EROI AI MUNCII SOCIALISTE: Mihai CRUCEANU

Decorat în 1946 de către fostul suveran Mihai cu ordinul “Meritul Cultural” în grad de Cavaler I (Decretul nr. 2790 din 16 sept. 1946); Erou al Muncii Socialiste și medalia de aur Secera și Ciocanul (1971) „pentru activitate îndelungată în mișcarea muncitorească și merite deosebite în opera de construire a socialismului în patria noastră” Continuă lectura →

POEZII OMAGIALE – EPOCA DE AUR

„Acest cântec Ceaușescu se va numi,
Aşa cum se numește o odă sau o baladă,
Sau ca soldatul de veghe care în noapte şi zi,
Privește epoca de sus, de pe baricadă”… Continuă lectura →

LEGEA Nr. 3 din 6 iulie 1978 privind asigurarea sănătății populației

EMITENT: Marea Adunarea Nationala a Republicii Socialiste Romania

aparuta in Buletinul Oficial nr. 54 din 10 iulie 1978

Programul Partidului Comunist Roman de făurire a societății socialiste multilateral dezvoltate si înaintare a României spre comunism situează in centrul întregii opere de edificare a noii orânduiri – factorul esențial al dezvoltării economico-sociale -, satisfacerea in condiții tot mai bune a cerințelor sale de viață, dezvoltarea sa armonioasa, fizica, intelectuala si morala, afirmarea deplina a capacității de munca si de creație a fiecărui membru al societății.

Telul suprem al politicii partidului si statului, esenta insasi a orinduirii noastre, este asigurarea bunastarii si fericirii omului, progresul material si spiritual al poporului.

In spiritul umanismului revoluționar ce caracterizează întreaga politica a partidului si statului, in cadrul programului general de dezvoltare economica si sociala a tarii, de ridicare a gradului de civilizație si cultura a poporului, societatea asigura tuturor cetățenilor condiții tot mai bune pentru întărirea continua a stării de sănătate, pentru ocrotirea si consolidarea familiei, creșterea, pregătirea si educarea noilor generații, crearea unei ambiante generale cit mai favorabile dezvoltări sănătoase, menținerii vigorii si tinereții întregii națiuni.

Prevenirea si combaterea cauzelor imbolnavirilor, prelungirea duratei activitatii si a vietii omului, cresterea unor generatii viguroase constituie principii de baza ale politicii, partidului si statului in domeniul sanatatii publice.

In acest scop, societatea aloca in parte importanta din mijloacele sale materiale pentru infaptuirea unui complex de masuri economice, sociale, culturale si sanitare, care sa conduca la dezvoltarea si intarirea continua a sanatatii populatiei, la valorificare factorilor naturali pentru consolidarea acesteia, la refacerea capacitatii de munca, la perfectionarea calitatii asistentei medicale, la ridicarea nivelului de pregatire a personalului sanitar si la imbunatirea continua a dotarii unitatilor sanitare.
Potrivit Constitutiei, statul garanteaza dreptul la ocrotirea sanatatii si asigura accesul neingradit al tuturor cetatenilor tarii, fara deosebire de nationalitate, rasa, sex sau religie, la asistenta medicala.

Organele de conducere a activitatii sanitare, unitatile si intregul personal sanitar raspund de infaptuirea politicii partidului si statului in domeniul sanatatii publice, de aplicarea programelor privind asigurarea sanatatii si a tuturor celorlalte masuri de imbunatatire permanenta a asistentei medicale.

Medicii, intregul personal sanitar, trebuie sa fie militanti activi pentru asigurarea sanatatii, sa manifeste dragoste pentru om, daruire si pasiune in realizarea obligatiilor ce le revin, sa fie oricind la dispozitia cetatenilor, sa aiba in intreaga lor activitate o inalta tinuta morala, sa-si ridice permanent nivelul pregatirii profesionale.

In concordanta cu progresul tehnico-stiintific si cu cerintele pe care le impune evolutia societatii este necesar ca asistenta medicala a populatiei sa se perfectioneze neintrerupt si sa asigure cele mai corespunzatoare mijloace si metode de prevenire si combatere a imbolnavirilor. Cercetarea stiintifica medicala – factor de baza al progresului multilateral al activitatii de asigurare a sanatatii – trebuie sa fie legata tot mai strins de om, de cunoasterea proceselor fundamentale ale vietii, de cerintele practicii medicale.
Unitatile sanitare, organizatiile socialiste, intreaga colectivitate si fiecare cetatean in parte au obligatia sa contribuie activ la crearea si mentinerea conditiilor corespunzatoare de viata si de munca in vederea apararii si dezvoltarii starii de sanatate a populatiei.
In scopul stabilirii cadrului juridic unitar de desfasurare si perfectionare a activitatii din domeniul asigurarii sanatatii populatiei, intaririi raspunderii ce revine organelor, unitatilor si personalului sanitar.

Marea Adunare Nationala a Republicii Socialiste Romania adopta prezenta lege.

CAP. 1

Principii generale

ART. 1
Asigurarea sanatatii populatiei, afirmarea deplina a capacitatii de munca si creatie a omului, cresterea si educarea unor generatii viguroase, capabile sa perpetueze si sa duca mai departe inaltele virtuti morale si spirituale ale poporului, constituie obiective principale ale politicii partidului si statului in procesul multilateral de dezvoltare si inflorire a patriei, de ridicare a bunastarii si prosperitatii intregii natiuni.

ART. 2
Statul asigura intregii populatii apararea si intarirea sanatatii, fara deosebire de nationalitate, rasa, sex sau religie, precum si asistenta medicala gratuita, in conditiile prevazute de lege.
Asigurarea sanatatii populatiei se realizeaza potrivit unor masuri complexe economice, sociale, culturale si sanitare – integrate in planul national unic de dezvoltare economico-sociala.
Pe aceasta baza se creeaza conditiile necesare pentru dezvoltarea fizica si intelectuala sanatoasa a tuturor cetatenilor, sprijinirea procesului de crestere a natalitatii, ocrotirea mamei si copilului, intarirea familiei, realizarea cerintelor de igiena si protectie a muncii, prevenirea poluarii mediului inconjurator si intensificarea actiunilor de cultura si de educatie sanitara.
Concomitent cu actiunile de pastrare si intarire a sanatatii populatiei, de prevenire a imbolnavirilor, se asigura toate mijloacele pentru tratament si refacere a sanatatii in caz de imbolnavire, pentru recuperarea capacitatii de munca, prelungirea duratei activitatii si a vietii omului.

ART. 3
In concordanta cu dezvoltarea economico-sociala a tarii, statul aloca o parte importanta din venitul national pentru largirea si perfectionarea retelei de unitati sanitare, pentru imbunatatirea continua a dotarii acesteia cu medicamente, produse biologice, aparatura si utilaje medicale, cu alte mijloace terapeutice si profilactice, precum si pentru valorificarea factorilor naturali pentru odihna, recrearea si sanatatea oamenilor muncii, a intregii populatii.

ART. 4
Statul asigura formarea medicilor, farmacistilor si celuilalt personal sanitar, perfectionarea continua, precum si repartizarea corespunzatoare a acestuia pe intreg teritoriul tarii.
In unitatile administrativ-teritoriale locuite si de populatie de alta nationalitate decit cea romana se va asigura incadrarea unitatilor cu personal sanitar din rindul acesteia sau care cunoaste limba si felul de trai al populatiei locale.

ART. 5
Intreaga activitate de aparare a sanatatii populatiei se exercita prin unitatile sanitare de stat, care asigura accesul neingradit al tuturor cetatenilor la asistenta medicala.
Unitatile sanitare sint obligate sa-si organizeze activitatea astfel incit sa acorde asistenta medicala necesara in mod neintrerupt, ziua si noaptea.

ART. 6
In aplicarea politicii partidului si statului in domeniul sanatatii publice, organele de conducere a activitatii sanitare si unitatile sanitare, ca organe de executie, trebuie sa asigure realizarea urmatoarelor obiective principale:
a) promovarea si intarirea sanatatii poporului pentru pastrarea si dezvoltarea continua a capacitatii sale de creatie materiala si spirituala, pentru cresterea viguroasa, fizica si intelectuala, a noilor generatii;
b) imbunatatirea permanenta a conditiilor de igiena in mediul de viata al populatiei si la locul de munca, respectarea normelor de protectie a mediului inconjurator, astfel ca oamenii sa fie feriti de imbolnaviri sau accidente, sa-si mentina o cit mai buna stare de sanatate;
c) apararea si intarirea sanatatii mamei, copilului si tineretului, cresterea natalitatii, asigurarea unor proportii corespunzatoare in structura de virsta a populatiei si mentinerea tineretii natiunii;
d) formarea deprinderilor sanatoase de viata si munca, prin folosirea unei alimentatii rationale, practicarea culturii fizice, sportului si turismului, utilizarea pe scara larga a factorilor naturali, respectarea unui regim echilibrat de activitate si odihna;
e) organizarea unor largi actiuni de profilaxie, identificarea si evaluarea factorilor care influenteaza negativ sanatatea publica si luarea din timp a masurilor necesare pentru inlaturarea acestora;
f) acordarea unei asistente medicale de calitate, prompta si eficienta, care sa asigure tratament medical corespunzator pentru apararea si refacerea in termen cit mai scurt a sanatatii cetatenilor;
g) ridicarea continua a nivelului de educatie sanitara al intregii populatii, astfel incit fiecare cetatean sa devina aparatorul sanatatii proprii, a familiei si a colectivitatii.

ART. 7
Personalul sanitar are obligatia sa asigure realizarea obiectivelor politicii sanitare in unitatile in care isi desfasoara activitatea si acordarea asistentei medicale preventive, curative si de recuperare a capacitatii de munca, in conditiile prevazute de prezenta lege.
In acest scop, personalul sanitar are obligatia sa-si consacre intreaga energie, putere de munca si pricepere activitatii de asigurare a starii de sanatate, de prevenire a imbolnavirilor si de intarire continua a capacitatii de munca a cetatenilor, sa raspunda cu promptitudine oricind se solicita ingrijire medicala, sa manifeste spirit de abnegatie in indeplinirea profesiei, sa respecte normele eticii si echitatii socialiste si sa-si desavirseasca pregatirea profesionala.

ART. 8
Pentru perfectionarea continua a ocrotirii sanatatii populatiei, unitatile si intreg personalul sanitar au obligatia sa introduca si sa valorifice in practica medicala cuceririle stiintei si tehnicii.
Cercetarea stiintifica trebuie sa asigure practicii medicale noi metode si mijloace pentru prevenirea imbolnavirilor, apararea si refacerea sanatatii, sa promoveze studierea multilaterala a organismului uman, sa urmareasca dezvoltarea sanatoasa, echilibrata, fizica si psihica, a tuturor membrilor societatii si folosirea, in scopul intaririi sanatatii, a factorilor naturali din tara noastra.

ART. 9
Infaptuirea politicii partidului si statului in domeniul sanitar, aplicarea unitara a masurilor privind asigurarea sanatatii, organizarea, indrumarea si controlul acestei activitati se realizeaza de Consiliul Sanitar Superior si Ministerul Sanatatii pe intreg teritoriul tarii, precum si de consiliile populare in unitatile administrativ-teritoriale in care functioneaza.
In comune, orase si municipii, raspunderea nemijlocita pentru aducerea la indeplinire a tuturor masurilor privind asistenta medicala a populatiei si a colectivitatilor revine unitatilor sanitare teritoriale.
Unitatile si personalul sanitar, organele de conducere sanitara au obligatia sa raporteze periodic, potrivit legii, organelor de conducere colectiva ale unitatilor socialiste, consiliilor populare comunale, orasenesti, municipale si judetene, altor organe de stat centrale si locale, asupra activitatii desfasurate, a evolutiei starii de sanatate si a masurilor ce se impun pentru continua imbunatatire a acesteia.

ART. 10
Unitatile socialiste raspund de aplicarea intocmai a masurilor de asigurare a sanatatii, de indeplinirea sarcinilor ce le revin pentru protectia muncii, a conditiilor privind igiena individuala si colectiva, protectia sanitara a aerului, solului, apei si alimentelor.

