Rușii și-au luat rămas bun de la ultimul lider al URSS, Mihail Gorbaciov, în cadrul unei înmormântări care a fost ignorată de președintele rus, Vladimir Putin. Continuă lectura
Arhive etichetă: Mihail Gorbaciov
Documente desecretizate: Germania s-a opus extinderii NATO către Est, în 1991
Galerie
Această galerie conține 1 fotografie.
Potrivit unor documente declasificate, cancelarul conservator german, Helmut Kohl, și ministrul său de externe, liberalul Hans Dietrich Genscher, s-au opus extinderii NATO către Est, în 1991. Continuă lectura
SFÂRȘITUL UNIUNII SOVIETICE – George Bush se adresează națiunii, după demisia lui Gorbaciov
Galerie
Această galerie conține 1 fotografie.
Demisia lui Mihail Gorbaciov din funcția de președinte al Uniunii Sovietice marchează o perioadă remarcabilă în istoria țării sale și în relația lungă și adesea dificilă a acesteia cu Statele Unite. În momentul în care își părăsește funcția, aș dori să îi exprim public și în numele poporului american recunoștința mea pentru anii de angajament susținut în favoarea păcii mondiale și respectul meu personal pentru inteligența, viziunea și curajul său, a declarat George Bush. Continuă lectura
Preşedintele URSS, Mihail Gorbaciov, demisionează
Galerie
„Iau această decizie din considerente bazate pe principii. M-am pronunțat cu fermitate pentru independență, pentru autonomia națiunilor, pentru suveranitatea republicilor, dar în același timp pentru păstrarea statului unional, a unității țării.
Evenimentele au evoluat diferit”, a declarat Gorbaciov, la televiziunea națională, în seara zilei miercuri, 25 decembrie 1991. Continuă lectura
ARHIVA STENOGRAMELOR
Galerie
1927 | 1945 | 1946 | 1950 | 1955 | 1956 | 1961 | 1962 | 1964 | 1967 | 1968 | 1969 | 1970 | 1971 | 1972 | 1973 | 1974 | 1975 | 1978 | 1979 | 1980 | 1981 | 1985 | 1986 | 1988 | 1989 | 1990 | 1993 | Continuă lectura
Joe Biden: chiar dacă este o superputere, America nu poate face din Afganistan „o țară unificată sau patriotică”
Răspunde
17 august 2021 | AFGANISTAN – cronologia evenimentelor din august 2021
Pe plan internațional, au loc o serie de reacții, după ce, pe 15 august, talibanii au recucerit Afganistanul în doar zece zile, preluând, duminică, și ultima redută, capitala Kabul.
In acest sens, Antonio Guterres, secretarul general al Națiunilor Unite, a declarat: “Solicit încetarea imediată a violenței, respectarea drepturilor tuturor afganilor și respectarea de către Afganistan a tuturor acordurilor internaționale din care face parte. Următoarele zile vor fi cruciale. Lumea ne privește. Nu putem şi nici nu trebuie să abandonăm populația Afganistanului”.
Dominic Raab, ministrul britanic de Externe: “Ne vom folosi de faptul că Marea Britanie deține președinția G7 pentru a-i trage la răspundere pe talibani pentru faptele lor și nu vom permite niciodată ca Afganistanul să fie folosit ca bază pentru terorism”.
Secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg: „Încheierea misiunii noastre militare nu a fost deloc ușoară. Nu am intenționat niciodată să rămânem în Afganistan la nesfârșit. În ultimii ani, de la peste 100.000 de militari, am ajuns la mai puțin de 10.000, iar acum la zero. Dar ceea ce am observat în ultimele săptămâni s-a dovedit a fi o prăbușire militară și politică la o viteză ce nu a fost anticipată”.
„O parte din forțele de securitate afgane au luptat cu mult curaj, dar nu au putut să apere țara, pentru că, în cele din urmă, liderii politici afgani au eșuat în respingerea talibanilor și asigurarea unei soluții pașnice pe care afganii și-o doreau cu disperare”.
Stoltenberg a mai precizat că terorismul internațional reprezintă o amenințare reală, odată cu revenirea la putere a talibanilor în Afganistan, iar NATO „trebuie să rămână vigilentă, în prima linie a luptei”.
Oficialul NATO i-a avertizat pe talibani să nu blocheze drumurile către aeroport și să nu-i împiedice pe cei care vor să plece din țară.
O înfrângere a SUA în război pare să fie o veste bună pentru China și Rusia, având în vedere că orice lovitură adusă prestigiului și conducerii americane este o victorie pentru principalii săi rivali strategici.
O astfel de lovitură este exact ceea ce s-a întâmplat în Afganistan. În timp ce talibanii au recucerit capitala afgana, Kabul, după ce au preluat controlul asupra altor orașe mari, au declarat victoria asupra SUA în războiul de 20 de ani.
Joe Biden a declarat că America, chiar dacă este o super putere, nu poate „o țară unificată sau patriotică”.
„America era o superputere înainte de războiul din Afganistan. Suntem încă o superputere. Armata noastră este încă cea mai puternică din lume, trupele noastre sunt cele mai bune. Dar ele nu pot crea o țară unificată sau patriotică. Și nu pot face ca o țară să aibă grijă de propriile sale femei. Nimeni nu ar putea face asta, în afară de Afganistan, indiferent cât de mult timp am fi stat.”
Fostul președinte Donald Trump l-a criticat pe succesorului său, Joe Biden, pentru retragerea haotică a SUA din Afganistan, spunând că el ar fi scos americani și echipamentele din țară înainte de personalul militar, și că a avut un acord cu talibanii pe care ar fi fost dispus să-l susțină cu forța.
Donald Trump a calificat ieșirea din Afganistan, ordonată de Joe Biden ca fiind „de toată jena” – „cea mai mare jenă din istoria țării noastre.”
„Este un lucru grozav că ieșim, dar nimeni nu a reușit vreodată să se retragă mai rău decât Joe Biden”, a declarat marți, Donald Trump, într-un interviu televizat la Fox News.
„Cred că aceasta este cea mai mare jenă din istoria țării noastre.”
Guvernul afgan a cedat rapid în fața atacului recent al talibanilor. Retragerea SUA din țară subliniază limitele puterii și influenței sale, o evoluție care ar trebui să fie binevenită atât pentru Beijing, cât și pentru Moscova.
Dacă China și Rusia preiau controlul, vor câștiga o influență mai mare nu numai asupra intereselor economice ale Eurasiei, ci și asupra peisajului politic. China și Rusia ar putea concura, în cele din urmă, pentru a obține putere sporita, la nivel regional.
Luni a fost haos pe aeroportul internațional din Kabul, când oamenii au încercat disperați să fugă, după ce luptătorii talibani au preluat controlul asupra capitalei, în vreme ce forțele SUA au plecat. Administrația Biden a declarat că SUA au asigurat aeroportul și evacuarea a mii de americani, dar Trump a spus că ar putea rămâne acolo până la 40.000 de „potențiali ostatici”.
China și-a exprimat furia. „Haosul aflat în prezent în Afganistan este direct legat de retragerea pripită a trupelor străine”, a declarat luni Consiliului de Securitate Geng Shuang, ambasadorul adjunct al Chinei, la ONU.
„În calitate de inițiator al problemei afgane, SUA ar trebui să își asume cu seriozitate responsabilitățile necesare pentru a asigura o tranziție lină în Afganistan și pentru a evita haosul și războaiele provocate de retragerea sa”, a spus purtătorul de cuvânt al Ministerului Apărării Naționale chineze, Wu Qian.
Moscova este îngrijorată de posibilitatea ca extremiștii musulmani să inunde cele cinci foste republici sovietice din Asia Centrală – Kazahstan, Uzbekistan, Tadjikistan, Kârgâzstan și Turkmenistan – și să se afirme ca o prezență puternică în zona.
Într-o mișcare militară pentru escaladarea pregătirilor, Rusia a efectuat exerciții militare comune cu Tadjikistan și Uzbekistan în perioada 5-10 august în zonele de-a lungul frontierei afgane, după ce, la 8 iulie, Kremlinul a purtat discuții cu talibanii, la Moscova. Peisajul din și în jurul Afganistanului și Asiei Centrale are implicații globale semnificative, deoarece regiunea este „punctul culminant” al Eurasiei.
Mihail Gorbaciov a declarat că invazia Afganistanului a fost „o inițiativă nefericită”, caracterizând prezența Uniunii Sovietice în Afganistan drept o eroare politică.
