GOLANIADA – LA KM ZERO
Pe 22 aprilie 2020, se împlinesc 30 de ani de la prima zi a celei mai mari demonstrații anti-comuniste din perioada post-decembristă, numita și „GOLANIADA„, deoarece tovarășul Ion Iliescu, i-a etichetat drept „golani” pe studenții care manifestau in Piața Universității din București, declarată de protestatarii, în acel moment, „Zonă liberă de neo-comunism”.
La patru luni de la revoluția din 1989, asociații nepolitice au organizat o comemorare la Cimitirul Eroilor, pornind, într-un marș pașnic, spre Televiziune.
La încheierea manifestației, în timp ce coloana protestatarilor se deplasa pe Calea Dorobanților, de la balconul unui bloc s-a aruncat (sau a căzut) un ghiveci de flori, care a rănit grav o femeie în vârstă.
Incidentul amplifica tensiunea din rândul manifestanților. Ajunși în Piața Universității, aceștia ocupă carosabilul, blocând circulația, atât pe B-dul Nicolae Bălcescu, cât și pe B-dul Republicii.
Pentru prima dată de la revoluție, oamenii înalță baricade, folosind panouri metalice din perimetrul șantierului de la Spitalul Colțea, pe care le amplasează în Piața Universității.
Troleibuzele sunt oprite, traficul se oprește.
După lăsarea întunericului apar, pentru prima oară după 21 decembrie 1989, “scutierii”, trupele speciale de intervenție. Pe 22 aprilie, urmare a intervenției autorităților, în Piaţă au rămas cel mult zece oameni. Peste 2 zile aveau să vină 30.000
GREVA FOAMEI PENTRU LIBERTATE
Între 30 aprilie şi 13 iunie 1990, 128 de persoane au inițiat o grevă a foamei în Piața Universității, la care au luat parte 74 de muncitori, 21 de intelectuali, 17 studenți și 26 având alte profesii- numărul maxim al greviștilor foamei a fost de 62 de oameni.
TESTIMONIALELE „GOLANILOR” DIN PIAȚA UNIVERSITĂȚII (I)
„După ce Ion Iliescu a confiscat revoluția, câteva zeci de manifestanți au considerat că riscul întoarcerii României spre Uniunea Sovietică a lui Mihail Gorbaciov este atât de mare, încât au hotărât să intre în greva foamei ca să atragă atenția asupra pericolului. Cereau desprinderea categorică de comunism, prin interzicerea participării la alegeri a foștilor lideri comuniști și a ofițerilor de Securitate vreme de câteva legislaturi.”
„Intraseră în greva foamei, erau medici din Piaţă care îi monitorizau, erau oameni care se dedicaseră trup şi suflet acestei manifestări. Făceau permanenţă, rolul lor a fost extrem de important. […]” – Gelu Trandafir.
Sacrificiul acestor oameni a rămas ascuns opiniei publice. Televiziunea publică nu îi prezenta, iar personalitățile din lumea culturală erau în cumpănă:
„La început a existat o reticenţă faţă de Piaţa Universităţii a mediilor intelectuale. Eram priviţi ca fiind foarte puţini, marginali şi oarecum inoportuni. […] Profesorii, studenţii au fost de la început alături de noi, s-au adresat manifestanților. Erau discuții şi la GDS şi în alte părţi, exista şi o presiune a FSN-ului să nu vină oameni în Piață, se discuta ce se întâmplă aici, cât sunt de reprezentativi acești studenți, până când Ion Iliescu a izbucnit și a zis „Sunt niște golani!”” – Mihai Gheorghiu, Liga Studenţilor:
„ASTĂZI CAPITALA, MÂINE TOATĂ ȚARA”
„ASTĂZI CAPITALA, MAINE TOATĂ TARA”
24 aprilie 1990 – Liga Studenților deschide balconul Universități, instalează microfoane și boxe și declara zona „liberă de neocomunism”. (astăzi, acum 30 de ani)
„Amintirile mele încep în ziua de 24 aprilie, în urma unei discuţii între noi doi, adică eu şi cu Marian Munteanu, din data de 22 sau 23 aprilie, el şi-a amintit că noi am deschis balconul Universităţii în 21 ianuarie, când voiam să comemorăm eroii morţi în Revoluţie. […] Şi atunci în data de 24, am deschis împreună cu Marian Munteanu balconul Universităţii. Mi-amintesc că l-am ţinut deschis până foarte târziu şi a fost prima noapte a celebrului balcon. Şi am făcut cu schimbul întreţinând aşa ceea ce trebuia să fie o atmosferă de dialog continuu. Apoi în fiecare după-amiază am deschis balconul, îl ţineam pânâ la 10-11 seara şi aşa, […] fenomenul a început să crească” – Mihai Gheorghiu, Liga Studenţilor:
Prin comparație cu simpatizanții pro-FSN, a căror agitație stradală era plina de „umor și culoare”, la polul opus, simpatizanții opoziției, majoritatea studenți (viitori „golani”) și intelectuali blamabili, demonstrau cu bannere plictisitoare, de genul „Jos comunismul, falșii eroi și MINCIUNA” sau „Alegeri fără FSN”.
