| VEZI SI ARHIVA STENOGRAME
Au participat tovarăşii Nicolae Ceauşescu, Iosif Banc, Emil Bobu, Cornel Burtică, Virgil Cazacu, Elena Ceauşescu, Lina Ciobanu, Nicolae Constantin, Constantin Dăscălescu, Ion Dincă, János Fazekaş, Ludovic Fazekaş, Cornelia Filipaş, Alexandrina Găinuşe, Petre Lupu, Paul Niculescu, Gheorghe Oprea, Gheorghe Pană, Ion Păţan, Dumitru Popescu, Gheorghe Rădulescu, Aneta Spornic, Ilie Verdeţ, Ştefan Andrei, Emilian Dobrescu, Nicolae Giosan, Suzana Gâdea, Ion Ioniţă, Ana Mureşan, Constantin Olteanu, Cornel Onescu, Ioan Ursu, Richard Winter.
Au fost invitați tovarășii Marin Enache, George Homoştean, Tudor Postelnicu, Eugen Florescu.
13 decembrie 1981
Tov. Nicolae Ceauşescu: Tovarăși, am vrut să avem această ședința, în legătură cu evenimentele din Polonia; Bîrlea citește aceste texte.
Tov. Ştefan Bîrlea: Agenţia AFP transmite:
În Polonia a fost declarată starea de război sâmbătă noaptea la orele 23.00 GMT, 24.00 ora locală, a anunţat generalul Jaruzelski. El a anunţat, de asemenea, arestarea conducătorilor extremişti ai „Solidarităţii” şi a altor membri ai unor organizaţii ilegale care vor fi deferiţi Curţii marţiale.
Măsura a fost adoptată de Consiliul militar de salvare naţională, a precizat Jaruzelski într-o alocuţiune pronunţată în cadrul buletinului de ştiri de la orele 6.00, difuzat de postul de radio naţional. Au mai fost arestate „persoanele responsabile de erorilor din anii ’70 şi anume fostul prim-secretar Edward Gierek, fostul prim-ministru, Piotr Jaroszewicz, precum şi Zdzisław Grudzień, Jerzy Łukaszewicz, Jan Szydłak şi T[adeusz]. Wrzaszczyk”, foşti membri ai Biroului Politic, care vor fi deferiţi Curţii marţiale.
Forţele de ordine au ocupat la orele 4.00 GMT, 3.00 ora locală, secţia din Varşovia a sindicatului independent „Solidaritatea” şi au arestat pe unul din conducătorii săi, Krzysztof Słiwinski, liderul secţiei internaţionale a sindicatului din Varşovia. Zeci de maşini cu miliţieni, maşini militare ale armatei şi vehicule obişnuite încărcate cu militari, în uniformă, patrulează pe străzile capitalei. Toate legăturile telefonice şi telex fuseseră subit întrerupte la orele 23.00 – ora locală.
De asemenea, tot agenţia de presă AFP transmite, în continuare, că generalul Jaruzelski a declarat duminică, într-un mesaj radiodifuzat, că Polonia ar trebui să rezolve criza prin propriile sale forţe, părând să excludă prin aceasta un apel la o intervenţie sovietică. „Suntem o ţară suverană. Trebuie să ieşim din această criză prin propriile noastre forţe”, a spus primul ministru polonez. Adresându-se „aliaţilor şi prietenilor” Poloniei, el a subliniat că „alianţa polono-sovietică va rămâne elementul crucial” al politicii Varşoviei. Generalul Jaruzelski s-a adresat opiniei publice internaţionale cerându-i să dea dovadă de înţelegere şi a adăugat: „Acţiunea noastră nu ameninţă pe nimeni”
Generalul Jaruzelski a cerut soldaţilor să fie fideli jurământului lor, declarând: „De atitudinea voastră depinde soarta ţării”. El a cerut, de asemenea, miliţiei „să apere ţara împotriva duşmanului” şi muncitorilor „să renunţe la dreptul lor imprescriptibil de grevă pentru a permite ca ţara să iasă din criză”.
Într-un apel dramatic adresat bărbaţilor şi femeilor din Polonia, pe care i-a numit fraţii şi surorile sale, generalul Jaruzelski a cerut să nu fie vărsată nici o picătură de sânge polonez şi să se facă totul pentru a evita războiul civil.
Mesajul generalului Jaruzelski, citit pe un ton grav şi trist, a fost precedat şi urmat de imnul naţional. Postul de radio polonez nu a furnizat nici o altă informaţie suplimentară şi difuzează muzică de Chopin.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Cam acestea sunt informaţiile pe care le avem, până la această oră. Voi ce mai aveţi?
Tov. Tudor Postelnicu: Tovarăşe secretar general, vă raportez că faţă de cele comunicate imediat de ambasadorul polonez, el a transmis că nu au nici un fel de legătură radio şi roagă recepţionarea numai a comunicatelor pe postul „Radio Varşovia”, reţine atenţia „Radio Varşovia” şi că va primi instrucţiuni în cursul zilei de astăzi asupra modului în care să acţioneze.