„A fost de la bun început o inițiativă nefericită, chiar dacă la început Rusia a susținut-o.”
„La fel ca în cazul multor asemenea proiecte, la baza lui au stat exagerarea amenințării și niște obiective geopolitice nu tocmai clare. La aceasta s-au adăugat tentativele nerealiste de democratizare a unei societăţi multi-tribale”, a declarat fostul lider sovietic pentru agenția de presă Ria Novosti, preluată de Agerpres.
Foarte nepopulară, invazia în Afganistan a fost condamnată oficial de URSS în 1989 în plin „Glasnost” – politica de transparenţă a lui Mihail Gorbaciov -, dar această viziune este pusă în prezent sub semnul îndoielii în Rusia, sub influenţa veteranilor care au luptat în Afganistan.
În 2015, președintele Vladimir Putin care, de 20 de ani, promovează o viziune personalizata asupra istoriei, a justificat invazia care urmărea, in opinia sa, „să răspundă amenințării reale” împotriva Uniunii Sovietice, recunoscând, însă, în același timp, ca s-au făcut o „mulțime de greșeli”.
„Intervenția” Uniunii Sovietice” – așa cum era denumită intruziunea militara sovietică, de cealaltă parte a Cortinei de Fier -, a ucis două milioane de afgani, a determinat alte șapte milioane să fugă si a dus, totodată, la moartea a peste 14.000 de soldați sovietici.
Fanatismul se va reinstala în Afganistan, atrag atenția analiștii.
Pentru femeile afgane urmează, cel mai probabil, o viață aproape sinonimă cu sclavia. Deja au apărut relatări că, în anumite zone ale țării, femeile nu mai pot ieși din casă fără veșmintele tradiționale, care le acoperă complet și fața, iar atunci când ies, este obligatoriu să fie însoțite de un bărbat.
Cu toate acestea, liderii talibani susțin că femeile vor putea să învețe sau să lucreze – activități interzise de doctrina pe care o urmează. Taliban: ”Femeile vor putea să-și continue viețile, iar noi nu vom spune nimic. Pot să meargă la școală, pot să-și continue educația, dar să poarte hijab”.
„Talibanii vor reduce drastic libertatea pe toate planurile”, a spus un purtător de cuvânt al guvernului afgan. „Femeile și copiii suferă cel mai mult […] Lumea ar trebui să ne înțeleagă și să ne ajute.”.
Chiar anul trecut, au existat „atacuri asupra femeilor care au dus la începutul negocierilor”, inclusiv o tentativă de asasinare asupra lui Fawzia Koofi, una dintre cele patru femei din echipa de negocieri a guvernului, potrivit ultimului raport al Departamentului de Stat privind drepturile omului.
Talibanii „au ars, de asemenea, o școală de fete din provincia Takhar” și, tot în urmă cu aproximativ un an, au împiedicat 200 de femei să susțină examenele de admitere la universitate „amenințându-le cu amenzi”.
Talibanii nu au anunțat încă cum vor conduce Afganistanul, însă un lider important al insurgenților a dat câteva detalii pentru Tolo News. Wahidullah Hashemi a spus că, cel mai probabil, țara va fi condusă de un consiliu aflat sub autoritatea conducătorului taliban, Mullah Hibatullah Akhundzada, relatează site-ul de știri afgan, potrivit BBC.
„Nu s-au purtat discuții despre cum va fi – poate vom înființa un consiliu”, a declarat Hashemi. Mullah Hibatullah Akhundzada se află la conducerea mișcării talibane din mai 2016, și se ocupă de problemele politice, militare și religioase.
Discursul „Puiului de Kiev” – George Bush se adresează ucrainenilor la Kiev, Ucraina, 1 august 1991
La 1 august 1991, președintele american George HW Bush a aterizat la Kiev, în Ucraina, pentru a trimite un mesaj celei de-a doua republici sovietice ca mărime.
La sfârșitul anilor 1980 și începutul anilor 1990, sentimentul pro-independență a crescut în Ucraina și în alte republici ale Uniunii Sovietice. Statele Unite au urmat o politică de neintervenție. Bush s-a uitat către președintele sovietic Mihail Gorbaciov, pentru ca acesta să gestioneze procesul de reformă și a evitat să acorde sprijin naționaliștilor din republici.
Oricât de rivali erau, americanii nu doreau neapărat ca URSS să cadă. Bush a preferat ca URSS să fie slăbită, dar nu distrusă.
Evident, nici Gorbaciov nu a vrut să-și piardă slujba. Bush, la rândul său, nu a vrut nici el să aibă de-a face cu un iad de 15 republici sovietice în război, dintre care patru posedau stocuri apocaliptice de arme nucleare tactice și strategice.
Bush a scris mai târziu în memoriile sale:
„Oricare ar fi fost cursul, oricât de mult ar fi durat procesul și oricare ar fi fost rezultatul acestuia, am vrut să văd o schimbare stabilă și, mai ales, pașnică. Am crezut că cheia acestui lucru ar fi un Gorbaciov puternic din punct de vedere politic și o structură centrală care funcționează eficient. Rezultatul depindea de ceea ce Gorbaciov era dispus să facă. Dacă ar ezita să pună în aplicare noul acord cu republicile [adică Tratatul Uniunii Statelor Suverane], dezintegrarea politică a Uniunii ar putea grăbi lucrurile și ar destabiliza țara… Dacă părea să se compromită prea mult, ar fi putut provoca o lovitură de stat. — deși nu existau semne serioase ale uneia. Am continuat să-mi fac griji cu privire la alte violențe în interiorul Uniunii Sovietice și la faptul că am putea fi atrași în conflict”
Pe 30 iulie 1991, Bush a sosit la Moscova pentru un summit cu Mihail Gorbaciov. El și Barbara Bush au stat cu Gorbaciov și soția sa, Raisa, într-o vilă din afara Moscovei, unde cei doi lideri au purtat discuții informale.
In acest context, Bush i-a spus lui Gorbaciov că nu ar fi în interesul Americii ca Uniunea Sovietică să se prăbușească, deși membrii nucleului dur al Partidului Republican al lui Bush – în special secretarul Apărării, Dick Cheney – au acceptat acest rezultat.
Bush l-a asigurat pe Gorbaciov că, atunci când va călători în Ucraina, pe 1 august, în următoarea etapă a vizitei sale, va vorbi împotriva independenței – ceea ce a și făcut.
Discursul în care Bush a avertizat împotriva „naționalismului sinucigaș”, a fost scris de Condoleezza Rice — mai târziu Secretar de stat sub președintele George W. Bush — când era responsabilă de afacerile sovietice și din Europa de Est pentru primul președinte Bush.
Discursul a revoltat naționaliștii ucraineni și conservatorii americani, editorialistul conservator al New York Times, William Safire, numindu-l, ironic, „discursul Chicken Kiev”, după un fel de mâncare specific cu piept de pui umplut, în semn de protest față de ceea ce el a considerat ca fiind o „colosală judecată greșită” pentru tonul foarte slab al preşedintelui Bush și pentru eroarea sa de calcul.
Discursul lui Bush, din 1 august 1991, avea loc cu trei săptămâni înainte de Declarația de Independență a Ucrainei și cu patru luni înainte de referendumul de independență din decembrie, în care 92.26 % dintre ucraineni au votat pentru retragerea din Uniunea Sovietică. Uniunea Sovietică s-a prăbușit la 145 de zile după discurs.
Comentarii adresate de George Bush Sovietului Suprem al Republicii Ucraina la Kiev, Uniunea Sovietică, 1 august 1991
1991-08-01
„Ei bine, în primul rând, vă mulțumesc tuturor pentru primirea călduroasă. Și să profit de această ocazie pentru a mulțumi tuturor oamenilor din Ucraina care ne-au primit atât de călduros, un salut atât de sincer. Fiecare american din acea lungă competiție – și credeți-mă, a fost lungă – a fost mișcat și emoționat de căldura cu care Ucraina ne-a primit. Nu o vom uita niciodată.
Președinte Kravchuk, mulțumesc, domnule. Și deputaților Sovietului, Sovietului Suprem, vă salut. Membri ai clerului care sunt aici, membri ai corpului diplomatic, reprezentanți ai corporațiilor americane farmaceutice și de îngrijire a sănătății, care, am înțeles, sunt alături de noi astăzi și oaspeți distinși cu toții.
Barbara și cu mine suntem încântați să fim aici – foarte, foarte fericiți. Avem un singur regret, și anume că trebuie să ajung acasă joi seara – încă mai pot. Și motivul este că Congresul nostru își încheie sesiunea mâine și am simțit că este important să fiu acolo, în ultima zi a sesiunii finale.
