ROMANIA DENUNTA PACTUL RIBBENTROP-MOLOTOV

Publicat pe 24 iunie 2021 de Oana IONESCU FIRICA

DECLARAŢIE din 24 iunie 1991privind Pactul Ribbentrop-Molotov și consecințele acestuia pentru ţara noastră

EMITENT

PARLAMENTUL

Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 136 din 27 iunie 1991

Evocam în aceste zile momentele tragice trăite de România în iunie şi august 1940, la numai doua decenii după împlinirea aspirației de veacuri a poporului român-reîntregirea neamului prin Marea Unire din 1918 şi crearea Statului național unitar român în hotarele lui firești, din punct de vedere istoric, etnic, social, politic şi cultural. Evocam acele dureroase evenimente, cînd părţi importante din trupul tarii au fost rupte cu forța şi anexate samavolnic prin implicarea directa sau complicitatea puterilor semnatare ale pactului, a politicii lor agresive, de revizuire a tratatelor de la Versailles, de schimbare a ordinii politice europene instaurate după primul război mondial. În contextul acestor evoluții din Europa, de la sfîrşitul deceniului al patrulea, nu doar sistemul de tratate şi alineate ale României, construit cu migala şi inteligenta de diplomatia românească şi ilustrul sau exponent, Nicolae Titulescu, dar şi sistemul general al Societăţii Naţiunilor s-au dovedit fragile.În faţa forţei brutale, a politicii agresive din Est şi din Vest, încercarea de înţelegere şi de preintampinare a conflictelor s-a dovedit inoperantă sau fără efect.

Atitudinea de cedare a unor tari în faţa politicii statelor agresive a făcut posibile Pactul Ribbemtrop-Molotov şi Dictatul de la Viena. În baza lor, Uniunea Sovietica anexa Basarabia, Tinutul Hertei şi Nordul Bucovinei, iar Ungaria Hortysta anexa o treime din Transilvania – sfinte pamanturi româneşti.Prin jertfa de sânge a poporului român, unul din aceste odioase aranjamente – Dictatul de la Viena – a fost abolit. Celelalte teritorii româneşti continua să fie înstrăinate.Nici un fel de politica, nici chiar cea stalinista de înstrăinare a populatiilor din aceste teritorii, nu a putut anihila constiinta apartenentei Basarabiei, Nordului Bucovinei şi Tinutului Hertei la România.

Pactul Ribbentrop-Molotov, prin care U.R.S.S. şi Germania îşi stabileau „sferele de interese” de la Marea Baltica la Marea Neagra – hotărînd, cu de la sine putere, destinele unor state suverane, între care şi România-, contravine în mod flagrant principiilor şi normelor fundamentale ale dreptului internațional. În consecință, în numele poporului român, parlamentul condamna acest pact ca fiind ab initio nul şi neavenit. Tot astfel trebuie să fie considerată și consecința directa a acestor înțelegeri secrete dintre Stalin și Hitler – Notele ultimative ale Guvernului sovietic din 26 şi 27 iunie, urmate de ocuparea cu forța, la 28 iunie 1940, a Basarabiei, Nordului Bucovinei şi Ținutului Hertei, împotriva voinței populației din aceste străvechi teritorii româneşti, acţiune care a reprezentat o încălcare brutala a suveranității, independentei şi integrității teritoriale a României. Pactul Ribbentrop-Molotov a fost şi este repudiat de cancelariile multor state.

La 24 decembrie 1989, Congresul Deputaților Poporului din U.R.S.S. a condamnat „semnarea Protocolului adițional al Tratatului din 1939… şi a altor înțelegeri secrete cu Germania” şi a recunoscut ca acestea „sînt, din punct de vedere juridic, lipsite de temei şi valabilitate, din momentul semnării lor”, venind „în contradicție cu suveranitatea şi independenta unor state terţe”.Impartasim aprecierea din Hotărîrea Congresului Deputaţilor din U.R.S.S., potrivit căreia protocoalele sovieto-germane „au fost folosite de Stalin şi anturajul sau pentru a da ultimatumuri şi a exercita presiuni, prin recurgerea la forta asupra altor state, încălcând obligațiile juridice asumate faţă de acestea”.Privite retrospectiv, aceste acte constituie o pregnanta manifestare a politicii imperiale de anexiuni, a dictatului şi agresiunii fățișe, expresia cea mai grava a încălcării moralei internaționale şi a dreptului internațional, cea mai condamnabila conduita în relaţiile internaţionale.

Noile relaţii şi evolutiile pozitive ce au loc în Europa şi în lume creează premise favorabile pentru identificarea modalităţilor vizând înlăturarea pe cale paşnică a consecinţelor nefaste ale actelor nedrepte ce au la baza protocoalele secrete ale Pactului Ribbentrop-Molotov, în consens cu principiile statuate în Actul final al Conferintei pentru securitate şi cooperare în Europa şi în Carta de la Paris pentru o noua Europa, cu normele moralei şi dreptului internaţional.Parlamentul României afirma hotărât poziţia sa de a aborda cu deplina responsabilitate aceasta problema. În acest sens, solicita Preşedintelui tarii, Guvernului României, tuturor forţelor politice din ţara noastră sa acţioneze în spiritul acestei declaraţii, în vederea implinirii nazuintelor legitime ale populaţiei din teritoriile româneşti, anexate cu forta în urma înţelegerilor secrete stabilite prin Pactul Ribbentrop-Molotov.

Parlamentul României îşi exprima convingerea ca deplina afirmare a aspirațiilor legitime ale românilor – astfel cum istoria, justiția și morala le consacra de drept – trebuie să reprezinte o misiune nobila şi înălțătoare pentru toate forțele responsabile ale tarii, indiferent de opțiunea lor politica.

Aceasta declarație a fost adoptată de Parlamentul României în ședința din 24 iunie 1991, cu unanimitate de voturi.

PREŞEDINTELE SENATULUI

academician ALEXANDRU BÎRLĂDEANU

PREŞEDINTELE ADUNĂRII DEPUTAŢILOR

MARŢIAN DAN–––

ASASINII LUI NICOLAE IORGA

Publicat pe 28 noiembrie 2020 de Oana IONESCU FIRICA

Răspunde

După abdicarea negociata a regelui Carol al II-lea, noul suveran devine regele Mihai I, prim-ministru si șeful statului roman cu puteri depline fiind generalul Ion Antonescu. Pentru a forma Guvernul, generalul apelează la partidele politice, dar singura grupare care răspunde solicitării sale este Mișcarea Legionară.
La 6 septembrie 1940, în țară se instalează un regim național-legionar, în care Mișcarea Legionară devine gruparea politică dominantă.