Suplimentar, faţă de transmisiile celorlalte agenţii de presă, agenţia „TASS”, confirmă „France Press” că radioteleviziunea sovietică şi-a întrerupt emisiunea şi a transmis oficial declararea „stării de război” din Polonia. Sunt însă controverse, deoarece se anunţă „stare de război”, „stare excepţională”, alţii „stare de necesitate”.
În rest, sunt probleme care au fost anunţate oficial.
Tov. Constantin Olteanu: Tovarăşe secretar general, permiteţi-mi să raportez. Faţă de ştirile difuzate, s-a anunţat, de asemenea, că în unele voievodate, în instituţiile centrale, funcţiile principale au fost preluate de comisari militari. De asemenea, s-a anunţat că secretarul de stat pentru afacerile externe, american, Haig, care se află într-un turneu prin mai multe ţări, şi-a întrerupt vizita şi a luat legătura cu miniştrii de externe din Anglia, R.F. Germania şi Franţa, pentru a se sfătui ce poziţii să adopte în legătură cu evenimentele din Polonia.
De asemenea, s-a anunţat că localitatea Gdańsk este izolată, nu numai prin legăturile telefonice, dar prin toate căile este izolată.
Tov. Ştefan Bîrlea: S-a primit şi o declaraţie a agenţiei „TASS”, în care se spune: «Luând cuvântul la radio, în dimineaţa zilei de 13 decembrie, W. Jaruzelski, prim-secretar al Comitetului Central al P.M.U.P., preşedintele Consiliului de Miniştri, ministrul apărării naţionale a R.P. Polone, a anunţat că din cauza anarhiei care ameninţă ţara, a acţiunilor iresponsabile ale forţelor extremiste ale „Solidarităţii”, care se străduie făţiş să pună mâna pe putere, printr-un decret al Consiliului de Stat al R.P. Polone, la 13 decembrie, orele 00.00 în ţară se introduce starea de război».
Tov. Nicolae Ceauşescu: Tot aşa au declarat şi ei „Starea de război”!
Tov. Ştefan Bîrlea: Mai departe se spune: A fost creat Consiliul militar pentru salvare naţională, au fost numiţi comisari împuterniciţi să controleze activitatea organelor administraţiei de stat – de la ministere până la comune. Ei au, de asemenea, dreptul că înlăture din posturi persoanele care nu-şi fac datoria.
S-a hotărât să fie internaţi liderii extremişti ai „Solidarităţii”, precum şi membrii organizaţiilor antisocialiste ilegale. A fost internat, de asemenea, un grup de persoane care poartă răspunderea pentru criza social-politică şi economică din Polonia. Între acestea se află Gierek, Jaroszewicz, Grudzień, Szydłak şi alţii.
W[ojciech]. Jaruzelski a arătat că partidul şi guvernul acţionează consecvent pentru crearea Frontului de înţelegere naţională, pentru unirea tuturor forţelor patriotice ale poporului în numele salvării Poloniei.
El a cerut ca în ţară să fie instaurat calmul social, să înceapă funcţionarea normală a economiei naţionale, să fie restabilită încrederea şi respectul faţă de organele de stat ale puterii.
W[ojciech]. Jaruzelski a chemat la unirea rândurilor partidului, forţă conducătoare în societate care se pronunţă consecvent pentru consolidarea şi edificarea în continuare a socialismului în Polonia.
El a subliniat că poporul polonez dă o înaltă apreciere prieteniei cu Uniunea sovietică şi alte ţări ale comunității socialiste, ajutorului lor frăţesc. Polonia, a spus W[ojciech]. Jaruzelski, va rămâne o verigă indestructibilă a comunității socialiste.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Până mai vedem ce se mai întâmplă – de altfel, am vrut să discutăm şi la şedinţa de marţi a Comitetului Politic Executiv, această problemă –, aş vrea să citim aici unele aprecieri pe care le-am făcut, referitoare la Polonia, în discuţiile pe care le-am avut cu Sergei Kraiger (9-10 noiembrie 1981 – nota P. Opriş), cu Lionel Jospin (noiembrie 1981 – nota P. Opriş) şi Bettino Craxi.
Materialul nu este însă pregătit – eu am vrut să mai mă uit la el –, este redactat aşa cum este luat din stenogramele respective, însă este interesant să ne putem de acord asupra unui punct de vedere.
Tov. Ştefan Bîrlea: Problemele legate de situaţia din Polonia sunt, într-adevăr, foarte complicate. Este greu de spus cum s-a ajuns aici. Cauzele care au determinat această situaţie sunt mai multe şi complexe, întrucât ele sunt legate, în parte, şi de istoria şi tradiţiile Poloniei, de faptul că totuşi, sub o formă sau alta, nu s-a ţinut seama de această istorie şi de aceste tradiţii.
