„DOAR O VORBĂ SĂ-ȚI MAI SPUN”

Publicat pe de

„Consider că trebuie făcută publică și incriminată colaborarea cu Securitatea regimului Ceaușescu numai în cazul în care există victime și dovezi că, în urma acelei colaborări, s-au produs daune de orice natură, inclusiv morală, ori au fost încălcate drepturi conform legilor în vigoare atunci.” – George-Mihail Pruteanu (n.15 decembrie 1947, București – d. 27 martie 2008), politician și filolog român, senator PNȚCD (1996), PSDR (2000), PSD (2001- sep. 2003), Partidul Romania Mare (2003)[1]

DE CEALALTĂ PARTE

Incriminarea pe baza dovezilor, o opinie justa. Dar DE CE nu trebuie sa stim cine a colaborat, si DE CE nu trebuie făcută publica colaborarea cu Securitatea lui Ceausescu? La aceasta întrebare, dl. Pruteanu furniza, la acea data, un singur răspuns: „Unii vor să știe dacă sunt „de partea Curții Constituționale sau a societății civile”. Atrag din nou atenția că e vorba doar de o parte, cea de dreapta, a societății civile. Și eu fac parte din societatea civilă, deci sunt de partea… unei alte părți a societății civile.”

„LEGEA PRUTEANU”

In 1997, G. Pruteanu a introdus un proiect de lege, cunoscut ca „Legea Pruteanu„, cerând ca toate textele publice (inclusiv reclamele) în limbi străine să conțină și traducerea în limba română. Legea a fost promulgată de președintele Ion Iliescu și adoptată de parlament în 2004, intr-o formă modificată, fără sancțiunile prevăzute în proiectul inițial (Legea 500/2004)

citește si „LEGEA PRUTEANU” – PRO SI CONTRA

„MANELELE, UN GUNOI”

Pruteanu a criticat industria mediatică de divertisment din România, în special programele de calitate scăzută și manelele, pe care le-a numit „un gunoi”.
„Manelele de azi aparțin subculturii, (in)culturii triviale, de mahala, de golănie, de derbedeism siroposo-lubric. Ele coboară nepermis de jos ideea de „muzică” și alterează profund gustul tinerelor generații. Cei care le prizează cu „plăcere”, cu „vibrație”, cu „voluptate” (nu cu oroare sau cu stupefacție) nu pot fi, în fondul lor, decât niște subdezvoltați spiritual, orice ar mima la suprafață. După opinia mea, a asculta manele e degradant ca și a te scobi în nas cu degetul până la cot.” In replica, Andrei Pleșu a scris un articol intitulat „Manele si politica” criticând dur atitudinea lui Pruteanu in timpul unei dezbateri tv, pe tema manelelor.

citește si „IADUL E PLIN DE LICHELE CULTIVATE”

ACELAȘI CREZ, UN ALT PARTID

„E adevărat, şi eu l-am înjurat pe Vadim şi el pe mine. Aşa a fost la începutul anilor ‘90, apoi am mers pe drumul reconcilierii. Picătura care a umplut paharul şi m-a făcut să plec de la PSD a fost modul în care m-au tratat după votul privind proiectul de modificare a Constituției. Am avut şi alte nemulțumiri. Cred că PSD m-a luat în partid ca să mă ţină pe tuşă. Am aceleași crezuri ca atunci când m-am înscris în PNŢCD”, explica George Pruteanu decizia sa de a se înregimenta în PRM.

FIUL LUI SOLOMOVICI

Tatăl filologului George Pruteanu (1947-2008) a fost PRUTEANU, Paul (nume real Pinchas/Pincu Solomonovici, schimbat în 1945, când devine membru al Partidului Muncitoresc Roman/PMR/PCR) (n. 15.I.1908 Fălciu, Vaslui – d. 16.XII.1966 Iași); Membru al Partidului Comunist Francez 1927-1930 – condamnat si expulzat din Franța; Membru al Partidului Comunist Elvețian 1930-1933, condamnat si expulzat din Geneva in 1932, din Elvetia in 1933; Membru al Ajutorului Roșu 1934-1944; după august 1944 membru al comitetului sanitar al Apărării Patriotice, inspector general sanitar în Ministerul Sănătății (1944-1945), apoi director medical în centrala ministerului (1945-1948), șeful Direcției Policlinici şi Spitale (1948-1952), participând, in aceasta calitate, la coordonarea reformei sectorului sanitar din ţară. Conferențiar la catedra de organizare sanitară a I.M.F. București, transferat, din 1952, la catedra omoloagă din Iași.


surse: fisa PCR 9669/1951, de evidenta a ilegaliștilor, dosar Paul Pruteanu declarație olografa; Brătescu 2007: 251-3; Burcă 2007: 13

Fost jurnalist, om de televiziune, lingvist, critic literar și politician, George Pruteanu a devenit foarte cunoscut în urma emisiunii „Doar o vorbă săţ-i mai spun” difuzată la sfârșitul anilor ’90 la TVR 1. Emisiunea a fost initial produsa si difuzată de posturile Tele7abc si ProTV  cu titlul „Doar o vorba sa-ti mai spun”. Până în 1989, a lucrat ca lector universitar şi, în paralel, ca ziarist (domeniul cultural) în presa cotidiană, apoi ca redactor în presa literară: Convorbiri literare, Cronica, Contemporanul. Activitatea principală a fost critica literară: din 1972; a deţinut rubrici fixe săptămânale de cronică literară. A fost secretar de redacție la săptămânalul „Expres”, șeful secției de cultura si publicist-comentator la „Evenimentul Zilei” si redactor sef al saptamalului „Acum”. In perioada 2005-2007 a fost membru in Consiliul de Administrație al televiziunii publice. Conferentiar universitar, a predat de-a lungul carierei didactice la Scoala Superioara de Jurnalistica, la Universitatea Ecologica, la Universitatea “Hyperion” din București, la Universitatea “Andrei Șaguna” din Constanta, la Universitatea “Banatul” din Bistrița si la Universitatea „Spiru Haret” din București.. [inapoi]

[1] cdep (camera deputatilor, info online) [inapoi]

Lasă un comentariu