Acest oraș frumos ne aduce în minte cuvintele poetului Alexander Dovzhenko: „Orașul Kiev este o livadă. Kievul este un poet. Kievul este o epopee. Kievul este istorie. Kievul este artă.”
Cu secole în urmă, strămoșii voștri au numit această țară Ucraina, sau „frontieră”, deoarece stepele voastre leagă Europa și Asia. Dar ucrainenii au devenit ai unei frontiere de alt fel. Astăzi explorați frontierele și contururile libertății.
Deși șederea mea aici este, așa cum am spus, mult prea scurtă, am venit să vorbesc cu voi și să învăț.
Pentru cei care iubesc libertatea, fiecare experiment în construirea unei societăți deschise oferă noi lecții și perspective. Te confrunți cu o sarcină deosebit de descurajantă. Ani de zile, oamenii din această națiune s-au simțit neputincioși, umbriți de un vast aparat guvernamental, presați de forțe care încercau să controleze fiecare aspect al vieții lor.
Astăzi, oamenii voștri cercetează promisiunea libertății. În orașe și republici, în ferme, în afaceri, în jurul campusurilor universitare, dezbateți chestiunile fundamentale ale libertății, autonomiei și liberei întreprinderi.
Americanii, vedeți dvs., au un angajament profund față de aceste valori. Vă urmărim progresul cu un sentiment de fascinație, entuziasm și speranță. Este ceva istoric.
În trecut, națiunile noastre s-au angajat în dueluri de cacealma elocventă și bravadă. Acum, artificiile confruntării cu superputeri fac loc artei mai liniștite şi mult mai pline, a speranței cooperării.
Vin aici să vă spun: susținem lupta din această mare țară pentru democrație și reformă economică. Și aș dori să vă vorbesc astăzi despre modul în care Statele Unite privesc această perioadă complexă și incitantă din istoria dumneavoastră, despre cum intenționăm să ne relaționăm cu guvernul central sovietic și guvernele republicane.
La Moscova, am subliniat abordarea noastră: îi vom sprijini pe cei din centru și republicile care urmăresc libertatea, democrația și libertatea economică.
Ne vom determina sprijinul nu pe baza personalităților, ci pe baza principiilor.
Nu vă putem spune cum să vă reformați societatea.
Nu vom încerca să alegem învingători și învinși în competițiile politice dintre Republici sau dintre Republici și centru. Asta e treaba voastră; asta nu este treaba Statelor Unite ale Americii.
Nu vă îndoiți totuși de angajamentul nostru real de a reforma. Dar să nu credeți că putem presupune că rezolvăm problemele pentru dvs.
Theodore Roosevelt, unul dintre marii noștri președinți, a scris odată: „A fi patronat este la fel de ofensator ca și a fi insultat”. Nimeni nu apreciază să aibă pe altcineva care se străduiește permanent, în mod conștiincios să-i facă bine. Ceea ce ne dorim este să lucrăm cu acel altcineva pentru binele amândurora. Așa a spus fostul nostru președinte.
Vom lucra pentru binele ambelor părţi, ceea ce înseamnă că nu ne vom amesteca în treburile voastre interne.
Unii oameni au îndemnat Statele Unite să aleagă între susținerea președintelui Gorbaciov și susținerea liderilor orientați spre independență din întreaga URSS. Consider aceasta o alegere falsă.
Președintele Gorbaciov a realizat lucruri uimitoare pentru dreptate, iar politicile sale de glasnost, perestroika și democratizare țintesc spre obiectivele libertății, democrației și libertății economice.
Vom menține cea mai puternică relație posibilă cu guvernul sovietic al președintelui Gorbaciov.
Dar apreciem și noile realități ale vieții din URSS și, prin urmare, ca federație, ne dorim relații bune – relații îmbunătățite – cu republicile.
Deci, permiteți-mi să mă bazez pe comentariile mele de la Moscova, descriind mai detaliat ce reprezintă americanii când vorbim despre libertate, democrație și libertate economică.
Niciun alt termen nu a fost abuzat mai constant și nici mai cinic decât aceștia. De-a lungul acestui secol, despoții s-au erijat în democrați, temnicerii s-au dat drept eliberatori. Putem restabili credința în guvern doar redând sens acestor concepte.
Nu vreau să par că țin prelegeri, dar să începem cu termenul larg – „libertate”.
Când americanii vorbesc despre libertate, se referă la abilitățile oamenilor de a trăi fără teama de intervenția guvernamentală, fără teama de hărțuire de către concetățenii lor, fără a restrânge libertățile altora.
Nu considerăm libertatea un privilegiu, care trebuie acordat doar celor care au opinii politice adecvate sau aparțin anumitor grupuri. Considerăm că este un drept individual inalienabil, acordat tuturor bărbaților și femeilor. Lordul Acton a observat odată: „Cel mai sigur test prin care judecăm dacă o țară este cu adevărat liberă este nivelul de securitate de care se bucură minoritățile”.
Libertatea necesită toleranță, un concept încorporat în deschidere, în glasnost și în primul nostru amendament, protecția libertăților de exprimare, de asociere și de religie – toate religiile. Toleranța hrănește speranța.
Un preot a scris despre glasnost: „ Astăzi, mai mult ca niciodată, răsună cuvintele apostolului Pavel, rostite acum 2.000 de ani: Ne-au numărat printre morți, dar iată că suntem în viață. În Ucraina, în Rusia, în Armenia și în Țările Baltice, spiritul de libertate prosperă”.
Dar libertatea nu poate supraviețui dacă lăsăm despoții să înflorească sau dacă permitem ca restricții, aparent minore, să se înmulțească până când formează lanțuri, până când formează cătușe.
Mai târziu, astăzi, voi vizita monumentul de la Babi Yar – un memento sumbru, un memento solemn, a ceea ce se întâmplă atunci când oamenii nu reușesc să rețină valul oribil al intoleranței și tiraniei.
Cu toate acestea, libertatea nu este același lucru cu independența.
Americanii nu îi vor sprijini pe cei care caută independența pentru a înlocui o tiranie îndepărtată cu un despotism local. Nu îi vor ajuta pe cei care promovează un naționalism sinucigaș bazat pe ura etnică.
Îi vom sprijini pe cei care vor să construiască democrația.
Prin democrație, înțelegem un sistem de guvernare în care oamenii pot concura deschis pentru inimile – și da, pentru voturile – publicului. Ne referim la un sistem de guvernare care își trage puterea justă din consimțământul celor guvernați, care își păstrează legitimitatea controlându-și apetitul pentru putere.
Ani de zile ați avut alegeri cu buletine de vot, dar nu v-ați bucurat de democrație. Și acum, democrația a început să facă rădăcini solide în pământul sovietic. Cheia succesului său constă în înțelegerea rolului propriu al guvernului și a limitelor acestuia.
Democrația nu este un proces tehnic condus de statistici seci. Este însăși întreprinderea umană de a păstra libertatea, astfel încât să putem face lucrurile importante, lucrurile cu adevărat importante: să creștem familii, să ne explorăm propria creativitate, să ne construim vieți bune și fructuoase.
În societățile moderne, libertatea și democrația se bazează pe libertatea economică. O economie liberă nu este altceva decât un sistem de comunicare. Pur și simplu nu poate funcționa fără drepturi individuale sau fără un motiv de profit, care oferă oamenilor un stimulent pentru a merge la muncă, un stimulent pentru a produce.
Și, cu siguranță, nu poate funcționa fără statul de drept, fără contracte echitabile și executorii, fără legi care protejează drepturile de proprietate și pedepsesc frauda.
Economiile libere depind de libertatea de exprimare, de capacitatea oamenilor de a face schimb de idei și de a testa noi teorii.
Uniunea Sovietică s-a slăbit ani de zile prin restrângerea fluxului de informații, prin scoaterea în afara legii a dispozitivelor cruciale pentru comunicațiile moderne, cum ar fi computerele și copiatoarele. Și când ați restricționat libera circulație – chiar și călătoriile turistice – ați împiedicat proprii oameni să profite la maximum de talentul lor. Nu poți inova dacă nu poți comunica.
Și, în sfârșit, o economie liberă necesită implicare în curentul economic principal. Adam Smith a remarcat acum două secole că comerțul îi îmbogățește pe toți cei care se angajează în el. Izolarea și protecționismul își condamnă practicanții la degradare și lipsă.
