Cu natura sa extrovertită și carismatică, Mihail Gorbaciov a rupt tiparul liderilor sovietici, care până atunci fuseseră în mare parte figuri îndepărtate și glaciale. Continuă lectura
Arhive etichetă: Uniunea Sovietica
Uniunea Europeană va mobiliza o sumă suplimentară de 52 de milioane de euro pentru Republica Moldova
Răspunde
5 mai 2022 | Uniunea Europeană va mobiliza o sumă suplimentară de 52 de milioane de euro pentru Republica Moldova, destinată promovării rezilienţei, redresării şi reformelor pe termen lung ale acestei ţări, în special prin punerea în aplicare a iniţiativelor emblematice prevăzute în Planul economic şi de investiţii al Uniunii pentru partenerii săi estici, a anunţat joi într-un comunicat Comisia Europeană.
Totodată, finanţarea va sprijini şi punerea în aplicare a Acordului de asociere UE-Moldova.
Asistenţa financiară nou acordată urmăreşte să sprijine Republica Moldova în dezvoltarea sa socio-economică durabilă, rezilientă şi favorabilă incluziunii.
Două acţiuni vor fi finanţate prin programul anual de sprijin pentru 2021: prima este EU4Reforms, prin care se va sprijini Republica Moldova pentru punerea în aplicare a reformelor legate de Acordul de asociere UE-Moldova şi de zona de liber schimb aprofundată şi cuprinzătoare. Promovarea eforturilor de reformă din Republica Moldova, în special în domeniul bunei guvernanţe, este esenţială pentru ca ţara să devină un loc atractiv pentru investiţii şi afaceri. Sprijinul pentru eforturile de comunicare strategică din Republica Moldova va contribui în special la combaterea dezinformării.
A doua acţiune este EU4Recovery and Resilience, prin care se va contribui la o dezvoltare economică rezilientă, durabilă şi favorabilă incluziunii în Republica Moldova, inclusiv prin sprijinirea IMM-urilor, îmbunătăţirea climatului de afaceri datorită facilitării comerţului şi îmbunătăţirii capacităţii de inserţie profesională. Se va sprijini, de asemenea, o agendă verde transformatoare pentru Republica Moldova în vederea realizării unei dezvoltări economice durabile.
Acest sprijin suplimentar se adaugă sprijinului actual pe care UE l-a acordat Moldovei în contextul crizei, şi anume: 53 de milioane de euro ca sprijin bugetar; 150 de milioane de euro în cadrul Programului de asistenţă macrofinanciară, ce urmează să fie plătite în lunile următoare; 13 milioane de euro sub formă de asistenţă umanitară; 15 milioane de euro pentru a sprijini procesarea în condiţii demne şi eficiente a cererilor refugiaţilor, precum şi tranzitul şi repatrierea în condiţii de siguranţă a resortisanţilor ţărilor terţe şi 15 milioane de euro pentru a sprijini Misiunea UE de asistenţă la frontieră (EUBAM), care şi-a redirecţionat recent activităţile pentru a asista poliţiştii de frontieră moldoveni în gestionarea sosirii refugiaţilor. Misiunea va colabora strâns cu Frontex, care îşi intensifică prezenţa în această ţară, în urma Acordului privind statutul cooperării în materie de gestionare a frontierelor, semnat la 17 martie 2022 de către UE şi autorităţile moldovene.
Pe lângă gestionarea crizei, UE continuă să sprijine recuperarea şi rezilienţa pe termen lung a republicii Moldova, în special prin intermediul Planului economic şi de investiţii din cadrul Parteneriatului estic, care vizează să mobilizeze aproximativ 3,4 miliarde de euro sub formă de investiţii publice şi private pentru cinci direcţii emblematice în Republica Moldova: sprijin pentru IMM-uri, facilitarea comerţului, eficienţa energetică, conectivitate şi dezvoltarea capitalului uman. La 31 martie, în cadrul Planului economic şi de investiţii, Banca Europeană de Investiţii şi Republica Moldova au convenit asupra unui împrumut de 150 de milioane de euro pentru conectarea ţării la reţeaua transeuropeană centrală (reţeaua TEN-T).
„UE continuă să colaboreze cu partenerii săi din Republica Moldova pentru a pune în aplicare reforme de lungă durată în beneficiul cetăţenilor. Ultimii ani au fost extrem de dificili, resimţindu-se pe deplin efectele pandemiei de COVID-19, ale crizei gazelor şi, în prezent, ale războiului Rusiei din Ucraina. Răspunsul poporului moldovenesc la criza refugiaţilor a fost exemplar. UE a mobilizat rapid sprijin pentru a ajuta Republica Moldova să se ocupe de refugiaţii ucraineni. De asemenea, suntem hotărâţi să accelerăm punerea în practică a Planului economic şi de investiţii, pentru a asigura redresarea pe termen lung şi consolidarea rezilienţei acestei ţări”, a declarat Oliver Varhelyi, comisarul pentru vecinătate şi extindere.
„EXPERIMENTUL LENIN”, LA NIVEL PLANETAR
Galerie
Această galerie conține 3 fotografii.
22 aprilie 1870 – zi nepieritoare in memoria istoriei mondiale, marcând nașterea unuia dintre cei mai mari impostori și „influenceri” al tuturor timpurilor – „tovarășul Vladimir Ilici Lenin” (1), fondatorul URSS, al Cominternului (Internaționala comunistă) și al doctrinei care ii … Continuă lectura
ROMÂNIA DUPĂ 1989: „Golaniada”
Galerie
Această galerie conține 28 de fotografii.
Pe 22 aprilie 2020, s-au împlinit 30 de ani de la prima zi a celei mai mari demonstrații anti-comuniste din perioada post-decembristă, numita și „GOLANIADA”, deoarece tovarășul Ion Iliescu, i-a făcut „golani” pe studenții care manifestau in Piața Universității din București, declarată, in acel moment, „Zonă liberă de neo-comunism”. Continuă lectura
„TE IMPLOR, PRIETENUL MEU, STALIN”
Galerie
Această galerie conține 3 fotografii.
„Te implor, prietenul meu Stalin, nu subestimați divergențele care se întrevăd”, i-a scris Churchill liderului URSS. „Nu există prea mult confort într-un viitor în care voi (URSS – n.r.), și țările pe care le dominați, plus partidele comuniste din multe alte state, se vor situa de o parte, iar națiunile de limbă engleză și partenerii lor, pe de alta.” Continuă lectura
„EGALITATEA NAȚIONALITĂȚILOR ESTE O UTOPIE”- I.V. Stalin
Galerie
Această galerie conține 1 fotografie.
Extras din stenograma discuțiilor în problema pregătirii P.M.R (P.C.R) pentru campania electorală, la care au participat I.V. Stalin, V. M. Molotov, G. M. Malenkov, Gh. Gheorghiu-Dej și Teohari Georgescu, 3 aprilie 1946. Continuă lectura
CEAUȘESCU, TEZAURUL ROMÂNIEI ȘI BASARABIA
| VEZI SI ARHIVA STENOGRAME
STENOGRAMA ȘEDINȚEI CPEX (al C.C. al P.C.R), 13 NOIEMBRIE 1989
In ședința Comitetului Politic Executiv din 13 noiembrie 1989, Nicolae Ceaușescu propune plenului abordarea unor probleme nerezolvate in relația cu URSS. Criticat de Mihail Gorbaciov că se opune concepției Perestroika, Ceaușescu intenționa să readucă in dezbaterea cu sovieticii trei chestiuni spinoase: Tezaurul României, Pactul HITLER-STALIN din 1939, și statutul etnicilor români dintre Prut și Nistru. El relatează istoricul convorbirilor sale cu liderii de la Kremlin pe tema Basarabiei, din care reiese ca Gorbaciov era la fel de refractar acestor revendicări, precum fuseseră și predecesorii săi, Hrusciov și Brejnev.
● Nicolae Ceaușescu: Vreau să ridic, în faţa Comitetului Politic Executiv, încă o problemă, care nu urmează s-o punem în Congres, nici public, deocamdată, dar faţă de care trebuie să adoptăm o poziție mai clară. Este vorba despre probleme legate de Moldova sovietică.
Aţi citit cu toții informațiile şi ce se întâmplă acolo. Am atras atenția tovarășilor că trebuia să le publice în presă și va trebui să publicăm, dar noi nu putem să nu luăm nici un fel de poziție în această problemă, având în vedere în primul rând, că problema Basarabiei este legată de acordul cu Hitler, de acordul dintre Uniunea Sovietică şi Hitler. Anularea acestui acord, în mod inevitabil, trebuie să pună şi problema anulării tuturor acordurilor care au avut loc, inclusiv să se soluționeze, în mod corespunzător, problema Basarabiei şi Bucovinei de Nord.