Pe fondul instaurării statului naţional-legionar şi a dorinţei membrilor Mişcării Legionare de a se răzbuna sau a trage la răspundere pe cei vinovați de asasinarea, prin sugrumare, a lui C. Z. Codreanu în noiembrie 1938, NKVD a racolat doi agenți relativ importanți: Dumitru Grozea, şeful Corpului Muncitoresc Legionar şi pe Traian Boeru, cel care a condus echipa morții de asasinare a profesorilor Virgil Madgearu şi Nicolae Iorga, în noaptea de 27/28 noiembrie 1940. Cel mai bun pretext pentru Stalin, că România era instabilă politic şi trebuia ocupată ori împărțită teritorial cu Germania, aşa cum s-a procedat în 1939 cu Polonia, în urma Pactului Ribbentrop – Molotov. Să nu se uite faptul că, în noiembrie 1940, când Iorga a fost asasinat, Hitler şi Stalin erau buni colaboratori, iar comerțul ruso-german cunoștea o înflorire fără precedent – afirma controversatul Ionuț Țene

Cadavrul lui Nicolae Iorga a fost descoperit pe 28 noiembrie dimineața, la ora 7.15, la cca un km de comuna Strejnicu, la 15 metri de șoseaua Strejnicu – Ploiești.

Raportul medico-legal întocmit de dr. I Stănescu, medic-legist al Institutului „Mina Minovici”, arăta că moartea a profesorului „a fost violentă. Ea se datorește unor plăgi prin armă de foc, ale capului și trunchiului, cu distrugerea creerului și hemoragie internă.„.

Din cercetările efectuate de către Parchetul Prahova s-a stabilit iniţial că „autorii asasinării profesorului Nicolae Iorga sunt: avocatul Teodor Dacu din Ploieşti şi Iacobuţă Ştefan, originar din comuna Ciorea, judeţul Iaşi, fost şofer la Institutul Naţional al Cooperaţiei din Bucureşti”, astfel cum rezultă din adresa clasificată „confidențial” nr. 20312 S din 11 aprilie 1941 a Direcțiunii Poliţiei de Siguranță către Prefectura Poliţiei Capitalei, prin care se solicită dispunerea de măsuri de identificare şi arestare a acestora, fiind dispăruți (Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securităţii, Fond Traian Boeru, Dosar P 15440 vol .3, fila 177).

Ulterior cifra s-a ridicat la cinci asasini, din care patru nu au fost prinși niciodată, singurul care a înfruntat justiția fiind Ștefan Cojocaru, in final achitat. Ceilalți patru, respectiv, Traian Boeru, Ioan Tucan, Tudor Dacu și Ștefan Iacobuță, au fost condamnați în contumacie la pedeapsa capitală.

În memoriile sale, cuprinse in volumul „Era Libertăţii„, liderul legionar al vremii, Horia Sima, afirmă că nu știa nimic despre planurile celor cinci de a-l asasina pe Iorga și că, în momentul în care a aflat, a făcut tot posibilul să-i oprească. De altfel, nici Ion Antonescu se pare ca nu ar fi știut nimic, acesta arătându-se furios pe legionari, in ședința Consiliului de Miniștri: „Mâna de nemernici care au făcut această crimă va fi pedepsită în mod exemplar. Eu nu voi lăsa ca ţara şi viitorul acestui neam să fie compromise de acţiunea unei bande de terorişti. Statul al cărui conducător sunt nu se va lăsa subminat de dezlănţuirea instinctelor de bestialitate ale unor descreieraţi. Pedepsirea celor de la Jilava mi-o rezervasem eu, prin justiţia ţării, strada mi-a luat acest drept venind să-şi facă singură dreptate. Toată mândria mea era să nu am mâinile pătate, mi-aţi nimicit cu fapta alor voştri această mândrie”.

„Paradoxal este faptul că Traian Boeru nu este arestat de Ion Antonescu, ci lăsat liber. Horia Sima l-a anunţat pe generalul Antonescu că făptaşii crimei Iorga-Madgearu au fost prinşi de poliţia legionara şi-l întreabă ce intenție are cu ei. Antonescu cere să fie duşi imediat la el. După doua zile asasinii au primit pașapoarte şi au plecat în Germania. Mișcarea Legionară îi eliminase pentru totdeauna din mişcare şi nu mai aveau contact cu legionarii. Boeru nu a fost închis în lagărul de la Buckenwald, unde erau ceilalți legionari, trăia într-un cămin german, unde avea casă şi masă, iar între timp toţi trei lucrau. El nu avea voie să vorbească cu ceilalţi legionari sau să intre în clădirea Legaţiei române de la Berlin.” – afirma Ionuț Țene.

„La Viena, în 1945, toți legionarii se temeau să discute acest caz şi toţi credeau că la mijloc a fost o mână străină. Dar nimeni nu ştia cine a fost în spatele lui Boeru. După intrarea Rușilor în Austria şi apropierea lor de Viena, legionarii au început să se împrăștie pe drumuri diferite, cât mai spre apus, ca să nu cadă pradă în mâna ruşilor. Legionarii, în drum spre Salzburg, l-au întâlnit pe Boeru cu grupul lui, care a spus că el rămâne pe loc: „Pot să vie rușii, noi nu ne temem de ei”. Acest lucru a întărit presupunerea că el fusese un agent al NKVD.

Mai există o mărturie, a generalului Nicuşor Dragomir, care a fost închis după război în Siberia şi care a aflat, de la un general sovietic căzut în dizgraţie, că nu legionarii, ci agentul lor infiltrat în rândurile Mişcării Legionare a pus la cale asasinarea lui Nicolae Iorga, din ordinul lui Stalin, pentru a se crea o imagine proastă noului regim şi a induce instabilitatea în ţară, pretext clasic pentru o intervenție militară sau o împărţeală a ţării între germani şi ruși.”

„Mai ciudat este faptul că, după război „legionarul” Traian Boeru devine un prosper om de afaceri respectabil, (n.r. pentru) care, deși toată lumea știa că l-a asasinat pe Iorga, nici justiția germană şi nici legația României comuniste de la Bonn nu a cerut extrădarea sau judecarea lui. Boeru a decedat în anonimat la începutul anilor 90, fără să fie deranjat cu cereri de extrădare şi judecată, şi nici să fie deranjat de agenții șefului SRI de atunci, filo-sovieticul Virgil Măgureanu. Traian Boeru a fugit în Germania, în 1941, singur, familia rămânându-i în România, la Constanţa. Aici s-au petrecut alte doua lucruri destul de ciudate: nimeni nu s-a legat în vreun fel de soţia şi copiii lui Traian Boieru după 1944, când, se știe, familiile erau deseori puse în situația de a plăti ele pentru crimele reale sau imaginare ale celor fugiţi din ţară, această plată însemnând să suporte felurite tracasări şi persecuții.