Remarc asta astăzi, deoarece unele orașe, regiuni și chiar republici sovietice s-au angajat în războaie comerciale ruinătoare.
Republicile acestei națiuni au legături comerciale extinse, pe care nimeni nu le poate abroga cu o lovitură de stilou sau cu adoptarea unei legi. Marea majoritate a comerțului efectuat de companiile sovietice – importuri și exporturi – implică, după cum știți mai bine decât mine, comerț între republici. Acordul de nouă plus unu oferă speranța că republicile vor combina o mai mare autonomie cu o mai mare interacțiune voluntară – politică, socială, culturală, economică – mai degrabă decât să urmeze cursul fără speranță al izolării.
Și astfel, investitorii și oamenii de afaceri americani așteaptă cu nerăbdare să facă afaceri în Uniunea Sovietică, inclusiv în Ucraina.
Am semnat acorduri în această săptămână care vor încuraja interacțiunea ulterioară între SUA și toate nivelurile Uniunii Sovietice. Dar, în cele din urmă, relațiile noastre comerciale vor depinde de capacitatea noastră de a dezvolta un limbaj comun, un limbaj comun de comerț – valute care comunică între ele, legi care protejează inovatorii și antreprenorii, legăturile de înțelegere și încredere.
Ar trebui să fie evident că legăturile dintre națiunile noastre devin mai puternice în fiecare zi. Am prezentat o inițiativă prezidențială care oferă ajutor medical extrem de necesar Uniunii Sovietice. Și acest ajutor exprimă solidaritatea americanilor cu popoarele sovietice într-o perioadă de greutăți și suferințe. Și a furnizat facilități la Kiev, care tratează victimele de la Cernobîl. Ar trebui să știți că inima Americii – inimile tuturor – au mers către oamenii de aici în timpul Cernobîlului.
| citește şi:
Am trimis echipe pentru a vă ajuta să îmbunătățiți siguranța centralelor nucleare și a minelor de cărbune din Ucraina. De asemenea, am crescut numărul de schimburi culturale cu republicile, inclusiv schimburi juridice, academice și culturale mai extinse între America și Ucraina.
Înțelegem că nu vă puteți reforma sistemul peste noapte.
Primul sistem de guvernare al Americii – Congresul Continental – a eșuat deoarece statele erau prea suspicioase unele față de altele și guvernul central prea slab pentru a proteja comerțul și drepturile individuale. În 200 de ani, am învățat că libertatea, democrația și libertatea economică sunt mai mult decât termeni de inspirație. Sunt mai mult decât cuvinte. Sunt provocări.
Marele vostru poet Șevcenko a remarcat: „Numai în propria ta casă poți avea adevărul tău, puterea și libertatea ta”. Nicio societate nu atinge vreodată democrația, libertatea sau întreprinderea perfectă; dar, dacă folosește pe deplin virtuțile și abilitățile oamenilor săi, poate folosi aceste obiective ca ghiduri către o viață mai bună.
Și acum, în timp ce cetățenii sovietici încearcă să creeze un nou pact social, aveți obligația de a reda puterea cetățenilor demoralizați de zeci de ani de guvernare totalitară. Trebuie să le oferi speranță, inspirație, determinare – arătându-vă credința în abilitățile lor. Societățile care nu au încredere în ele sau în oamenii lor nu pot oferi libertate. Ele pot garanta doar tirania sumbră a suspiciunii, avariției și sărăciei.
Un vechi proverb ucrainean spune: „Când intri într-o întreprindere mare, eliberează-ți sufletul de slăbiciune”. Popoarele URSS au intrat într-o mare întreprindere, plină de curaj și vigoare.
Am venit astăzi aici pentru a spune: Îi sprijinim pe cei care explorează frontierele libertății. Ne vom alătura acestor reformatori pe calea spre ceea ce noi numim – în mod corespunzător – o nouă ordine mondială.
Voi sunteți liderii. Sunteți participanții la procesul politic. Și merg acasă la un proces politic activ. Așa că, dacă m-ați văzut fluturând din mână ca un nebun din limuzină, era un gând că poate unii dintre acei oameni aflați de-a lungul traseului erau oameni din Philadelphia sau Pittsburgh sau Detroit, unde trăiesc atât de mulți ucraineni-americani, unde sunt atât de mulți ucraineni-americani cu mine, în remarcile pe care le-am făcut astăzi aici.
A fost o experiență grozavă pentru Barbara și pentru mine să fim aici. Noi vă salutăm. Salutăm schimbările pe care le vedem.
Îmi amintesc expresia franceză, vive la difference, și văd diferite reacții în această Cameră și exact așa ar trebui să fie. Un tip vrea asta și altul asta. Așa funcționează procesul când ești deschis și liber – concurând cu ideile, pentru a vedea cine este corect și cine poate face cel mai mult pentru oamenii din Ucraina.
Și așa, pentru noi, aceasta a fost o călătorie minunată, deși mult prea scurtă. Și pot să spun pur și simplu: Dumnezeu să binecuvânteze poporul din Ucraina.
Mulțumesc foarte foarte mult.”
Notă: Președintele a vorbit la ora 15:55 în Sala de ședințe a clădirii Sovietului Suprem. În declarațiile sale, el s-a referit la Leonid M. Kravchuk, președintele Sovietului Suprem al Republicii Ucraina.
| citește și
Putin: Rusia este gata să arate ce înseamnă adevărata decomunizare pentru Ucraina
George Bush sosește la Moscova, pentru semnarea tratatului de reducere a armelor strategice ofensive
Mihail Gorbaciov, discurs de întâmpinare la ceremonia de sosire a preşedintelui SUA, George Bush, la Moscova, 30 iulie 1991
Președintele Gorbaciov: Domnule președinte, doamnă Bush, aș dori să vă adresez un călduros și sincer bun venit pe pământ sovietic, în interiorul zidurilor vechiului nostru Kremlin.
A trecut puțin mai mult de un an de când am vizitat Statele Unite. Anul acesta s-au înregistrat evenimente de o importanță extraordinară, atât în cele două țări ale noastre, cât și în lume. Pentru noi, cei din URSS, a fost un an care ne-a pus zilnic la încercare capacitatea de a acționa constructiv, într-un moment critic al procesului de tranziție în progresul nostru pe calea transformării și reformei democratice.
A fost și un an provocator pentru comunitatea internațională. De asemenea, aceasta trece printr-o perioadă de tranziție către un nou sistem fără precedent de relații internaționale. Începutul unei noi ere în istorie a fost un test dur, într-adevăr, pentru liderii statelor, care a necesitat un efort enorm, un simț al responsabilității înalte, viziune și cel mai strict realism.
O mare parte din politica mondială va continua să depindă de modul în care Uniunea Sovietică și Statele Unite interacționează între ele.
Pentru prima dată, cele două țări ale noastre au șansa de a-și construi relațiile pe baza naturală a valorilor umane universale și a interesului național. Începem să realizăm că avem nevoie unul de celălalt, că securitatea, stabilitatea internă și dezvoltarea dinamică a fiecăreia dintre cele două țări ale noastre le avantajează pe ambele.
Nu numai cele două națiuni ale noastre, ci întreaga lume are nevoie de acest tip de relație SUA-Uniunea Sovietică.
Lumea și-a dat seama de acest lucru și ne-a sprijinit în eforturile noastre comune. Astăzi și mâine vom discuta cu dumneavoastră, domnule președinte, despre acestea și multe alte chestiuni. Poporul sovietic vă salută ca lider al unei mari puteri, ca om de stat care aduce o mare contribuție la modelarea noii politici mondiale.
Domnule președinte, în ultimele luni și săptămâni, Kremlinul, un simbol al istoriei de secole a națiunii noastre, a fost scena unor evenimente care vor modela viitorul acestei țări. Mâine va fi martorul unui alt astfel de eveniment, semnarea tratatului de reducere a armelor strategice ofensive. Este mai mult decât un simplu pas major în procesul de dezarmare. Este un semn al unei ireversibilități tot mai mari a schimbării fundamentale în bine în dezvoltarea lumii.
Rezultatele reuniunii G-7 de la Londra au consolidat și mai mult această ireversibilitate. A fost începutul unui nou tip de relații economice internaționale, care va constitui fundamentul material al politicii mondiale în secolul XXI.
Toate acestea, sper, vor permite popoarelor noastre să beneficieze mai direct de îmbunătățirea relației sovietice-americane.
Permiteți-mi, domnule președinte, să-i asigur pe toți cei care ne vor urmări munca alături de dumneavoastră în zilele următoare că vom încerca să ne ridicăm la înălțimea speranțelor concetățenilor noștri, popoarele Statelor Unite și ale Uniunii Sovietice.