„Colac peste pupăză”, protestatarii nu agitau nici tablouri cu idolii partidelor istorice, dorința lor (utopică, de altfel, după cum istoria a dovedit-o), fiind sa traiască într-o societate democratică, civilizată, bazată pe alegeri libere.
„FIUL MEU A FOST OMORÂT AICI”
„S-a afirmat de către dvs., tovarășe Iliescu, că, aici, în Piața Universității, ar fi o gaşcă: aceiaşi şi aceiaşi oameni care vin aici să piardă vremea. Aş vrea să ştiţi, tovarășe Iliescu, că pe 21 decembrie 1989, fiul meu a fost omorât aici, la 17.30, iar eu am datoria morală de a continua ceea ce el a plătit atât de scump. Fiul meu se numea Gâtlan Lucrețiu Mihai şi avea 19 ani” – Ion Gâtlan, la microfonul din Piața Universității, 30 aprilie 1990.
TESTIMONIALELE „GOLANILOR” DIN PIAȚA UNIVERSITĂȚII (II)
„La un moment dat, când domnul președinte Iliescu a spus că în Piaţa Universității sunt numai golani și drogați şi mă rog …. Ei, eu la vremea aceea aveam copilul de circa doi ani și mai aveam colegi care aveau copiii mici. Şi atunci am zis: domnilor, stați putin, de mâine, toți cei care avem copii mici venim cu ei în cârcă, aşa, ca să arătăm care sunt golanii din Piaţa Universităţii!”
„Ne deranja că manipula opinia publică. Atunci reacția noastră de a veni cu copiii mici… pentru că nici un om normal la cap nu poate crede că cineva care este cu un copil mic în spate este drogat sau e derbedeu sau mai ştiu eu cum. Ne apăram şi noi cum puteam …” – Marcel Dumitrescu
„OAMENII CU SERVIETA”
„Veneai acolo (n.r. in Piata Universității), te simțeai liber, dar acolo vedeai şi nişte domni îmbrăcaţi în negru, cu genți diplomat. Ei voiau să intimideze, să simți că e lângă tine un corp străin, nu aplaudau, nu cântau, stăteau fix, cu servieta diplomat care probabil avea un aparat de ascultare, asta era servieta din timpul lui Ceauşescu. Erau grupuri de trei-patru, erau îmbrăcaţi în paltoane negre”. – Romulus Rusan
SFÂRȘITUL GOLANIADEI
Pe 24 mai, la patru zile după ce Ion Iliescu şi FSN au câştigat alegerile din 20 mai 1990 cu un scor zdrobitor, liderii demonstrației maraton (începuta pe 22 aprilie) din Piaţa Universităţii au anunțat că recunosc rezultatul votului şi se retrag.