Va trebui să discutăm în Uniunea Sovietică această problemă în perioada imediat următoare.De altfel, în timpul lui Hruşciov am mai discutat această problemă. Când ne-am întors din China, în martie 1964, ne-am întâlnit cu el. Şi, între alte probleme, legate de relațiile cu China, am discutat şi problema Basarabiei. El nu a respins-o, dar am convenit, de altfel, să se întâlnească delegațiile celor două partide – și s-au întâlnit -, dar au intervenit probleme cunoscute în legătură cu Hruşciov şi nu s-a făcut nimic. Asta a fost.
În 1965, în întâlnirea pe care am avut-o cu Brejnev, am discutat, de asemenea, problema aurului şi a tezaurului nostru, pe care România îl are în Uniunea Sovietică și despre care există un decret semnat de Lenin, prin care se spune că aparține poporului român și că va fi restituit atunci când în România va fi puterea muncitorilor și țăranilor. Am întrebat, sunt și stenogramele, dacă consideră că în România nu este încă puterea muncitorilor şi a țăranilor?!
Sigur, atunci a avut o poziție favorabilă Sealeapin, care a spus că tovarășii români au dreptate, dar trebuie să se analizeze și să vedem cum să soluționăm această problemă. Ceilalți, inclusiv Brejnev au spus că aurul s-a pierdut. Pe mine nu mă interesează că s-a pierdut sau ce au făcut cu el, pentru că la un moment dat, ne-au spus că l-au luat „albii”.
● Elena Ceaușescu: Albii erau tot acolo.
● Nicolae Ceaușescu: Nu mă interesează cine l-a luat.
● Elena Ceaușescu: Să ne dea de la ei.
● Nicolae Ceaușescu: Pe noi nu ne interesează asta. În primul rând că Lenin a semnat acest decret în 1921, după ce s-a terminat cu albii. Este adevărat că nu am mai reluat această discuție. Am vrut, la un moment dat, să discutăm această problemă și cu Mihail Gorbaciov, dar nu au fost condiții și am spus s-o lăsăm ceva mai târziu. Sigur, într-o formă sau alta va trebui să reluăm și problema Basarabiei.
Trebuie oricum să ridicăm problema populaţiei din Republica Moldovenească, în concordanţă cu constituția sovietică şi cu ceea ce afirmă acum ei. Trebuie să le asigure folosirea limbii, să le asigure, pentru că ei sunt o republică, sunt un popor. Ei însuși (sic!) spun că sunt un popor moldovenesc. Sunt români și nu-i lasă să folosească limba pe care o doresc ei şi, cel puțin, în prima etapă, să se asigure legături corespunzătoare între Moldova și România.
Sigur, nu dorim acum să ridicăm, într-o formă schimbarea imediată a granițelor, dar soluționarea acestei probleme trebuie gândită și trebuie s-o discutăm. Să avem în vedere, în primul rând să publicăm pozițiile care sunt, mai cu seamă că ei le publică şi să avem lunile următoare o discuție specială pe această problemă.
De altfel în 1970-1975 am avut câteva discuţii cu secretarul cu problemele internaționale de atunci – Katuşev – trimis de conducere, prin care ne cereau ca noi să recunoaştem în mod deschis, că Basarabia este a lor.
● Elena Ceaușescu: Asta nu se poate niciodată.
● Nicolae Ceaușescu: În programul partidului avem o referire generală şi am spus că nu vom putea să recunoaștem. Una este problema granițelor, ca rezultat al forței, dar alta este să recunoaștem că poporul moldovenesc este un popor care nu are strânse legături cu poporul român, este un nonsens. Aceasta ar fi o altă problemă.
Sigur punându-se problema anulării înțelegerii cu Hitler, este evident că în mod corespunzător intervine și aici anularea. Noi vrem ca după Congres să avem o discuție pe această problemă, pentru că nu se poate să acceptăm această situație şi felul cum ei acționează. Vin şi fac o plenară şi anunță că vor să îndrepte lucrurile, ce a fost în trecut, dar de fapt adoptă măsuri mai brutale decât în trecut și continuă să-i împiedice să-şi pună în valoare problemele lor. Asta ar fi o altă problemă pe care am vrut s-o ridic în Comitetul Politic Executiv şi este de fapt o problemă strict internă, dar am vrut să vedem care este părerea Comitetului Politic Executiv în această problemă. Dacă sunteți de altă părere, vă rog spuneți?
● Gheorghe Rădulescu: Este foarte bine cum ați propus.
● Manea Mănescu: Asta este realitatea şi nu se poate altfel.
● Nicolae Ceauşescu: Deci sunteți de acord? (Toţi tovarăşii sunt de acord.)
● Nicolae Ceaușescu: Aici nu este vorba despre existenţa unei naționalități, sau a unor oameni care sunt de origine română şi se găsesc în Uniunea Sovietică, ci este vorba despre o parte a României, care a fost cedată datorită acordului cu Hitler. Cum s-au publicat aceste acorduri în altă parte va trebui să le publicăm și noi. S-au publicat și în Uniunea Sovietică. I-am spus şi lui Matei și lui Olteanu, pentru că este legat și de partea internaţională – i-am chemat pe amândoi pentru că, și din punct de vedere internațional, trebuie să lucreze împreună. Să publicăm aceste probleme, aceste acorduri, pentru că acolo se spune foarte clar că Uniunea Sovietică manifesta interes – asta este formula, în acordul semnat aparte, nu numai în acordul general, în care se pune că Uniunea manifesta interes faţă de Basarabia și Bucovina. Este vorba de acordul dintre Molotov şi Ribbentrop şi unde se spune că Germania nu are interes și nu are obiecțiuni faţă de acest lucru. Un asemenea punct este și în legătură cu Polonia, că în problema Poloniei și Uniunea Sovietică manifestă anumite interese, adică împărțirea Poloniei. În realitate, de fapt, sovieticii au vrut să depășească înțelegerea cu Hitler şi au cerut inițial întreaga Bucovină și Hitler s-a opus „ne-am înțeles numai atât”.
● Ion Stoian: Toate acestea sunt în stenogramele lui Hitler.
● Nicolae Ceauşescu: Este un protocol semnat de ministrul Afacerilor Externe de atunci al României.
● Elena Ceauşescu: Şi ne-au luat şi Insula Şerpilor.
● Nicolae Ceaușescu: Acestea ar fi unele probleme interne ale României, pe care trebuie să le avem în vedere. În legătură cu Raportul, în continuare, este prezentată poziția României în problemele internaționale, în care reluăm problema distrugerii armelor nucleare și am introdus aici că țările europene trebuie să realizeze un acord pentru înfăptuirea până în 1995 a distrugerii armelor nucleare din Europa, având în vedere că folosirea lor ar duce la distrugerea întregii Europe, în cadrul măsurilor generale de distrugere a armelor nucleare.
surse: Arhivele Naţionale, Fond CC al PCR – Secţia Cancelarie, dos. nr.63/1989
Citește și
Ministrul Afacerilor Externe, Bogdan Aurescu, a făcut un anunţ cu privire la Tezaurul României care se afla la Moscova, acuzându-i pe PSD-işti că, în ultimii trei ani, au lucrat în interesul Rusiei.
„MAI PUȚINE ICRE NEGRE, DAR MAI MULTA „PRIETENIE””– PETRU GROZA DONEAZA UNIUNII SOVIETICE INSULA SERPILOR
CUM AJUNGE TEZAURUL ROMÂNIEI PE MÂNA BOLȘEVICiLOR
Palatul Taurida vs Palatul Regal – TELEGRAMA LUI LENIN către REGELE FERDINAND I
Pactul Ribbentrop-Molotov (The Communazi Pact*)
Pierderile teritoriale ale României în vara anului 1940
SCANDALUL DESECRETIZĂRII PACTULUI „COMMUNAZI” (RIBBENTROP-MOLOTOV)
23 august 1939 – PACTUL Ribbentrop-Molotov „REABILITAT” DE VLADIMIR PUTIN
Unirea Basarabiei cu România„CU OCAZIA CELEI DE-A 100-A ANIVERSĂRI, VĂ INVITĂM, TOVARĂȘI, SĂ SCHIMBAȚI SENSUL EXISTENȚEI ACESTEI „REUNIUNI”. VĂ CEREM SĂ O RECLĂDIȚI ȘI SĂ DECIDEȚI SĂ FACEM O NOUĂ „INTERNAȚIONALĂ COMUNISTĂ”.”
Contribuția integrală a Partidului Comunist din Australia (PCA; CPA - Communist Party of Australia)la reuniunea internațională a Partidelor Comuniste și Muncitoreștii, care a sărbătorit "O sută de ani de la fondarea Internaționalei Comuniste (Comintern)" sub deviza "Lupta pentru pace și socialism continuă". | Izmir, Turcia, 18-20 octombrie 2019.
Cuvântul secretarul general Andrew Irving [1].