Problemele economice au fost mai mult un pretext, pentru că situaţia din Polonia era destul de bună din punct de vedere economic. Desigur, în Polonia s-au făcut o serie de greşeli în acest domeniu, dar au fost obţinute şi rezultate foarte mari pe calea dezvoltării socialiste a economiei, în general. Iar de un an de zile situaţia nu s-a îmbunătăţit, ci, dimpotrivă, s-a înrăutăţit. Nu s-ar putea spune că ar fi vorba de un protest împotriva construcţiei socialiste şi a formelor de construcţie socialistă în Polonia. Mai iute aş spune că Partidul Muncitoresc Unit Polonez a produs anumite denaturări ale principiilor socialiste, inclusiv ale organizării partidului şi în aceasta constă o anumită îndepărtare de clasa muncitoare, lucru care se vede şi în compoziţia din trecut a organelor de partid, a partidului însuşi, care a neglijat măsurile necesare întăririi forţei organizatorice în rândul clasei muncitoare. Aceasta a făcut ca în partid să pătrundă cu preponderenţă o serie de elemente mic burgheze, intelectuale, cu mentalitate mic burgheză, străine, de fapt, de clasa muncitoare şi a determinat în partid lipsa de unitate, de concepţie şi orientare clară.
În același timp, nu se poate neglija existenţa unor forţe care niciodată nu s-au împăcat cu socialismul lor, iar, pe prim plan, în această privință, se găsește biserica catolică care, de fapt, este la originea şi inițiatoarea acestei mișcări care s-a concretizat în „Solidaritatea”. Acțiunea a început cu slujbe religioase. Însuși Congresul „Solidarității” a început cu o slujbă la catedrală.
De mult timp, în Polonia au existat forţe antisocialiste care s-au organizat, faţă de care partidul şi statul polonez n-au luat măsuri, le-au tolerat.
Au fost făcute mari concesii bisericii catolice, care în Polonia joacă un rol net reacţionar. Prin alegerea Papei în persoana unui polonez s-a stimulat tocmai activitatea acestor elemente din rândul bisericii catolice.
Într-un anumit fel, conducerea poloneză a încurajat asemenea stări de lucruri şi chiar a considerat că i-a revenit şi jumătate din Vatican, atunci când Papa a fost ales în persoana unui cetăţean polonez.
După părerea noastră, tocmai datorită acestui complex de factori s-a ajuns la evenimentele care au avut loc şi au loc încă. „Solidaritatea” este rezultatul de fapt al activităţii tuturor acestor factori şi, în primul rând, al bisericii catolice, care a avut rolul hotărâtor şi sub patronajul căreia ea s-a născut. Aceasta arată că nu este vorba de o organizaţie muncitorească, de clasă, ci de o organizaţie catolică, combinată cu multe elemente antisocialiste care, datorită greşelilor făcute de partid, a putut să influenţeze o parte a clasei muncitoare din Polonia.
De altfel, dacă analizăm ceea ce s-a spus la Congresul „Solidarităţii”, vedem că pe primul plan stau mai cu seamă probleme de ordin politic, inclusiv legate de sentimentul naţional, care la polonezi a fost întotdeauna foarte puternic.
În toată perioada de după război, partidul şi statul polonez au neglijat sentimentul naţional al polonezilor. În loc ca partidul şi guvernul polonez să fie exponentul sentimentului naţional – înţeles just, nu în sens naţionalist îngust, dar ca sentiment socialist şi democratic al poporului – au neglijat acest sentiment şi acesta a fost exploatat de biserica catolică, de cercurile reacţionare din Polonia. Biserica şi-a arogat dreptul de a fi exponentul sentimentului naţional al polonezilor. Deci, este necesar ca partidul, statul polonez să acorde atenţie corespunzătoare sentimentelor, problemelor de ordin naţional, de cultură, de istorie şi să devină ei – partidul şi guvernul, exponentul acestor preocupări, acestor sentimente şi să ia această armă din mâna catolicilor şi „Solidarităţii”.
Am spus acestea pentru a se înţelege, totuşi, caracterul deosebit al situaţiei din Polonia. Desigur, ele nu pot justifica lucrurile, dar relevă tocmai nesocotirea unor trăsături ale societăţii socialiste, ale tradiţiilor, faptul că nu s-a ţinut seama de istoria şi de tradiţiile poporului polonez.
Pornind de la această situaţie, noi considerăm că este necesar, în primul rând, ca partidul să se orienteze spre clasa muncitoare, să-şi întărească rândurile în clasa muncitoare şi să ducă o politică bazată pe clasa muncitoare, pe ţărănime.
Până acum s-a făcut puţin în direcţia aceasta. S-au făcut ceva paşi în direcţia apropierii de muncitori dar, după părerea mea, nu este suficient. Ca să vă spun – cum gândim noi – nu pentru a fi publicat, considerăm că pentru Polonia, şi nu numai pentru Polonia, în actualele împrejurări în fruntea partidului trebuia să fie un activist din rândul muncitorilor.
Trebuie să vă spun că încă la întâlnirea pe care am avut-o, acum un an, în decembrie, noi am insistat, arătând că este necesar să se pună bază pe clasa muncitoare şi că partidul trebuie să devină, în acelaşi timp, exponentul sentimentului naţional al poporului.
