MELITA APOSTOL, fisa de evidenta comunist ilegalist

| VEZI SI COMUNISTII ROMANIEI

APOSTOL, Melita (n. 5 iunie 1915, Făurei, jud. Putna, Moldova – România – d. 1991) (în documentele P.C.R. frecvent ortografiat şi Melitta) (n. Scharf/Scherf/Schaerf), in fisa de ilegalist „Serf„; soția lui Gheorghe Apostol până la începutul anilor ‟60, când au divorțat) – fostă ilegalistă, după război pe un post de conducere în M.A.E. (v. Constantiniu 2003, passim), apoi director general al Direcției Generale a Radiodifuziunii din cadrul Consiliului de Miniștri (1954-1958), ulterior „ziaristă”,

NR. FISA	NR. DOSAR	NUME	DATA NASTERII
4966	122277	APOSTOL MELITA	1915-06-05

• 

• 

---

Membru PCR din 1937, carnet de membru 235/2921, eliberat de organizația București.

Activează la Brasov, (1935-1936); la București (1937-1941); instructor la IRRCS (Institutul de Studii Politice, Bacau) (1946-1948); președintele comisiei de verificare Bacau (1948-1950); in aparatul CC (1951).

Cazier

Perioada	Tip condamnare	Condamnarea	Tip instituție	Nume instituție	Fapta	Observații
1939	Arest preventiv					eliberată fără a fi judecată
1941	Definitiv	10 ani închisoare	Inchisoare	Dumbrăveni, Alba Iulia, Mislea		judecată în lotul Secretariatului.

Referință bibliografică: ANIC, fond 95, dosar 122277, f. 80, f/v.

Decorată cu ordinul „Steaua republicii„, cls. a-III-a, ordinul “Apărarea Patriei” cls. II-a în 1949 (decretul nr. 873 al M.A.N. din 20 august 1949), medalia „Eliberarea de sub jugul fascist„, ordinul “Tudor Vladimirescu” clasa a II-a în 1971 (Decretul nr. 157 din 4 mai 1971);

Copii – Gheorghe (Gelu) și Sanda, cu Gheorghe Apostol. Sanda (n. 30.VII.1952, București), a emigrat în timpul regimului comunist și trăiește(2013) în orașul Holon, Israel.

„DEFECTIUNE TEHNICA”

Conducerea televiziunii „o deținea Melita Apostol, prima soție (n.r. a doua soție) a lui Gheorghe Apostol. O femeie nervoasa si justa. Când nu era de acord cu ceva, Melita cerea sa se introducă genericul cu Defecțiune tehnica si Pauza. – Bujor Ionița, despre TVR, in 1956.

GHINIONUL CU NOROC

„Mariana Zaharescu, una dintre primele crainice din televiziune, făcea aceeași munca si la Radio. Nemulțumită de ritmul dur al muncii, […] a obținut un concediu medical. Intre timp, însă, conducerea Sahia-Film, unde avea o alta colaborare, i-a cerut sa prezinte un Jurnal de știri. Mariana Zaharescu a acceptat. Ghinionul ei a fost ca tocmai la acel film a venit președintele Radioteleviziunii, Melita Apostol. Știind-o pe crainica in concediu si nemulțumită de numeroasele ei văicăreli, a cerut desfacerea contractului ei de munca. Mariana Zaharescu s-a măritat cu medicul care a vindecat-o „de nevroza”. Azi, multa lume o cunoaște ca „vocea de la Teleenciclopedia„. (jurnalul, in articolul „Meseria de crainic”)

„TOVARASA APOSTOL”

Despre Melita Apostol se știa că era soția lui Gheorghe Apostol, unul dintre liderii de vârf ai nomenclaturii comuniste. Prezența ei în staff-ul României libere se datora doar acestui fapt, că era soția unui “tovarăș” sus pus, nu pentru că ar fi avut vreo pricepere (sau interes) pentru jurnalistică. Dimpotrivă!

Despre Gheorghe Rădulescu, puțini știau de unde vine. Știa, desigur, cine trebuie, cei care-l trimiseseră acolo, (cei de la “Secție”, adică Secția de Propagandă a Comitetului Central, și, în mod sigur “Serviciile”) nu noi, cei mici, pălmașii. Ce făcuse înainte (adică înainte de a fi venit la România liberă), ce meserie avusese, ce studii, pe unde mai lucrase? Mister! Oricum, nu fusese jurnalist și, cum a dovedit-o cu prisosință, în perioada când el, împreună cu Melita Apostol s-au aflat la cârma României libere, nici nu avea de gând să fie, sau să înțeleagă ceva din specificul funcționării unei redacții, al editării unui ziar cotidian.

Nu puteai rosti (Doamne ferește!) “Melita!” (n-o făceau nici măcar cei din conducere) ci doar “tovarășa Apostol” (cu goma de rigoare!). Nu puteai rosti “Gigi”, “Ghiță”, “Gheorghe”, la adresa lui Gheorghe Rădulescu, ci doar “tovarășul Rădulescu!” Oricum, acești ”politruci” veniseră să vegheze cum se reflecta linia partidului în gazetă, și nici decum să ia parte la efortul de editare a ziarului. Ei nu scriau nimic – articole de fond, redacționale, note de călătorie – cum scriau ceilalți membri ai echipei, care continuau buna tradiție a presei românești din perioada interbelică. Desigur, o făceau pentru că ei (unii dintre ei) fuseseră atunci, jurnaliști, desigur, tineri, la început de drum. Dar jurnaliști. Și pentru că le plăcea să scrie. Aceștia însă, Melita Apostol și Gheorghe Rădulescu, erau – prin comparație cu noi, toți ceilalți, inclusiv cu cei ce fuseseră în staff-ul redacției, înaintea lor – niște sinecuriști. Aveau și ei un job. O sinecură (pentru cine știe ce servicii făcute în “ilegalitate”!) Un “salar” (substanțial, desigur, și evident, secret). Veneau dimineața (cu mașina redacției) după orele 9.00, li se aducea cafeaua, citeau (repede) ziarul/ziarele apărute în ziua aceea, pentru că și ei trebuiau să fie “bine informați” – nu numai noi, cei de rând, care trudeam din greu la tipărirea gazetei – asistau (da, acesta e cuvântul: asistau) la ședința de sumar, apoi, la prânz (adică la orele 13.00, căci prânzul lor era devreme, ca să le rămână, vezi bine, timp pentru “somnicul” de după amiază), plecau acasă (tot cu mașina redacției) și seara (uneori) mai veneau și ei, așa… pentru o oră, sau două. Și plecau din nou. După ora 8.00, seara, birourile lor erau goale.” – Elisabeta Petreanu, fost jurnalist la „Romania Libera” in anii ’50

---