„Tovarăși,
În numele Partidului Comunist din Australia, aș dori să mulțumesc Partidului Comunist din Turcia și Partidului Comunist din Grecia (KKE) și să transmit cele mai calde urări pentru găzduirea celei de-a 21-a reuniuni a Reuniunii Internaționale a Partidelor Comuniste și Muncitorești.
Aș dori să mă prezint pe mine însumi, Andrew Irving [1], noul secretar general al partidului nostru.
Dorim să asigurăm această reuniune a Partidelor Comuniste și Muncitorești de determinarea și angajamentul Partidului Comunist din Australia față de schimbarea revoluționară și de faptul că nu poate exista nimic mai puțin decât un viitor socialist.
Aș putea insista asupra secretarului precedent și a trădării sale față de partidul nostru și față de muncitorii din Australia, dar prefer să mă concentrez asupra succeselor noastre și asupra evoluțiilor pozitive și tinerești din cadrul partidului.
Conducerea partidului nostru este un colectiv puternic, iar membrii săi au un rol bine stabilit în mișcarea clasei muncitoare, în mișcările internaționale de solidaritate cu muncitorii și popoarele și ca activiști ai mișcării de pace anti-imperialiste. De-a lungul unei perioade îndelungate, partidul nostru a avut un angajament față de aceste lupte, față de Internaționala Comunistă și față de WFDY, WFTU, WPC.
Partidul nostru se află în fața unei provocări cu care nu ne-am mai confruntat de mulți ani: un aflux semnificativ de noi membri entuziaști, inclusiv mulți tineri. Avem o sarcină incitantă și descurajantă de a transforma acest val de membri într-un val de tovarăși puternici, uniți, activi, disciplinați, cu un angajament față de marxism-leninism și față de muncitorii din lume.
Cu această ocazie, partidul nostru sărbătorește 100 de ani de la înființarea Internaționalei Comuniste
Cea de-a treia internațională a fost înființată în 1919 la Moscova. Această „internațională comunistă” se baza pe principiile revoluționare pe care majoritatea liderilor celei de-a doua internaționale le abandonaseră. Ea a stabilit reguli, printre care se numărau ruperea de politica partidelor social-democrate reformiste, apărarea Uniunii Sovietice și, cel mai important, se baza ferm pe principiul internaționalismului proletar al clasei muncitoare.
În cei 24 de ani de existență, Internaționala a promovat principiile lui Lenin, conform cărora partidele comuniste trebuiau să fie de un nou tip, active, ferm angajate în dictatura proletariatului și anti-imperialiste, care făceau parte din programul marxist încă de la bun început.
La cel de-al doilea Congres al Internaționalei Comuniste, care s-a întrunit în iulie 1920, au fost acceptate cele 21 de condiții de admitere în Internaționala Comunistă, prezentate de Lenin. Aceste condiții au fost îndreptate în primul rând împotriva centriștilor; dar nu numai împotriva lor. Congresul a corectat, de asemenea, greșelile de „stânga” ale comuniștilor care nu doreau să lucreze în sindicatele reformiste și care predicau boicotarea alegerilor parlamentare etc.
Lenin a contribuit în mod eficient la depășirea acestei tendințe. Înainte de Congresul al II-lea, Lenin și-a definitivat lucrarea: „Comunismul de stânga, o anomalie infantilă” („Left Wing Communism, an Infantile Disorder.”). Această operă genială a fost un manual extrem de important de strategie și tactică bolșevică pentru comuniștii din întreaga lume.
La 30 octombrie 1920, în cadrul unei reuniuni organizate în sediul mișcării sindicale, Trades Hall, din Sydney, a fost înființat Partidul Comunist din Australia (PCA;CPA).
La începutul vieții partidului nostru a trebuit să ducem o luptă împotriva sectarismului de stânga sub forma anarho-sindicalismului în cadrul partidului.
În cele din urmă, lupta pentru unitate a avut succes, iar sindicaliștii au fost înfrânți. Cu toate acestea, acesta nu a fost însă sfârșitul anarho-sindicalismului în cadrul PCA (CPA).
La fel ca toate devierile de la marxism-leninism, indiferent dacă sunt de „stânga” sau de dreapta, aceasta constituie o manifestare și o reflectare a luptei de clasă și, prin urmare, este o soartă care se repetă. Inclusiv astăzi.
Mai târziu, în anii 1920, stângismul s-a manifestat din nou, supraestimând ritmul schimbărilor revoluționare și creând așteptări nerealiste din partea unor tovarăși. O greșeală întâlnită și în cadrul Internaționalei. O eroare de dreapta, înrudită, a susținut perspectiva că, capitalismul, urma să se „prăbușească” în mod iminent.
Un grup oportunist de dreapta condus de G Barrachi a cerut lichidarea partidului. Atunci când această tentativă de amenințare a avut loc, viitorii secretari ai partidului nostru, JB Miles și Lance Sharkey, au apelat la Internaționala Comunistă pentru a cere ajutor în această luptă internă a partidului pentru a-i învinge pe acești lichidatori. în cele din urmă, acest atac a fost înfrânt la congresul nostru din 1929.
În urma acestei provocări, partidul a demarat un program viguros de organizare industrială și, în decurs de 12 luni, numărul membrilor partidului a crescut de patru ori.
În primul deceniu de existență, partidul nostru a desfășurat o serie de campanii internaționale. Cele mai importante dintre acestea au fost campaniile de solidaritate cu marea revoluție națională chineză, campania „Jos mâinile de pe China”, care a scos la iveală violența armată a imperialiștilor britanici împotriva poporului chinez, în eforturile lor de a zdrobi revoluția. De asemenea, a fost acordată asistență marinarilor britanici aflați în grevă, dintre care multe mii au părăsit navele în porturile australiene, precum și muncitorilor care au participat la greva generală britanică și minerilor britanici, care au continuat greva.
O altă campanie importantă, în care partidul a reușit să obțină întreruperea lucrului într-o serie de întreprinderi, a fost cea împotriva electrocutării lui Sacco și Vanzetti în Statele Unite.
O campanie considerabilă a fost dedicată Secretariatului Sindical Pan-Pacific pentru organizarea muncitorilor din țările din Pacific într-o federație internațională și, în special, pentru apărarea marii Mișcări Naționale Indiene.
Clasa conducătoare, pe de altă parte, a avut o altă părere despre perspectivele partidului și, în 1926, a încercat să interzică partidul nostru. Această tentativă de interzicere a fost înfrântă definitiv abia în 1932.
La numai opt ani distanță, clasa conducătoare a încercat din nou, de data aceasta prin intermediul anti-comunismului, pro-nazismului și pro-apărării, a interzis partidul la 15 iunie 1940, în temeiul legilor menite să împiedice răspândirea fascismului.
Această situație a fost eliminată doar atunci când Uniunea Sovietică și Armata Roșie au fost privite ca salvatori ai națiunilor iubitoare de libertate din lume. La sfârșitul interdicției, Partidul Comunist (din Australia) avea mai mulți membri decât la începutul interdicției.
Secretarul general al Internaționalei Comuniste, Georgi Dimitrov, în raportul prezentat la Congresul al șaptelea al COMINTERN din 1935, a subliniat necesitatea de a dezvolta un front unit cu toate forțele care doresc să ia poziție împotriva fascismului, atât la nivelul maselor muncitorești, cât și la nivelul relațiilor dintre partidele politice. Trecerea de la „a treia perioadă” a ultra-stângiștilor sectanți la „Frontul popular”, care făcea apel la unitate împotriva fascismului. Această schimbare nu a fost o sarcină ușoară, dar a fost adoptată de toate partidele din COMINTERN.
Ca parte a angajamentului și a dedicării noastre față de internaționalism, Uniunea Sovietică și alți membri COMINTERN partidul nostru au organizat sprijinul pentru muncitori și pentru luptele comuniste în multe locuri, mai ales prin încurajarea tovarășilor de a lupta în sprijinul Republicii Spaniole în timpul războiului civil spaniol din 1936-1939.
Cu ocazia celei de-a 100-a aniversări, vă invităm, tovarăși, să schimbați sensul existenței acestei „Reuniuni”. Vă cerem să o reclădiți și să decideți să facem o nouă „Internațională comunistă”.
O Internațională care să își continue angajamentul față de marxism leninism și față de principiile internaționalismului proletar al clasei muncitoare. Deoarece suntem un partid de un nou tip care se angajează să fie alături de oamenii care sunt activi, angajați ferm în dictatura proletariatului, în cauza anti-imperialismului și în programul marxist. Trebuie să fim avangarda în promovarea rolului de conducere al muncitorilor și singura soluție este un viitor socialist.
Tovarăși, Internaționala Comunistă trebuie să unifice angajamentul nostru față de internaționalismul proletar al clasei muncitoare.
Lupta PCA alături de muncitori continuă în Australia.