Desigur, noi am considerat şi considerăm că problemele trebuie soluţionate înşişi de polonezi, că nu trebuie să se ajungă la o intervenţie din afară. Aceasta ar complica mai mult situaţia şi în Polonia, şi pe plan internaţional. Noi considerăm că polonezii pot să-şi soluţioneze singuri problemele şi ne pronunţăm ferm pentru a fi lăsaţi să-şi rezolve singuri situaţia. Nu este însă mai puţin adevărat că prin intermediul unor elemente s-a acordat un sprijin destul de puternic din afară în crearea situaţiei existente, în dezvoltarea „Solidarităţii”. Spun însă că, activitatea din afară nu justifică deloc ceea ce s-a întâmplat în Polonia. Vina o poartă conducerea poloneză. Dar, actualmente, şi aici se pune problema de a nu se încuraja în nici un fel, din afară, şi de a nu se da sprijin acelor elemente care pun în discuţie construcţia socialismului şi alianţele pe care le are Polonia, pentru că aceasta înseamnă de a împinge la o confruntare internă care poate avea, de asemenea, consecinţe foarte grave.
Este necesar ca polonezii să-şi caute singuri soluţiile necesare, înţelegerea între ei, asigurând însă dezvoltarea socialistă şi, sigur, găsind forme de conducere democratică, care să răspundă cerinţelor maselor populare şi să dea nu numai sentimentul, ci să şi creeze condiţiile participării polonezilor la conducere. Am impresia că unele măsuri au şi început să fie luate, inclusiv cele legate de autoconducere. Însă partidul şi statul polonez ar trebui să acţioneze cu mai multă hotărâre, cu mai multă fermitate, în direcţiile de care am vorbit.
Considerăm că lucrurile sunt încă complexe. Statul, partidul au făcut, totuşi, prea multe concesii forţelor antisocialiste din Polonia şi, acum, trebuie să-şi recucerească poziţiile. Sigur, aici, ar trebuie adăugate problemele muncii educative, politice, ideologice, cu tot ceea ce cuprinde aceasta. Noi nu considerăm că va oferi o soluţie bună pentru Polonia, în actualele condiţiuni, o uniunea națională cu „Solidaritatea”. Uniunea trebuie realizată cu muncitorii, cu țăranii, nu cu „Solidaritatea”.
Desigur, nu avem acum timp şi nimeni nu a făcut încă, nici chiar polonezii nu au făcut o analiză cum s-a ajuns aici. Şi ar fi greu ca noi să o facem acum în locul lor. Acestea sunt numai unele aspecte, din ceea ce cunoaştem noi. Am avut întotdeauna relaţii bune cu Polonia. Între altele, în 1939, când Polonia a fost împărţită între Hitler şi Stalin, armata poloneză sau ce a mai rămas din ea a trecut prin România. Inclusiv actualul preşedinte al Consiliului de Miniştri a trecut prin România ca simplu ofiţer. Dar, pornind de aici, polonezii trebuie să fie lăsaţi să-şi rezolve singuri problemele. Ei încearcă acum să se acomodeze cu „Solidaritatea”, dar „Solidaritatea” nu trebuie să fie încurajată să meargă la o confruntare internă pentru că aceasta ar putea duce la o situaţie foarte gravă.
Problema se pune aşa: care este baza ideologică a acestei mişcări „Solidaritatea”?
Eu am fost şi sunt un vechi sindicalist. De 50 de ani. Cunosc bine mişcările sindicale. Întotdeauna intervenţia bisericii în mişcarea sindicală a avut un caracter net reacţionar. Este greu să se accepte ideea că, în împrejurările actuale, biserica catolică poate deveni o forţă progresistă în mişcarea sindicală, când nu a fost niciodată aşa ceva. Cu atât mai mult acum.
De aceea, pornind de la baza ideologică a acestei mişcări – şi Wałęsa nu a ascuns niciodată că este finanţat de biserica catolică şi că are binecuvântarea Papei – trebuia să vedem care este caracterul ei. Este greu de vorbit de o mişcare care are, într-adevăr, scopul de a îmbunătăţi şi perfecţiona dezvoltarea socialistă. Cu crucea nu se poate construi socialismul! Şi aceasta au spus-o încă primii revoluţionari burghezo-democratici. Trebuie să avem întotdeauna în vedere situaţiile concrete şi, de aceea, am spus că trebuie ţinut seama de realităţile din Polonia, de influenţa puternică a bisericii catolice, precum şi de faptul că „Solidaritatea” a ştiut să exploateze sentimentul naţional al polonezilor, ceea ce nu a făcut Partidul Comunist, care a neglijat acest sentiment.
Aceste stări de lucruri nu au fost înţelese de polonezi, în sensul de a desfăşura o activitate politică, organizatorică; nu este vorba de măsuri administrative; asemenea probleme nici nu pot fi soluţionate pe linie administrativă. Ele sunt probleme foarte complexe. Pentru a aprecia o mişcare socială sau alta, trebuie să vedem pe ce poziţii se situează şi cine o susţine. Atunci vom înţelege mai bine caracterul unei acţiuni sau alta a mişcării respective.