Încă o dată, domnule președinte și doamnă Bush, bun venit în Uniunea Sovietică.
George Bush, Remarci la ceremonia de sosire la Moscova, 30 iulie 1991
Ei bine, mai întâi, permiteți-mi să-i mulțumesc președintelui Gorbaciov, liderilor cu care ne-am întâlnit aseară, oamenilor care ne-au întâmpinat pe drum, pentru primirea călduroasă pe care ne-au făcut-o aici.
Așteptam cu nerăbdare această vizită. Și sunt onorat să mă aflu la Moscova pentru a mă întâlni cu președintele Gorbaciov pentru acest summit istoric, într-un moment în care tensiunea face loc unui nou sezon de speranță. Trebuie doar să comparăm cuvintele războiului rece cu realizările noastre istorice din ultimii ani pentru a ne da seama că a început o nouă eră a promisiunilor. Niciun vizitator al acestei țări nu poate să nu vadă semnele schimbării.
De la ultima mea vizită din 1985, am asistat la deschiderea Europei și la sfârșitul unei lumi polarizate de suspiciune. În acel an, Mihail Gorbaciov și-a asumat conducerea Uniunii Sovietice, a pus în mișcare multe schimbări monumentale. El a început să instituie reforme care au schimbat practic lumea. Și, în Statele Unite, toată lumea cunoaște acum cel puțin două cuvinte rusești: glasnost și perestroika. Și aici toată lumea apreciază cuvântul englezesc: democracy.
Națiunile noastre au avansat în toate sferele: politic, militar și economic. Și am stat alături, pentru prima dată în 50 de ani, pentru a înfrunta agresiunea din Golf – Golful Persic. Și săptămâna aceasta facem, așa cum tocmai a spus președintele, încă un pas istoric de la încheierea războiului rece, cu semnarea tratatului START.
În următoarele două zile, eu și președintele Gorbaciov sperăm să construim pornind de la acest început, să construim o agendă SUA-Uniunea Sovietică, construită nu pe confruntare militară, ci pe cooperare economică și de securitate. În sfera economică, sperăm să ne bazăm pe acordurile pe care le-am încheiat la Malta – să normalizăm relațiile economice și să lucrăm pentru a ajuta Uniunea Sovietică să se integreze în economia internațională.
În Orientul Mijlociu, vedem noi perspective de pace acolo unde cândva nu existau decât dispute. Și, împreună, vom lucra pentru construirea unei păci durabile între Israel și vecinii săi arabi. Și vom lucra împreună pentru a rezolva dificultățile și conflictele din Afganistan și Cambodgia, așa cum am lucrat pentru a construi pacea și democrația în Angola, Namibia și Nicaragua.
Nu mai trebuie ca întreaga lume să servească drept scenă pentru confruntările dintre superputeri.
În schimb, să lăsăm ca fiecare loc, din America Centrală până în Angola și Afganistan, să ofere noi speranțe, noi oportunități. Și să urmărim obiective comune: o lume stabilă care să nu mai fie polarizată, legături economice reciproc avantajoase, cooperare în toate domeniile, de la proliferarea armelor la problemele de mediu.
Președintele Gorbaciov și-a câștigat respectul și admirația pentru viziunea și curajul său neobișnuit în a înlocui vechea ortodoxie cu glasnost și perestroika. Dar mai fundamentale decât relațiile liderilor sunt valorile comune ale oamenilor lor, iar aici umanitatea noastră comună oferă cea mai mare speranță pentru omenire.
Și da, există diferențe, dar această speranță ne poate permite să ne soluționăm diferențele – diferențele legate de Cuba sau viitorul țărilor baltice sau ceea ce Japonia numește Teritoriul de Nord. Dar să ne conducem toate treburile în spiritul unui parteneriat durabil, bazat pe politică – pașnică și democratică, pe economii – productivă și liberă.
Vedeți dvs., americanii vor să lucreze cu toate nivelurile societății sovietice. Dincolo de guvernele noastre centrale, căutăm o mai mare interacțiune între cetățenii statelor noastre și republicile voastre. Și dincolo de guvern, căutăm o mai bună înțelegere în întregul spectru larg al societății – printre oameni de afaceri, studenți, artiști și oameni de știință.
Așadar, am venit aici într-o vizită de stat în Uniunea Sovietică, dar am venit și pentru a descoperi o țară care se schimbă rapid. De dragul păcii și al unei noi prosperități, în numele tuturor americanilor, vin astăzi aici pentru a-i asigura pe președintele Gorbaciov, pe liderii, pe marii oameni ai acestei țări, în fiecare dintre republicile sale, că suntem alături de voi în lupta voastră istorică pentru democrație și reformă.
Acum cincizeci de ani, ne-am unit ca aliați pentru a lupta într-un război oribil, un război care a costat Uniunea Sovietică sute de mii de vieți. Așa că săptămâna aceasta, să ne unim pentru a căuta o lume nouă – mai stabilă, mai justă, mai pașnică.
Mulțumesc. Și Dumnezeu să binecuvânteze poporul sovietic, poporul suveran al acestei Uniuni Sovietice. Suntem încântați să fim aici, domnule președinte.
Notă: Remarcile au început la ora 10:23 în Sala Sf. Gheorghe de la Kremlin. Președintele Gorbaciov a vorbit în rusă, iar observațiile sale au fost traduse de un interpret.
| citește și:
Discursul „Puiului de Kiev” – George Bush se adresează ucrainenilor la Kiev, Ucraina, 1 august 1991
Preşedintele URSS, Mihail Gorbaciov, demisionează
SFÂRȘITUL UNIUNII SOVIETICE: George Bush se adresează națiunii, după demisia lui Gorbaciov
Putin declară război Ucrainei. Rusia invadează Ucraina
Conferința de presă a Președintelui SUA, George H. W. Bush, cu cancelarul Helmut Kohl al Germaniei, 20 mai 1991
[eng]
[Lucrări publice ale președinților Statelor Unite: George H. W. Bush (1991, Cartea I)] [20 mai 1991] [Paginile 526-530] [De la U.S. Government Publishing Office www.gpo.gov]
Conferința de presă a Președintelui SUA, George H. W. Bush, cu cancelarul Helmut Kohl al Germaniei
20 mai 1991
Președintele. Am avut ocazia de a-l întâmpina pe cancelarul Kohl, cancelar al unei Germanii unite. Și am fost încântat să fac acest lucru și să-i urez bun venit lui și ministrului său de externe, Hans-Dietrich Genscher, și altora din partidul său. Am avut o întâlnire bună.
Am discutat despre securitatea europeană și despre importanța NATO în ceea ce privește securitatea viitoare a Europei. Am fost amândoi de acord că avem o miză importantă în ceea ce privește încheierea cu succes a rundei Uruguay. Am avut discuții detaliate despre Uniunea Sovietică, iar cancelarul Kohl mi-a împărtășit gândurile sale cu privire la această chestiune importantă. Și am avut ocazia să-i mulțumesc cancelarului Kohl pentru sprijinul acordat de Germania în timpul războiului și l-am felicitat pentru rolul de lider pe care Germania l-a avut în încercarea de a oferi ajutor kurzilor din Irak.
Cancelarul. Vă mulțumesc foarte mult, domnule președinte. Domnul președinte,
doamnelor și domnilor, aș dori să profit de această ocazie pentru a vă mulțumi vouă și tuturor prietenilor noștri americani pentru sprijinul neprecupețit pe care ni l-au acordat în drumul nostru către finalizarea unificării Germaniei.
De peste 40 de ani, prietenii noștri americani au garantat pacea și libertatea părții libere a patriei noastre, a ceea ce era atunci Republica Federală Germania. Milioane de soldați americani și-au făcut serviciul militar în țara noastră, departe de țara lor de origine. Nu vom uita niciodată asta, pentru că aceasta a fost o condiție prealabilă pentru 3 octombrie, pentru Ziua Unității Germane.
Astăzi am vorbit din nou despre procesul de unitate politică pentru Europa, așa cum am făcut-ode mai multe ori în timpul convorbirilor noastre telefonice.
Acesta este cu adevărat ceea ce ne-am dorit întotdeauna: să obținem sprijinul prietenilor și partenerilor noștri americani. Și sunt foarte încântat să pot face parte din acest proces, un proces despre care Winston Churchill a vorbit deja în 1946 în celebrul său discurs de la Zurich, un proces care a condus la ceea ce el a numit atunci „Statele Unite ale Europei”.