Potrivit Biroului australian de statistică, în Australia există 709.000 de șomeri în luna iulie. Numărul celor fără ocupație era de 1,143 milioane. (ABS 6202.0 iulie 2019)
Asta înseamnă un total de 1,85 milioane de persoane din Australia care sunt șomeri sau fără ocupație, care caută un loc de muncă sau mai multe ore de muncă și pe care nu le pot găsi.
Comparați această cifră cu estimarea din luna mai a acestui an care indica mai puțin de 250.000 de locuri de muncă vacante.
Acest lucru înseamnă că nu există suficiente locuri de muncă. În schimb, guvernul nostru îi pedepsește pe șomeri și îi stigmatizează, ca pe niște ” vagabonzi „. Guvernul ignoră ceea ce le face oamenilor, cum distruge viețile atâtor cetățeni care au multe de oferit societății.
Un domeniu în favoarea căruia lucrătorii și sindicatele noastre fac campanie este introducerea unei legislații stricte pentru a pune în aplicare un regim care să prevină jaful salarial, inclusiv în economia de tip gigant și în rândul lucrătorilor cu vize. În Australia există peste 1 milion de lucrători temporari din străinătate, care nu beneficiază de prea multă protecție a drepturilor industriale și care sunt sub amenințarea directă a expulzării dacă își apără drepturile.
Guvernul nostru continuă să mintă că salariile și condițiile de muncă ale lucrătorilor sunt sunt de neacceptat, nesustenabile și că vor afecta surplusul bugetar sacru pe care l-au promis.
Cu toate acestea, dacă ne uităm la cea mai bună modalitate de a echilibra conturile, nu trebuie să ne uităm mai departe de bugetul militar supradimensionat. Ce justifică cheltuirea a 1.000 de miliarde de dolari în 20 de ani? Este vorba de 1 trilion de dolari cheltuiți pe mașini de ucis, nu pentru a apăra Australia, ci pentru a lupta în războaiele SUA și a transforma Australia într-o țintă.
Există multe sectoare ale bunăstării capitaliste de stat care ar trebui tăiate, inclusiv miliardele de dolari în subvenții pentru combustibilii fosili. Acest capital ar putea fi folosit pentru a dezvolta sectorul energiei regenerabile în Australia, pentru a crea locuri de muncă, pentru a îmbunătăți mediul înconjurător și pentru a contribui la stoparea schimbărilor climatice.
Ultima dată când am participat și am luat cuvântul la acest forum, în 2006, problema importantă a mișcării muncitorești din Europa a fost acordul de la Lisabona. Discutând cu tovarășii de aici, am constatat că multe dintre acțiunile împotriva lucrătorilor, incluse în acest acord UE, fuseseră deja puse în aplicare, în mod agresiv, în Australia, cu ani în urmă.
Furtul de salarii și bilanțul înspăimântător al guvernelor noastre.
Lucrătorii din toate industriile sunt expuși unei epidemii al hoției salariale.
Indiferența și atacurile continue ale guvernului federal australian de coaliție împotriva lucrătorilor se traduc prin faptul că au fost luate măsuri minime în ceea ce privește jaful salarial sau capacitatea lucrătorilor de a-și recupera salariile furate.
Cazurile repetate ale furturilor salariale investigate și demascate trenează de ani de zile, în timp ce lucrătorii își așteaptă salariile furate.
O activitate sporadică nu este un loc de muncă.
În Australia, companiile internaționale de transport în comun, cum ar fi Uber, Airtasker, Deliveroo și Airbnb, au devenit nume cunoscute, milioane de australieni folosindu-le pentru achiziționarea de bunuri și servicii. Mulți nu știu cum funcționează aceste companii, ce se întâmplă în spatele scenei și cum își tratează lucrătorii.
Gig pentru lucrători înseamnă contracte pe termen scurt, de tip „la cerere”.
Una dintre cele mai mari companii de gig-uri, Airtasker, angajează oameni pentru a face treburi mărunte.
O activitate ocazională este publicată online, iar lucrătorii licitează pentru a o efectua, astfel încât ar putea spune „Sunt dispus să fac treaba asta pentru 15 dolari pe oră”. Altul ar putea spune că o va face pentru 10 dolari, iar altul pentru 9 dolari. Astfel, ei continuă să liciteze până când se ajunge la un acord asupra unei sume, într-o cursă până la limită. Mai mulți lucrători pot licita pentru aceeași lucrare.
În perioada în care Airbnb a devenit popular, Uber era la început, iar mulți oameni se refereau la aceasta ca la „economia de sharing”, care are conotații de corectitudine, incluziune, confort și siguranță.
Cum poate fi numită „economia de sharing”? Acest model de „economie de perturbare” este doar o nouă formă de exploatare extremă a lucrătorilor.
În Australia și, probabil, la nivel internațional, exemplul Airtasker a declanșat o discuție în cadrul mișcării sindicale cu privire la un nou fenomen de întreprinderi online care încearcă să angajeze direct lucrătorii, complet în afara sistemelor de relații industriale din țările în care își desfășoară activitatea.
Airtasker a publicat pe site-ul său anunțuri pentru lucrători cu salarii medii mai mici decât salariul minim, ceea ce arată că sunt implicați în mod activ în manipularea pieței.
Modelul pe care îl dezvoltă conduce la condiții de exploatare și mai extreme a lucrătorilor și, în unele cazuri, la o exploatare chiar periculoasă. Ei au publicat anunțuri de angajare pentru lucrări de electricitate, care nu necesită licență de meseriaș, sau alte cerințe, de sănătate și securitate în muncă, la care te-ai aștepta în această industrie.
Cu fiecare ocazie, guvernul conservator australian de coaliție face apel la „statul de drept” în cadrul fluxului său constant și stabil de legislație împotriva sindicatelor și de atacuri nesfârșite împotriva lucrătorilor și a sindicatelor lor pentru încălcarea legilor capitaliste federale proaste. Ei au plătit comisii de anchetă guvernamentale naționale, comisie după comisie, în încercarea de a demoniza sindicatele în ochii lucrătorilor și a publicului.
Nu este nimic altceva decât o vânătoare de vrăjitoare politică. Audierile sunt dominate de afirmații nefondate care leagă mișcarea sindicală de tot felul de activități criminale și de hărțuire, pe care presa corporatistă le lansează zilnic, fără a rata niciodată ocazia de a le cosmetiza puțin.
Principala țintă a defăimării sindicatelor este sindicatul din construcții, CFMEU, care a fost amendat până în prezent cu peste 16 000 000 de dolari australieni, în conformitate cu legile existente. Acest lucru pregătește terenul pentru două proiecte de lege care se află în prezent în Parlament. Este vorba despre proiectele de lege privind asigurarea integrității și utilizarea adecvată a beneficiilor lucrătorilor.
Această legislație antisindicală, care datează de la începutul anilor 2000, se concentrează în principal pe aspecte precum:
- atacarea drepturilor sindicale, Muncitorii au un drept limitat la grevă
- reducerea salariilor și a condițiilor de muncă din trecut, pentru care au luptat și pe care le-au obținut lucrătorii
- descentralizarea stabilirii colective a salariilor și a condițiilor de muncă
- erodarea densității și reprezentării sindicale
- falimentarea sindicatelor
Ultimele proiecte de lege reprezintă tendințe mai recente de interferență tot mai mare în funcționarea sindicatelor și de aplicare a unor dispoziții penale obligatorii, inclusiv pedepse cu închisoarea. De asemenea, acestea anulează drepturile democratice ale membrilor de sindicat și capacitatea funcționarilor de a-și face treaba.
Proiectul de lege privind asigurarea integrității (The Ensuring Integrity Bill) conține prevederi extinse pentru descalificarea funcționarilor sindicali de la ocuparea funcțiilor și radierea unui sindicat sau a filialelor unui sindicat. De asemenea, introduce un „test de interes public” pentru fuziunea sindicatelor.
Proiectul de lege privind utilizarea adecvată a prestațiilor lucrătorilor (The Proper Uses of Worker Benefits Bill) este, de asemenea, o denumire complet greșită. O serie de sindicate, cum ar fi cele din industria construcțiilor, în care concedierile sunt o caracteristică comună, munca este extrem de sezonieră, iar companiile se închid adesea. În această industrie, sindicatul a înființat fonduri de beneficii pentru lucrători pentru a le proteja drepturile. Angajatorii participanți contribuie cu o sumă săptămânală pentru fiecare angajat. Consiliul de administrație al acestor fonduri are un număr egal de reprezentanți ai sindicatului și ai angajatorului și un președinte independent. Aceste fonduri oferă o serie de beneficii pentru lucrători și contribuie la plata indemnizațiilor de concediere pentru a le permite lucrătorilor să reziste până la următorul loc de muncă.