În Polonia sunt şi multe probleme economice de soluţionat. Apare evident că a existat un plan bine pus la punct de dezorganizare a economiei în Polonia. Nu întâmplător s-a ajuns aici; începând din iulie anul trecut, s-a acţionat sistematic pentru dezorganizarea vieţii economice în Polonia. Partidul şi guvernul trebuie să pună pe primul plan reluarea activităţii economice, introducerea ordinii, disciplinei în producţie, ca o condiţie a asigurării dezvoltării, în continuare, pe calea socialistă a Poloniei – cu toate celelalte probleme despre care am vorbit. În fond, producţia de cărbune a scăzut cu 60 milioane tone. Dacă această producţie ar fi exportată la preţ oficial – şi cărbunele se cere – Polonia ar avea suficiente mijloace financiare să-şi plătească datoriile în 3-4 ani de zile şi să-şi asigure dezvoltarea economică.
Problema este ca polonezii să se apuce să muncească, pentru că, fără muncă nimeni nu poate să-şi asigure cele necesare. Polonia, pe lângă cărbune, are şi alte bogăţii, are o industrie destul de bună care poate să joace, de asemenea, un rol important.
Numai în treacăt, vreau să menţionez că noi, acum un an, am spus la Moscova, la întâlnirea care a avut loc, că situaţia agriculturii poloneze este rezultatul politicii agrare greşite, încurajarea proprietăţii private şi neglijarea sectorului socialist în agricultură. Aceasta s-a răsfrânt negativ asupra economiei, în general, şi asupra aprovizionării populaţiei cu produsele necesare.
Sunt probleme de conducere, de crearea cadrului democratic, de participare a maselor la conducerea societăţii; problema democratizării conducerii economiei şi statului este, de asemenea, o cerinţă a dezvoltării socialiste.
Noi, de asemenea, la întâlnirea de la Moscova, am insistat foarte mult asupra acestor probleme. Răspunsul la acţiunile „Solidarităţii” trebuie să fie crearea consiliilor muncitoreşti în întreprinderi, participarea muncitorimii la conducerea activităţii economice de sus până jos şi de jos până sus.
Aşa privim noi problemele din Polonia.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Sunt extrase – aşa cum am spus – din 3 stenograme; discuţiile pe care le-am avut cu Kraiger, cu Jospin şi Craxi. Sigur, nu am reuşit să văd materialul; vream să-l pun la punct şi marţi să-l discutăm în şedinţa Comitetului Politic Executiv.
Cred, tovarăşi, că şi pentru partid trebuie să dăm o orientare cu situaţia din Polonia. Sigur, acum au intervenit noi probleme, dar aprecierile generale sunt acestea. Şi, după cât am fost informat, şi socialiştii francezi, şi italieni, au apreciat acest lucru; au avut chiar convorbiri între ei şi au spus că este just pusă această problemă. De aceea, eu am insistat şi la unii, şi la alţii, asupra acestor probleme.
Tov. János Fazekaş: Foarte bine aţi procedat.
Tov. Ştefan Andrei: Însăşi Craxi a spus că Papa se ocupă, în mod direct, de Polonia şi a avut întâlniri cu conducătorii bisericii catolice, la Roma.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Sigur, acum urmează să vedem cum vor evolua lucrurile în Polonia.
Tov. Ştefan Andrei: Am vorbit, la Varşovia, cu tovarăşul ambasador, şi mi-a comunicat că la ora 9.00, ora 10.00, ora noastră, au fost convocaţi de tovarăşul Jaruzelski, care va face o informare în legătură cu această problemă.
În al doilea rând, mi-a spus că la Varşovia lumea se plimbă, este ceva normal, nu este nici o forfotă; este linişte şi calm.
Tov. Cornel Burtică: Telefonic aţi vorbit?
Tov. Ştefan Andrei: Da; noi avem telefon „TO” direct cu ambasadele.
Tov. Nicolae Ceauşescu: De fapt. legăturile telefonice le-au întrerupt probabil între cetăţeni.
Tov. Ştefan Andrei: Acum, ca să fim sinceri, polonezii sunt obişnuiţi, lor le place.
Tov. Elena Ceauşescu: Nici nu pot trăi, nu se simt bine dacă nu au aşa ceva …!
Tov. Nicolae Ceauşescu: Probabil că nu-i surprind, pentru că nu erau la lucru. Dar să aşteptăm să vedem ce comunicări le vor face ambasadorilor.
Tov. Ştefan Andrei: Şi i-au prins pe toţi, la Gdańsk; toţi erau aici pentru că au vrut să organizeze o demonstraţie mare pe data de 17 decembrie.
Tov. Elena Ceauşescu: Liniştea, în orice caz, este aparentă, este la suprafaţă.
Tov. Gheorghe Rădulescu: Cei din „Solidaritatea” erau la Gdańsk ?