ART. 11
Consiliile populare raspund in unitatile administrativ-teritoriale in care functioneaza de aducerea la indeplinire a sarcinilor de asigurare a sanatatii, de realizarea conditiilor de igiena si salubritate publica, de dezvoltarea si modernizarea unitatilor sanitare din subordine, de utilizare eficienta a bazei tehnico-materiale si a personalului sanitar.

ART. 12
Ministerele si celelalte organe centrale raspund, fiecare in domeniul lor de activitate, de realizarea sarcinilor ce revin unitatilor subordonate in domeniul sanatatii si de stabilirea masurilor necesare pentru continua imbunatatire a acesteia.

ART. 13
Uniunea Generala a Sindicatelor din Romania, Uniunea Tineretului Comunist, Consiliul National al Femeilor si celelalte organizatii obstesti sint obligate sa contribuie la asigurarea si intarirea sanatatii populatiei, la respectarea normelor de igiena si de protectie a muncii, la eliminarea factorilor nocivi de la locul de munca si prevenirea bolilor profesionale, la respectarea stricta a prevederilor legale privind acordarea concediilor medicale, precum si la ridicarea nivelului de educatie si cultura sanitara al oamenilor muncii.

ART. 14
Societatea de Cruce Rosie din Republica Socialista Romania trebuie sa participe activ, alaturi de organele de conducere si unitatile sanitare, la raspindirea cunostintelor sanitare, la formarea deprinderilor igienice in rindul populatiei, la mobilizarea oamenilor muncii in vederea realizarii masurilor de intarire a sanatatii, precum si la actiunile de donare de singe.

ART. 15
Fiecare cetatean are datoria sa respecte intocmai prevederile legale privind asigurarea sanatatii populatiei, sa apere sanatatea proprie, a familiei si a colectivitatii din care face parte, sa respecte normele de igiena, de prevenire si combatere a poluarii mediului inconjurator si sa participe activ la realizarea actiunilor interesind sanatatea publica.

CAP. 2

Organizarea activitatii de asigurare a sanatatii populatiei Sectiunea 1 Unitatile sanitare, atributiile si raspunderile acestora

ART. 16
Reteaua unitatilor sanitare de baza se compune din dispensare medicale, dispensare policlinici si spitale, organizate pe principiul teritorial sau al locului de munca.
Unitatile sanitare, ca organe de executie, raspund, fata de consiliile populare si organele de conducere sanitara, de realizarea intregului complex de masuri, stabilit potrivit legii, pentru asigurarea sanatatii populatiei din raza lor de activitate.
Unitatile sanitare din intreprinderi si institutii de invatamint raspund de indeplinirea atributiilor ce le revin si in fata organelor de conducere colectiva ale acestora.
Fondurile necesare pentru functionarea unitatilor sanitare, inclusiv cele pentru retribuirea personalului sanitar, se prevad in bugetele consiliilor populare comunale, orasenesti, municipale, judetene si a municipiului Bucuresti. Unitatile sanitare organizate pe linga intreprinderi beneficiaza si de mijloace materiale asigurate, potrivit legii, din fondurile pentru actiuni sociale ale acestora. De asemenea, intreprinderile sint obligate sa asigure spatiul si celelalte mijloace necesare pentru intretinerea si buna functionare a unitatilor sanitare respective.

ART. 17
Unitati sanitare se pot organiza in conditiile prevazute de lege si in subordinea Ministerului Apararii Nationale, Ministerului de Interne si Ministerului Transporturilor si Telecomunicatiilor.
Pentru activitatea medico-sanitara, aceste unitati sint subordonate si Ministerului Sanatatii.

ART. 18
Normele unitare de structura pentru unitatile sanitare se aproba prin decret al Consiliului de Stat.
Dispensarul medical si dispensarul policlinic

ART. 19
Dispensarul medical constituie unitatea sanitara de baza care se organizeaza in comune, orase si municipii, intreprinderi si institutii de invatamint, pentru aplicarea masurilor sanitare si acordarea asistentei medicale generale, profilactice sau curative, populatiei din teritoriul stabilit.
In cadrul dispensarului medical functioneaza cabinete medicale de consultatii si tratamente de medicina generala si, dupa caz, cabinete de stomatologie, stationare de adulti si copii, casa de nasteri, puncte sanitare, punct de laborator si radiologie si alte asemenea.
Dispensarul policlinic este unitatea sanitara organizata in orase si municipii, care functioneaza cu cabinete de medicina generala si cabinete de consultatii si tratamente de specialitate.

ART. 20
In fiecare comuna se organizeaza un dispensar medical, care raspunde de realizarea intregului complex de masuri pentru asigurarea sanatatii populatiei din toate localitatile componente.
In comunele cu numar mare de locuitori, dispensarele medicale se pot organiza si cu cabinetele de specialitate.
Pentru acordarea asistentei de specialitate, dispensarele conlucreaza cu spitalul cel mai apropiat, stabilit de directia sanitara.
Dispensarele medicale comunale functioneaza in subordinea directiei sanitare judetene sau a Directiei sanitare a municipiului Bucuresti.
In comunele unde sint organizate spitale, acestea indeplinesc si atributiile dispensarului medical comunal.

ART. 21
In orase si municipii se organizeaza unu sau mai multe dispensare medicale sau dispensare policlinici, in raport cu numarul populatiei si teritoriul stabilit de directia sanitara, corespunzator normelor unitare de structura.
Dispensarul medical din orase si municipii functioneaza in subordinea directiei sanitare judetene sau a Directiei sanitare a municipiului Bucuresti. Pentru acordarea asistentei de specialitate, dispensarul medical conlucreaza cu spitalul stabilit de directia sanitara.
Dispensarul policlinic se organizeaza in subordinea spitalului si asigura atit asistenta de medicina generala, cit si cea de specialitate pentru populatia din teritoriul stabilit.

ART. 22
Pe linga intreprinderi si institutii de invatamint, in raport cu numarul personalului muncitor sau, dupa caz, al elevilor ori studentilor, se pot organiza, potrivit legii, dispensare medicale sau dispensare policlinici.
Dispensarele medicale sau dispensarele policlinici organizate pe linga intreprinderi sau institutii de invatamint sint subordonate, dupa caz, directiei sanitare judetene sau spitalului care asigura asistenta medicala pentru unitatea respectiva.

ART. 23
Dispensarul medical indeplineste, in principal, urmatoarele atributii:
a) urmareste respectarea stricta a normelor de igiena publica, asigurarea protectiei sanitare a fintinilor, celorlalte surse de apa potabila, a conditiilor de igiena in alimentatia publica, in colectivitatile de copii, tineret si la locurile de munca;
b) aplica masurile de prevenire si combatere a bolilor, precum si celelalte masuri prevazute in programele de sanatate;
c) asigura asistenta medicala a femeii gravide, mamei si copilului;
d) urmareste evolutia starii de sanatate a personalului muncitor, a elevilor si studentilor si, in functie de specificul activitatii acestora, face propuneri organelor prevazute de lege pentru aplicarea masurilor sanitare necesare;
e) desfasoara activitati de educatie sanitara si antreneaza activul sanitar obstesc si intreaga populatie la realizarea masurilor profilactice;
f) efectueaza analiza imbolnavirilor care produc incapacitate temporara de munca in intreprinderile fara dispensar propriu si constata incapacitatea temporara de munca;
g) acorda asistenta medicala de urgenta in caz de boala sau accident;
h) acorda asistenta medicala generala, profilactica si curativa, efectueaza tratamente in dispensar ori, dupa caz, la domiciliul bolnavilor, precum si analize de laborator;
i) asigura continuarea ingrijirilor medicale de catre spitale in cazurile in care nu are posibilitati de diagnostic sau tratament, precum si in cazul bolnavilor sau suspectilor de boli infectioase care necesita internarea obligatorie;
j) acorda ingrijirile medicale in stationarul cu paturi pentru cazurile de imbolnaviri care necesita o supraveghere medicala permanenta si nu impun internarea in spital.

ART. 24
Dispensarul medical din intreprinderi, pe linga atributiile prevazute de art.
23, controleaza respectarea conditiilor igienice si aplicarea masurilor privind inlaturarea factorilor nocivi de la locul de munca, efectueaza controlul medical periodic si la incadrarea in munca, analizeaza imbolnavirile care determina incapacitate de munca, luind masuri pentru reducerea acestora si intarirea continua a starii de sanatate a personalului muncitor.
Spitalul

ART. 25
Spitalul este unitatea sanitara care asigura asistenta medicala completa preventiva, curativa si de recuperare – in zona teritoriala stabilita de directia sanitara sau Ministerul Sanatatii, dupa caz.
Spitalul se organizeaza cu dispensar policlinic pentru asistenta medicala generala si de specialitate a bolnavilor ambulatori, cu cabinete de specialitate si tratamente, cu sectii pentru bolnavii internati, precum si cu laboratoare medicale si alte compartimente de specialitate, stabilite potrivit normelor unitare de structura.

ART. 26
In raport de necesitatile medicale ale populatiei si de caracteristicile economico-sociale din unitatile administrativ-teritoriale, functioneaza urmatoarele spitale:
a) spitalul comunal, organizat, de regula, in centre inter-cooperatiste pentru populatia din mai multe localitati apropiate, cu minimum 120 de paturi, cu sectii de medicina interna, pediatrie, obstetrica pentru nasteri normale;
b) spitalul orasenesc cu minimum 250 de paturi si spitalul municipal cu minimum 400 de paturi, organizate in orase si municipii, cu cel putin urmatoarele sectii; medicina interna, chirurgie, obstetrica-ginecologie, pediatrie;
c) spitalul judetean, organizat in orase si municipii resedinta de judet, cu minimum 700 paturi si cu sectii de medicina interna, chirurgie, obstetrica-ginecologie, pediatrie, ortopedie, traumatologie, anestezie-terapie intensiva, oftalmologie, O.R.L. si alte sectii cu activitati medicale de specialitate;
d) spitalul clinic, organizat in centre universitare medicale, fac parte din reteaua unitatilor sanitare si desfasoara atit activitate de asistenta medicala pentru populatie, cit si activitate de invatamint si cercetare stiintifica medicala.

ART. 27
In vederea asigurarii asistentei medicale profilate pentru anume specialitati – tuberculoza, boli infectioase, psihiatrie, neuropsihiatrie si alte asemenea se pot organiza spitale pentru populatia din mai multe judete sau de pe intregul teritoriu al tarii.

ART. 28
Spitalul se poate organiza, potrivit legii, si la intreprinderile mari sau pe platformele industriale, pentru asigurarea asistentei de medicina generala si de specialitate pentru personalul muncitor din unitatile respective, precum si pentru populatia din teritoriul stabilit de directia sanitara.

ART. 29
Spitalele se organizeaza in subordinea directiilor sanitare judetene si a municipiului Bucuresti. In conditiile legii, se pot organiza spitale in subordinea directa a Ministerului Sanatatii.
Spitalele raspund fata de consiliile populare din unitatea administrativ-teritoriala in care functioneaza, de indeplinirea atributiilor ce le revin in asigurarea sanatatii populatiei, de calitatea, promptitudinea si eficienta asistentei medicale acordate.
Spitalele care asigura asistenta medicala in intreprinderi raspund pentru indeplinirea sarcinilor ce le revin si fata de consiliile oamenilor muncii din intreprinderi.

ART. 30
Spitalul indeplineste, in principal, urmatoarele atributii:

A. Cu privire la apararea sanatatii populatiei si prevenirea imbolnavirilor a) executa, impreuna cu unitatile sanitare din raza sa teritoriala, sarcinile ce ii revin programele de sanatate;
b) supravegheaza starea de sanatate a populatiei si analizeaza calitatea asistentei medicale, luind masurile corespunzatoare pentru continua perfectionare a acesteia;
c) stabileste masurile necesare pentru prevenirea si combaterea bolilor cu pondere importanta si a celor transmisibile si raspunde, ca organ de specialitate, pentru realizarea acestora;
d) asigura controlul starii de sanatate a unor grupe de populatie supuse unui risc crescut de imbolnavire;
e) efectueaza examene de specialitate pentru controlul aplicarii normelor de igiena;
f) organizeaza actiuni de educatie sanitara si de informare permanenta privind problemele medico-sanitare importante din teritoriu..

