESTE , CE VREA – autor Gheorghe Micle

La 7 februarie 1953: Frontul Plugarilor se autodizolvă.

– surse: Mihail Ghelmegeanu și concepția drumului distinct al Frontului Plugarilor în relația cu P.C.R., 1944-1947; Implicarea Frontului Plugarilor în procesul de colectivizare a agriculturii – acțiuni pregătitoare; Institutul National pentru Studiul Totalitarismului; „Frontul Plugarilor: 1933-1953”, Gheorghe I. Ioniță, Gheorghe Țuțui,Inst. de Studii Istorice s̨i Social-Politice de pe Lîngǎ C.C. al P.C.R., 1970

---

Citește și: „PLUGARI DIN TOATE COLȚURILE TARII, UNIȚI-VA!”(CONGRESUL GENERAL AL FRONTULUI PLUGARILORDIN 24-27 IUNIE 1945)

---