Guvernul dorește să facă aceste consilii de administrație „independente” și să le pună pe picior de egalitate cu consiliile de administrație ale companiilor. Acesta este un alt raid nejustificat asupra mișcării sindicale australiene a lucrătorilor. Scopul guvernului este de a ceda controlul asupra fondurilor muncitorilor băncilor, companiilor de asigurări și companiilor private de învățământ profesional, care au jefuit contribuabilii cu milioane de dolari!
Guvernul federal australian conservator Morrison continuă să apere jaful crescând al salariilor muncitorilor de către capitaliști.
În Australia, sistemul „superannuation” – obligatoriu pentru a strânge fonduri suplimentare de pensii pentru lucrători, la care contribuie atât lucrătorii, cât și angajatorii. la nivel internațional -, este acum unul dintre cele mai mari fonduri de acest tip din lume.
„Acest guvern a reintrodus o legislație care ar spăla efectiv trecutul unui număr mare de angajatori care au comis furturi de salarii prin neplata sumelor necesare în conturile de asigurări sociale ale lucrătorilor, estimate de Industry Super Australia la o sumă de 5,9 miliarde de dolari pe an.”
Războiul împotriva populației indigene și a celor săraci din Australia continuă.
O măsură de intervenție a fost aplicată în peste 70 de comunități indigene din Teritoriul de Nord. Aceasta a inclus controale medicale obligatorii pentru toți copiii aborigeni, unele efectuate de armata australiană, și o intensificare a activităților de poliție, de asemenea cu ajutorul armatei.
Cei care au primit plăți guvernamentale au primit 50% din venitul lor sub formă de numerar, iar restul a fost depozitat sub forma unui card, care poate fi folosit doar în anumite magazine, interzicând cumpărarea de alcool, țigări sau activități legate de jocurile de noroc. Aceasta reprezintă gestionarea veniturilor din plățile de asistență socială.
În prezent, guvernul nostru propune un proiect de lege în parlament pentru a stabili un test pentru 5.000 de șomeri și tineri beneficiari de alocații. În cazul în care unul dintre acești solicitanți de locuri de muncă va fi testat pozitiv la droguri sau alcool, 80% din alocația lor va fi depozitată.
Aceste scheme vizează persoanele considerate ” cu risc” care locuiesc în „regiuni vulnerabile” – inițial, oriunde în NT, dar se încearcă aplicarea acestui control în toată Australia, mai ales în zonele socio-economice mai sărace. Suma pusă în „carantină” (pe carduri restricționate) va fi, de asemenea, majorată la 80 %. Inițial, cardurile au vizat australienii indigeni din unele dintre cele mai sărace comunități.
Deținătorii de carduri sunt stigmatizați de fiecare dată când folosesc cardul. Mulți consideră că este un sistem paternalist, care amintește de perioada colonială. Guvernele succesive i-au extins aplicarea, încetul cu încetul, contrar dorințelor multora dintre cei afectați. Cardul este o scuză ieftină pentru un guvern care nu este pregătit să aloce bani pentru infrastructură și servicii în comunitățile indigene și în zonele socio-economice mai sărace, unde șomajul este ridicat.
Spre abisul războiului
Premierul australian Morrison a avut, recent, cu președintele american Trump, discuții private care vor avea implicații foarte grave pentru Australia și pentru restul lumii.
Australia se plasează în fundalul politicii SUA, care se îndreaptă spre un abis al războiului, al schimbărilor climatice și al relațiilor comerciale dezastruoase.
Într-un discurs instabil și amenințător, Trump a declarat că Iranul ar trebui să fie supus unui atac nuclear din cauza opoziției sale față de interesele SUA. Ulterior, Morrison l-a lăudat pe Trump pentru „abordarea sa ponderată și calibrată”!
Trump a descris Republica Populară Chineză drept „o amenințare pentru lume”. El a spus că China a furat proprietatea intelectuală, drepturile de proprietate și mai mult de 5.400 de miliarde de dolari în comerțul anual din SUA. Morrison a fost de acord cu Trump.
Planuri de război
Cei doi au discutat despre operațiuni comune în apele de la sud de Iran. Australia este una dintre singurele națiuni care a fost de acord să trimită trupe, un avion de supraveghere și o fregată a marinei timp de șase luni în cadrul unui demers coordonat de SUA în numele protejării căilor de navigație dinspre Iran.
Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite duc în prezent un război criminal și inuman împotriva poporului din Yemen, iar Australia a fost identificată ca vânzând o cantitate semnificativă de arme ambelor țări, în timp ce un fost ofițer al armatei australiene conduce acum armata Emiratelor Arabe Unite.
Discursul lui Trump despre un posibil atac nuclear iranian asupra Irakului prefigurează implicarea Australiei într-un alt război purtat de SUA. Acest scenariu urmează traseul „tradițional” al Australiei, ca să menționăm doar câteva Coreea, Vietnam, Afganistan și Irak și poate, în viitor, China.
Mai important, Australia găzduiește una dintre cele mai impresionante instalații de comunicații ale SUA, baza de spionaj de la Pine Gap, precum și un număr tot mai mare de baze și forțe militare americane staționate în nordul țării noastre.
De asemenea, Australia s-a angajat să se implice mai mult în activitățile de utilizare a spațiului în scopuri militare de către SUA și își propune să devină unul dintre primii patru mari exportatori de arme și echipamente militare din lume, într-un moment în care Australia are nevoi sociale urgente și în creștere.
Ar mai trebui remarcat faptul că guvernul australian, prin atacurile sale deschise la adresa Chinei, pune în pericol relațiile cu cel mai mare partener comercial al nostru. O țară în care tocmai recent au fost exportate bunuri în valoare de 81 de miliarde de dolari dintr-unul dintre statele noastre, WA.
Acest sprijin pentru planurile de război ale SUA îi va costa pe contribuabilii australieni miliarde de dolari și va crește pericolul de conflict în regiune și în lume.
Socialism sau pieire
Unul dintre cele mai mari proteste din Australia și, probabil, din lume, ca parte a apelului studențesc la acțiune pentru combaterea schimbărilor climatice, a avut loc pe 20 septembrie, implicând peste 300.000 de studenți și muncitori care s-au adunat în toată Australia. Această „grevă școlară pentru climă”, a crescut într-un ritm remarcabil ca parte a unei mișcări de masă la nivel mondial, cuprinzând o diversitate de grupuri care se reunesc pentru a încerca să salveze specia umană de la dispariție. Cei care au participat au susținut în mod deschis și cu voce tare ideile lor incitante privind clima, prezentate de mulți tineri activiști și ONG-uri, care pledează pentru un „Green New Deal” și alte politici, care să ducă la ecologizarea economiei, în ciuda rezistenței capitalismului.
„Green New Deal” este, în esență, o trecere la energia regenerabilă, care presupune un program masiv de creare de locuri de muncă în sectorul energiei curate și investiții masive în transportul în comun și în alte lucrări publice.
Cele două aspecte semnificative ale demonstrațiilor din Australia constau în faptul că au fost organizate în cooperare cu mișcarea sindicală și cu sprijinul acesteia și că studenții au numit-o în mod clar „greva” studenților.
Revendicările campaniei de grevă pentru mediu sunt:
- Niciun nou proiect de cărbune, petrol și gaze, inclusiv mina Adani.
- 100 % producție și exporturi de energie regenerabilă până în 2030
- și, cel mai important din punct de vedere politic, necesitatea de a finanța o tranziție echitabilă și crearea de locuri de muncă pentru toți lucrătorii și comunitățile care lucrează cu combustibili fosili.
Australia acționează, de asemenea, pentru a sprijini apelul pentru o criză climatică prin intermediul unei alte mișcări noi și semnificative, mișcarea ‘Extinction Rebellion”, care, de asemenea, se confruntă direct și blochează indiferenta exploatatorilor și a celor care doresc să ne distrugă planta pentru profiturile lor.
Acestea sunt politici de bază care pot fi susținute de orice socialist și care vor face parte din programul CPA privind mediul.
Ne întrebăm dacă poate exista un imperialism verde sau doar o soluție socialistă la criza climatică.
Criza climatică este rezultatul inevitabil a nevoii capitalismului de a se extinde, de a domina și de a obține profituri din ce în ce mai mari. Rolul Australiei în criza climatică se află la vârful a două sisteme: colonialismul și imperialismul. În primul rând, Australia se angajează în colonialism prin gestionarea defectuoasă a pământurilor furate de popoarele noastre indigene – inclusiv prin defrișarea terenurilor, gestionarea deficitară a apei, practici agricole iresponsabile și o industrie energetică și minieră masivă și poluantă. În al doilea rând, capitaliștii australieni se angajează în imperialism prin participarea la proiecte miniere de peste mări care exploatează mediul înconjurător și clasa muncitoare locală.
„Salvați Tuvalu, salvați lumea”
Potrivit Organizației Națiunilor Unite, Tuvalu este una dintre cele mai vulnerabile națiuni în fața creșterii nivelului mării, care ar putea să o facă nelocuibilă în secolul următor. De asemenea, se confruntă cu un focar de febră menajeră și nu dispune de rezerve de apă potabilă.