Istoricul Ionuț Țene afirmă totodată că familia acestuia a primit permisiunea de a i se alătura lui Boeru în Germania, în timpul regimului comunist, ceea ce ar întări suspiciunea că respectivul era un agent al unei puteri străine.

Am convingerea din ce în ce mai certă că, dacă s-ar face cercetări pe linie oficială în arhivele NKVD/KGB de la Moscova, vom avea surpriza, ca şi cu masacrul de la Katyn – o întorsătură istorică cu 180⁰ a faptelor – că 70 de ani am fost mințiți despre faptul că Nicolae Iorga a fost asasinat de legionari. În fapt, marele cărturar a fost ucis de o echipă de agenţi NKVD, condusă de un spion înfiltrat: Traian Boeru, care a făcut jocul comuniştilor.” (Ionuț Țene).

citește si „PE SOȚUL MEU NU L-AU OMORÂT BĂIEȚII” – CAZUL VIRGIL MADGEARU

Scrisoarea lui Adolf Hitler către regele Carol al II-lea

Publicat pe 17 iulie 2020 de Oana IONESCU FIRICA

Răspunde

(17 iulie 1940)

Maiestatea Voastră,

Evenimentele, ca şi unele consultări determinate de ele, nu mi-au îngăduit până azi să exprim opiniile mele despre propunerile pe care Maiestatea Voastră mi le-a comunicat. Trebuie să vă rog să admiteți că situația extraordinară și pericolele pe care le prezintă constituie explicația absolutei francheţi a gândurilor pe care doresc să le exprim. L-am informat pe duce despre această scrisoare. […]

După războiul mondial, România, favorizată de o șansă excepțională, a dobândit de la trei state teritorii pe care, după părerea mea, nu le mai poate păstra mult timp din punctul de vedere al politicii de forţă.

Alta ar fi fost situaţia dacă România ar fi reușit să realizeze asimilarea internă a acestor teritorii din punct de vedere etnic și politic sau dacă slăbiciunea militară a ţărilor vecine ar fi rămas permanentă. Prima alternativă nu s-a putut materializa, iar pe cea de-a doua nu ar putea conta nimeni dintre cei care au cunoştinţă de legile ce guvernează evoluția națiunilor.

Dacă România este astăzi silită pe calea concesiei să înapoieze teritoriile pe care le-a dobândit, aceasta nu reprezintă altceva decât ceea ce previziunea omenească trebuia să se aștepte a se întâmpla într-o zi.

Îmi pare deja un mare câştig faptul că Ungaria – după cum consider că am motive să cred – nu insistă asupra unei definiri strict juridice a revendicărilor ei, ci este gata să le negocieze pe baza unui compromis echitabil. […]

Eu am făcut însă şi guvernului ungar următoarea declarație clară:

În eventualitatea că nu ar exista nici o posibilitate de înțelegere pașnică între România, Ungaria şi Bulgaria, Germania – la rândul ei – ar putea anunța în mod clar că de acum înainte ea se va dezinteresa total faţă de viitoarea evoluție în sud-estul Europei. Reichul german este destul de puternic pentru a se proteja el însuși, cu promptitudine şi prin propria forţă, împotriva amenințării oricărei agresiuni. Totuși, eu nu voi permite niciodată ca Wehrmachtul german să fie angrenat într-un conflict pentru chestiuni care sunt absolut disproporționate cu jertfele cerute de un război. Dacă România, Ungaria şi Bulgaria consideră că nu pot ajunge la o înțelegere, convingerea mea este că această atitudine nu va aduce beneficii nici uneia dintre aceste ţări, ci, din contra, le va aduce pedeapsa tuturor. În acest caz, nu mă simt chemat să întreprind ceva spre a ţine sub control evoluţia viitoare. […]

Dacă Maiestatea Voastră ar fi acum în măsură să revadă punctul de vedere al României în acest sens şi ar fi dispusă să mă informeze despre aceasta, aş face imediat cunoscut lui Mussolini acest fapt, ca și guvernelor ungar și bulgar.

Dacă, pe de altă parte, Maiestatea Voastră ar considera că nu poate fi de acord cu modul meu de a raționa, eu nu îl voi mai continua în viitor, ci, pur şi simplu, voi informa guvernele ungar şi bulgar că guvernul german, la rândul lui, nu vede calea pe care ar putea porni la soluționarea acestor probleme.

Dacă totuși ar fi posibil să se ajungă la o reglementare satisfăcătoare între cele trei ţări printr-o asemenea atitudine, aceasta ar însemna, pentru fericirea şi viitorul tuturor celor trei interesați, mai mult decât orice presupus succes tactic de moment, care, mai devreme sau mai târziu, ar duce inevitabil la noi crize.

Adolf Hitler

23 August 1944. Documente, vol. I, 1939-1943, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1984, pp. 88-91

Citește și

Pactul Ribbentrop-Molotov (The Communazi Pact) – pactul secret încheiat intre Hitler și Stalin la 23 august 1939.

Nota lui Joachim von Ribbentrop către Viaceslav Molotov privitoare la Basarabia şi Bucovina, 25 iunie 1940

Pierderile teritoriale ale României în vara anului 1940 – CEDAREA BASARABIEI

DICTATUL DE LA VIENA (textul arbitrajului*)DICTATUL DE LA VIENA (textul arbitrajului*) – 30 august 1940

URMĂRILE DICTATULUI DE LA VIENA – 1940

.ACORD din 7 septembrie 1940 privitor la schimbul de populațiune Română şi Bulgară

Nota lui Joachim von Ribbentrop către Viaceslav Molotov privitoare la Basarabia şi Bucovina

Publicat pe 25 iunie 2020 de Oana IONESCU FIRICA

Răspunde

(25 iunie 1940)

1. Germania este fidelă acordurilor de la Moscova. Ea este deci dezinteresată de problema Basarabiei. În această regiune trăiesc aproximativ 100.000 de germani etnici. Germania este bineînţeles interesată de soarta acestor germani etnici şi aşteaptă ca viitorul acestor germani să fie asigurat. Conducerea Reich-ului ţine ca, la momentul potrivit, să facă anumite propuneri conducerii sovietice pentru repatrierea acestor germani, analog cu germanii etnici din Volhinia.