B. Cu privire la asistenta medicala a populatiei a) acorda asistenta medicala de urgenta, in caz de boala sau accident;
b) asigura asistenta medicala generala si de specialitate bolnavilor ambulatori;
c) stabileste, in conditiile prevazute de lege, incapacitatea temporara de munca;
d) organizeaza si efectueaza examene de specialitate si investigatii de laborator pentru incadrarea in munca si executa controlul medical periodic al personalului muncitor, potrivit metodologiei stabilite de Ministerul Sanatatii;
e) asigura indrumarea de specialitate a creselor si leaganelor de copii stabilite de directia sanitara.

C. Cu privire la asisitenta medicala a bolnavilor internati a) efectueaza, in cel mai scurt timp, investigatiile pentru precizarea diagnosticului si aplica tratamentul medical complet – curativ, preventiv si de recuperare – individualizat si diferentiat in raport de starea bolnavului, natura si stadiul evolutiv al bolii;
b) transmite diagnosticul si indicatiile terapeutice si de recuperare pentru bolnavii externati dispensarelor medicale si altor unitati sanitare in vederea continuarii ingrijirilor medicale;
c) efectueaza investigatiile necesare expertizarii capacitatii de munca si altor expertize, potrivit legii;
d) efectueaza studii si cercetari medicale in legatura cu aplicarea unor noi metode de investigatii si tratament, cu respectarea prevederilor legale;
e) asigura indeplinirea sarcinilor ce-i revin din programele de formare, specializare si perfectionare a personalului sanitar.
Spitalul sau dispensarul policlinic care acorda asistenta medicala in intreprinderi, in afara atributiilor prevazute la alin. 1, lit. A si B, controleaza respectarea conditiilor de igiena si aplicarea masurilor privind eliminarea factorilor nocivi de la locurile de munca, efectueaza controlul medical periodic al personalului muncitor, analizeaza cauzele care duc la imbolnaviri sau la incapacitate de munca, ia sau, dupa caz, propune masurile necesare pentru apararea si intarirea starii de sanatate a personalului muncitor.
Statia de salvare

ART. 31
Statia de salvare se organizeaza in structura spitalului judetean, iar in municipiul Bucuresti, in subordinea directiei sanitare, pentru asigurarea, in conditiile legii, a cerintelor de transport cu mijloace speciale ale unitatilor sanitare din raza sa de activitate si a asistentei medicale de urgenta.
In acest scop, formatiunile statiei de salvare au obligatia de a raspunde solicitarilor cu promptitudine, de a acorda primele ingrijiri medicale si de a asigura transportul sanitar.

ART. 32
Programul de munca al statiei de salvare este de 24 de ore, fara intrerupere, inclusiv duminica si sarbatorile legale.
Centrul de recoltare si conservare a singelui

ART. 33
Centrul de recoltare si conservare a singelui se organizeaza in structura spitalului judetean.
In municipiul Bucuresti, atributiile centrului de recoltare si conservare a singelui se indeplinesc de Centrul de hematologie din subordinea Ministerului Sanatatii.
Centrul asigura recoltarea si conservarea singelui, precum si prepararea unor derivate din singe necesare asistentei medicale. In acest scop efectueaza analize si examene periodice ale donatorilor si participa la actiunile de educatie sanitara a populatiei, in vederea donarii de singe.
Totodata, centrul indruma activitatea de recoltare si conservare a singelui, in teritoriul pe care il deserveste.
Cresa si leaganul de copii

ART. 34
Cresa este unitatea sanitara care asigura, in conditiile legii, cresterea, educarea si asistenta medicala a copiilor in virsta de pina la 3 ani, ai caror parinti sau sustinatori legali sint incadrati in munca, se afla in perioada de studii ori in alte situatii similare.
Leaganul de copii este unitatea sanitara cu activitate permanenta prin care se asigura ocrotirea, cresterea, educarea si ingrijirea medicala a copiilor in virsta de pina la 3 ani, fara sustinatori legali sau care prezinta anumite afectiuni ori se afla in alte situatii prevazute de lege.
Cresa si leaganul de copii functioneaza, in conditiile prevazute de lege, in subordinea consiliilor populare sau a spitalelor. Cresa de copii, organizata potrivit normelor unitare de structura pe linga o unitate solialista, functioneaza si in subordinea acesteia.

ART. 35
Cresa si leaganul de copii indeplinesc, in principal, urmatoarele atributii:
a) asigura un program educativ, complex, adaptat fiecarei grupe de virsta, in vederea stimularii dezvoltarii sanatoase a copiilor si insusirii deprinderilor igienice adecvate virstei;
b) acorda ingrijirea medicala si asigura masurile necesare pentru prevenirea si combaterea bolilor, in special a celor transmisibile;
c) asigura alimentatia rationala si individualizata, precum si folosirea de mijloace specifice pentru cresterea rezistentei si intarirea organismului copiilor.
Sanatoriul si preventoriul

ART. 36
In zonele cu factori naturali de cura de importanta si eficienta deosebita se organizeaza sanatorii, pe grupe de afectiuni, care asigura asistenta medicala prin utilizarea, in principal, a factorilor naturali, in scopul recuperarii integrale a bolnavilor, consolidarii starii de sanatate si a capacitatii de munca a acestora.

ART. 37
Preventoriile se organizeaza in scopul recuperarii integrale a celor care au suferit de unele boli contagioase, indeosebi tuberculoza, precum si pentru prevenirea imbolnavirilor persoanelor care provin din mediu favorizant aparitiei unor astfel de imbolnaviri.
Reteaua farmaceutica

ART. 38
Asigurarea cu medicamente a populatiei si a unitatilor sanitare se realizeaza prin farmacii, oficii farmaceutice si alte unitati ale comertului socialist prevazute de lege, repartizate pe intreg teritoriul tarii.
Farmaciile se organizeaza, potrivit normelor unitare de structura, in subordinea oficiului farmaceutic si indeplinesc, in principal, urmatoarele atributii:
a) elibereaza si, dupa caz, prepara medicamente si alte produse farmaceutice cu respectarea stricta a dispozitiilor legale;
b) raspund de asigurarea necesarului de produse farmaceutice, de conservarea si preschimbarea acestora in cadrul termenelor de valabilitate;
c) desfasoara actiuni de combatere a automedicatiei si a abuzului de medicamente.

ART. 39
Oficiul farmaceutic se organizeaza in judete si in municipiul Bucuresti in subordinea directiilor sanitare.
Oficiul farmaceutic raspunde fata de consiliul popular judetean sau al municipiului Bucuresti de intreaga activitate de distribuire a medicamentelor, depozitare si control al acestora, asigurind aprovizionarea ritmica cu produse farmaceutice, tehnico-medicale si materiale sanitare a farmaciilor, unitatilor sanitare si a populatiei, precum si prepararea unor produse prin laboratoarele sale de specialitate.
Centrul sanitaro-antiepidemic

ART. 40
Centrul sanitaro-antiepidemic se organizeaza in structura directiei sanitare judetene sau a municipiului Bucuresti. Centrul sanitaro-antiepidemic raspunde de exercitarea controlului respectarii normelor de igiena, precum si de aplicarea masurilor de prevenire si combatere a bolilor transmisibile, profesionale si a celor cu larga raspindire, in care scop indeplineste, in principal, urmatoarele atributii:
a) efectueaza investigatii in legatura cu cauzele imbolnavirilor si factorilor care influenteaza sanatatea populatiei;
b) controleaza si ia masuri pentru respectarea de catre organizatiile socialiste si cetateni a normelor de igiena si antiepidemice, precum si a prescriptiilor din avizele sanitare;
c) recolteaza probe pentru analize de control sanitar, precum si produse biologice pentru controlul medical;
d) asigura respectarea masurilor de protectie sanitara a frontierei de stat cu privire la bolile transmisibile;
e) indruma, controleaza si raspunde de intreaga activitate de igiena si antiepidemica desfasurata de unitatile sanitare din judet.

ART. 41
Centrul sanitaro-antiepidemic exercita, in raza sa teritoriala, functia de inspectie sanitara de stat, in care scop:
a) autoriza din punct de vedere sanitar functionarea obiectivelor economice si social-culturale de orice fel;
b) retrage autorizatia sanitara de functionare si dispune oprirea sau limitarea temporara a activitatii, in unitatile de orice fel, in conditiile prevazute de lege;
c) dispune scoaterea din consumul public a alimentelor care nu corespund normelor de igiena;
d) dispune masuri antiepidemice privind bolnavii, suspectii si purtatorii de germeni de boli transmisibile, precum si alte masuri sanitare cu caracter obligatoriu pentru prevenirea si combaterea bolilor transmisibile si profesionale;
e) aplica sanctiuni contraventionale pentru nerespectarea normelor de igiena, de prevenire si combatere a bolilor transmisibile.
Sectiunea 2 Organele de conducere colectiva ale unitatilor sanitare

ART. 42
Organele prin care se exercita conducerea colectiva a unitatilor sanitare sint adunarea generala a oamenilor muncii, consiliul oamenilor muncii si biroul executiv al acestuia, care se organizeaza si functioneaza, potrivit prevederilor legale, in unitatile cu personalitate juridica.
Colectivul oamenilor muncii al fiecarei unitati sanitare poarta raspunderea pentru rezultatele obtinute in apararea si promovarea sanatatii, intarirea capacitatii de munca a populatiei, precum si pentru buna gospodarire a mijloacelor materiale incredintate.
Fiecare om al muncii din unitatile sanitare raspunde in fata colectivului pentru indeplinirea sarcinilor proprii de munca si, impreuna cu intregul colectiv, pentru bunul mers al activitatii generale a acestora.

ART. 43
Conducerea unitatilor sanitare se asigura pe baza principiului conducerii colective, prin participarea nemijlocita a personalului muncitor la dezbaterea si solutionarea problemelor sanitare, sociale si economice, la elaborarea si infaptuirea masurilor necesare pentru indeplinirea sarcinilor privind ocrotirea sanatatii populatiei, precum si pentru imbunatatirea conditiilor de munca si de viata a intregului colectiv.

ART. 44
Adunarea generala a oamenilor muncii din unitatile sanitare indeplineste, in principal, urmatoarele atributii:
a) analizeaza activitatea desfasurata de unitatea sanitara si personalul acesteia si stabileste masuri corespunzatoare pentru continua imbunatatire a calitatii asistentei medicale acordate populatiei;
b) urmareste intarirea ordinii si disciplinei, respectarea normelor de etica profesionala si de deontologie medicala;
c) exercita controlul activitatii organelor colective de conducere si aproba darea de seama asupra activitatii unitatii;
d) analizeaza indeplinirea sarcinilor ce revin unitatii pe baza darii de seama prezentate de consiliul oamenilor muncii si adopra masuri in vederea imbunatatirii permanente a activitatii acesteia;
e) aproba angajamentele colectivului de munca si masurile tehnico-organizatorice care sa asigure indeplinirea sarcinilor prevazute in planul de munca;
f) alege reprezentantii oamenilor muncii din unitate, membri in consiliul oamenilor muncii, si hotaraste revocarea celor care nu au desfasurat o activitate corespunzatoare.

ART. 45
Consiliul oamenilor muncii din unitatile sanitare este alcatuit din director, secretarul organizatiei Partidului Comunist Roman, directori adjuncti, presedintele comitetului sindicatului, secretarul organizatiei Uniunii Tineretului Comunist, contabilul sef, sefii unor compartimente de munca, medici, farmacisti si alti reprezentanti ai oamenilor muncii din unitatea sanitara.
De asemenea, din consiliul oamenilor muncii fac parte reprezentanti ai personalului muncitor din intreprinderile de pe teritoriul in care unitatea sanitara isi desfasoara activitatea, desemnati de organele de conducere colectiva ale unitatilor impreuna cu organizatiile de sindicat, femei si tineret, precum si cetateni desemnati in adunarile cetatenilor.

ART. 46
Presedintele consiliului oamenilor muncii din unitatile sanitare este secretarul organizatiei Partidului Comunist Roman.