Tov. Nicolae Ceauşescu: Sigur.
Tov. Ştefan Andrei: În fond, ei şi-au propus să-i prindă la Gdańsk şi acum îi izolează. De altfel, acum au instalat şi comisarii militari.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Problema va fi, mâine, când se va relua lucrul; pe stradă nu au probleme. În orice caz, au început-o târziu …!
Tov. Ilie Verdeţ: Problemele acestea sunt mai de mult.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Şi nu numai aceste probleme; de fapt, tot ce s-a întâmplat în Polonia în ultima vreme a contribuit la această situaţie.
Tov. Ilie Verdeţ: Sigur; este greu să spui acum toate aceste lucruri şi s-au apucat cu arestarea acestor oameni şi spun că sunt vinovaţi.
Tov. Elena Ceauşescu: Este o măsură politică.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Cred că şi o răfuială politică între ei! Lor le este teamă de o reorganizare a forţelor, a partidului pentru că şi-au pierdut foarte mult încrederea şi exista tendinţa – după ştirile care le avem noi – ca activiştii mai vechi, comuniştii să încerce să refacă partidul pe baze sănătoase şi vor să împiedice şi acest lucru. Acest lucru demonstrează şi măsurile luate împotriva unor vechi activişti.
Tov. Elena Ceauşescu: Sunt cunoscute.
Tov. Ilie Verdeţ: Şi activul nostru de partid trebuie să cunoască aceste probleme.
Tov. Ştefan Andrei: Totuşi, nu este stare de război.
Tov. Gheorghe Rădulescu: Mai degrabă o „stare militară”; probabil că nu s-a tradus bine.
Tov. Constantin Olteanu: Permiteţi-mi să raportez, tovarăşe secretar general. În Constituţia poloneză nu există noţiunea de „stare excepţională” şi „stare de necesitate”, şi au numai „stare de război”.
Tov. Elena Ceauşescu: Deci, aceasta este explicaţia cu această „stare de război”!
Tov. Nicolae Ceauşescu: Da, în Constituţia lor se prevede numai „stare de război”. Ei au declarat că „cheamă la unirea partidului şi edificarea socialismului în Polonia”. Ei au dreptul să facă totul.
Tov. Elena Ceauşescu: Sigur, că au dreptul; au pus şi comisari militari.
Tov. Ştefan Andrei: Au creat şi Consiliul militar. Plenara Partidului Muncitoresc Unit Polonez, care a avut loc nu demult, a hotărât să dea puteri excepționale Consiliului de Stat; decretul a fost aprobat în plenara Comitetului Central al partidului.
Tov. Paul Niculescu: De fapt, la plenara care a avut loc, au şi anunţat nişte măsuri mai ferme, mai drastice şi chiar măsuri excepţionale pe care le vor lua.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Deci, cam astea sunt problemele. Să vedem ce spun mai departe. Nu se pare că ei s-au gândit să ceară ajutor deocamdată. Sigur, depinde cum vor evolua lucrurile. Trebuie urmărit!
Tov. Elena Ceauşescu: Din declaraţie rezultă clar că vor să rezolve singuri, şi ar fi bine să facă acest lucru.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Dacă ar cere ajutor, ar cere sprijin, în primul rând, în ţară.
Tov. Elena Ceauşescu: Absolut, şi al armatei.
Tov. Gheorghe Rădulescu: La ora actuală, armata este sigura forţă acolo, aşa că o ţine pe ea în frunte.
Tov. Paul Niculescu: Nu de mult, a fost o delegaţie la noi, şi oamenii parcă le era frică să vorbească, oamenii erau timoraţi.
Tov. Ludovic Fazekaş: Şi chiar spuneau că nu ştiu cum vor mai rezista.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Deocamdată acestea sunt problemele. Să vedem cum vor mai evolua lucrurile.
Tov. Ştefan Andrei: Tovarăşii vor aduce imediat materialul comunicat de ambasadorul nostru.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Trebuie să vedem declaraţiile oficiale. Apare clar că lucrurile mergeau din ce în ce mai prost. De aceea, au luat şi măsuri mai ferme. Acestea vroiau să forţeze lucrurile.
Tov. Gheorghe Rădulescu: La „Solidaritatea” vă referiţi.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Sigur!
Tov. Cornel Burtică: Le-au dat şi posibilitatea să se organizeze, şi în presă, să dezorganizeze viaţa de partid.
Tov. Ştefan Andrei: Şi-au creat un centru la Gdańsk.
Tov. Elena Ceauşescu: Au greutăţi mult mai mari acum decât dacă ar fi luat-o de la început aşa cum trebuie!
Tov. Cornel Burtică: Au luat ceva măsuri, dar le-au întrerupt.
Tov. János Fazekaş: În loc să se concentreze împotriva contraloviturii, s-au apucat de alte probleme.
Tov. Gheorghe Rădulescu: Au trimis, totuşi, o forţă armată acolo.
Tov. János Fazekaş: Cu banii din Occident.