Iar acest proces, îndreptându-se spre unitatea politică, unitatea economică în interiorul Europei, include evident și cooperarea cu Statele Unite ale Americii. Prietenia germano-americană și prietenia dintre Europa și Statele Unite este de importanță existențială pentru un viitor pentru noi toți. Și asta este valabil și pentru NATO, motiv pentru care este important și pe viitor ca Statele Unite să mențină o prezență substanțială a trupelor în Germania, dar și în Europa în ansamblu.
Domnule președinte, am vorbit despre GATT, despre runda Uruguay. Noi doi știm că ar da o lovitură fatală comerțului mondial dacă am lăsa protecționismul să intre și să preia mâna. Acest lucru nu este valabil doar pentru noi, germanii, ci și pentru noi, ca una dintre principalele țări exportatoare din lume. Un eșec al GATT ar fi, de asemenea, o catastrofă pentru țările în curs de dezvoltare. Acesta este motivul pentru care trebuie să muncim foarte mult pentru a obține un succes pentru runda Uruguay, pentru GATT. Și deși este un subiect foarte dificil, cred că avem motive să fim optimiști cu atenție și să vedem – să afirmăm că lucrurile se mișcă de fapt.
În ceea ce privește conflictul – războiul din Golf, aș dori să menționez aici încă o dată ceea ce i-am spus deja președintelui. Noi, în Germania și noi, ca europeni, în Europa în ansamblu, dorim ca inițiativele sale să aibă succes. Îi suntem foarte recunoscători pentru ceea ce a făcut Jim Baker și sper că își va continua misiunile și că acest război, care a fost câștigat, va duce, de asemenea, la o pace care va fi câștigată.
Ultimul lucru pe care am vrut să-l menționez aici a fost deja, cred, atins de Președinte și permiteți-mi să spun asta într-o singura scurta propoziție. Avem un interes comun, iar noi, ca germani, avem un interes deosebit, să vedem că mișcările de reformă din Europa Centrală și de sud-estul Europei și, de asemenea, din Uniunea Sovietică, au succes.
Președintele. Permiteți-mi să sugerez ca, la întrebări, să alternăm una pentru Cancelar și una pentru mine. Aș fi bucuros să încep.
Uniunea Sovietică
I. Domnule cancelar, ați dori ca președintele Gorbaciov să aibă un rol la summitul economic de la Londra?
Cancelarul. Președintele Gorbaciov va juca un rol, indiferent dacă va fi prezent fizic sau nu. Și cred că trebuie să luăm o pauză și să discutăm în detaliu despre asta, despre ce se va întâmpla la acel summit.
I. Ați susține acest lucru?
Cancelarul. Aș susține ceea ce este rezonabil și ceea ce este benefic pentru ambele părți. Și trebuie să cântărim cu atenție argumentele pro și contra și trebuie să discutăm personal cu ei despre acest lucru. Și permiteți-mi să spun că, în acest moment, chiar aici, la această întâlnire cu presa, nu sunt încă în măsură să am un răspuns definitiv la această întrebare, dar voi avea în curând unul.
I. Domnule președinte, v-a cerut cancelarul să acordați un ajutor sporit Uniunii Sovietice? Și care este acum poziția dumneavoastră cu privire la cererea de 1,5 milioane de dolari în credite agricole?
Președintele. Nu, nu a existat nicio solicitare specifică. Cred că a existat un acord general că am dori să putem ajuta Uniunea Sovietică în toate modurile posibile. Și amândoi ne-am exprimat încrederea în președintele Gorbaciov. Încă în curs de examinare.
Cancelarul. Aș dori să subliniez acest lucru – profitând de această ocazie pentru a sublinia acest lucru, că amândoi suntem complet de acord în acest sens – că îl susținem pe Gorbaciov aici, că suntem complet de acord cu acest lucru.
Trupele americane din Europa
I. Domnule cancelar, de ce doriți ca trupele americane să rămână în Europa? Și președintele Bush, credeți că acestea ar trebui să rămână acolo?
Cancelarul. Pentru că eu cred că, în ciuda faptului că situația s-a schimbat în mod evident și că, indiscutabil, pericolul a scăzut, eu încă spun și cred că NATO are sens, chiar dacă într-o formă ajustată. Va trebui să se dezvolte. Dar eu [[Page 528]]] cred în continuare că NATO trebuie să rămână. Are sens. Și dacă NATO este acolo, atunci are sens ca Statele Unite să mențină o prezență de trupe. Și permiteți-mi să spun că eu cred că acest lucru este atât în interesul american, cât și în interesul european.
I. Și, domnule președinte Bush, care este reacția dumneavoastră la acest lucru?
Președintele. Sunt de acord cu asta. NATO a menținut pacea timp de 40 de ani, iar Statele Unite sunt un participant important în NATO, evident. Și nu vrem să ne retragem într-o sferă de izolare.
Uniunea Sovietică
I. Domnule președinte, i-ați plăti o invitație domnului Gorbaciov pentru reuniunea G-7 de la Londra?
Președintele. Sunt de acord cu ceea ce a spus cancelarul cu privire la aceeași întrebare: că așteptăm și luăm în considerare și vedem ce ar fi cel mai util în ceea ce privește redresarea economică în Uniunea Sovietică și în Europa de Est.
I. Domnule președinte, este acum…
Președintele. Puteți să i-o transmiteți cancelarului? Este rândul lui. Facem pe rând aici. Sau tăceți pentru totdeauna, iar eu mă voi ocupa mai târziu.
Iugoslavia
I. Domnule cancelar, Iugoslavia pare să se destrame într-un ritm accelerat. Credeți că Statele Unite și aliații din NATO pot face ceva pentru a încerca să oprească procesul de dezintegrare în violență? Și ați discutat acest lucru cu președintele?
Cancelarul. Cred că putem face cu toții ceva. Nu cred că este ceva ce va cădea în mod specific în sfera de încredere a NATO. Cred că și Comunitatea Europeană ar putea face ceva aici și trebuie, într-adevăr, să facă ceva aici. Iar Iugoslavia trebuie să aibă un interes foarte mare în cooperarea cu Comunitatea Europeană. Și cred că suntem total de acord aici cu prietenii noștri americani că trebuie să acționăm împreună în acest caz, dar că, fiind un subiect foarte delicat, trebuie să fim, de asemenea, foarte prudenți, foarte atenți în modul în care îl abordăm. Este, așa cum am spus, o problemă foarte delicată, foarte dificilă, care de fapt datează de secole.
Președintele. Acum vom merge aici. Da, domnule.
Irak
I. Dle președinte, aveți acum ca politică să nu ridicați sancțiunile împotriva Irakului atâta timp cât Saddam Hussein rămâne la putere? Este aceasta o poziție fermă și fermă?
Președintele. Vom respecta rezoluțiile Națiunilor Unite, bineînțeles. Politica noastră este că nu vor exista relații normalizate. Și sunt de părere că numai dacă sancțiunile vor fi respectate vom fi dispuși să – adică numai dacă fiecare prevedere a rezoluțiilor Națiunilor Unite va fi respectată, noi, Statele Unite, vom fi dispuși să ridicăm sancțiunile.
I. Există condiții în care sancțiunile ar putea fi ridicate, iar Saddam Hussein să rămână în continuare la putere?
Președintele. Există anumite domenii în care Irakul, pentru a se conforma sancțiunilor ONU, trebuie să vândă în străinătate. Au fonduri înființate pentru a investi o parte din veniturile lor din petrol. Dar toate aceste lucruri sunt pe parcurs. În acest moment, părerea mea este că nu dorim să ridicăm aceste sancțiuni atâta timp cât Saddam Hussein este la putere.
Uniunea Sovietică
I. Domnule cancelar, vorbiți despre sprijinul general acordat lui Gorbaciov. Ați discutat despre măsuri specifice pe care le puteți lua pentru a-l ajuta?
Cancelarul. Suntem total de acord cu privire la un principiu: nu poate fi vorba decât de un ajutor pentru autoajutorare, deoarece aceste reforme trebuie să fie de fapt realizate chiar în Uniunea Sovietică. De exemplu, o restructurare a sistemului general de acolo, aducând de fapt ceea ce noi numim o structură federativă. Și acest lucru este valabil și pentru reformele care duc la introducerea unei economii de piață.
Acesta este, de altfel, un proces dramatic. Noi înșine avem acum experiențe cu tipurile de probleme pe care le întâmpinăm atunci când încercăm să realizăm această transformare, dacă ne uităm la așa-numitele noi landuri, landurile din est din ceea ce este acum Republica Federală Germania.