Liderii a 18 insule din Pacific, printre care și Australia, s-au reunit în Tuvalu la începutul acestui an pentru a participa la Forumul Insulelor din Pacific (PIF), problema schimbărilor climatice fiind în fruntea agendei.
Cele mai recente PIF-uri au pus schimbările climatice pe primul loc pe ordinea de zi și au adoptat o declarație generală care se referea în mare parte la necesitatea de a aborda problema schimbărilor climatice. În acest an, având în vedere urgența problemei, națiunile insulare din Pacific au fost hotărâte să adopte o declarație mai fermă cu privire la schimbările climatice. În special, insulele mai mici doreau să se angajeze în vederea limitării încălzirii globale la mai puțin de 1,5°C și să elaboreze un plan pentru a obține emisii nete zero până în 2050. De asemenea, a inclus un angajament din partea Australiei de a interzice toate noile centrale electrice pe bază de cărbune și mine de cărbune.
Australia este al treilea cel mai mare exportator de combustibili fosili din lume și, ca atare, un factor major de contribuție la încălzirea globală.
Prim-ministrul australian Scott Morrison a refuzat să își asume angajamente specifice în ceea ce privește obiectivele privind schimbările climatice. S-a insistat ca toate referințele la cuvântul „cărbune” să fie eliminate, înainte ca Australia să permită orice acord.
Rugămintea de acțiune din partea insulelor afectate de inundații a fost întâmpinată cu o ofertă de „ajutor” în valoare de 500 de milioane de dolari, pentru adaptarea la schimbările climatice. Liderii din Pacific vorbeau despre viețile și viitorul popoarelor lor. Unele insule sunt deja sub ape. În mod clar, Australia a fost interesată doar de protejarea profiturilor corporațiilor energetice și miniere.
În prezentarea acestor exemple de luptă din Australia și din regiunea noastră, întrebarea este cum se poate implica Internaționala Comunistă, cum poate stabili prioritățile și dacă este dispusă să răspundă prin campanii și să adopte o poziție de avangardă.
Pentru a încheia, aș dori să le mulțumesc tuturor tovarășilor prezenți aici pentru că au ascultat contribuția partidului nostru și sper că vă veți întoarce acasă încurajați de angajamentul solid al delegaților de aici pentru un viitor socialist puternic și unit.
Trăiască Partidul Comunist din Turcia și Partidul Comunist din Grecia (KKE)!
Trăiască Internaționala Comunistă
Trăiască internaționalismul proletar al clasei muncitoare!”
Partidul Comunist din Australia (CPA)s-a înființat în 1971, inițial sub numele de Partidul Socialist din Australia (SPA), adoptând ulterior denumirea actuală, în 1996. Considerându-se succesorul de drept al CPA format în 1920, SPA și-a schimbat numele în Partidul Comunist din Australia la cel de-al 8-lea Congres Național al partidului, în octombrie 1996. Partidul a fost creat de foști membri ai Partidului Comunist din Australia care au demisionat sau au fost excluși din cauza dezacordurilor interne privind invazia Cehoslovaciei de către Pactul de la Varșovia și adoptarea eurocomunismului de către partid. [înapoi]
[1] În perioada 13-14 aprilie 2019, Comitetul Central al Partidului Comunist din Australia a ales o nouă conducere condusă de secretarul general Andrew Irving și de președintele național Vinnie Molina. Tovarășii Liz Hulm & David Matters au fost aleși în calitate de secretari adjuncți, iar tovarășul Elias Alevizos a fost ales vicepreședinte. [sursa: http://www.idcommunism.com/2019/04/communist-party-of-australia-new-leadership-vows-to-continue-struggle-for-socialism.html]
citește si
„NOI, CEI DIN PARTIDUL COMUNIST DIN SUA, SĂRBĂTORIM ÎMPREUNĂ CU DUMNEAVOASTRĂ ACEASTĂ DUBLĂ ANIVERSARE GLORIOASĂ!”
„UNITATEA PARTIDULUI COMUNIST ȘI A PARTIDULUI MUNCITORILOR ESTE ESENȚIALĂ ASTĂZI, ÎN TIMP CE NE MOBILIZĂM PENTRU A ÎNVINGE IMPERIALISMUL”„NU EXISTĂ NICIUN ZID”
| VEZI SI ARHIVA STENOGRAME
„În acest cadru, as dori să mă refer la faptul că, după încheierea festivităților (n.r. de la Berlin, desfășurate cu prilejul împlinirii a 40 de ani de la proclamarea R.D.G), din nou cercurile reacționare din Republica Federală Germania au organizat unele manifestări împotriva Republicii Democrate Germane. Sigur, acolo este o situație – anual, 7-8 milioane de oameni din R.D. Germană merg în vizită în R.F. Germania. Practic, ei spun că este zid.”
„Dar nu există nici un zid, și din R.F. Germania merg în R.D. Germană milioane de oameni; și deci au găsit prilejul să organizeze unele manifestări, cu caracter reacționar, care au fost puse la punct, au fost luate măsuri”. – N. Ceausescu, joi, 12 octombrie 1989, in ședința Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R.
„Şi să ne exprimăm deplina solidaritate cu partidul, cu guvernul, cu poporul Republicii Democrate Germane în toate domeniile, în lupta pentru socialism, în politica internaţională. Aceasta legat de acest lucru. Dacă aveți ceva de spus? Dacă sunteți de acord?„… (Toți tovarășii sunt de acord)
Cu o săptămână înainte, pe 7 octombrie 1989, toată elita blocului comunist (pe cale de expirare) se afla la Berlin, sărbătorind „40 de ani de la fondarea RDG„; Nicolae Ceaușescu, prezent la eveniment, a fost întâmpinat pe aeroport de Erich Honecker. Plecarea delegației române fusese precedată de o telegrama de protocol adresata liderului est-german, in care Ceaușescu aprecia că, „În cei 40 de ani de la făurirea Republicii Democrate Germane, harnicul și talentatul dumneavoastră popor a obținut sub conducerea Partidului Socialist Unit din Germania, realizări însemnate în edificare societății socialiste dezvoltate, întărirea potențialului economic, tehnico-științific și cultural al țării în ridicarea permanentă a nivelului de trai material și spiritul al oamenilor muncii.” (Rezultatele obținute de RFG, „gard in gard” cu RDG, nu erau, firește, menționate).
Tandemul Ceaușescu-Honecker a avut atunci inclusiv o întrevedere tete-a-tete, „prietenească” „Cu acest prilej, ce doi politicieni au subliniat dreptul fiecărui stat socialist de a urma o cale proprie spre socialism. Cele două pârți au reliefat necesitatea respingerii categorice a încercărilor statelor capitaliste de a se amesteca în treburile interne ale ţărilor socialiste, cu scopul de a le destabiliza“.– scria mass-media est-germană
Totodată, cu ocazia aniversarii RDG, Honecker a reiterat public necesitatea menținerii unității lagărului socialist, intrat deja în descompunere: „Promitem prietenilor noștri din întreaga lume că socialismul va dăinui veșnic pe pământul german, în patria lui Marx și Engels.“
In fapt, declarația a sunat ca o promisiune a dezastrului. La finele anilor 80, situația Republicii Democrate era departe de a fi înfloritoare, si cum ideologia nu ține de foame, mulți dintre est-germanii care nu mai întrevedeau alta soluție evadau către Vest; populația scăzuse de la 19 milioane în 1949, la 16 milioane, datoria externă era imensă, iar guvernul est-german era refractar la orice idee de reformă, inclusiv la Perestroika lui Mihail Gorbaciov. Sosit la Berlin, pe 6 octombrie 1989, pentru același eveniment, acesta observa, intr-un cadru restrâns, in timpul unei plimbări pe bulevardul central al capitalei est-germane: „Cred că cei care nu țin cont de viaţă, sunt amenințați de realitate.“
La 17 octombrie 1989, forțat de „colegii” săi de partid, Honecker trecea pe ordinea de zi a ședinței Biroului Politic, si demisia sa. In aceeași zi, a fost înlocuit cu Egon Krenz, prin vot unanim. In RDG, se jucase prima scenă a ultimului act comunist.
NEGAREA REALITĂȚII
Nicolae Ceaușescu avea dreptate – desigur, nu in privința Zidului, care încă exista bine mersi la acel moment -, ci referitor la faptul că anumite personalități de la Bonn acționau, în 1989, in scopul reunificării Germaniei. Liderul politic român de la București s-a situat atunci pe poziții staliniste, ferm hotărât in această problemă – el a acuzat guvernul Republicii Federale Germania de sprijinirea unor „cercuri revanșarde, fasciste”, declamând expresii preluate din arsenalului propagandistic al PCR din perioada interbelică, specifice, de altfel, si predecesorului său, Gheorghe Gheorghiu-Dej.