Tov. Ştefan Andrei: Şi revistele pe care le scoteau în mii de exemplare.
Tov. Cornel Burtică: În partid a fost ideea că trebuie să schimbe situaţia, iar pe de altă parte i-au încurajat pe ceilalţi.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Însă dacă nu vor trage concluzii politice, nu vor soluţiona problemele acestea. Sigur, vor reuşi să pună ordine, dar dacă nu vor trage concluzii politice privind poziția lor, activitatea politico-educativă nu vor face nimic, pentru că, în fond, cea mai mare parte a activului era de acord cu „Solidaritatea”. Ei credeau că prin „Solidaritatea” îi fac pe sovietici să tragă concluzii şi să-şi afirme poziţia lor. Dar asta nu se rezolvă aşa! Dacă nu vor trage concluzii, vor mai trece câţiva ani, pentru că sunt probleme de fond pe care societatea poloneză nu le-a rezolvat. Şi – aşa cum am spus – biserica catolică le foloseşte împotriva partidului. De fapt, partidul nu reprezenta Polonia, ci biserica.
Tov. Cornel Burtică: Catolicismul în Polonia este foarte puternic. Vor avea probleme destul de complicate.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Vor lua măsuri; o să închidă fabricile, şcolile, şi nu vor avea probleme. Realmente, toată problema aceasta este legată mult de istorie.
Tov. Elena Ceauşescu: Au greşit oricum!
Tov. Nicolae Ceauşescu: Au neglijat sentimentul naţional al polonezilor, care este foarte puternic, dar în schimb a fost exploatat de biserica catolică.
Tov. Gheorghe Rădulescu: Foarte mult!
Tov. Nicolae Ceauşescu: Şi când discuţi cu ei, spun „nu”, iar public spun altfel. De altfel, Polonia a fost de câteva ori ocupată, au avut multe probleme.
Tov. Ştefan Andrei: De 4 ori.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Şi sigur că problemele acestea îi preocupă. Apoi, au şi cealaltă problemă: cu graniţa şi cu cei 10 milioane de oameni plecaţi în afară …
Tov. János Fazekaş: 14 milioane.
Tov. Nicolae Ceauşescu: … şi în majoritate, în Statele Unite ale Americii; au o influenţă foarte puternică asupra întregii ţări.
Tov. Elena Ceauşescu: Trebuie să se desfăşoare o muncă ideologică foarte intensă.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Sigur, dar trebuie lămurite anumite probleme. Realmente, toate problemele privind independenţa naţională, privind celelalte probleme trebuie să fie problemele partidului, a politicii statului. Dacă aceasta o laşi pe seama bisericii catolice nu faci nimic. De aceea are şi autonomia aceasta biserica catolică. De fapt, este ţara cu cea mai puternică influenţă catolică; este cam cum este islamismul acesta în Iran, cu Khomeiny, cam aşa este şi în Polonia cu catolicismul şi cu Papa.
citește si 
UN INTERVIU SECRET
Tov. Gheorghe Rădulescu: Catolicii cei mai activi sunt polonezii.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Şi cel mai reacţionar! În Italia nu este aşa; au şi o poziţie mai progresistă în diferite privinţe, dar în Polonia s-au postat pe poziţii net reacţionare.
Tov. Ştefan Andrei: Tovarăşe Ceauşescu, deja s-a terminat informarea ambasadorilor de către generalul Jaruzelski, ambasadorul nostru s-a înapoiat şi redactează nota. Imediat ce termină o vor transmite.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Imediat să ni se aducă!
Sigur, pozitiv este că vor să rezolve ei singuri această problemă. E rău că s-a întâmplat acum, trebuia să facă aceasta, în 1980, în vară; atunci trebuia să pună ordine. Dacă ar apela la ajutor străin, ar îndepărta masele populare.
Tov. Gheorghe Rădulescu: De fapt, au o aversitate totală şi faţă de nemţi. Au încercat să facă nişte schimburi militare şi au avut probleme.
Tov. Paul Niculescu: Şi faţă de ruşi.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Totuşi, singurii care rămân sunt sovieticii, însă aceasta va ridica probleme.
Tov. Cornel Burtică: Pe plan internaţional.
Tov. Paul Niculescu: În primul rând, probleme interne.
Tov. Ilie Verdeţ: Şi va da „apă la moară” celorlalţi.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Ungurii nu sunt dispuşi să meargă. De exemplu, recent, în şedinţa ordinară a Comitetului militar al miniştrilor apărării ai ţărilor participante la Tratatul de la Varşovia, ungurii au refuzat să semneze un Apel.
Tov. Paul Niculescu: Ce Apel?
Tov. Ilie Verdeţ: Se cunoaşte.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Noi l-am discutat în Biroul Permanent al Comitetului Politic Executiv; tovarăşii nu cunosc.
Sovieticii au vrut să introducă în comunicatul general, asupra acestei ședințe, o apreciere despre Polonia, spunând că este necesar, fiind în fond, în pericol, securitatea ţărilor socialiste, care trebuie să intervină pentru a se garanta securitatea. De fapt, să se aprobe intervenția. Sigur, ceilalți delegați au fost de acord. Noi am fost împotrivă şi ungurii au spus că întreabă acasă.