2. Pretenţia guvernului sovietic asupra Bucovinei este o noutate. Bucovina a fost mai înainte provincia Coroanei austriece. De aceea, Germania este, în special, interesată de soarta acestor germani etnici.

3. În restul teritoriului român, Germania are puternice interese economice. Acestea cuprind atât zonele petroliere, cât şi pământul agrar. Germania este interesată, aşa cum a explicat în repetate rânduri guvernului sovietic, ca aceste regiuni să nu devină teatru de război.

4. Pentru o rezolvare a problemei Basarabiei, conducerea Reich-ului este de părere ca, pe tărâmul înţelegerii din partea Uniunii Sovietice, să se facă totul pentru o rezolvare paşnică cu conducerea română în problema Basarabiei. Conducerea Reich-ului ar fi pregătită, în spiritul înţelegerii de la Moscova, să sfătuiască conducerea română pentru o clarificare paşnică a problemei Basarabiei, în sensul rusesc.

23 August 1944. Documente 1939–1943, vol. I, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1984, pp. 80-81

Citește și CEDAREA BASARABIEI – Pierderile teritoriale ale României în vara anului 1940 |

Scrisoarea lui Adolf Hitler către regele Carol al II-lea

Pactul Ribbentrop-Molotov (The Communazi Pact)

CEAUȘESCU, TEZAURUL ROMÂNIEI ȘI BASARABIA

Publicat pe 13 noiembrie 2019 de Oana IONESCU FIRICA

| VEZI SI ARHIVA STENOGRAME

STENOGRAMA ȘEDINȚEI CPEX (al C.C. al P.C.R), 13 NOIEMBRIE 1989

In ședința Comitetului Politic Executiv din 13 noiembrie 1989, Nicolae Ceaușescu propune plenului abordarea unor probleme nerezolvate in relația cu URSS. Criticat de Mihail Gorbaciov că se opune concepției Perestroika, Ceaușescu intenționa să readucă in dezbaterea cu sovieticii trei chestiuni spinoase: Tezaurul României, Pactul HITLER-STALIN din 1939, și statutul etnicilor români dintre Prut și Nistru. El relatează istoricul convorbirilor sale cu liderii de la Kremlin pe tema Basarabiei, din care reiese ca Gorbaciov era la fel de refractar acestor revendicări, precum fuseseră și predecesorii săi, Hrusciov și Brejnev.

● Nicolae Ceaușescu: Vreau să ridic, în faţa Comitetului Politic Executiv, încă o problemă, care nu urmează s-o punem în Congres, nici public, deocamdată, dar faţă de care trebuie să adoptăm o poziție mai clară. Este vorba despre probleme legate de Moldova sovietică.

Aţi citit cu toții informațiile şi ce se întâmplă acolo. Am atras atenția tovarășilor că trebuia să le publice în presă și va trebui să publicăm, dar noi nu putem să nu luăm nici un fel de poziție în această problemă, având în vedere în primul rând, că problema Basarabiei este legată de acordul cu Hitler, de acordul dintre Uniunea Sovietică şi Hitler. Anularea acestui acord, în mod inevitabil, trebuie să pună şi problema anulării tuturor acordurilor care au avut loc, inclusiv să se soluționeze, în mod corespunzător, problema Basarabiei şi Bucovinei de Nord.

Va trebui să discutăm în Uniunea Sovietică această problemă în perioada imediat următoare.De altfel, în timpul lui Hruşciov am mai discutat această problemă. Când ne-am întors din China, în martie 1964, ne-am întâlnit cu el. Şi, între alte probleme, legate de relațiile cu China, am discutat şi problema Basarabiei. El nu a respins-o, dar am convenit, de altfel, să se întâlnească delegațiile celor două partide – și s-au întâlnit -, dar au intervenit probleme cunoscute în legătură cu Hruşciov şi nu s-a făcut nimic. Asta a fost.

În 1965, în întâlnirea pe care am avut-o cu Brejnev, am discutat, de asemenea, problema aurului şi a tezaurului nostru, pe care România îl are în Uniunea Sovietică și despre care există un decret semnat de Lenin, prin care se spune că aparține poporului român și că va fi restituit atunci când în România va fi puterea muncitorilor și țăranilor. Am întrebat, sunt și stenogramele, dacă consideră că în România nu este încă puterea muncitorilor şi a țăranilor?!

Sigur, atunci a avut o poziție favorabilă Sealeapin, care a spus că tovarășii români au dreptate, dar trebuie să se analizeze și să vedem cum să soluționăm această problemă. Ceilalți, inclusiv Brejnev au spus că aurul s-a pierdut. Pe mine nu mă interesează că s-a pierdut sau ce au făcut cu el, pentru că la un moment dat, ne-au spus că l-au luat „albii”.

● Elena Ceaușescu: Albii erau tot acolo.

● Nicolae Ceaușescu: Nu mă interesează cine l-a luat.

● Elena Ceaușescu: Să ne dea de la ei.

● Nicolae Ceaușescu: Pe noi nu ne interesează asta. În primul rând că Lenin a semnat acest decret în 1921, după ce s-a terminat cu albii. Este adevărat că nu am mai reluat această discuție. Am vrut, la un moment dat, să discutăm această problemă și cu Mihail Gorbaciov, dar nu au fost condiții și am spus s-o lăsăm ceva mai târziu. Sigur, într-o formă sau alta va trebui să reluăm și problema Basarabiei.

Trebuie oricum să ridicăm problema populaţiei din Republica Moldovenească, în concordanţă cu constituția sovietică şi cu ceea ce afirmă acum ei. Trebuie să le asigure folosirea limbii, să le asigure, pentru că ei sunt o republică, sunt un popor. Ei însuși (sic!) spun că sunt un popor moldovenesc. Sunt români și nu-i lasă să folosească limba pe care o doresc ei şi, cel puțin, în prima etapă, să se asigure legături corespunzătoare între Moldova și România.

Sigur, nu dorim acum să ridicăm, într-o formă schimbarea imediată a granițelor, dar soluționarea acestei probleme trebuie gândită și trebuie s-o discutăm. Să avem în vedere, în primul rând să publicăm pozițiile care sunt, mai cu seamă că ei le publică şi să avem lunile următoare o discuție specială pe această problemă.

De altfel în 1970-1975 am avut câteva discuţii cu secretarul cu problemele internaționale de atunci – Katuşev – trimis de conducere, prin care ne cereau ca noi să recunoaştem în mod deschis, că Basarabia este a lor.