Negarea realității (fie ea întruchipată si de „un zid„, unul din cele mai puternice simboluri ale Războiului Rece, o graniță fizică care, de la 13 august 1961, a transformat Berlinul de Est intr-o închisoare), era o practică dusă, de Ceaușescu, la rang de artă.
In opinia președintelui RSR, dictatura sa personala din România era democrație (mesaj politic vehiculat cu obstinență, ani de-a rândul), iar regimul comunist est-german, creat cu forța de URSS după încheierea celui de-al doilea Război Mondial, era unul legitim și „democratic”. Evident, apărarea acestor „valori” însemna, pentru Ceaușescu, o datorie. Cancelarul vest-german Helmut Kohl avea însă o părere diametral opusă pe care a impus-o, fără violenţă, în toamna anului 1989.
„CEAUȘESCU, FII BOIER, FĂ ȘI TU CA HONECKER!”
Zidul Berlinului – negat de Nicolae Ceaușescu – a căzut în noiembrie, 1989. Ulterior, acest act istoric a fost invocat la Sibiu, când o serie de protestatari, care manifestau pașnic in fata Primăriei și a Comitetului Județean de Partid, au scandat pe 21 decembrie 1989,: „Ceaușescu, fii boier, fă și tu ca Honecker!”
Însă odată cu Zidul căzuse și Honecker; confruntat cu o asemenea perspectivă, Ceaușescu („boier” doar in viața privată, in rest „revoluționar de profesie”), nu avea de gând să cedeze.
ȘANSA RATATĂ
Dacă Ceaușescu ar fi spus populației, in ultimul său discurs ținut din balconul sediului CC al PCR, pe 21 decembrie 1989, că se retrage de la conducere, sau măcar dacă ar fi sugerat că a sosit vremea unei schimbări, probabil că evoluția ulterioară a evenimentelor ar fi fost complet diferită – dar aceasta singură șansă a fost ratată.
In mod ironic, domeniul in care excelase – negarea realității – a rapoartelor primite de la Securitate, a informațiilor venite din occident, a discuțiilor purtate in repetate rânduri cu Gorbaciov, practic, a tuturor semnalelor că epoca „de Aur” si a comunismului se încheiase, l-au adus, patru zile mai târziu, in fața plutonului de execuție din Târgoviște, unde, înainte de a fi ciuruit de gloanțe, condamnat în urma unui proces de fațadă, a intonat „Internaționala„.
Remarca ultimului lider al URSS, Mihail Gorbaciov, făcută pe 6 octombrie 1989, la Berlin, fie ea cu sau fără substrat, s-a dovedit o profeție împlinită.
citește si
MAURERFALL, DUPA 30 DE ANI | CADEREA ZIDULUI BERLINULUI
RAPORTUL LUI IULIAN VLAD CĂTRE NICOLAE CEAUSESCU
Stenograma întâlnirii de la Moscova dintre Nicolae Ceaușescu și Mihail Gorbaciov, după reuniunea de la Malta.
PROCESUL LUI NICOLAE CEAUȘESCU – SONDAJ DE OPINIE
PROCESUL LUI NICOLAE CEAUȘESCU – SENTINȚA DE CONDAMNARE LA MOARTE
CONVENȚIE DE ARMISTIȚIU
12 septembrie 1944
Între Guvernul Român, pe de o parte, și Guvernele Uniunii Sovietice, Regatului Unit și Statele Unite ale Americii, pe de altă parte
Guvernul și Înaltul Comandament al României, recunoscând faptul înfrângerii României în războiul împotriva Uniunii Republicilor Socialiste Sovietice, Regatului Unit și Statelor Unite ale Americii și celorlalte Națiuni Unite, acceptă condițiunile Armistițiului prezentate de către Guvernele susmenționatelor trei Puteri Aliate, lucrând în interesele tuturor Națiunilor Unite.
Pe baza celor de mai sus, reprezentanții Guvernului și Înaltului Comandament Român, Ministru de Stat și Ministru de Justitie L. Pătrășcanu, Ministru Subsecretar de Stat al Afacerilor Interne, Adjutant al Majestății Sale Regelui României, General D. Dămăceanu, Principele B. Știrbey și d-l G. Popp, având depline puteri, pe de o parte, — și reprezentantul Înaltului Comandament Aliat (Sovietic), Mareșal al Uniunii Sovietice R. Ya. Malinowski, deplin împuternicit pentru aceasta de către Guvernele Uniunii Sovietice, Regatului Unit și Statelor Unite ale Americii, lucrând în interesul tuturor Națiunilor Unite, pe de altă parte, au semnat următoarele condițiuni:
1. Cu începere de la 24 August 1944, ora 4 a.m., România a încetat cu totul operațiunile militare împotriva Uniunii Republicilor Socialiste Sovietice, pe toate teatrele de război, a ieșit din războiul împotriva Națiunilor Unite, a rupt relațiunile cu Germania și sateliții săi, a intrat în război și va duce războiul alături de Puterile Aliate împotriva Germaniei și Ungariei, cu scopul de a restaura independența și suveranitatea României, pentru care scop va pune la dispoziție nu mai puțin de 12 divizii de infanterie, împreună cu serviciile tehnice auxiliare.
Operațiunile militare din partea forțelor armate române, cuprinzând forțele navale și aeriene, împotriva Germaniei și Ungariei, vor fi purtate sub conducerea generală a Înaltului Comandament Aliat (Sovietic).
2. Guvernul și Înaltul Comandament al României se obligă să ia măsurile pentru dezarmarea și internarea forțelor armate ale Germaniei și Ungariei, aflate pe teritoriul României, ca și pentru internarea cetățenilor celor două State menționate, care își au reședința acolo (vezi anexa la art. 2).
3. Guvernul și Înaltul Comandament al României vor asigura forțelor sovietice, și ale celorlalți Aliați, înlesniri pentru libera lor mișcare pe teritoriul României, în orice direcție, dacă este cerut de către situația militară, Guvernul și Înaltul Comandament al României acordând orice concurs posibil pentru o astfel de mișcare, prin mijloacele lor proprii de comunicație și pe cheltuiala lor, pe pământ, pe apă și în aer (vezi anexa la art. 3).
4. Se restabilește frontiera de stat între Uniunea Republicilor Socialiste Sovietice și România, stabilită prin acordul sovieto-român din 28 iunie 1940.
5. Guvernul Român și Înaltul Comandament al României vor preda imediat Înaltului Comandament Aliat (Sovietic), pentru înapoierea în țara lor, pe toți prizonierii de război sovietici și aliați, aflați în mâinile lor, precum și pe toți cetățenii internați și pe cei aduși cu sila în România.
Din momentul semnării condițiunilor de armistițiu (pace) și până la repatriere, Guvernul și Înaltul Comandament Român se obligă să asigure, pe socoteala sa, tuturor prizonierilor de război, sovietici și aliați, precum și cetățenilor internați sau aduși cu sila, persoanelor strămutate și refugiaților, hrana potrivită, îmbrăcăminte și asistență medicală, conform cu cerințele sanitare, cum și mijloacele de transport pentru reîntoarcerea acestor persoane în țara lor proprie.
6. Guvernul Român va elibera imediat, fără distincție de cetățenie sau naționalitate, pe toate persoanele arestate din cauza activității lor în favoarea Națiunilor Unite, sau pentru simpatiile lor pentru cauza Națiunilor Unite, sau din cauza originei lor etnice, și va desființa orice legislație discriminatorie și restricțiunile impuse din această cauză.
7. Guvernul și Înaltul Comandament Român se obligă să remită ca trofee în mâinile Înaltului Comandament Aliat (Sovietic) orice material de război al Germaniei și al sateliților ei, aflat pe teritoriul român, inclusiv vasele flotei germane și ale sateliților ei, aflate în apele românești.
8. Guvernul și Înaltul Comandament Român se obligă să nu permită exportul sau exproprierea a oricărei forme de proprietate (inclusiv obiecte de valoare și bani) aparținând Germaniei, Ungariei sau naționalităților lor, sau persoanelor cu reședința în teritoriile lor, sau în teritoriile ocupate de ele, — fără autorizația Înaltului Comandament Aliat (Sovietic). Guvernul și Înaltul Comandament Român vor păstra aceste bunuri în condițiile ce urmează a se stabili de Înaltul Comandament Aliat (Sovietic).
9. Guvernul și Înaltul Comandament Român se obligă să remită Înaltului Comandament Aliat (Sovietic), pentru folosința acestuia, pe întreaga perioadă de război, împotriva Germaniei și Ungariei, și în interesul general al Aliaților, toate vasele care aparțin sau au aparținut Națiunilor Unite aflate în porturile românești, indiferent la dispoziția cui s-ar afla; ulterior aceste vase urmează să fie restituite proprietarilor lor.