ART. 47
Consiliul oamenilor muncii are, in principal, urmatoarele atributii:
a) analizeaza periodic calitatea asistentei medicale acordate populatiei de unitatea sanitara si stabileste masurile necesare pentru continua imbunatatire a acesteia;
b) analizeaza eficienta activitatii unitatii si propune spre aprobare organelor ierarhic superioare masurile corespunzatoare;
c) stabileste masuri pentru imbunatatirea organizarii muncii si utilizarea cit mai eficienta a personalului, asigura respectarea ordinii si disciplinei in unitate, cunoasterea si respectarea legilor, a normelor de etica profesionala, ia masuri pentru prevenirea incalcarii acestora si sanctionarea celor vinovati de savirsirea unor abateri;
d) stabileste regulamentul de organizare si functionare a unitatii;
e) analizeaza periodic si raspunde de modul cum sint folosite, intretinute si reparate fondurile fixe din dotare si cum sint gestionate bunurile materiale si mijloacele financiare, ia masuri pentru utilizarea rationala a acestora;
f) analizeaza periodic, impreuna cu comitetul sindicatului, conditiile de munca si de viata a personalului din unitate, precum si aplicarea masurilor de protectie a muncii;
g) organizeaza periodic intilniri cu reprezentantii cetatenilor si ai organizatiilor socialiste din teritoriu si ia masuri, pe baza propunerilor facute, pentru continua imbunatatire a activitatii unitatii;
h) analizeaza propunerile facute in adunarile generale si asigura aplicarea celor care se dovedesc eficiente.

ART. 48
Conducerea colectiva a activitatii operative a unitatii sanitare se exercita de biroul executiv al consiliului oamenilor muncii, care asigura aducerea la indeplinire a hotaririlor consiliului.
Biroul executiv al consiliului oamenilor muncii este alcatuit din director, care indeplineste si functia de presedinte, directorii adjuncti, contabilul sef, alti specialisti din unitate.

ART. 49
Conducerea curenta a activitatii unitatilor sanitare si aducerea la indeplinire a hotaririlor organelor de conducere colectiva, precum si a sarcinilor stabilite de organul caruia ii este subordonata unitatea sanitara, se realizeaza de directorul unitatii sanitare ajutat de directorii adjuncti.
Sectiunea 3 Indrumarea, controlul si coordonarea activitatii de asigurare a sanatatii

ART. 50
Pentru realizarea politicii partidului si statului in domeniul asigurarii sanatatii populatiei, Consiliul Sanitar Superior adopta, potrivit legii, hotariri sau face propuneri si recomandari organelor competente, pentru perfectionarea, modernizarea si cresterea eficientei asistentei medicale, imbunatatirea invatamintului medical, pregatirea si folosirea rationala a personalului sanitar si a bazei materiale.

ART. 51
Consiliul Sanitar Superior are, in principal, urmatoarele atributii:
a) analizeaza periodic starea de sanatate a populatiei, dinamica indicatorilor demografici si de morbiditate si elaboreaza programe de sanatate pe termen lung;
b) analizeaza activitatea in domeniul productiei de medicamente si propune programe de dezvoltare a acestui sector de activitate in concordanta cu nevoile asistentei medicale a populatiei; urmareste modul in care unitatile sanitare si personalul medical folosesc si recomanda medicamentele; asigura utilizarea eficienta a acestora si ia masuri pentru prevenirea abuzului de medicamente si altor factori ce pot influenta negativ sanatatea populatiei;
c) dezbate si adopta propunerile privind principalele directii de dezvoltare si programele prioritare pentru cercetarea stiintifica in domeniul asigurarii sanatatii populatiei, precum si valorificarea in practica a rezultatelor obtinute;
d) analizeaza si controleaza modul in care Ministerul Sanatatii, celelalte ministere si organe centrale, precum si comitetele executive ale consiliilor populare judetene si al municipiului Bucuresti, asigura aducerea la indeplinire a hotaririlor de partid si de stat in domeniul asigurarii sanatatii populatiei;
e) ia masuri pentru dezvoltarea asistentei medicale preventive, curative si de recuperare, a activitatii de protectie sanitara a aerului, solului si apei, precum si a alimentelor destinate consumului;
f) urmareste imbunatatirea permanenta a asistentei medicale a populatiei, mamei, copilului si tineretului, precum si asigurarea sanatatii personalului la locul de munca;
g) orienteaza repartizarea si utilizarea rationala a personalului sanitar si ia masuri pentru asigurarea respectarii prevederilor legale, a normelor eticii profesionale, precum si pentru intarirea ordinii si disciplinei in unitatile sanitare;
h) adopta planul unic de educatie sanitara a populatiei.

ART. 52
Ministerul Sanatatii raspunde de infaptuirea politicii partidului si statului in domeniul asigurarii sanatatii, executa programele de sanatate si celelalate masuri stabilite pentru intarirea, apararea si refacerea sanatatii populatiei.

ART. 53
Ministerul Sanatatii poarta intreaga raspundere pentru buna organizare a activitatii in domeniul sanatatii publice, pentru controlul si indrumarea de specialitate a tuturor unitatilor sanitare in aplicarea prevederilor prezentei legi, in care scop indeplineste urmatoarele atributii principale:
a) conduce, coordoneaza si controleaza activitatea unitatilor sanitare si a personalului sanitar si asigura perfectionarea continua a acestei activitati;
b) raspunde de aplicarea si respectarea stricta a normelor de igiena si sanatatea publica, a celorlalte norme referitoare la protectia mediului de viata si de munca si la alimentatia rationala;
c) asigura, impreuna cu celelalte organe de stat, utilizarea judicioasa a factorilor naturali, sprijina si indruma practicarea educatiei fizice, sportului si turismului, in vederea intaririi sanatatii si cresterii rezistentei organismului;
d) organizeaza si controleaza aplicarea masurilor sanitare privind dezvoltarea sanatoasa, fizica si intelectuala a copiilor si tineretului;
e) organizeaza si raspunde de executarea masurilor pentru prevenirea si combaterea bolilor transmisibile si de protectie sanitara a populatiei si a teritoriului tarii;
f) indeplineste, prin organele sale, functia de inspectie sanitara de stat centrala;
g) organizeaza si tine evidenta starii de sanatate a populatiei, efectueaza analiza sistematica a indicatorilor starii de sanatate, actioneaza pentru prevenirea si combaterea imbolnavirilor si imbunatatirea continua a sanatatii populatiei;
h) asigura, prin unitatile sanitare, asistenta medicala preventiva, curativa si de recuperare si ia masuri pentru continua imbunatatire a calitatii acesteia;
i) conduce cercetarea stiintifica medicala si raspunde de valorificarea in practica a rezultatelor acesteia; indruma activitatea cu caracter stiintific si de informare a Uniunii societatilor de stiinte medicale;
j) participa, in conditiile legii, la imbunatatirea continua a invatamintului medical in vederea formarii personalului sanitar, asigura perfectionarea pregatirii profesionale a acestuia, organizeaza documentarea de specialitate pentru toate unitatile sanitare;
k) organizeaza, in conditiile prevazute de Statutul personalului sanitar, concursuri si examene pentru ocuparea posturilor si promovarea personalului sanitar;
l) asigura repartizarea judicioasa a personalului sanitar pe intreg teritoriul tarii si ia masuri pentru intarirea ordinii, disciplinei si respectarea legilor in toate unitatile sanitare, promovarea eticii si echitatii socialiste, a deontologiei medicale;
m) asigura utilizarea judicioasa a bazei materiale destinate asistentei medicale;
n) elaboreaza norme tehnice de functionare a unitatilor sanitare, baremurile de dotare cu aparatura, medicamente si instrumentar, stabileste raspunderile ce revin personalului sanitar pentru buna gospodarire si utilizare a bazei materiale, organizeaza activitatea de verificare, precum si reparatie si intretinere curenta a utilajelor si aparaturii medicale; asigura impreuna cu Ministerul Industriei Constructiilor de Masini, aprovizionarea cu piese de schimb si executarea lucrarilor de reparatii capitale, prin unitatile de profil ale acestui minister;
o) coordoneaza importul de medicamente si asigura, in cazurile si in conditiile prevazute de lege, rezervele de medicamente, aparatura si materiale sanitare;
p) raspunde, potrivit legii, de aplicarea masurilor sanitare speciale impuse de situatii deosebite.
In unitatile sanitare subordonate Ministerului Apararii Nationale si Ministerului de Interne controlul activitatii medicale se exercita de organele acestor ministere, potrivit normelor tehnice de specialitate stabilite de Ministerul Sanatatii.

ART. 54
Directiile sanitare judetene si a municipiului Bucuresti se organizeaza ca organe locale de specialitate ale administratiei de stat, subordonate consiliilor populare judetene sau al municipiului Bucuresti si Ministerului Sanatatii.
Pentru dezbaterea problemelor importante de sanatate din judet si municipiul Bucuresti, precum si pentru avizarea masurilor sanitare ce se intreprind, pe linga directia sanitara functioneaza consiliul sanitar judetean sau al municipiului Bucuresti si comisii pe domenii de specialitate.

ART. 55
Directia sanitara indeplineste, in principal, urmatoarele atributii:
a) asigura realizarea politicii sanitare a partidului si statului in unitatea administrativ-teritoriala, respectarea prevederilor legale in domeniul sanatatii, indrumarea si controlul activitatii unitatilor sanitare, indiferent de subordonarea acestora;
b) organizeaza si asigura buna functionare a tuturor unitatilor sanitare din subordine;
c) organizeaza, controleaza si raspunde de aplicarea masurilor privind prevenirea si combaterea bolilor transmisibile, protectia sanitara a populatiei si a teritoriului;
d) controleaza aplicarea stricta a normelor de igiena, a celorlalte norme privind protectia mediului de viata, de munca, precum si alimentatia rationala;
e) organizeaza asistenta medicala profilactica, curativa si de recuperare, raspunde de promptitudinea si calitatea acesteia, sprijina introducerea in practica medicala a rezultatelor cercetarii stiintifice;
f) asigura elaborarea propunerilor de plan si buget, precum si desfasurarea sarcinilor de plan in profil teritorial si a prevederilor din bugetele locale pentru unitatile sanitare din subordinea consiliilor populare, controleaza si raspunde de executarea acestora;
g) raspunde de executarea sarcinilor ce ii revin din programele de sanatate, asigura evidenta starii de sanatate a populatiei, analizeaza starea de sanatate si ia masuri operative pentru intarirea continua a acesteia si reducerea incapacitatii temporare de munca;
h) ia masuri pentru utilizarea intensiva a factorilor naturali de cura si tratament, pentru dezvoltarea educatiei fizice, sportului si turismului, in vederea consolidarii sanatatii si cresterii rezistentei organismului;
i) controleaza practica profesionala a personalului sanitar, raspunde de perfectionarea pregatirii profesionale si de utilizarea judicioasa a acestuia, ia masuri pentru intarirea ordinii, disciplinei, respectarea legilor in toate unitatile sanitare, promovarea eticii si echitatii socialiste, a deontologiei medicale;
j) urmareste aprovizionarea cu medicamente, dotarea cu instrumentar, aparatura si materiale sanitare a unitatilor, controleaza utilizarea eficienta a intregii baze materiale a asistentei medicale; asigura, prin unitatile in subordine, verificarea precum si reparatia si intretinerea curenta a utilajelor si a aparaturii medicale;
k) raspunde de aplicarea masurilor prevazute in planul unic de educatie sanitara;
l) indruma activitatea filialei Uniunii societatilor de stiinte medicale si a colegiului teritorial de disciplina a personalului sanitar; conlucreaza cu filialele Societatii de Cruce Rosie in realizarea sarcinilor ce ii revin;
m) raporteaza periodic consiliului popular si Ministerului Sanatatii asupra rezultatelor obtinute si a masurilor necesare pentru asigurarea sanatatii populatiei din unitatea administrativ-teritoriala respectiva.