● Elena Ceaușescu: Asta nu se poate niciodată.

● Nicolae Ceaușescu: În programul partidului avem o referire generală şi am spus că nu vom putea să recunoaștem. Una este problema granițelor, ca rezultat al forței, dar alta este să recunoaștem că poporul moldovenesc este un popor care nu are strânse legături cu poporul român, este un nonsens. Aceasta ar fi o altă problemă.

Sigur punându-se problema anulării înțelegerii cu Hitler, este evident că în mod corespunzător intervine și aici anularea. Noi vrem ca după Congres să avem o discuție pe această problemă, pentru că nu se poate să acceptăm această situație şi felul cum ei acționează. Vin şi fac o plenară şi anunță că vor să îndrepte lucrurile, ce a fost în trecut, dar de fapt adoptă măsuri mai brutale decât în trecut și continuă să-i împiedice să-şi pună în valoare problemele lor. Asta ar fi o altă problemă pe care am vrut s-o ridic în Comitetul Politic Executiv şi este de fapt o problemă strict internă, dar am vrut să vedem care este părerea Comitetului Politic Executiv în această problemă. Dacă sunteți de altă părere, vă rog spuneți?

● Gheorghe Rădulescu: Este foarte bine cum ați propus.

● Manea Mănescu: Asta este realitatea şi nu se poate altfel.

● Nicolae Ceauşescu: Deci sunteți de acord? (Toţi tovarăşii sunt de acord.)

● Nicolae Ceaușescu: Aici nu este vorba despre existenţa unei naționalități, sau a unor oameni care sunt de origine română şi se găsesc în Uniunea Sovietică, ci este vorba despre o parte a României, care a fost cedată datorită acordului cu Hitler. Cum s-au publicat aceste acorduri în altă parte va trebui să le publicăm și noi. S-au publicat și în Uniunea Sovietică. I-am spus şi lui Matei și lui Olteanu, pentru că este legat și de partea internaţională – i-am chemat pe amândoi pentru că, și din punct de vedere internațional, trebuie să lucreze împreună. Să publicăm aceste probleme, aceste acorduri, pentru că acolo se spune foarte clar că Uniunea Sovietică manifesta interes – asta este formula, în acordul semnat aparte, nu numai în acordul general, în care se pune că Uniunea manifesta interes faţă de Basarabia și Bucovina. Este vorba de acordul dintre Molotov şi Ribbentrop şi unde se spune că Germania nu are interes și nu are obiecțiuni faţă de acest lucru. Un asemenea punct este și în legătură cu Polonia, că în problema Poloniei și Uniunea Sovietică manifestă anumite interese, adică împărțirea Poloniei. În realitate, de fapt, sovieticii au vrut să depășească înțelegerea cu Hitler şi au cerut inițial întreaga Bucovină și Hitler s-a opus „ne-am înțeles numai atât”.

● Ion Stoian: Toate acestea sunt în stenogramele lui Hitler.

● Nicolae Ceauşescu: Este un protocol semnat de ministrul Afacerilor Externe de atunci al României.

● Elena Ceauşescu: Şi ne-au luat şi Insula Şerpilor.

● Nicolae Ceaușescu: Acestea ar fi unele probleme interne ale României, pe care trebuie să le avem în vedere. În legătură cu Raportul, în continuare, este prezentată poziția României în problemele internaționale, în care reluăm problema distrugerii armelor nucleare și am introdus aici că țările europene trebuie să realizeze un acord pentru înfăptuirea până în 1995 a distrugerii armelor nucleare din Europa, având în vedere că folosirea lor ar duce la distrugerea întregii Europe, în cadrul măsurilor generale de distrugere a armelor nucleare.

surse: Arhivele Naţionale, Fond CC al PCR – Secţia Cancelarie, dos. nr.63/1989

Citește și

Ministrul Afacerilor Externe, Bogdan Aurescu, a făcut un anunţ cu privire la Tezaurul României care se afla la Moscova, acuzându-i pe PSD-işti că, în ultimii trei ani, au lucrat în interesul Rusiei.

„MAI PUȚINE ICRE NEGRE, DAR MAI MULTA „PRIETENIE””– PETRU GROZA DONEAZA UNIUNII SOVIETICE INSULA SERPILOR

CUM AJUNGE TEZAURUL ROMÂNIEI PE MÂNA BOLȘEVICiLOR

Palatul Taurida vs Palatul Regal – TELEGRAMA LUI LENIN către REGELE FERDINAND I

Pactul Ribbentrop-Molotov (The Communazi Pact*)

Pierderile teritoriale ale României în vara anului 1940

SCANDALUL DESECRETIZĂRII PACTULUI „COMMUNAZI” (RIBBENTROP-MOLOTOV)

23 august 1939 – PACTUL Ribbentrop-Molotov „REABILITAT” DE VLADIMIR PUTIN

Unirea Basarabiei cu România

„Al doilea Pact Ribbentrop-Molotov” din 28 septembrie 1939

Publicat pe 28 septembrie 2019 de Oana IONESCU FIRICA

Harta Poloniei semnată de Stalin și Ribbentrop, care ajustează frontiera germano-sovietică, în urma invaziei Poloniei de către Germania nazista și URSS.

ISTORIC: Semnarea Pactului Ribbentrop-Molotov la 23 august 1939 a fost urmata de invazia Poloniei de către Germania nazista (1 septembrie 1939*) și URSS (17 septembrie 1939). Dupa capitulare, Polonia a fost divizata intre cele doua puteri, prin al doilea Pact Ribbentrop-Molotov.

*Atacul asupra Poloniei trebuia să aibă loc pe 26 august, dar Hitler l-a amânat pentru câteva zile din cauza tratatului polono-britanic. În cele din urmă, războiul avea să înceapă în zorii zilei de 1 septembrie.

Adversarii tradiționali ai Poloniei erau Germania, care nu s-a putut împăca cu pierderea teritoriilor estice (ocupate de Prusia la sfârșitul sec. al XVIII-lea, când Polonia a fost împărțită între Rusia, Austria și Prusia), și Uniunea Sovietică, care intenționa să-și ia revanșa pentru pierderea războiului din 1919-1921, folosind, în acest scop, mișcarea comunistă subversivă. In aceste circumstanțe, Polonia întreținea, pe timp de pace, o armată de peste 270.000 de ofiţeri şi soldați. Securitatea ei se baza, totodată, și pe alianțele militare cu Franța şi România.