Guvernul Român poartă întreaga răspundere materială pentru orice stricăciune sau distrugere a bunurilor susmenționate, până în momentul predării lor Înaltului Comandament Aliat (Sovietic).
10. Guvernul Român trebuie să facă, în mod regulat, în monedă românească, plățile cerute de către Înaltul Comandament Aliat (Sovietic), pentru îndeplinirea funcțiilor sale, și în caz de necesitate va asigura folosința, pe teritoriul românesc, a întreprinderilor industriale și de transport a mijloacelor de comunicație, stațiunilor generatoare de energie, întreprinderilor și instalațiilor de utilitate publică, depozitelor de combustibili, petrol, alimente și alte materiale sau servicii, în acord cu instrucțiunile date de către Înaltul Comandament Aliat (Sovietic).
Vasele de comerț românești, care se găsesc atât în apele românești, cât și în cele străine, vor fi supuse controlului operativ al Înaltului Comandament Aliat (Sovietic), pentru folosirea lor, în interesul general al aliaților (vezi anexa la art. 10).
11. Pierderile pricinuite Uniunii Sovietice prin operațiunile militare și prin ocuparea de către România a teritoriului sovietic vor fi despăgubite de către România față de Uniunea Sovietică, însă, luând în considerare că România nu numai că s-a retras din război, dar a și declarat război și în fapt duce război contra Germaniei și Ungariei, Părțile sunt de acord ca compensațiile pentru pierderile menționate să nu fie plătite în întregime de România, ci numai în parte, și anume în suma de 300 milioane dolari ai Statelor Unite, plătibili în curs de 6 ani, în mărfuri (produse petrolifere, cereale, materiale lemnoase, vase maritime și fluviale, diverse mașini etc.)
România va plăti despăgubiri pentru pierderile pricinuite în România proprietăților celorlalte State Aliate și naționalităților lor, pe timpul războiului, despăgubiri a căror sumă va fi fixată la o dată ulterioară (vezi anexa la art. 11).
12. Guvernul român se obligă ca în termenele indicate de către Înaltul Comandament Aliat (Sovietic) să restituie Uniunii Sovietice, în desăvârșită bună stare, toate valorile materiale luate de pe teritoriile ei, în timpul războiului, aparținând Statului, organizațiilor publice și cooperative, întreprinderilor, instituțiilor sau cetățenilor particulari, precum și utilajul fabricilor și uzinelor, locomotive, vagoane de căi ferate, tractoare, autovehicule, monumente istorice, valori de muzeu și orice alte bunuri.
13. Guvernul Român se obligă să restabilească toate drepturile legale și interesele Națiunilor Unite și ale naționalilor lor, pe teritoriul român, așa cum existau înainte de război, și să le restituie proprietatea în desăvârșită bună stare.
14. Guvernul și Înaltul Comandament Român se obligă să colaboreze cu Înaltul Comandament Aliat (Sovietic), la arestarea și judecarea persoanelor acuzate de crime de război.
15. Guvernul Român se obligă să dizolve imediat toate organizațiile pro-hitleriste de tip fascist aflate pe teritoriul românesc, atât cele politice, militare sau paramilitare, cât și orice alte organizații care duc propagandă ostilă Națiunilor Unite și în special Uniunii Sovietice, repermițând în viitor existența unor organizații de acest fel.
16. Tipărirea, importul și răspândirea în România a publicațiilor periodice și neperiodice, prezentarea spectacolelor de teatru și a filmelor, funcționarea stațiunilor de T.F.F., poștă, telegraf și telefon vor fi efectuate în acord cu Înaltul Comandament Aliat (Sovietic). (Vezi anexa la art. 16).
17. Administrația civilă românească este restabilită pe întregul teritoriu al României, până la o distanță de linia frontului, de minimum 50 – 100 km (depinzând de condițiile terenului), organele administrative românești obligându-se sa aducă la îndeplinire, în interesul restabilirii păcii și securității, instrucțiunile și ordinele Înaltului Comandament Aliat (Sovietic), date de către el, în scopul de a asigura execuția acestor condițiuni de armistițiu.
18. Va fi înființată o Comisiune de Control Aliată, care va lua asupra sa, până la încheierea păcii, reglementarea și controlul executării prezentelor condițiuni, sub directivele generale și ordinele Înaltului Comandament Aliat (Sovietic) acționând în numele Puterilor Aliate. (Vezi anexa la art. 18)
19. Guvernele Aliate socotesc hotărârea Arbitrajului de la Viena, cu privire la Transilvania, ca nulă și neavenită și sunt de acord ca Transilvania (sau cea mai mare parte a ei) să fie restituită României sub condiția confirmării prin Tratatul de Pace, și Guvernul Sovietic este de acord ca forțele sovietice să ia parte în acest scop, în operațiuni militare, conjugate cu România, contra Germaniei și Ungariei.
20. Prezentele condițiuni intră în vigoare în momentul semnării lor.
Dat în Moscova, în patru copii, fiecare în limbile rusă, engleză și română; copiile rusești și englezești fiind autentice.
12 Septembrie 1944.
Din însărcinarea Guvernului și Înaltului Comandament al României,
(ss) LUCREȚIU PĂTRĂȘCANU
(ss) G-RAL ADJ. DĂMĂCEANU
(ss) B. ȘTIRBEY
(ss) G. POPP
Din însărcinarea Guvernelor Statelor Unite ale Americii, Uniunii Republicii Socialiste Sovietice și Regatului Unit,
(ss) R. YA. MALINOWSKI
ANEXA La Convenția de Armistițiu între Guvernul Român, pe de o parte, și Guvernele Uniunii Sovietice, Regatului Unit și Statele Unite ale Americii, pe de altă parte
A. Anexă la art. 2
Măsurile prevăzute la art. 2 al Convenției referitoare la internarea cetățenilor germani și unguri, actualmente aflându-se în teritoriul român, nu se aplică cetățenilor de origine evreiască ai acestor țări.
B. Anexă la art. 3
Prin cooperarea Guvernului Român și Înaltului Comandament Român, menționată în art. 3 al acestei Convențiuni, se înțelege punerea la dispoziția Înaltului Comandament Aliat (Sovietic), pentru deplina folosință cum va socoti de cuviință, pe durata armistițiului, a tuturor construcțiilor și instalațiunilor românești, militare, aeriene și navale, porturi, cheiuri, cazărmi, magazii, câmpuri de aviație, mijloace de comunicație, stațiuni meteorologice, care ar putea fi cerute pentru nevoi militare în desăvârșită bună stare și cu personalul necesar pentru întreținerea lor.
C. Anexă la art. 10
Guvernul Român va retrage și răscumpăra în limitele de timp și potrivit condițiunilor pe care Înaltul Comandament Aliat (Sovietic) le va specifica, toate monetele deținute în teritoriul românesc și emise de Înaltul Comandament Aliat (Sovietic) și va înmâna moneta astfel retrasă fără plată Înaltului Comandament Aliat (Sovietic).
D. Anexă la art. 11
Baza pentru aranjamentul plăților de compensații prevăzute în art. 11 al prezentei Convenții va fi dolarul american la paritatea sa aur din ziua semnării acestei convenții, adică 35 de dolari pentru o uncie de aur.
E. Anexă la art. 16
Guvernul Român se obligă ca transmiterile fără fir, corespondența telegrafică și poștală, corespondența cifrată și prin curier, precum și comunicările telefonice cu țările străine ale Ambasadelor, Legațiunilor și Consulatelor aflătoare în România să fie dirijate potrivit modului stabilit de Înaltul Comandament Aliat (Sovietic).
F. Anexă la art. 18
Controlul cu privire la exacta execuție a clauzelor de armistițiu este încredințat Comisiunii Aliate de control, care va fi stabilită în conformitate cu art. 18 al Convenției de Armistițiu.
Guvernul Român și organele sale vor îndeplini toate instrucțiunile Comisiunii Aliate de constor care decurg din Convenția de Armistițiu.
Comisiunea Aliată de control va instaura organe sau secțiuni împuternicindu-le respectiv cu executarea de diferite funcțiuni.
În plus, Comisiunea Aliată de control va putea să aibă funcționari în diferite părți ale României.
Comisiunea Aliată de control va avea sediul său în București.
Moscova, 12 Septembrie 1944.
citește și
O „AFACERE BUNĂ”
STALIN – „un om cu acel salvator simț al umorului”…
DECLANȘAREA CELUI DE- AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL, PROVOCATĂ DE DOI AGRESORI ALIAȚI: GERMANIA SI URSS
Tratatul de pace de la Paris cu Puterile Aliate și Asociate din 10 februarie 1947
„DAVAI CEAS, DAVAI PALTON”- TESTIMONIALE DESPRE ATROCITĂȚILE ARMATEI ROȘII IN ROMANIA
„TE IMPLOR, PRIETENUL MEU, STALIN”
AMINTIRI DIN COMUNISM 