I. Domnule președinte, au fost înregistrate astăzi progrese de către negociatori în ceea ce privește rezolvarea problemelor legate de Tratatul FACE? Și dacă aceste [[Page 529]] probleme sunt rezolvate, ați fi dispus să mergeți mai departe cu un summit în iunie sau iulie cu președintele Gorbaciov?
Președintele. Vă referiți la vizita domnului Moiseyev?
i. Da, dar nu pot să-i spun numele.
Președintele. Tocmai am fost informat despre asta. Răspunsul este că nu sunt prea multe progrese. Și nu mi-au raportat încă despre această vizită. Dar da, dacă rezolvăm această chestiune și START rezolvat, aș dori să am un summit cu domnul Gorbaciov.
Iran
I. Domnule cancelar Kohl, ați vorbit recent la telefon cu președintele iranian, domnul Rafsanjani, iar ministrul dumneavoastră de externe a fost recent în Iran. Ați discutat acest subiect cu președintele? Considerați că Iranul se deschide către Occident – dorește să se deschidă către Occident? Ați discutat chestiunea ostaticilor?
Cancelarul. De fapt, am abordat această chestiune foarte pe scurt, dar o vom relua mai târziu. De fapt, am avut mai multe convorbiri telefonice cu președintele Rafsanjani. Hans-Dietrich Genscher a fost acolo și a avut discuții foarte interesante cu el. Iar impresia mea este – și permiteți-mi să fiu foarte atent aici – că, după ani de abstinență, aceștia par a fi dispuși să dea dovadă de mai multă deschidere, de mai multă dorință de a avea contacte și discuții cu Occidentul, ceea ce va fi în interesul comun, în special dacă condițiile prealabile vor evolua în mod favorabil.
O condiție prealabilă, de exemplu, ar fi ca ostaticilor americani să li se permită în sfârșit să meargă acasă la familiile lor. Permiteți-mi să vă spun că i-am subliniat acest lucru foarte, foarte clar, în termeni nesiguri. I-am spus că este mai mult decât o problemă de îmbunătățire a climatului politic aici.
Președintele. Avem timp să mai răspundem la câte o întrebare fiecare.
Kuweit
Î. Domnule președinte, am văzut în weekend procese în Kuweit. Care este evaluarea dvs. și care sunt preocupările dvs. cu privire la natura justiției din Kuweit în acest moment?
Președintele. Nu am avut încă un raport despre procesele în sine. Și când am citit despre ei, am încercat să mă pun în locul cetățenilor kuweitiani care au fost brutalizați de Saddam Hussein. Am încercat să mă gândesc înapoi, și nu a fost greu, la brutalitatea și durerea teribilă pe care le-au avut familiile care au rămas în Kuweit. Și pot să înțeleg că există multă amărăciune din partea acelor kuweiți care și-au văzut țara violată și jefuită într-un mod inadmisibil.
Acestea fiind spuse, cred că ar fi în interesul Kuweitului să extindă procesul echitabil la toată lumea și să fie cât se poate de compătimitor, având în vedere violențele cu care s-au confruntat.
Ultima întrebare este adresată cancelarului.
I. Să înțeleg, domnule, că vreți să spuneți că credeți că pot face o treabă mai bună?
Președintele. Tot ceea ce știu despre procese este ceea ce am citit în ziarul de astăzi, așa că aș dori să fiu rezervat asupra acestui aspect până când nu înțeleg exact cum funcționează sistemul.
Economia mondială
Î. Cancelar Kohl, a reiterat președintele Bush cererea americană de a reduce dobânzile germane? Și care este poziția ta față de această întrebare?
Cancelarul. De fapt, am vorbit despre asta în treacăt. Dar cred că părerile de aici sunt bine cunoscute. Noi, ca germani, suntem interesați să vedem o creștere economică solidă la nivel mondial. Și oferim o contribuție importantă la aceasta, nu în ultimul rând ca o consecință a unificării Germaniei. Ca o consecință a unificării Germaniei, am văzut economia germană ieșind – și nu-mi place deloc acest cuvânt – apărând ca un fel de locomotivă, ca un fel de motor al economiei mondiale. Și cred că acest lucru este în avantaj pentru noi toți, motiv pentru care cred că discutarea despre ce putem face pentru a împinge, pentru a promova economia mondială va fi un subiect foarte important în timpul reuniunii G-7 din Londra.
Președintele. Sarah [Sarah McClendon, McClendon News Service], ai ratat ce am spus. Am spus că acestea sunt ultimele două. Îmi pare foarte rău.
Notă: conferința de presă 83d a președintelui a început la 6:07 p.m. în Grădina de Trandafiri de la Casa Albă. Cancelarul a vorbit în germană, iar observațiile sale au fost traduse de un interpret. În conferința de presă, [[Pagina 530]] au fost menționate următoarele persoane: ministrul de externe Hans-Dietrich Genscher al Germaniei; secretarul de stat James A. Baker III; președintele Mihail Gorbaciov al Uniunii Sovietice; Președintele Saddam Hussein al Irakului; general Mihail Moiseyev, șeful Statului Major General al Uniunii Sovietice; și președintele Ali Akbar Hashemi-Rafsanjani al Iranului.
[Public Papers of the Presidents of the United States: George H. W. Bush (1991, Book I)] [May 20, 1991] [Pages 526-530] [From the U.S. Government Publishing Office www.gpo.gov] The President's News Conference With Chancellor Helmut Kohl of Germany May 20, 1991
The President. I had a chance to welcome Chancellor Kohl, the Chancellor of a united Germany. And I was delighted to do that and welcome him and his Foreign Minister, Hans-Dietrich Genscher, and others in his party. We’ve had a good meeting. We discussed the European security and the importance of NATO in terms of future security for Europe. We both agreed that we have a lot at stake in the successful conclusion of the Uruguay round. We had detailed discussions about the Soviet Union, and Chancellor Kohl shared with me his thoughts on that important question. And I had a chance to thank Chancellor Kohl for Germany’s support during the war and to congratulate him for the leadership role that Germany took in trying to bring aid to the Kurds over there in Iraq.
The Chancellor. Thank you very much, Mr. President. Mr. President, ladies and gentlemen, I would like to take this opportunity to thank you and all of our American friends for the unrelenting support which we have been given on our way to complete German unification.
For over 40 years our American friends have guaranteed peace and freedom of the free part of our fatherland of what was then the Federal Republic of Germany. Millions of American soldiers have served their military service in our country, far away from their home country. We will never forget that because that was a precondition for the 3d of October, for the Day of German Unity.
Today again we talked about the process of political unity for Europe, as we have [[Page 527]] done numerous times during our telephone conversations. This is really what we have always wanted: to get the support of our American friends and partners. And I’m very pleased to be able to be part of that process, a process which Winston Churchill talked about already in 1946 in his famous speech in Zurich, a process leading up to what he called then „the united states of Europe.”
And this process, heading towards political unity, economic unity within Europe, obviously also includes cooperation with the United States of America. German-American friendship and friendship between Europe and the United States is of existential importance for a future for all of us. And this also goes for NATO, which is why it is also important in the future that the United States maintains a substantial troop presence in Germany, but also in Europe as a whole.
Mr. President, we talked about GATT, about the Uruguay round. The two of us know that it would deal a fatal blow to world trade if we would let protectionism come in and take the upper hand. That does not only hold true for us Germans, we, as one of the leading exporting nations in the world. A failure of GATT would also be a catastrophe for the developing countries. This is why we have to work very hard in order to bring about a success for the Uruguay round, for GATT. And although it is a very difficult subject, I think that we have cause to be carefully optimistic and to see–to state that things are actually moving.
As far as the conflict–the war in the Gulf is concerned, I would like to mention here once again what I already told the President. We in Germany and we as Europeans, in Europe as a whole, we want to see his initiatives to be successful. We are very grateful for what Jim Baker did, and I hope that he will continue his missions and that this war, which has been won, will lead also to a peace which is won.
The last thing I wanted to mention here has already been, I think, touched upon by the President, and let me say this in one brief sentence. We have a joint interest, and we as Germans have a particular interest, in seeing the reform movements in Central Europe and southeastern Europe and also in the Soviet Union to be successful.
The President. May I suggest that, on the questions, we alternate one to Chancellor and one to me. I’d be glad to start.