ART. 56
In comune, orase, municipii si sectoarele municipiului Bucuresti, medicul sef al dispensarului medical comunal sau, dupa caz, directorul spitalului indeplineste si functia de medic sef al comunei, orasului municipiului sau al sectorului municipiului Bucuresti.
In orasele si municipiile unde functioneaza mai multe unitati sanitare, birourile sau comitetele executive ale consiliilor populare, impreuna cu directia sanitara, desemneaza ca medic sef al localitatii pe unul din conducatorii acestor unitati sanitare, tinind seama de pregatirea profesionala si experienta in problemele de sanatate publica.
Medicul sef al comunei, orasului, municipiului sau sectorului municipiului Bucuresti raspunde fata de consiliul popular si directia sanitara pentru intreaga activitate din domeniul sanatatii publice din unitatea administrativ teritoriala in care isi desfasoara activitatea si are obligatia sa raporteze periodic asupra evolutiei starii de sanatate si a masurilor ce se impun pentru continua imbunatatire a acesteia.

CAP. 3

Personalul sanitar

ART. 57
Asistenta medicala a populatiei se asigura de personalul sanitar format din:
a) personal sanitar cu pregatire superioara;
b) personal sanitar mediu;
c) personal sanitar auxiliar;
Profesiunea de medic, farmacist sau dentist se practica numai de persoanele cu diploma de absolvire a unui institut de invatamint superior de specialitate si care sint autorizate, potrivit Statutului personalului sanitar, de Ministerul Sanatatii.

ART. 58
Medicii, farmacistii, intregul personal sanitar raspund, potrivit legii, de calitatea asistentei medicale acordate si au obligatia sa actioneze cu inalta responsabilitate cetateneasca si profesionala pentru prevenirea si combaterea imbolnavirilor, sa aiba o atitudine profund umana in intreaga lor activitate, sa-si perfectioneze continuu pregatirea profesionala.
Sectiunea 1 Invatamintul medical si farmaceutic

ART. 59
Prin invatamintul medical si farmaceutic se realizeaza formarea si educarea personalului sanitar mediu si cu pregatire superioara necesar asigurarii sanatatii populatiei.

ART. 60
Personalul sanitar mediu se pregateste in licee sanitare, care se organizeaza, potrivit legii, in subordinea Ministerului Sanatatii si Ministerului Educatiei si Invatamintului.

ART. 61
Procesul de pregatire si educare a elevilor se relizeaza prin lectii, lucrari practice, lucrari de laborator, instruire practica si alte activitati instructiv-educative, in unitati de invatamint si unitati sanitare, pe baza planurilor si programelor de invatamint elaborate de Ministerul Sanatatii si Ministerul Educatiei si Invatamintului.

ART. 62
Studiile liceului sanitar se incheie cu examenul de bacalaureat, care se desfasoara potrivit normelor stabilite de Ministerul Educatiei si Invatamintului.
Absolventii liceului sanitar, dupa efectuarea stagiului de practicant de 9-12 luni in unitati sanitare si sustinerea examenului de calificare, vor exercita profesiunea de sora medicala, laborant, tehnician si alte functii prevazute in nomenclatorul de functii pentru personalul sanitar cu pregatire medie.
Absolventii liceului sanitar cu diploma de bacalaureat au dreptul sa participe la concursul de admitere in oricare institutie de invatamint superior.

ART. 63
Medicii, farmacistii si dentistii se pregatesc in institute medico-farmaceutice sau facultati de medicina ori farmacie organizate, potrivit legii, in subordinea Ministerului Educatiei si Invatamintului si Ministerului Sanatatii.

ART. 64
Institutiile de invatamint superior medical si farmaceutic sint obligate sa asigure pregatirea multilaterala a studentilor, pentru ca fiecare medic, farmacist si dentist sa poata indeplini, in conditii optime, obligatiile de asigurare a asistentei medicale generale – profilactice, curative si de recuperare medicala -, sa dea dovada de o inalta tinuta morala in exercitarea profesiei.

ART. 65
Invatamintul superior medical si farmaceutic se desfasoara integrat cu asistenta medicala si cercetarea stiintifica medicala, potrivit planurilor si programelor de invatamint elaborate de Ministerul Sanatatii si de Ministerul Educatiei si Invatamintului.

ART. 66
Studiile in invatamintul superior medical si farmaceutic se incheie printr-un examen de diploma.
Absolventii care au promovat examenul obtin diploma, pe baza careia pot exercita, in conditiile legii, profesiunea de medic, farmacist sau dentist.
ART. 67 Personalul didactic, medici si farmacisti, din invatamintul superior medical si farmaceutic are obligatia sa desfasoare activitate didactica integrata cu asistenta medicala si cu cercetarea stiintifica, sa participe la actiunile de specializare si de perfectionare profesionala a personalului sanitar, potrivit programelor elaborate de Ministerul Sanatatii si Ministerul Educatiei si Invatamintului.

ART. 68
In vederea asigurarii calitatii asistentei medicale la nivel corespunzator si a stabilizarii cadrelor medicale in comune, dupa absolvirea invatamintului superior medicii vor efectua, in conditiile prevazute de lege, o perioada de practica in spitale sau alte unitati sanitare, pe baza unui program stabilit de Ministerul Sanatatii, sub indrumarea nemijlocita a unor medici cu experienta si competenta profesionala deosebita, dupa care vor lucra in unitatile in care au fost repartizati.

ART. 69
Organizarea, indrumarea si controlul desfasurarii procesului de invatamint medical si farmaceutic se asigura de catre Ministerul Sanatatii impreuna cu Ministerul Educatiei si Invatamintului.
Sectiunea 2 Obligatiile personalului sanitar cu pregatire superioara

ART. 70
Personalul sanitar cu pregatire superioara cuprinde medici, farmacisti, precum si biologi, chimisti si alt personal de specialitate cu pregatire superioara, care lucreaza in domeniul asigurarii sanatatii.

ART. 71
In exercitarea profesiei, medicul, indiferent de specialitatea si unitatea in care isi desfasoara activitatea, are urmatoarele obligatii principale:
a) sa aplice si sa foloseasca procedeele si mijloacele pe care le are la dispozitie pentru relizarea obiectivelor prevazute in programele de sanatate si prevenirea imbolnavirilor;
b) sa controleze aplicarea stricta a normelor de igiena, sa vegheze la mentinerea si promovarea sanatatii fiecarui cetatean, sa desfasoare o sustinuta activitate de educatie sanitara;
c) sa urmareasca modul cum sint asigurate conditiile igienice la locul de munca si sa dispuna masurile corespunzatoare pentru inlaturarea pericolelor de imbolnavire a personalului muncitor;
d) sa aplice cu promptitudine masurile de prevenire si combatere a bolilor transmisibile, profesionale si a bolilor cronice;
e) sa asigure asistenta medicala permanenta a bolnavilor pe care ii are in ingrijire, sa aplice tratamentul mdical corespunzator si sa promoveze masuri profilactice pentru prevenirea complicatiilor si cronicizarea bolilor;
f) sa prescrie si sa foloseasca numai medicamentele si produsele biologice de uz uman necesare pentru efectuarea tratamentului, cuprinse in nomenclatorul de medicamente si produse biologice de uz uman, sa previna si sa combata abuzul de medicamente, sa semnaleze organelor competente reactiile neprevazute ale acestora;
g) sa foloseasca gimnastica medicala pentru tratarea si recuperarea medicala a bolnavilor, corectarea deficientelor fizice si functionale si sa recomande practicarea exercitiilor fizice pentru intarirea organismului si mentinerea sanatatii;
h) sa intocmeasca corect si cu simt de raspundere documentele medicale, potrivit normelor legale;
i) sa participe, in caz de producere a unor calamitati naturale, epidemii sau accidentari, la actiunile de prim-ajutor si de asistenta medicala;
j) sa manifeste deplina intelegere fata de bolnavi, sa evite orice atitudine care poate influenta negativ evolutia bolii; sa nu primeasca sau sa conditioneze, in orice fel, acordarea ingrijirilor medicale ori indeplinirea celorlalte atributii ce-i revin de obtinerea unor sume de bani ori alte avantaje materiale;
k) sa acorde primul ajutor si sa asigure asistenta medicala bolnavului pina la disparitia starii de pericol pentru sanatatea sau viata acestuia ori pina la internarea bolnavului intr-o unitate sanitara;
l) sa asigure continuitatea asistentei medicale, sa raspunda la solicitarile bolnavilor si sa locuiasca in localitatea in care se afla unitatea sanitara; in acest scop, consiliile populare vor sprijini cadrele medicale pentru obtinerea, potrivit legii, a locuintelor necesare.

ART. 72
Farmacistul are urmatoarele obligatii principale:
a) sa participe, alaturi de medic, la activitatea de aparare si ingrijire a sanatatii populatiei, prevenirea abuzului de medicamente si combaterea automedicatiei;
b) sa indrume populatia asupra modului de utilizare a medicamentelor, respectarii dozelor prescrise si a consecintelor folosirii incorecte a acestora; sa popularizeze in rindul cetatenilor folosirea plantelor medicinale in profilaxia si tratamentul unor boli;
c) sa prepare si sa elibereze medicamentele prevazute in Farmacopeea romana, cu respectarea stricta a normelor tehnice, stabilite de Ministerul Sanatatii;
d) sa urmareasca in permanenta calitatile fizico-chimice ale medicamentelor, sa sisteze consumul celor necorespunzatoare si sa semnaleze, de indata, organelor competente, modificarile constatate;
e) sa asigure pastrarea, conservarea si securitatea medicamentelor, potrivit dispozitiilor legale, si sa nu elibereze medicamentele cu termen de valabilitate expirat;
f) sa colaboreze permanent cu medicul pentru utilizarea rationala si eficienta a mijloacelor terapeutice si sa-l informeze ori de cite ori apar probleme deosebite in consumul de medicamente;
g) sa urmareasca cu strictete respectarea riguroasa a tehnologiilor de fabricatie si a calitatii produselor farmaceutice in cazul in care isi desfasoara activitatea intr-o unitate de productie a medicamentelor.

ART. 73
Biologul, chimistul si celalalt personal de specialitate cu pregatire superioara din unitatile sanitare au obligatia sa participe, potrivit specialitatii lor, alaturi de medic si farmacist, la activitatea de asistenta medicala a populatiei.
Sectiunea 3 Obligatiile personalului sanitar mediu si auxiliar

ART. 74
Personalul sanitar mediu este format din surori medicale, laboranti, tehnicieni medicali si alte cadre cu pregatire medie de specialitate.

ART. 75
Personalul sanitar mediu isi desfasoara activitatea sub indrumarea si controlul direct al medicului si are, in principal, urmatoarele obligatii:
a) participa la actiunile de prevenire si combatere a imbolnavirilor, la activitatea de educatie sanitara;
b) asigura igiena individuala si ingrijirea permanenta a bolnavului, administreaza alimentatia si medicamentele prescrise;
c) efectueaza, potrivit indicatiei medicului, tratamente si ingrijiri medicale, recoltari de probe, analize de laborator si alte prestatii medicale; acorda primul ajutor medical;
d)supravegheaza in permanenta starea bolnavilor si informeaza pe medic asupra evolutiei bolii, raspunde cu promptitudine la solicitarile acestora, fiindu-i interzis sa primeasca sau sa pretinda sume de bani ori alte avantaje materiale de la bolnavii pe care ii are in ingrijire;
e) raspunde de buna pastrare a aparaturii, utilajelor si instrumentarului si a celorlalte materiale din dotare si executa pregatirea si sterilizarea instrumentarului si materialului, cu respectarea normelor tehnice-sanitare.
In reteaua farmaceutica personalul sanitar mediu isi desfasoara activitatea sub indrumarea si controlul direct al farmacistului si executa operatii de receptie, preparare si eliberare a medicamentelor sau produselor biologice de uz uman. Este interzisa manipularea de catre acest personal a produselor toxice sau stupefiante.

ART. 76
Personalul sanitar auxiliar cuprinde infirmiere, ingrijitori si alt asemenea personal care asigura curatenia si pastrarea igienei unitatilor sanitare, pregatirea materialelor necesare activitatii, insotirea la nevoie a bolnavilor spitalizati; indeplineste alte sarcini prevazute de regulamentul de organizare si functionare a unitatii.
Sectiunea 4 Disciplina personalului sanitar

ART. 77
Personalul sanitar are obligatia sa aplice tratamentul medical corespunzator fiecarei boli si sa respecte normele medicale de tratament.
Nerespectarea normelor medicale de tratament, prescrierea de medicamente contraindicate sau aplicarea unor tratamente necorespunzatoare care cauzeaza vatamarea integritatii corporale sau a sanatatii, provoaca o infirmitate permanenta ori pune in primejdie viata unei persoane sau are ca rezultat moartea, se pedepseste potrivit legii penale.