Conducătorii polonezi erau convinși că amenințarea principală venea din partea Uniunii Sovietice conduse de Stalin (in ianuarie 1934, Polonia și Germania încheiaseră un tratat de neagresiune), subordonându-și politica de apărare acestui principiu. Strategia Poloniei in privința URSS nu s-a schimbat nici după încheierea pactului de neagresiune polono-sovietic în 1932 prelungit, în 1934, pentru o perioada de încă zece ani.

Planul de agresiune al Germaniei împotriva Poloniei (cu numele de cod „Weiss” (Alb)), presupunea scindarea forțelor poloneze provenind din regiunile Pomerania, Prusia Orientală şi Silezia, care trebuiau să se grupeze în regiunea Varșoviei. În faza a doua, forțele puternice dinspre nord şi sud urmau să se închidă ca într-un clește în regiunea Brest-Litovsk (Brześć) pe râul Bug.

Sprijinul efectiv pentru agresiunea lui Hitler împotriva Poloniei a venit din partea lui Stalin. Totalitarismul sovietic și cel hitlerist şi-au dat mâna la 23 august 1939, la Moscova, prin semnarea tratatului germano-sovietic, respectiv a Pactului Ribbentrop-Molotov (după numele semnatarilor), sau Pactul Hitler-Stalin (după numele liderilor). În protocolul secret al pactului se specifica împărțirea sferelor de influenţă în Europa Centrală şi de Est, inclusiv a teritoriului polonez, pe o linie de-a lungul râurilor Narew, Vistula şi San. Deşi războiul a fost început de cel de-Al Treilea Reich, responsabilitatea pentru izbucnirea lui o poartă, de asemenea, şi Uniunea Sovietică, ca aliat al Germaniei naziste și agresor al Poloniei.

Citește și:

PACTUL RIBBENTROP-MOLOTOV 23 august 1939 DECLANȘAREA CELUI DE- AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL, PROVOCATĂ DE DOI AGRESORI ALIAȚI: GERMANIA SI URSS

I. V. Stalin, spațiu de relaxare (caricatura, circa 1940) |

„Omagiul prusac la Moscova” în ziarul satiric polonez Mucha din 8 septembrie 1939

MOMENTUL IN CARE MINISTRUL ROMÂN AL AFACERILOR STRĂINE A LEȘINAT

Publicat pe 30 august 2019 de Oana IONESCU FIRICA

„Totul apare ca o piesă scrisă dinainte, in care nici o vorbă nu se poate schimba”, telegrafia, de la Viena, Mihail Manoilescu la București. „Alternativa pe care mi-au pus-o a fost următoarea: sau primim arbitrajul astăzi, 29 August, cel mai târziu până la miezul nopții, încât mâine să se poată lua hotărârea, sau, dacă nu primim, mâine vom fi atacați și va fi sfârșitul României”.

In fața acestei amenințări, Consiliul de Coroană a dezbătut, in noaptea de 29/30 august 1940, linia politica pe care o va urma guvernul român.

După citirea textului ,,arbitrajului” de la Viena, (în germană și italiană), delegației române i-a fost prezentată noua hartă a României cu viitoarea linie de demarcație a granițelor româno-ungare.

„IN CLIPA ACEEA MI-AM PIERDUT CUNOȘTINȚA”

„Ochii mei – rememora Mihail Manoilescu, ministrul român al Afacerilor Străine (ministrul de Externe) – căutau tăietura de la granița de vest pe care cu toții o așteptam. Mi-am dat seama că este însă altceva. Am urmărit cu ochii granița care pornea de la Oradea către răsărit, alunecând sub linia ferată și am înțeles că cuprindea și Clujul… Am început să nu mai văd.„

Reprezentanții României Mihai Manoilescu, ministru de Externe, Valer Pop (consilierul regelui Carol al II-lea) , Viena, 30 august 1940

„Când mi-am dat seama că graniţa coboară în jos ca să cuprindă secuimea am mai avut, în disperarea mea, un singur gând: Brașovul! O mică ușurare: Braşovul rămâne la noi.””Când am privit în toată grozăvia împărţirea Transilvaniei, am înţeles că puterile, care îmi erau mult slăbite, mă părăsesc cu totul. Tabloul dinaintea ochilor s-a făcut neclar, ca un nor galben cenușiu, negru… În clipa aceea mi-am pierdut cunoștința”.

„Nu mai trăisem o asemenea senzaţie fizică decât cu 22 de ani în urmă, când o injecţie cu novocaină la o operaţie mă făcuse să trec pentru o clipă pe lumea cealaltă, de unde mi-am revenit cu ajutoare medicale date in extremis. Acum aveam pentru a doua oară impresia netă că am trecut dincolo.”

Şi-a revenit după ce i s-a adus un pahar cu apă. Când i s-a prezentat actul pentru semnare a scos stiloul cu cerneală verde şi a iscălit fără să citească.

„Am scos tocul meu cu cerneală verde, cu care scrisesem atâtea lucruri frumoase și atâtea gânduri bune pentru ţara mea. Am iscălit tot fără să mai citesc. Valer Pop citea pentru mine. De altfel, nu mai era nimic de verificat: actele erau cunoscute, harta tot aşa.” – rememorează Mihail Manoilescu

Profitând de starea în care se afla, Joachim von Ribbentrop nu i-a mai dat cuvântul.

Manoilescu s-a ridicat din fotoliu, susținut de Valer Popp, care l-a condus într-o cameră unde un medic i-a luat pulsul şi tensiunea, ultima fiind între 6 şi 8.

Când Joachim von Ribbentrop a încercat să-l consoleze, Manoilescu i-a răspuns: „Ceea ce mă îngrozește nu este judecata istoriei, ci soarta ce se deschide acum atâtor români care trec sub stăpânirea maghiarilor”.

–Serial: România sub Carol al-II-lea, DICTATUL DE LA VIENA 30 august 1940. | Drumul spre comunism

CONTEXTUL ISTORIC: Reprezentanții României și Ungariei, respectiv Mihai Manoilescu, ministru de Externe, Valer Pop (consilierul regelui Carol al II-lea) (din partea României) și contele Csaky (ministru de Externe), alături de contele Teleki, prim-ministru (din partea Ungariei), au fost convocați la Viena, de von Ribbentrop si contele Ciano, unde li s-a comunicat, separat, pe 29 august 1940, decizia lui Hitler. Pe 30 august 1940 decizia a fost transmisă guvernelor celor doua țări, urmând ca teritoriul românesc atribuit Ungariei să fie evacuat de trupele române in termen de 15 zile.