Soviet Union
Q. Chancellor, would you like to see President Gorbachev have a role at the London economic summit?
The Chancellor. President Gorbachev is going to play a role irrespective of whether he’s actually bodily present or not. And I think that we have to take a break and talk about it in some detail, about what is going to happen at that summit.
Q. Would you support it?
The Chancellor. I would support what is reasonable and what is beneficial to both sides. And one has to weigh carefully the pros and cons, and one has to talk to them personally about this. And let me say that, at this very point here in this press meeting, I’m not yet in a position to have any sort of definitive answer to that, but I’ll soon have one.
Q. Mr. President, did the Chancellor ask you to give any increased aid to the Soviet Union? And where do you stand now on the request for $1.5 million in agricultural credits?
The President. No, there was no specific request. I think there was general agreement that we’d like to be able to help the Soviet Union in every way possible. And we both expressed our confidence in President Gorbachev. Still under consideration.
The Chancellor. I would like to underline this–taking this occasion to underline this, that we both completely agree in that–that we support Gorbachev here, that we completely agree with that.
U.S. Troops in Europe
Q. Chancellor, why do you want U.S. troops to remain in Europe? And President Bush, do you think they should stay there?
The Chancellor. Because I think that in spite of the fact that the situation has obviously changed and that indisputably the danger has decreased, I still say and I still think that NATO makes sense, albeit in an adjusted form. It will have to develop. But I [[Page 528]] still think that NATO should remain. It makes sense. And if NATO is there, then it makes sense that the United States maintain a troop presence. And let me say, I think that this is both in the American and in the European interest.
Q. And, President Bush, your reaction to that?
The President. I agree with it. NATO kept the peace for 40 years, and the U.S. is a significant participant in NATO, obviously. And we don’t want to pull back into some sphere of isolation.
Soviet Union
Q. Mr. President, would you pay an invitation to Mr. Gorbachev for the G-7 meeting in London?
The President. I agree with what the Chancellor said on that same question: that we’re waiting and considering, and see what would be most helpful in terms of the economic recovery in the Soviet Union and Eastern Europe.
Q. Mr. President, is it now–-
The President. Can you shoot it to the Chancellor? It’s his turn. We’re going in turns here. Or forever hold your peace, and I’ll get around to it later.
Yugoslavia
Q. Mr. Chancellor, Yugoslavia seems to be falling apart at an accelerating pace. Is there anything that you believe that the United States and the NATO allies can do to try to halt the process from disintegrating into violence? And did you discuss that with the President?
The Chancellor. I think that we can all do something. I don’t think that this is something which will fall specifically into the sphere of confidence of NATO. I think the European Community could also do something here and must, indeed, do something here. And Yugoslavia must have a very vested interest in cooperation with the European Community. And I think that we are in total agreement here with our American friends that we must act together here, but that, as it is a very delicate subject, we must also be very prudent, very careful in the way we deal with it. It’s, as I said, a very delicate, a very difficult problem which actually goes back centuries.
The President. Now we’ll go over here. Yes, sir.
Iraq
Q. Mr. President, is it now your policy not to lift sanctions against Iraq as long as Saddam Hussein remains in power? Is that a hard, fast position?
The President. We will abide by the United Nations resolutions, of course. It is our policy that there will not be normalized relations. And it is my view that only if the sanctions are complied with will we be willing to–I mean, only if every provision of the United Nations resolutions are complied with would we, the United States, be willing to lift sanctions.
Q. Are there any conditions under which sanctions could be lifted and Saddam Hussein still remain in power?
The President. There are certain areas where Iraq, in order to comply with United Nations sanctions, must sell abroad. They’ve got funds set up to put some of their oil revenues into it. But all of these things are down the road. At this juncture, my view is we don’t want to lift these sanctions as long as Saddam Hussein is in power.
Soviet Union
Q. Mr. Chancellor, you talk about the general support to Gorbachev. Did you discuss any specific measures you can take to help him?
The Chancellor. We are in total agreement about one principle: it can only be help for self-help, because these reforms must actually be carried out in the Soviet Union itself. For example, a restructuring of the overall system there, actually bringing about what we call a federative structure. And this also goes for reforms leading up to the introduction of a market economy.
This is, incidentally, a dramatic process. We, ourselves, have now experiences with the kinds of problems that you incur if you try to achieve that transformation if we look to the so-called new Lander, the Eastern Lander [States] of what is now the Federal Republic of Germany.
Q. Mr. President, was progress made today by the negotiators on resolving the issues around the CFE treaty? And if those [[Page 529]] issues are resolved, would you be willing to go ahead with a summit in June or July with President Gorbachev?
The President. Are you referring to Mr. Moiseyev’s visit?
Q. I am, but I can’t say his name.
The President. I’m just getting briefed on it here. The answer is, not much progress. And they’ve not reported to me on that visit yet. But yes, we get that matter resolved and START resolved, I’d like to have a summit with Mr. Gorbachev.
Iran
Q. Chancellor Kohl, you recently spoke over the telephone with Iranian President Mr. Rafsanjani, and your Foreign Minister was recently in Iran. Did you discuss that subject with the President? Do you feel that Iran is opening to the West–wants to open to the West? Did you discuss the question of hostages?
The Chancellor. Actually, we touched on this issue very briefly, but we’re going to take it up at a later stage. I’ve actually had a number of telephone calls with President Rafsanjani. Hans-Dietrich Genscher was there and had very interesting discussions with him. And my impression is–and let me be very careful here–that after years of abstinence, they seem to be willing to show more of an openness, more of a willingness to actually have contacts and talks with the West, which will be in the common interest, particularly if the preconditions would develop favorably.
A precondition, for example, would be that the American hostages are finally allowed to go home to their families. Let me say to you, I pointed this out very, very clearly in no uncertain terms to him. I told him that’s more than just a question of improving the political climate here.
The President. We have time to take one more question each.
Kuwait
Q. Mr. President, we’ve seen over the weekend trials in Kuwait. What is your assessment and what are your concerns about the nature of Kuwaiti justice right now?
The President. I haven’t had a report on the trials themselves yet. And when I read about them, I tried to put myself in the place of the Kuwaiti citizens who were brutalized by Saddam Hussein. I tried to think back, and it wasn’t hard, to the brutality and the terrible grief that the families that stayed in Kuwait had. And I can understand that there’s a lot of bitterness from those Kuwaitis who saw their country raped and pillaged in an unconscionable way.
Having said that, I think it would be in Kuwait’s interest to extend the fair trial to everybody and to be as compassionate as one can given the outrages that they faced.
The last question’s for the Chancellor.
Q. Do I take that, sir, as meaning you think they can do a better job?
The President. All I know of the trials is what I read in the paper today, and so I’d want to reserve on that until I understand exactly how the system works.
World Economy
Q. Chancellor Kohl, did President Bush reiterate the American request for lower German interest rates? And what’s your position on that question?
The Chancellor. Actually, we did talk about that in passing. But I think that the opinions here are well-known. We as Germans have an interest in seeing sound economic growth worldwide. And we are giving an important contribution to that, not least as a consequence of German unification. As a consequence of German unification, we have seen the German economy emerge–and I don’t like that word all that well–emerge as a sort of locomotive, as a sort of engine motor of the worldwide economy. And I think that this is of advantage to all of us, which is why I think that discussing what can we do in order to push, in order to promote world economy is going to be a very important subject during the G-7 meeting in London.
The President. Sarah [Sarah McClendon, McClendon News Service], you missed what I said. I said these were the two last ones. I’m very sorry.
Note: The President's 83d news conference began at 6:07 p.m. in the Rose Garden at the White House. The Chancellor spoke in German, and his remarks were translated by an interpreter. In the news conference, [[Page 530]] the following persons were referred to: Foreign Minister Hans-Dietrich Genscher of Germany; Secretary of State James A. Baker III; President Mikhail Gorbachev of the Soviet Union; President Saddam Hussein of Iraq; Gen. Mikhail Moiseyev, Chief of the General Staff of the Soviet Union; and President Ali Akbar Hashemi-Rafsanjani of Iran.
ROMÂNIA DUPĂ 1989: „Golaniada”
Galerie
Această galerie conține 28 de fotografii.
Pe 22 aprilie 2020, s-au împlinit 30 de ani de la prima zi a celei mai mari demonstrații anti-comuniste din perioada post-decembristă, numita și „GOLANIADA”, deoarece tovarășul Ion Iliescu, i-a făcut „golani” pe studenții care manifestau in Piața Universității din București, declarată, in acel moment, „Zonă liberă de neo-comunism”. Continuă lectura
AMINTIRI DIN COMUNISM 