ART. 78
Actele, datele si informatiile medicale obtinute de personalul sanitar in exercitarea atributiilor de serviciu constituie secret profesional, divulgarea lor fiind interzisa.
Nu constituie divulgare a secretului profesional raportarea sau comunicarea datelor sau informatiilor prevazute in alineatul precedent, in temeiul unor dispozitii legale.

ART. 79
Ministerul Sanatatii poate suspenda dreptul de exercitare a profesiei de medic, farmacist sau dentist, precum si schimba specialitatea acestora, in conditiile prevazute de Statutul personalului sanitar.
Personalului sanitar caruia i s-a suspendat dreptul de exercitare a profesiunii ii este interzis sa dea consultatii, sa prescrie retete, sa prepare medicamente, sa faca tratamente sau sa administreze orice mijloace de tratament din domeniul medicinei sau farmaciei, in calitate de medic, farmacist sau dentist, cu exceptia situatiilor de acordare a primului ajutor.

ART. 80
In vederea asigurarii respectarii stricte a normelor eticii si echitatii socialiste de catre intregul personal sanitar, pe linga Ministerul Sanatatii functioneaza Colegiul central de disciplina a personalului sanitar, iar pe linga directiile sanitare, colegiul judetean si al municipiului Bucuresti.
Colegiile judetene de disciplina analizeaza abaterile de la normele de etica si deontologie medicala, precum si alte abateri ce aduc atingeri prestigiului profesiunii si pot aplica urmatoarele sanctiuni:
a) avertismentul in fata colegiului de disciplina;
b) avertismentul in fata personalului sanitar din colectivul de munca din unitate;
c) mustrare cu avertisment, cu aducerea sanctiunii la cunostinta intregului personal sanitar din localitate sau judet.
In cazul unor abateri mai grave, colegiile judetene de disciplina pot propune mustrarea cu avertisment in fata Colegiului central de disciplina, cu aducerea sanctiunii la cunostinta intregului personal sanitar.
In situatii deosebite, colegiile judetene si al municipiului Bucuresti pot propune organelor in drept aplicarea sanctiunilor disciplinare prevazute de lege, inclusiv desfacerea contractului de munca, suspendarea dreptului de exercitare a profesiei, iar in cazul savirsirii unei infractiuni in exercitarea profesiei au obligatia sa sesizeze organele judiciare competente.
Colegiul central de disciplina solutioneaza contestatiile impotriva deciziilor aplicate de catre colegiile judetene de disciplina. La propunerea colegiilor judetene, poate aplica sanctiunea mustrarii cu avertisment, cu aducerea sanctiunii la cunostinta intregului personal sanitar.
Colegiul central de disciplina hotaraste asupra propunerilor cu privire la suspendarea dreptului de practicare a profesiei si, atunci cind este cazul, le inainteaza spre aprobare Ministerului Sanatatii.
Impotriva sanctiunilor aplicate Colegiul central se poate face contestatie la Biroul executiv al Consiliului Sanitar Superior.
ART. 81 Normele privind disciplina personalului sanitar, organizarea si functionarea colegiilor de disciplina, precum si cele referitoare la incadrarea, promovarea, specializarea si perfectionarea personalului sanitar, se stabilesc prin Statutul personalului sanitar, aprobat prin decret al Consiliului de Stat.

CAP. 4

Intarirea starii de sanatate a populatiei si prevenirea imbolnavirilor Sectiunea 1 Igiena mediului de viata si munca

ART. 82
Organele de conducere a activitatii sanitare si unitatile sanitare, impreuna cu organizatiile socialiste si obstesti, precum si intreaga populatie, sint obligate sa contribuie la asigurarea conditiilor igienice de viata si de munca, a unui inalt grad de salubritate a localitatilor si locuintelor, la prevenirea si combaterea poluarii mediului inconjurator, conditii de baza ale intaririi sanatatii omului.
Prin normele de igiena se stabilesc conditiile de asigurarea a calitatii apei, aerului si solului, de igiena la locul de munca si in unitatile de folosinta publica, de protectie sanitara a alimentelor, surselor si instalatiilor de alimentare cu apa potabila, de prevenire a contaminarii radioactive, de salubritate a localitatilor, unitatilor socialiste, mijloacelor de transport in comun si locuintelor, de indepartare si neutralizare a apelor uzate si a reziduurilor solide.
Normele de igiena se aproba prin decret al Consiliului de Stat, la propunerea Ministerului Sanatatii, si sint obligatorii la proiectarea si executarea obiectivelor economico-sociale, precum si in toate domeniile de activitate.
Ministerele, celelalte organe centrale, consiliile populare, unitatile socialiste si fiecare persoana raspund de respectarea normelor de igiena si de aplicarea masurilor necesare pentru prevenirea si inlaturarea oricaror factori in mediul de viata si munca ce ar putea dauna sanatatii publice.

ART. 83
Ministerul Sanatatii indruma si controleaza intreaga activitate de asigurare a conditiilor de igiena a mediului de viata si munca, in care scop:
a) studiaza calitatea factorilor de mediu in vederea valorificarii in practica asigurarii sanatatii a influentei pozitive a acestora pentru dezvoltarea si intarirea sanatatii;
b) urmareste dinamica starii de sanatate a populatiei, organieaza si efectueaza investigatii medicale de masa pentru cunoasterea influentei factorilor nocivi si stabileste masuri pentru eliminarea acestora;
c) organizeaza si efectueaza investigatii pentru cunoasterea starii igienicosanitare a colectivitatilor de copii si tineri, propune masuri pentru ca procesul instructiv-educativ si regimul de activitate si odihna sa contribuie la dezvoltarea armonioasa, fizica si intelectuala, a acestora;
d) elaboreaza si supune spre aprobare normele de igiena, raspunde de aplicarea si respectarea stricta a acestora pe intreg teritoriul tarii;
e) ia masuri pentru aplicarea stricta a normelor de igiena la locurile de munca, organizeaza actiuni in vederea prevenirii imbolnavirilor profesionale si pentru inlaturarea cauzelor care determina imbolnaviri cu incapacitate de munca;
f) urmareste si ia masuri pentru respectarea normelor de igiena privind calitatea apei potabile, protectia sanitara a surselor si instalatiilor de alimentare cu apa, a aerului, solului si a sistemelor de indepartare si neutralizare a apelor uzate si reziduurilor solide, precum si pentru prevenirea contaminarii radioactive;
g) controleaza respectarea normelor de igiena la fabricarea, prelucrarea, depozitarea, transportul si desfacerea alimentelor, utilizarea colorantilor, conservantilor si altor substante chimice folosite la prepararea alimentelor, precum si aplicarea normelor de alimentatie rationala.

ART. 84
Comitetele sau birourile executive ale consiliilor populare raspund de protectia sanitara a surselor de aprovizionare cu apa potabila si de indepartarea apelor uzate, de intretinerea salubritatii cailor publice, a parcurilor, strandurilor, piscinelor, locurilor de agrement, a localurilor publice, mijloacelor de transport in comun, pietelor, tirgurilor si oboarelor, precum si pentru prevenirea si inlaturarea zgomotelor.
Aceleasi raspunderi revin si unitatilor care exploateaza obiective dintre cele prevazute la alin. 1.
Cetatenii sint obligati sa respecte intocmai masurile stabilite de consiliile populare pentru asigurarea igienei publice si salubritatii in localitati, precum si a regulilor de igiena in gospodaria sau locuinta proprie. Organele de militie sint obligate sa urmareasca aplicarea masurilor stabilite de consiliile populare si sa sprijine, in caz de nevoie, organele sanitare.
Unitatile care exploateaza instalatiile de apa potabila au obligatia sa efectueze prin mijloace proprii controlul calitatii apei si sa o distribuie numai daca este corespunzatoare standardelor de stat.
Se interzice fumatul in salile de spectacole, in cele destinate procesului de invatamint, in salile de sedinte, cabinetele medicale si saloanele de bolnavi, in mijloacele de transport in comun din localitati, in magazinele de desfacere cu amanuntul si in alte locuri publice stabilite de consiliul popular judetean sau al municipiului Bucuresti.

ART. 85
Unitatile economice si social-culturale functioneaza pe baza autorizatiei sanitare eliberate de organul sanitar judetean sau al municipiului Bucuresti.
Pentru unitatile nou construite, transformate sau sistematizate, receptia obiectivului este conditionata de obtinerea in prealabil a autorizatiei sanitare de functionare.
Retragerea autorizatiei sanitare de functionare se face cu informarea consiliului popular si atrage dupa sine obligatia conducerii unitatii de a dispune de indata realizarea conditiilor de igiena si de protectie a muncii si, dupa caz, oprirea activitatii respective pina la realizarea conditiilor de igiena si de protectie a muncii si eliberarea unei noi autorizatii de functionare.
Pentru obiectivele industriale, incetarea activitatii, ca urmare a retragerii autorizatiei sanitare de functionare, se face cu aprobarea Consiliului de Ministri.

ART. 86
Unitatile socialiste din activitatea carora pot rezulta poluanti de orice natura, cu riscuri de a provoca intoxicatii acute sau imbolnaviri profesionale in rindul personalului muncitor ori de a pune in pericol sanatatea populatiei, sint obligate sa asigure periodic controlul concentratiei poluantilor la locurile de munca si in mediul inconjurator din incinta unitatii.
Conducerea unitatii este obligata sa aplice toate masurile de protectie individuala la locurile de munca, iar in cazul cind se constata ca sint depasite limitele maxime admisibile pentru fiecare poluant, sa remedieze deficientele in termenul cel mai scurt posibil, dar nu mai mult de 30 de zile.
Daca dupa expirarea termenului prevazut in alineatul precedent se mentine depasirea limitelor maxime admisibile, unitatea va sesiza imediat consiliul popular respectiv si organul ierarhic superior, care va hotari masurile si termenele de remediere ce trebuie indeplinite de unitatea respectiva sau, dupa caz, incetarea activitatii, informind despre aceasta Consiliul de Ministri.

ART. 87
Unitatile socialiste care utilizeaza surse de radiatii nucleare sau prelucreaza materiale ori minereuri radioactive au obligatia sa aplice masurile corespunzatoare si sa aiba dispozitivele si echipamentele necesare pentru protectia fata de radiatii si de eventuala contaminare radioactiva a personalului muncitor, a populatiei si a mediului, precum si mijloacele necesare controlului permanent al iradierii si contaminarii radioactive.

ART. 88
Unitatile socialiste pot pune la circulatie substante chimice pentru a fi folosite ca dezinfectante sau pesticide numai cu avizul Ministerului Sanatatii si Ministerului Agriculturii si Industriei Alimentare.
Folosirea substantelor prevazute la alineatul precedent in sectoarele zootehnic si de productie vegetala se face potrivit reglementarilor specifice acestor sectoare de activitate.

ART. 89
Unitatile de proiectare sint obligate ca la elaborarea studiilor si proiectelor pentru orice fel de constructii sa adopte solutii tehnice eficiente pentru aplicarea normelor de igiena, de tehnica securitatii muncii si de protectia mediului inconjurator, in vederea prevenirii imbolnavirilor si accidentelor.
Elaborarea normativelor de proiectare si a proiectelor pentru constructii economice si social-culturale, proiectelor de sistematizare a teritoriului si localitatilor, standardelor de stat sau normelor tehnice referitoare la conditiile de calitate pentru produsele alimentare si produsele cosmetice, precum si la introducerea in procesele tehnologice de substante sau tehnologii pentru care nu sint stabilite norme de igiena, se va face numai cu avizul Ministerului Sanatatii. In scopul avizarii, unitatile si organele interesate vor prezenta datele tehnice necesare evaluarii eventualelor influente negative pentru sanatatea populatiei.