Balconul Universităţii, în care zeci de oameni îşi exprimaseră liber convingerile anticomuniste, a fost închis. „Golania”, cu cântecele lui Paţurcă şi ale lui Vali Sterian, cu lozinci pline de imaginaţie şi umor, lua astfel sfârșit. Majoritatea celor care participaseră zilnic la cea mai mare demonstraţie anticomunistă din Europa de Est, convinși că România trebuie sa se îndrepte spre o democrație occidentală, își reluaseră, cu gustul amar al înfrângerii, viaţa obişnuită.
Pe esplanada din faţa Teatrului Naţional rămăseseră, în corturi, cei mai radicali protestatari, intrati în greva foamei încă din aprilie. Aceştia cereau, în principal, respectarea punctului 8 al declaraţiei de la Timişoara, care nu permitea foştilor activişti de partid si foştilor ofiţeri de securitate dreptul de a participa la alegeri, timp de trei mandate. Protestatarii doreau şi o televiziune independentă, deoarece televiziunea publică era percepută ca un instrument aservit puterii.
Pentru a părăsi Piaţa, greviştii foamei mai aveau o singură revendicare la care nu voiau să renunţe: o televiziune independentă. Au primit promisiunea, dar nu şi garanţia, aşa că au decis să continue protestul. In zilele de 13-15 iunie, Golaniada va fi anihilata de Mineriada.
Sloganuri celebre ale „Golaniadei”
„Golanii” din Piața Universității au scandat o serie de sloganuri devenite celebre, precum:
“Suntem golani! De 45 de ani!”
“Iliescu pentru noi este Ceaușescu II”
“Ceaușescu nu fi trist, Iliescu-i comunist”
“Iliescu nu uita, tineretul nu te vrea”
“Iliescu nu uita, țara nu-i moșia ta”
“Iliescu nu uita, te votăm la Moscova”
“Proclamația de la Timișoara, lege pentru toată țara”
“Apel din Timișoara, trezește, Doamne, țara”
“16-22, cine-a tras în noi?”
“Adevărata emanație a Revoluției – Proclamația de la Timișoara”
“Treziți-vă români, aveți din nou stăpâni”
“Nu vă fie frică, comunismul pică”
Totuși, comunismul nu a picat, doar s-a reinventat.
„Golanii” au avut și un imn, creat de Cristian Paţurcă, al cărui refren era, la acea vreme, pe buzele tuturor.
„Mai bine haimana, decât trădător,
Mai bine golan, decât dictator,
Mai bine huligan decât activist,
Mai bine mort decât comunist!”
„Comuniștii nu au loc de Paţurcă”
„Comuniștii n-au loc de Paţurcă în Piața Universității” – a declarat, in 2018, Doru Mărieş, președintele Asociaţiei „21 Decembrie 1989”, după ce monumentul ridicat în memoria lui Cristian Paţurcă, autorul Imnului Golanilor, fusese vandalizat pentru a patra oară.
| Citește și:
- | ROMÂNIA SCINDATA, INTRE „GOLANI” ȘI „OAMENI SERIOȘI”
- | IMNUL GOLANILOR
- | 30 DE ANI DE LA PRIMELE ALEGERI LIBERE DIN ROMÂNIA – 20 mai 1990
- | „COMUNISMUL E O IDEE BUNA”
AMINTIRI DIN COMUNISM 
Pingback: Ion Iliescu | AMINTIRI DIN COMUNISM
Pingback: ROMÂNIA SCINDATA, INTRE „GOLANI” ȘI „OAMENI SERIOȘI’ | AMINTIRI DIN COMUNISM
Pingback: 30 DE ANI DE LA PRIMELE ALEGERI LIBERE DIN ROMÂNIA – 20 mai 1990 | AMINTIRI DIN COMUNISM
Pingback: IMNUL GOLANILOR | AMINTIRI DIN COMUNISM
Pingback: ISTORIA COMUNISMULUI IN DATE | AMINTIRI DIN COMUNISM
Pingback: MINERIADA 13-15 IUNIE 1990 | AMINTIRI DIN COMUNISM
Pingback: MINERIADA 13-15 iunie 1990. „IATĂ ARMELE HULIGANILOR! BILA CU CARE A FOST DEVASTATĂ TVR” | AMINTIRI DIN COMUNISM