Cu doua luni înaintea semnării Dictatului de la Viena, in iunie 1940, Uniunea Sovietică a pretins României Basarabia și Bucovina de Nord, unite cu Romania, după Primul Război Mondial. Somația sovietică se baza pe anexa secretă expansionistă a pactului de neagresiune germano-sovietic semnat la 23 august 1939 (Pactul Ribbentrop-Molotov). Pe fundalul conjuncturii internaționale nefavorabile intereselor (suveranității) României, guvernul român, forțat de prezenta armatei sovietice, a cedat presiunilor.

Citește și:

„UNIREA ARDEALULUI A FOST HOTĂRÂTĂ DE POPOR ȘI NUMAI POPORUL POATE DISPUNE”

Galerie

Publicat pe 29 august 2019 de Oana IONESCU FIRICA

„Asta este cea din urmă mișelie a netrebnicului rege!” „Canaliile! Trădătorii! Cu dreptul cui dispun ei de ţară? Cine le-a dat puterea de a vinde sfântul nostru pământ? Asta este cea din urmă mișelie a netrebnicului rege! S-a terminat cu … Continuă lectura →

SCANDALUL DESECRETIZĂRII PACTULUI „COMMUNAZI” (RIBBENTROP-MOLOTOV)

Publicat pe 23 august 2019 de Oana IONESCU FIRICA

”Uniunea Sovietică are aceeași responsabilitate ca și Germania pentru declanșarea celui de-al Doilea Război Mondial” – istoricul Nikita Petrov.

Publicarea, de către guvernul Rusiei, a protocolului secret al pactului Ribbentrop-Molotov, la 80 de ani de la semnarea acestuia, a sporit diviziunile intre rusii care cred ca singura alternativa a URSS era, la acea vreme, încheierea acestui pact cu Germania nazista și cei care considera ca pactul i-a permis lui Hitler sa invadeze Polonia și lui Stalin sa anexeze Basarabia, declanșând astfel cel de-al Doilea Război Mondial (agenția EFE)

Istoricii Kremlinului continuă să pretindă că URSS nu a făcut nimic blamabil, deși pactul Ribbentrop-Molotov este, evident, „o încălcare grava a dreptului internațional”.

CLAUZELE SECRETE ALE PACTULUI DECLANȘEAZĂ AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL

Documentul, încheiat la 23 august 1939 la Moscova, intre URSS și Germania hitlerista, cunoscut și ca ‘‘Pactul Communazi’‘ (rezultat din compunerea termenilor ”comunism” și ”nazism”), prevedea neagresiunea semnatarilor unul fata de celalalt, inclusiv prin asocierea cu terți, și delimitarea zonelor de interes in Europa de Est, exprimate de Stalin și Hitler, cuprinzând trei clauze:
– împărțirea Finlandei și a celor trei state baltice (Lituania, Letonia, Estonia),
– clauza privind Polonia, ce viza inclusiv posibila sa dispariție ca stat independent
– clauza privind Basarabia, care dezmembra Romania.

Actul avea un termen de valabilitate de zece ani, cu posibilitatea de reînnoire din 5 in 5 ani.

Ulterior, la 28 septembrie 1939, URSS și Germania încheie un protocol secret, suplimentar, care clarifica granița Lituaniei, cu precizarea ca Basarabia revine URSS.
Conform surselor istorice, Germania și-a declinat interesul faţă de teritoriul Basarabiei, revendicat de sovietici, neavând nicio obiecție faţă de modificările granițelor României în favoarea URSS.

Un nou protocol, semnat la 10 ianuarie 1941, de Friedrich Werner von Schulenberg si Molotov, stipula renunțarea Germaniei la partea ei din Lituania, pe care o ceda URSS, in schimbul unei sume de bani (7.5 milioane USD) convenite de comun acord.

”Stalin purta negocieri cu Anglia şi Franţa privind necesitatea unei apărări colective împotriva Germaniei, dar el a înţeles că Hitler îi va da ceea ce Occidentul nu era dispus să-i dea: statele baltice şi Polonia” – afirma Nikita Petrov, în cadrul organizației pentru drepturile omului „Memorial”

RUSIA NU CREDE IN LACRIMI

„Rusia nu dorește să recunoască această crimă internaţională, pentru că ea continuă să o comită prin anexarea Crimeei și ingerința în Ucraina‘”- a consemnat istoricul Nikita Petrov.

[citește și 23 august 1939 – PACTUL Ribbentrop-Molotov „REABILITAT” DE VLADIMIR PUTIN]

„Chiar in ziua de azi, tot ce se întâmpla in Ucraina și in Polonia sunt ecouri ale acelui eveniment istoric, care încă nu a fost lămurit, nici explicat, nici nu a primit o apreciere istorica definitiva”, afirma si Grigori Iavlinski, liderul liberal rus.

CÂND DIAVOLUL ÎNCHEIE PACT CU DIAVOLUL

Preşedintele Vladimir Putin e convins că Stalin era „obligat să încheie pactul cu diavolul”, după ce Anglia și Franța au refuzat să formeze o coaliție antinazistă”.

Caricatura de epoca – Hitler și Stalin se saluta

Conform versiunii sale, URSS și-a garantat astfel securitatea, întrucât „nu era pregătită să facă faţă armatei germane”, cautând doar să câștige timp”. Declarația omite ca URSS a câștigat, in fapt, teritorii – dezmembrând Romania și anexând Basarabia in 1940.

[citește și 23 august 1939 – PACTUL Ribbentrop-Molotov „REABILITAT” DE VLADIMIR PUTIN]

In acord cu Putin, istoriografia oficială rusă acuză de revizionism pe oricine pune la îndoială intențiile lui Stalin, deși, după ce Germania a invadat Polonia pe 2 septembrie 1939, Armata Roșie („care câștiga timp sa își organizeze apărarea”) a făcut exact același lucru, două săptămâni mai târziu, când, fără nicio declarație oficială de război, invadează Polonia, la 17 septembrie 1939. Uniunea Sovietică anexează, totodată, Ucraina de Vest și Vestul Belarusului.

„REZISTENTA EROICĂ„

”Dacă nu am fi semnat acel acord (…) nu am fi reușit să obținem 2-3 luni de rezistenţă eroică a Armatei Roşii, nu am fi putut să ne evacuăm întreprinderile către est, nu am mai fi avut timp să ne transferăm diviziile siberiene pentru a apăra capitala”, – spune fostul ministru rus al apărării Serghei Ivanov. El apără poziția conform căreia războiul a fost provocat nu de pactul încheiat de Viaceslav Molotov şi Joachim von Ribbentrop, în prezenţa lui Stalin, ci de hotărârea englezilor şi francezilor de a-i preda Cehoslovacia lui Hitler prin Acordul de la Munchen din 1938.