Sigur, noi le-am spus că nu acceptăm acest lucru în comunicat şi nu s-a acceptat. Şi atunci, au vrut să dea un comunicat separat. Ungurii au spus atunci că dacă nu semnează şi tovarăşii români, nu semnează nici ei.
Tov. Paul Niculescu: Foarte frumos!
Tov. Nicolae Ceauşescu: Este adevărat că acolo, sovieticul a declarat ce s-a întâmplat la ei, apoi ungurul a spus că ce să înțeleagă prin aceasta – a bătut şi cu pumnul în masă – şi a spus că „jigniţi poporul ungar”, şi altele.
Tov. Constantin Olteanu: Şi a mai declarat că, tocmai trăgând învățăminte din evenimentele din 1956 nu vor să semneze această declarație.
Tov. Nicolae Ceauşescu: În orice caz, nu este agreată intervenţia străină.
Tov. Petre Lupu: Cine o agrează …?! Şi aşa au destule probleme.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Sigur, bulgarii pot trimite o companie sau un batalion; cehoslovacii nu, practic rămân numai sovieticii. Nemţii (n.r. RDG) nu vor să trimită.
Tov. Cornel Burtică: În presă ar trebui să dăm şi noi aceste comunicate.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Noi am dat vreo ştire ?
Tov. Eugen Florescu: Până acum, tovarăşe secretar general, nu s-a dat nimic.
Tov. Elena Ceauşescu: Ce trebuie să dăm, de dimineaţă, de la ora 6. Putem să dăm ca o ştire şi acum.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Să dăm şi noi, şi la radio, şi la televiziune. Trebuie să dăm şi partea aceasta „că au luat măsuri”, şi tot ce spun ei aici.
Tov. Cornel Burtică: Dăm o ştire a agenţiei de presă poloneze.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Trebuie să spunem că, luând cuvântul la radio şi televiziune, generalul Jaruzelski, a transmis următorul comunicat oficial, şi dăm partea aceasta. Să vadă şi tovarăşul Popescu.
Tov. Elena Ceauşescu: Să vedem ce transmite şi ambasadorul nostru de la întâlnirea pe care a avut-o, ce comunicări au primit.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Sigur. Trebuie să mai aşteptăm. Agenţia lor a transmis ceva?
Tov. Ştefan Bîrlea: Agenţia „PAP” nu a dat nimic.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Mai vedem, pe parcurs…De fapt, în Polonia, toată această problemă este şi un rezultat direct al contradicţiilor între americani şi sovietici.
Tov. Gheorghe Rădulescu: Aşa este. Aveţi dreptate, asta este problema principală.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Americanii vor cu „problema poloneză” ca să le creeze probleme sovieticilor. Sunt interesaţi. Ei şi spun acest lucru că vor să creeze probleme, „să menţinem aceste lucruri”.
Au mai venit acum nişte informaţii. De fapt, sunt aceleaşi care au fost azi dimineaţă.
Tov. Ştefan Andrei: Au spus că vor transmite numai un post de radio şi un post de televiziune.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Deci, noi nu am dat nimic până acum?
Tov. Eugen Florescu: Nu.
Tov. Nicolae Ceauşescu: La cât avem prima transmisie?
Tov. Eugen Florescu: La ora 13.00; facem o ştire scurtă – în sensul celor spuse de dumneavoastră – cu declaraţia lui Jaruzelski.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Deci, ei nu au anunțat până azi dimineață de măsurile luate, dar aceste măsuri le-au luat de aseară. În primul rând, au luat măsurile şi după aceea au anunțat.
Tov. Constantin Olteanu: Vă raportez, tovarăşe secretar general, că agenţiile de presă străine au început transmisiile în cursul nopţii, de la ora 2.30, noi am avut primele ştiri.
Tov. Tudor Postelnicu: Agenţia „AFP”.
Tov. János Fazekaş: De fapt, „Solidaritatea” a dat un avertisment până la 17 decembrie, când urma să le dea o lovitură.
Tov. Paul Niculescu: Însă le-au luat-o înainte!
Tov. Nicolae Ceauşescu: Însă, i-au lăsat mult, s-au înarmat, s-au organizat. Trebuiau luate măsuri mai de mult.
Deocamdată, tovarăşi, mai mult nu luăm nici o măsură. Sigur, să luaţi măsurile care se impun, şi să ne vedem de treabă.
Şi mai vedem pe parcurs. Cu asta, ridicăm şedinţa.
- A.N.I.C., fond C.C. al P.C.R. – Cancelarie, dosar nr. 101/1981, f. 2-15. Petre Opriş, Criza poloneză de la începutul anilor ’80. Reacţia conducerii Partidului Comunist Român, Universității Petrol-Gaze din Ploieşti, 2008, p. 172-186.
AMINTIRI DIN COMUNISM 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.