ART. 90
Incadrarea in munca sau schimbarea locului de munca al personalului muncitor se face numai dupa examenul medical care atesta ca starea sanatatii permite prestarea muncii in postul ce urmeaza sa fie ocupat. Examenul medical se efectueaza prealabil tuturor celorlalte forme de examinare.
De asemenea, examenul medical este obligatoriu la admiterea in licee, scoli profesionale, ucenicie si invatamint superior, pentru orientarea profesionala a tinerilor.
Personalul muncitor si persoanele care efectueaza practica in productie sint obligate sa se prezinte la controlul medical periodic.
Conducerile unitatilor socialiste sint obligate sa asigure, cu sprijinul organelor sindicale si al organizatiilor de tineret, prezentarea personalului muncitor, elevilor si studentilor, la controlul medical periodic si sa aplice recomandarile rezultate din examenele efectuate.

ART. 91
Organele de conducere ale unitatilor socialiste au obligatia sa analizeze periodic, impreuna cu organele sanitare, cu organele de protectie a muncii, sindicale si de tineret, cauzele accidentelor de munca si ale imbolnavirilor si sa ia masuri eficiente in vederea inlaturarii factorilor nocivi pentru sanatatea personalului muncitor.

ART. 92
Personalul medical din unitatile care functioneaza pe linga intreprinderi si organizatii economice trebuie sa se integreze organic in viata si activitatea acestora, sa lucreze efectiv sub conducerea nemijlocita a consiliilor oamenilor muncii.
Periodic, medicii din intreprinderi au obligatia sa raporteze consiliilor oamenilor muncii asupra starii de sanatate a muncitorilor, dinamicii si cauzelor incapacitatii temporare de munca, noxelor care apar in intreprinderi, precum si cu privire la masurile ce trebuie luate pentru eliminarea acestora si celelalte masuri tehnico-organizatorice si medico-sanitare necesare pentru prevenirea si combaterea cauzelor imbolnavirilor.
Sectiunea 2 Apararea si dezvoltarea sanatatii mamei, copilului si tineretului

ART. 93
Unitatile si personalul sanitar sint obligate sa desfasoare o activitate de educatie sanitara care sa conduca la formarea unei opinii favorabile cresterii natalitatii, precum si sa asigure conditiile optime medico-sanitare pentru ingrijirea femeii gravide, dezvoltarea sanatoasa a nou-nascutilor, copiilor si tinerilor.
In actiunea de aparare a sanatatii familiei, medicii, intregul personal sanitar, trebuie sa acorde o atentie deosebita intaririi sanatatii femeii, astfel incit sa-si poata indeplini importantul sau rol social de mama, privind cresterea si educarea de copii sanatosi, bine dezvoltati fizic si intelectual, in conditiile imbinarii armonioase a acestui rol cu acela de participanta activa in procesul de productie.

ART. 94
In activitatea de aparare si dezvoltare a sanatatii mamei, copilului si tineretului, unitatile sanitare au urmatoarele obligatii:
a) sa desfasoare actiuni de ordin educativ si medical – in familie, scoli, la locul de munca – pentru pregatirea tinerilor in vederea intemeierii familiei, asigurarii unui comportament demografic favorabil nasterii si cresterii unui numar sporit de copii;
b) sa efectueze examenul medical in vederea casatoriei si, potrivit legii, sa elibereze certificatele prenuptiale;
c) sa aplice toate masurile de ordin medical pentru combaterea sterilitatii si infertilitatii;
d) sa urmareasca in toate unitatile socialiste modul in care conducerile acestora aplica normele stabilite privind asigurarea conditiilor necesare pentru protectia femeii si a tinerilor la locul de munca;
e) sa asigure supravegherea medicala a femeii gravide, prin examene clinice si de laborator, pe toata durata graviditatii; sa efectueze un control medical diferentiat si sa ia masurile corespunzatoare pentru gravidele a caror sanatate este periclitata; sa asigure asistenta calificata la nastere, sa supravegheze evolutia starii de sanatate a femeii in perioada de dupa nastere;
f) sa efectueze periodic examinarea medicala a nou-nascutilor, sugarilor si copiilor si sa asigure asistenta medicala diferentiata a acestora;
g) sa supravegheze starea de sanatate si sa organizeze regimul de viata al copiilor din crese, leagane si alte colectivitati;
h) sa asigure asistenta medicala a elevilor si studentilor, precum si respectarea cerintelor de igiena in procesul de invatamint, in vederea asigurarii dezvoltarii lor armonioase fizice si intelectuale;
i) sa asigure asistenta medicala a copiilor cu deficiente in dezvoltarea fizica ori psihica si sa aplice tratamente diferentiate in vederea recuperarii si integrarii lor in activitatea sociala.

ART. 95
Unitatile socialiste raspund, potrivit legii, de aplicarea in procesul de productie a tuturor masurilor de protectie, tehnico-organizatorice si sanitare, diferentiate pe locul de munca si in raport de necesitatea ocrotirii eficiente a sanatatii femeii, mamei, copilului si tineretului.

ART. 96
Femeile se bucura, potrivit legii, de masuri speciale pentru asigurarea sanatatii si pentru ingrijirea si educarea copiilor.
Femeia gravida este obligata sa se prezinte la examenele medicale prenatale si sa respecte indicatiile medicale.
Intreruperea cursului normal al sarcinii este interzisa. In cazurile de exceptie cind, in conditiile prevazute de lege, este permisa intreruperea cursului sarcinii, aceasta se poate efectua numai in unitati sanitare de specialitate.

ART. 97
Parintii sai ceilalti ocrotitori legali au obligatia, la orice solicitare a unitatilor sanitare, sa prezinte copilul pentru examinare medicala si aplicarea masurilor profilactice.
Sectiunea 3 Prevenirea si combaterea bolilor transmisibile

ART. 98
Prevenirea si combaterea bolilor transmisibile constituie o obligatie permanenta pentru organele, unitatile si personalul sanitar, precum si pentru unitatile socialiste si toti cetatenii.
In indeplinirea acestei obligatii organele, unitatile si personalul sanitar raspund de:
a) declararea, tratamentul si, dupa caz, izolarea obligatorie a bolnavilor, suspectilor de boli transmisibile si al purtatorilor de germeni patogeni;
b) vaccinarea preventiva, efectuarea investigatiilor clinice, epidemiologice si de laborator, aplicarea tratamentelor profilactice si curative, precum si urmarirea realizarii masurilor de dezinsectie, dezinfectie si deratizare;
c) supravegherea epidemiologica a fostilor bolnavi, suspectilor sau purtatorilor de germeni patogeni si interzicerea primirii, incadrarii, mentinerii sau reluarii activitatii acestora in colectivitati de copii, in sectorul alimentar, la exploatarea instalatiilor centrale de alimentare cu apa potabila si in alte unitati, daca prezenta lor constituie pericol pentru sanatatea populatiei;
d) aplicarea de masuri sanitare speciale, la punctele de trecere a frontierei de stat, in localitati si unitati, pentru persoane, alimente, marfuri, vehicule si altele.

ART. 99
Personalul sanitar care constata sau este informat de existenta unui caz de boala transmisibila are obligatia de a lua imediat toate masurile pentru prevenirea raspindirii bolii in rindul populatiei sau in colectivitati si de a informa de indata unitatea sanitara ierarhic superioara.
De asemenea, personalul sanitar este obligat sa ia masuri de urgenta pentru izolarea bolnavului, efectuarea anchetei epidemiologice preliminare, identificarea sursei de infectie, inregistrarea si supravegherea, prin examinari clinice si de laborator, a persoanelor cu care bolnavul a venit in contact, precum si alte masuri in raport de specificul bolii transmisibile.

ART. 100
In cazul aparitiei unui focar epidemic, in caz de iminenta de epidemie ori in situatii de calamitate naturala, Ministerul Sanatatii, unitatile sanitare si personalul sanitar au obligatia sa dispuna urmatoarele:
a) interzicerea consumului si comercializarii alimentelor, obiectelor, materialelor ori substantelor contaminate sau provenite din mediu contaminat, ori reconditionarea sau distrugerea acestora;
b) efectuarea dezinfectiei, dezinsectiei sau deratizarii in anumite zone, localitati, locuri de munca, gospodarii si mijloace de transport;
c) stabilirea masurilor necesare cu privire la transportul sau interzicerea transportarii cadavrelor in afara localitatii unde s-a produs decesul;
d) restringerea sau suspendarea, pe perioade limitate, in conditiile legii, a activitatii unitatilor socialiste, a circulatiei de persoane, vehicule, de marfuri, de alimente, de obiecte ori de alte bunuri din si in spre anumite zone sau localitati;
e) stabilirea sarcinilor de interventie operativa ce revin unitatilor de asistenta medicala si de cercetare stiintifica medicala, cu privire la prevenirea si combaterea bolilor transmisibile.

ART. 101
Orice persoana care se afla pe teritoriul Republicii Socialiste Romania are obligatia sa se supuna masurilor de prevenire si combatere a bolilor transmisibile, dispuse de unitatile sanitare.
Bolile transmisibile pentru care declararea, tratamentul sau internarea este obligatorie se stabilesc de Ministerul Sanatatii.

ART. 102
Organele de militie au obligatia ca, la cererea personalului sanitar, sa acorde sprijin pentru aplicarea masurilor de prevenire si combatere a bolilor transmisibile, fata de persoanele care refuza sau se opun acestor masuri.

ART. 103
Pentru interventia urgenta, in situatia aparitiei unor focare de boli epidemice, se constituie la Ministerul Sanatatii o rezerva antiepidemica de medicamente, seruri, vaccinuri, dezinfectante, insecticide, aparate si alte materiale specifice. Volumul rezervei antiepidemice se aproba anual prin planul national unic.

ART. 104
Ministerul Sanatatii asigura schimbul de informatii epidemiologice cu organele sanitare competente din alte state sau cu organizatiile internationale corespunzatoare, potrivit regulamentelor internationale, conventiilor, acordurilor si intelegerilor internationale la care Republica Socialista Romania este parte.
Sectiunea 4 Prevenirea si combaterea bolilor cronice netransmisibile

ART. 105
Pentru prevenirea si combaterea bolilor cronice netransmisibile – cardiovasculare, cancer, reumatism, de nutritie si alte boli -, precum si pentru eliminarea factorilor ce favorizeaza aparitia acestora, organele, unitatile si personalul sanitar sint obligate sa organizeze actiuni largi de profilaxie, sa efectueze studii pentru cunoasterea factorilor care influenteaza negativ starea de sanatate, sa depisteze si sa trateze imbolnavirile in faze precoce in vederea recuperarii bolnavului.

ART. 106
Unitatile sanitare sint obligate sa ia in evidenta persoanele la care se depisteaza bolile cronice netransmisibile stabilite de Ministerul Sanatatii si sa asigure tratamentul de specialitate corespunzator.

ART. 107
In cazul imbolnavirilor cu incapacitate temporara de munca, personalul medical este obligat sa stabileasca, concomitent cu indicatiile de tratament, masurile de recuperare a capacitatii de munca si sa urmareasca, impreuna cu unitatile socialiste, respectarea acestora. Totodata, unitatile sanitare vor sprijini incadrarea persoanelor care sufera de asemenea boli intr-o activitate corespunzatoare capacitatii lor de munca.

ART. 108
Bolnavii psihici care, din cauza starii de tulburare in care se afla, pot pune in pericol viata, sanatatea sau integritatea corporala proprie sau a altora ori tulbura, in mod repetat si grav, conditiile normale de viata sau de munca sau pot savirsi fapte prevazute de legea penala, sint supusi obligatoriu la tratament medical intr-o unitate sanitara, potrivit legii.
Sectiunea 5 Educatia fizica si sportul

ART. 109
In scopul dezvoltarii armonioase, fizice si morale, a fiecarui cetatean, calirii si fortificarii organismului, prevenirii imbolnavirilor, cresterii capacitatii de munca si de creatie, precum si pentru folosirea in mod util si placut a timpului liber, conducerile unitatilor socialiste au obligatia sa dezvolte practicarea educatiei fizice si sportului, turismului de masa, excursiilor, drumetiilor, de catre prescolari, elevi, studenti si intreg personalul muncitor, precum si sa imbunatateasca continutul educativ al acestor activitati.

