LENIN CONTRA STALIN – TESTAMENTUL SECRET AL LUI LENIN

„Testamentul” lui Lenin a fost o scrisoare oficială, un document, în două părți, dictat de Vladimir Ilici Lenin în perioada 23-26 decembrie 1922 și 4 ianuarie 1923, prin care acesta se adresa unui viitor Congres al Partidului Comunist (Congresul al-13-lea, care a avut loc în 1924).

„Testamentul” conținea propuneri orientative pentru schimbările necesare în sistemul politic sovietic, cat și o serie de evaluări concise ale celor șase lideri de partid (Iosif Stalin, Leon Troțki, Grigory Y. Zinovyev, Lev B. Kamenev, Nikolay Bukharin și Georgy Pyatakov).

„Testamentul„, conceput în timp ce Lenin își revenea după un grav accident vascular cerebral sever care survenise in mai 1922, se încheie cu o recomandare fermă: Stalin trebuie să fie înlăturat din funcția sa de secretar general al partidului. Au fost făcute mai multe copii ale testamentului, și sigilate, cu instrucțiunea că acestea vor fi deschise numai de Lenin personal sau, în cazul morții sale, de soția sa, Krupskaya.

Max Eastman a obținut ulterior fragmente din aceasta scrisoare, și le-a publicat în articolul intitulat „De când Lenin a murit„, apărut în 1925.

New York Times a tipărit însă întregul testament, obținut indirect prin Krupskaya, care se alăturase opoziției împotriva lui Stalin, în octombrie 1926.

Testamentului lui Lenin – Text integral publicat în Statele Unite în ziarul New York Times, pe 18 octombrie, 1926.

„Cred că […] factorul fundamental în materie de stabilitate îl constituie membrii Comitetului Central (n.r al PCUS), precum Stalin și Troțki. Raportul dintre ei constituie, în opinia mea, pericolul unei scindări, care poate fi evitat și evitarea, […], poate avea loc prin creșterea numărului membrilor Comitetului central la cincizeci, sau o sută”, se arata în scrisoarea lui Lenin.

„Stalin, devenit secretar general (n.r. al CC al PCUS), a concentrat o putere enormă în mâinile sale și nu sunt atât de sigur că el știe întotdeauna să folosească această putere cu suficientă precauție. Pe de altă parte, Trotsky, așa cum s-a dovedit […], se distinge nu doar prin abilități excepționale – ca persoana, el este probabil cel mai abil om din actualul Comitet Central – dar a arătat o încredere în sine excesivă și o preocupare pentru partea pur administrativă a muncii (…)”

citește si „MINCIUNI DESPRE URSS”, LĂMURITE DE STALIN

UN DEFECT INTOLERABIL

Într-un post-scriptum adăugat mai târziu, Lenin recomanda ”îndepărtarea din funcție a lui Stalin din poziția de Secretar General al PC al URSS”.

Stalin este prea grosolan („necivilizat”) și acest defect, altfel destul de tolerabil printre noi, comuniștii, devine intolerabil pentru un Secretar General. De aceea eu sugerez tovarășilor să se gândească la îndepărtarea lui Stalin din acel post și la numirea unui alt om în locul lui, care să se deosebească din toate punctele de vedere de tovarășul Stalin”, a precizat Lenin.

– nota dictată de Lenin secretarei sale, Lidia Fotieva, cunoscută sub numele de „Testamentul lui Lenin”

DE CE DOREA LENIN ELIMINAREA LUI STALIN DE LA PUTERE?

În 1923, spre finalul vieți, când Lenin și-a exprimat îndoielile în privința lui Stalin, numindu-l, pe ultima suta de metri, „grosolan”(„necivilizat”), era prea târziu. „Omul de otel” își întărise poziția, iar „testamentul secret” al lui Lenin, prin care „marele învățător” lăsa urmașilor, cu limba de moarte, ultima sa dorință, nu și-a produs efectele.

Exista cel puțin patru cauze care pot explica decizia finală a lui Lenin, de a recomanda înlăturarea lui Stalin:

– Teama scindării partidului unic, începută sub ochii săi, când greii partidului (Zinoviev, Kamenev, Buharin) trecuseră deja de partea lui Stalin.
– Trosky, pe care Lenin îl considera mai potrivit la succesiune
– „Chestiunea gruzina” in care Stalin s-a dovedit prea brutal
– Si, in fine, un alt detaliu sensibil, se datora conflictului dintre Krupskaia (soția lui Lenin) și Stalin, petrecut in decembrie, 1922.
Scandalul începe când Krupskaia, la cererea lui Lenin, trimite un bilet confidential către Trosky, chemându-l in vizita, cu toate ca Stalin (cum va face mai târziu și Ceausescu cu Dej, când acesta era bolnav și urma sa moarai) interzisese oricui accesul la Lenin, cu excepția sa.

