MAURER, UN LENIN VALAH

„MAI BINE MAI PUTIN, DAR MAI BINE” sau „LESS IS MORE” – varianta Maurer

În 1972, în aceeași zi in care Ceaușescu îi îndemna pe activiștii comuniști „să lupte neobosit” pentru „realizarea planului cincinal în 4 ani și jumătate„, Ion Gheorghe Maurer surprindea printr-un discurs susținut la Cluj, in care declara – in rolul lui Gica-contra -, fix pe dos: „Mai bine mai puțin…dar mai bine!”

Maurer își exprimase și in trecut, destul de fățiș, o serie de opinii personale distincte, susținând, contrar viziunii lui Ceaușescu, ca mult mai importanta decât cantitatea, este calitatea. Intervenția sa de la Cluj a fost trecuta însă sub tăcere și ignorata de mass-media comunista, probabil din obedienta fata de conducerea de partid și de stat, dar și din pricina conului de umbra in care se afla, in ultima vreme, „aristocratul roșu” care îl propulsase pe Ceausescu, imediat după moartea lui Dej, in fruntea țării.

Interesant este însă ca primul care a spus acest lucru, pledand pentru calitate, si nu pentru cantitate, nu a fost Maurer, in 1972, ci Lenin, in 1922.

Cu un an înainte sa moara, Lenin scria „Лучше меньше, да лучше” – „mai bine mai puțin, dar mai bine” – lăsând acest deziderat cu „litera de moarte” Congresului XII al PCUS, in ceea ce s-a numit „testamentul” sau politic.

Testamentul politic cuprindea, practic, un set de lucrări:

•O scrisoare către Congres,
•Despre atribuirea Gosplan cu funcții legislative
•Asupra „problemei naționalităților” sau despre Autonomizație
•Pagini din jurnal,
•Despre cooperație,
•Despre revoluția noastră,
•Cum trebuie să reorganizăm muncitorimea
•Mai bine mai puțin, dar mai bine.

In completare, Lenin va lăsa încă un testament poporului rus (o „bomba” cu efect întârziat), care va provoca un mare deranj in PCUS, punând sub semnul îndoielii calitățile de lider ale lui Stalin, care pana la urma, cu sau fără voia lui Lenin, l-a succedat.

Analogia Lenin-Maurer este abordata si de Petre Pandrea. „Cine-i Lenin-ul valah?” – scria el in memoriile sale.

„E un om cu voință clară, care știe ce vrea și ce face, un om cu o voință năprasnică, un om jignit de mulți, cu complexe de inferioritate și cu supra-complexe, de supra-superioritate (Uberwertigkeitstrumpf) E vorba de Jenică Maurer, vechiul meu amic, Zechkumpane, avocat, amic de bară și de zaiafeturi, de licee militare, de pușcării și de mese îmbelșugate…” (Memoriile mandarinului valah, Editura Albatros, 2000, p. 150).

[…] În plus, remarca V Tismăneanu, Maurer avea un real simț al umorului.

Cu toate acestea, Maurer – numit în fruntea Institutului de Cercetări Juridice în perioada „stalinismului dezlănțuit” – a fost un comunist convins „care a susținut total și fără rezerve regimul totalitar, inclusiv anihilarea statului de drept prin măsuri abuzive și prin încălcarea sistematică a drepturilor omului„.

„Nu a protestat niciodată împotriva Gulagului românesc, a fost omul de încredere al lui Gheorghiu-Dej și a beneficiat imens de relația cu dictatorul comunist„.- V. Tismăneanu.

citește si „MĂ GĂSEȘTI LA CIMITIR”