Mulţi istorici ruşi consideră că Stalin nu doar că nu a câștigat timp prin semnarea acestui pact, dar nici nu a reușit să pregătească armata pentru o posibilă agresiune după ce, în 1937, epurase aproape în întregime corpul de ofiţeri superiori, respectiv generalii şi comandanţii de divizii.

CONSECINȚELE PACTULUI

Conform versiunii sovietice, războiul a început oficial odată cu invazia germană din 22 iunie 1941. Conform realității istorice, războiul începe odată cu semnarea pactului Ribbentrop-Molotov, și atacarea Poloniei de către Germania și URSS in 1939.

Cel mai important efect pentru Romania a fost, fără îndoială, ultimatumul sovietic din iunie 1940, care a dus la cedarea Basarabiei către URSS. In același timp, Romania s-a văzut într-o situații aproape fără ieșire, ajungând, practic, în brațele Germaniei naziste, stat care, după seria de cedări teritoriale prelungită până în septembrie 1940, s-a declarat, după aceste ajustări dramatice, gata să garanteze nu doar ceea ce se numea atunci independența politică a României, ci și noua sa configurație teritorială. Pactul Ribbentrop-Molotov declanșează, din acest punct de vedere, începutul războiului României împotriva Uniunii Sovietice.

URSS invadează Finlanda, în noiembrie 1939, anexează Basarabia în 1940, își instalează guverne marionetă în statele baltice şi ucide 22.000 de militari polonezi la Katyn, între 1940 și 1941.

Efectele acestor acțiuni sunt resimțite chiar și astăzi. Existența Republicii Moldova este o urmare directă a Pactului Ribbentrop-Molotov, consfințită și de seria de tratate care au urmat după sfârșitul celui de-al doilea Război Mondial, începând cu Pacea de la Paris, din 1947, dar continuând și cu celebra conferință de la Helsinki, din 1975.

Pactul Ribbentrop-Molotov nu este nimic altceva decât expresia pură a dictaturii aplicate în politica externă – dovada elocventa a parteneriatului dintre două ideologii totalitare, comunismul și nazismul, aflate de aceeași baricada in lupta pentru dominație și supremație.

„NOI, RUȘII, NU PUTEM SĂ NE PRIVIM IN OGLINDA ISTORIEI”

Istorici occidentali, inclusiv germani, condamnă pactul, estimând că Stalin, „disperat fiind să evite un război”, i-a dat aripi celui de-al Treilea Reich să transforme în realitate visul de a-şi extinde ”spațiul vital”. Dar a dat aripi si propriului vis, de a dezmembra Romania anexând-și un teritoriu la care nu avea niciun drept – Basarabia.

„Ca o dovadă că rănile încă nu s-au închis, organizația Memorial a convocat pentru vineri la Moscova un marş între ambasadele celor trei state baltice, ţări pentru care pactul Ribbentrop-Molotov a însemnat intrarea lor forţată pe orbita comunistă şi mai mult de o jumătate de secol de jug sovietic”

”Noi, rusii, nu dorim să ne privim în oglinda istoriei” – spune Nikita Petrov.

–preluare Memorial, din 23 August 2019 | alte surse:romania-actualități, agenția EFE

Citește și:

CUVÂNTAREA TOVARĂȘULUI NICOLAE CEAUȘESCU – a 45-a aniversare a „revoluției de eliberare socială și națională, antifascistă și antiimperialistă din România.”

Publicat pe 22 august 2019 de Oana IONESCU FIRICA

Răspunde

publicată in România Liberă, marți 22 august 1989

Discursul a fost ținut la „adunarea solemnă organizată la Sala Palatului de Comitetul Central al P.C.R., Marea Adunare Națională și Consiliul Național al FDUS pentru a celebra a 45 aniversare a „revoluției de eliberare socială și națională, antifascistă și antiimperialistă din România.”

Citate extrase din discurs

Revoluția de la 23 August reprezintă „cel mai important eveniment, deschizând pentru prima oară calea unei adevărate libertăți și independențe, a trecerii puterii în mâinile poporului, care a asigurat, sub conducerea PCR, a năzuințelor întregii națiuni, făurirea celei mai drepte orânduiri – orânduirea socialistă pe pământul patriei noastre.”

„Pactul Molotov-Ribbentrop nu a oprit agresiunea – și acum se poate spune, fără teama de a greși, că de fapt el a avut un rol negativ, a ușurat realizarea planurilor agresive ale Germaniei hitleriste.”

„Cercurile cele mai reacționare, fasciste, legionare s-au pus în slujba Germaniei hitleriste, trădând interesele propriului popor, iar monarhia străină a sprijinit și încurajat trădarea intereselor naționale, fiind în serviciul când al unei mari puteri când al alteia.”

citește si DECLANȘAREA CELUI DE-AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL, PROVOCATĂ DE DOI AGRESORI ALIAȚI: GERMANIA ȘI URSS

La un moment dat, Ceaușescu a ridicat un copil în brațe (foto ziar stânga sus) declarând:

„Acum când se împlinesc 50 de ani de la începerea celui de-al doilea război mondial și sărbătorim 45 de ani de la revoluția de eliberare socială și națională, antifascistă și antiimperialistă, să facem totul pentru acești copii, pentru viitorul lor, al tuturor copiilor lumii, pentru o lume mai bună și mai dreaptă, să facem totul pentru pace, pentru o lume fără războaie!”

In timpul cuvântării, s-a scandat („îndelung”, „minute in șir”, cu „aplauze prelungite”, sau, după caz, cu „aplauze și urale puternice, prelungite”, „participanții la adunare dând glas sentimentelor de îndreptățită mândrie patriotică ale tuturor fiilor țării pentru mărețele realizări pe care poporul român, sub steagul de luptă al partidului nostru comunist le-a obținut în patru decenii și jumătate de deplină libertate”):

„Ceaușescu-eroism, România-comunism”
„Vom munci și vom lupta, țara o vom înălța!”
„Ceaușescu și poporul! România-viitorul”
„Ceaușescu-România, pacea și prietenia!”
„Ceaușescu-pace, Dezarmare-pace!”
„Ceaușescu reals la al XIV-lea Congres!”
„Ceaușescu-pace!”
„Vom munci și vom lupta, patria vom înălța!”
„Ceaușescu și poporul!„
„Ceaușescu P.C.R. !„
„Ceaușescu să trăiască, România să-nflorească!„
„Ceaușescu-România stima noastră și mândria!„