„DACĂ TE CULCI CU LENIN, NU ÎNSEAMNĂ CĂ TE SI PRICEPI LA LENINISM!”

Imediat, Lenin ii va scrie lui Stalin: „Stimate tovarășe Stalin, ai avut tupeul sa-i telefonezi soției mele și s-o copleșești cu insulte. Desi a fost de acord sa uite ce s-a întâmplat, le-a făcut totuși confidente lui Zinoview si Karmenev. Nu am de gând sa trec cu vederea vreun afront la adresa mea. și se înțelege de la sine ca o acțiune îndreptată împotriva soției mele, ma afectează direct si personal. Te întreb așadar, dacă ești dispus sa-ti retragi cuvintele, și sa-ti ceri scuze,in caz contrar, încetează orice relație intre noi. Cu respect, Lenin”(*)

Stalin răspunde pe trei pagini scrise de mână, care se încheie cu: „Dacă considerați că pentru a menține „relațiile” noastre, ar trebui sa-mi retrag cuvintele, nu e nicio problemă, deși nu reușesc sa înțeleg cu ce am greșit și ce vor oamenii de la mine” (*)

Episodul e relatat mai târziu și de Molotov.
„Ce? Trebuie să merg pe vârfuri in fața ei?” – ar fi zis Stalin.
„Dacă te culci cu Lenin, nu înseamnă că te și pricepi la leninism!” […] „Ce să spun? Pentru că ea și Lenin folosesc aceeași olița, trebuie să o apreciez și sa o recunosc ca pe Lenin?!”(*)

Krupskaia ii va mărturisi lui Trosky (după spusele acestuia), că Lenin, la sfârșitul vieții, l-a socotit pe Stalin „lipsit de cea mai elementară, cea mai simplă probitate umană„

In fine, in acest context, ideea generala pare a fi: „Criminal-criminal, treacă-meargă, dar să fi chiar lipsit de galanterie față de o femeie, este de neiertat!

citește si SCRISOARE DESCHISĂ CĂTRE LENIN

„PARTIDUL POATE ORICE”

“Testamentul” lui Lenin nu era deloc favorabil lui Stalin, iar când Krupskaia l-a înmânat Comitetului Central al PCUS, în mai, 1924, ea spera sa provoace îndepărtarea acestuia. Nadejda Krupskaia insista ca dorințele lui Lenin să fie respectate – însă demiterea lui Stalin, deși discutată, a fost respinsă. In același timp, Stalin a avertizat-o pe Krupskaia ca își va pierde statutul de „văduvă a lui Lenin”, dacă nu trece de partea lui. „Partidul poate orice” i-a spus Stalin, și nu mințea cu nimic.

Nici în 1927, când Troțki a încercat să folosească “testamentul” lui Lenin pentru subminarea puterii lui Stalin, evenimentele nu au decurs mai bine.

citește si „ADEVĂRUL DESPRE STALIN ȘI TROȚKI”

In final, Stalin a recunoscut că se face vinovat de o singură mare acuzație la adresa sa, menționată in „testamentul lui Lenin” – aceea de a fi un individ “necivilizat” -, și, a promis el, va continua să rămână „necivilizat” față de toți cei care atentează la unitatea Partidului.

UN INDIVID „NECIVILIZAT”

Lenin și Stalin la Gorki în septembrie 1922, foto Maria Ilyinichna Ulyanova

Din acel moment, Stalin a devenit din ce în ce mai „necivilizat”, consolidându-și pe deplin autoritatea odată cu Marea Epurare, represiune al cărei apogeu este atins în 1937. Ulterior, a rămas la putere pe tot parcursul celui de-al Doilea Război Mondial, dar și după încheierea acestuia, până la moartea sa.

El a lansat chiar o nouă „modă”.ideologică – a terorii, preluată și dusă, inclusiv în Romania, la extrem, de dictaturile Dej și Ceausescu, desigur, în mod „personalizat” – respectiv aplicarea, în practică, a Ideologiei marxist-leniniste, ca interpretare a lui Stalin, numită, deseori, stalinism.

Din perspectiva istoriei și, mai ales, a consecințelor produse de acești dictatori, astăzi este dificil să decidem care dintre ei a fost cel mai „necivilizat”.

–-
(*) Thierry Wolton, „O istorie mondiala a comunismului„.

Citește și:

OMUL DE OȚEL, CU NERVI DE OȚEL