ART. 110
Unitatile si intregul personal sanitar au obligatia sa sprijine si sa orienteze activitatea de educatie fizica si sport a cetatenilor, tinind seama de specificul muncii acestora, de starea de sanatate si capacitatea lor fizica.

ART. 111
Institutiile de invatamint sint obligate sa dezvolte si sa asigure cresterea eficientei educatiei fizice in invatamintul de toate gradele, sa organizeze activitatea sportiva de masa a elevilor si studentilor, sa realizeze programe diversificate de educatie fizica si sport, in scopul intaririi organismului si formarii unor deprinderi sanatoase de munca si viata.
Totodata, institutiile de invatamint si profesorii de educatie fizica sint obligati, la recomandarea medicului, sa aplice programe speciale de gimnastica pentru elevii si studentii care prezinta deficiente in dezvoltarea lor fizica.

ART. 112
Unitatile socialiste sint obligate sa desfasoare o intensa activitate de atragere a oamenilor muncii la practicarea sistematica a educatiei fizice si sportului si, cu sprijinul medicului de intreprindere, sa dezvolte gimnastica de reconfortare in productie, in vederea inlaturarii oboselii si cresterii randamentului in munca.

ART. 113
Ministerul Sanatatii, impreuna cu Consiliul National pentru Educatei Fizica si Sport, elaboreaza norme igienico-sanitare pentru cultura fizica si sport, dezvolta cercetarile privind cresterea continua a capacitatii fizice a organismului, organizeaza activitatea de medicina sportiva, asigura controlul si asistenta medico-sanitara a sportivilor de performanta.
Sectiunea 6 Educatia sanitara a populatiei

ART. 114
Educatia sanitara are ca scop insusirea de catre populatiei a cunostintelor necesare cu privire la igiena individuala, a mediului, alimentatia rationala, prevenirea imbolnavirilor, evitarea abuzului de medicamente, pentru formarea deprinderilor igienice, cunoasterea principalelor semne de boala si acordarea, in caz de nevoie, a primului ajutor.

ART. 115
Activitatea de educatie sanitara se desfasoara pe baza planului unic de educatie sanitara, adoptat de Consiliul Sanitar Superior, care cuprinde, in principal, urmatoarele:
a) educarea copiilor si tinerilor in probleme sanitare si de prim-ajutor, precum si in vederea formarii deprinderilor igienice;
b) integrarea educatiei sanitare in procesul general instructiv-educativ al institutiilor de invatamint de toate gradele;
c) dezvoltarea actiunilor de educatie sanitara privind familia si cresterea copiilor;
d) educatia sanitara a oamenilor muncii in vederea formarii comportamentului igienic necesar prevenirii imbolnavirilor, bolilor profesionale sau accidentelor, precum si a intaririi capacitatii de munca, combaterii abuzului de medicamente, de alcool, a fumatului si a altor deprinderi daunatoare sanatatii;
e) diversificarea si imbunatatirea continutului materialelor educativ-sanitare prin presa, radioteleviziune, cinematografie sau alte modalitati;
f) antrenarea populatiei la infaptuirea programelor de sanatate pentru prevenirea si combaterea imbolnavirilor.

ART. 116
Ministerul Sanatatii coordoneaza, controleaza si raspunde de realizarea planului unic de educatie sanitara.
Ministerul Educatie si Invatamintului, Consiliul Culturii si Educatiei Socialiste, celelalte ministere, organe centrale si locale, Uniunea Generala a Sindicatelor din Romania, Uniunea Tineretului Comunist, Organizatia Pionierilor, Radioteleviziunea Romana, Consiliul National pentru Educatie Fizica si Sport, Societatea de Cruce Rosie din Republica Socialista Romania, precum si presa centrala si locala, sint obligate sa-si aduca contributia, prin mijloace specifice, la realizarea actiunilor de educatie sanitara.

CAP. 5

Asistenta medicala a populatiei Sectiunea 1 Asistenta medicala generala si de urgenta

ART. 117
Asistenta medicala a populatiei se acorda, de regula, in unitatile sanitare.
Asistenta medicala poate fi acordata si la locul de munca, la domiciliu sau la locul accidentului, dupa caz.

ART. 118
Toti cetatenii au dreptul la asistenta medicala, asigurata de catre dispensarul medical, dispensarul policlinic sau, dupa caz, spitalul cel mai apropiat, in raza caruia se afla domiciliul ori locul de munca.

ART. 119
Internarea bolnavului se efectueaza, in principal, in cazul bolilor transmisibile, al urgentelor sau al unor boli cronice care impun aplicarea unui tratament sau efectuarea unor investigatii in conditii de spitalizare.
Internarea in spital se face, de regula, la indicatia medicului specialist sau, in situatii deosebite, a medicului din dispensar. Acestia sint obligati, cu exceptia urgentelor medico-chirurgicale, sa asigure efectuarea analizelor necesare pentru stabilirea diagnosticului in conditii de ambulator si scurtarea perioadei de internare.
Daca spitalul de care apartine bolnavul nu poate asigura ingrijirile medicale necesare este obligat sa asigure internarea bolnavului intr-un alt spital sau intr-o unitate de specialitate.

ART. 120
Concediile medicale pentru incapacitate temporara de munca a personalului muncitor se acorda de conducerea unitatii socialiste pe baza certificatului medical.
Certificatele medicale pentru incapacitate temporara de munca se elibereaza, in conditiile prevazute de lege, de catre unitatea sanitara care deserveste personalul muncitor din unitatea socialista respectiva.
In caz de urgenta medicala, unitatea care acorda asistenta de urgenta este obligata sa confirme in scris diagnosticul, tratamentul aplicat si durata de spitalizare sau de imobilizare obligatorie la domiciliu; certificatul medical se elibereaza de unitatea sanitara de care apartine bolnavul, dupa verificarea datelor comunicate de unitatea care a acordat asistenta medicala de urgenta si a starii de sanatate a persoanei in cauza.

ART. 121
Spitalele au obligatia sa comunice dispensarului, pentru bolnavii care au fost in tratamentul lor, toate datele necesare continuarii tratamentului.

ART. 122
Unitatile sanitare sint obligate sa asigure permanent asistenta medicala necesara, programarea judicioasa pe ore si specialitati a tuturor bolnavilor care solicita consultatii sau tratament, in asa fel incit sa evite aglomeratia si asteptarile indelungate ale acestora.

ART. 123
In vederea unei mai bune urmariri a dinamicii starii de sanatate, a unei mai judicioase evidente a prestatiilor medicale, precum si pentru cresterea responsabilitatii personalului medical fata de sanatatea oamenilor muncii, se introduce carnetul de sanatate individual.
Regimul carnetului de sanatate si conditiile de utilizare a acestuia se stabilesc prin decret al Consiliului de Stat.

ART. 124
Ingrijirile medicale se efectueaza cu consimtamintul bolnavului sau al persoanelor care, potrivit legii, sint indreptatite a-si da acordul.
In cazuri grave, in care pentru salvarea vietii minorului, precum si a persoanelor lipsite de discernamint ori in neputinta de a-si manifesta vointa, este necesara o ingrijire medicala de urgenta, iar consimtamintul sau incuviintarea persoanelor in drept nu se poate obtine in timp util, ingrijirea medicala va fi efectuata de medic pe proprie raspundere.
In cazul refuzului de ingrijiri medicale, se va solicita declaratia scrisa in acest sens, medicul fiind obligat sa informeze bolnavul ori persoana indreptatita a-si da consimtamintul asupra consecintelor ce decurg din neacceptarea acestor ingrijiri.
Prevederile acestui articol nu se aplica in cazurile in care, potrivit legii, pentru apararea sanatatii publice, ingrijirea medicala este obligatorie.

ART. 125
Asistenta medicala de urgenta se acorda de toate unitatile sanitare permanent, la orice ora din zi sau noapte, indiferent de domiciliul persoanei.
Personalul sanitar este obligat sa acorde primul ajutor medical indiferent de specialitate, de locul unde se afla, sau daca este in timpul ori in afara programului de lucru.
Acordarea primului ajutor la locul accidentului sau imbolnavirii constituie o obligatie si pentru formatiunile sanitare ale Crucii Rosii din Republica Socialista Romania, de la locurile de munca, din comune, orase sau municipii, precum si pentru echipele speciale de salvare.

ART. 126
Transportul de urgenta al accidentatilor, bolnavilor si femeilor gravide, cu mijloace sanitarea de transport rutiere, navale, si aeriene, se asigura prin grija unitatii sanitare teritoriale.

ART. 127
Toti cetatenii, incepind de la virsta scolara, sint obligati sa-si insuseasca cunostintele privind acordarea primului ajutor.
Orice persoana care este de fata la producerea unei accidentari sau imbolnaviri grave este obligata sa acorde primul ajutor in limita posibilitatilor sale, sa anunte unitatea sanitara cea mai apropiata, sa sprijine personalul sanitar in acordarea primului ajutor medical, sa puna la dispozitie mijloacele de transport de care dispune si sa asigure transportul gratuit al accidentatilor si bolnavilor pina la unitatea sanitara cea mai apropiata. Aceste masuri se aplica si pentru femeile gravide a caror stare necesita asistenta medicala de urgenta.
ART. 128 Unitatile socialiste sint obligate sa sprijine actiunea de instruire si educatie sanitara a populatiei in probleme de prim-ajutor.
Ministerul Sanatatii impreuna cu Societatea de Cruce Rosie din Republica Socialista Romania si Ministerul Educatiei si Invatamintului asigura instruirea si educatia sanitara a populatiei in probleme de prim-ajutor.
Sectiunea 2 Terapia cu singe, plasma si derivate de singe.
Prelevarea si transplantarea de tesuturi si organe umane.

ART. 129
Donarea de singe uman pentru scopuri terapeutice, prepararea plasmei si a derivatelor de singe uman, precum si conservarea acestora, se fac in unitati sanitare specializate.
Recoltarea de singe uman de la donatori, imunizarile active la donatori in vederea obtinerii de seruri imune, plasmaforeza de productie, terapia cu singe, plasma si derivate de singe, se efectueaza numai de medici sau, sub controlul acestora, de alt personal sanitar.
Este interzisa recoltarea de singe, in scopul prevazut la alin. 1, de la persoane minore, precum si de la persoane adulte lipsite de discernamint.
Donatorii de singe beneficiaza de drepturile prevazute de lege.

ART. 130
Cetatenii, de la virsta de 14 ani, sint obligati, potrivit legii, sa se supuna determinarii grupei sanguine, ce se executa numai de medici autorizati.
Grupa sanguina se inscrie, in mod obligatoriu, in buletinul de identitate si in livretul militar al fiecarui cetatean.

ART. 131
Prelevarea de organe umane, ca si transplantarea de tesuturi si organe umane, se pot face in scop terapeutic, in conditiile prezentei legi.
Prelevarea si transplantarea tesuturilor si organelor umane nu pot face obiectul vreunei tranzactii.

ART. 132
Prelevarea de tesuturi si organe de la persoane in viata se efectueaza numai daca nu exista un pericol pentru viata donatorului, cu consimtamintul scris al acestuia, dat medicului sef al sectiei din unitatea sanitara in care este internat donatorul, in prezenta a doi martori.
Consimtamintul donatorului poate fi dat numai dupa ce medicul l-a informat asupra eventualelor riscuri de ordin medical, care pot rezulta din faptul prelevarii. Donatorul poate sa revina asupra consimtamintului dat.

ART. 133
Se interzice prelevarea de tesuturi si organe de la minori, precum si de la persoanele lipsite de discernamint. De asemenea, se interzice prelevarea de tesuturi si organe de la persoanele care sufera de bolile stabilite de Ministerul Sanatatii.

ART. 134
Prelevarea de tesuturi si organe de la decedati se efectueaza numai daca moartea biologica a fost confirmata medical. In acest caz prelevarea se poate face cu consimtamintul scris al unuia dintre membrii majori ai familiei, in urmatoarea ordine: sot, parinte, copil, frate sau sora.
Elementele si criteriile pe baza carora se face confirmarea mortii biologice si datele pe care trebuie sa le contina actul constatator al mortii se stabilesc de Ministerul Sanatatii.

ART. 135
Este interzisa prelevarea de tesuturi si organe daca in timpul vietii persoana si-a manifestat in scris vointa de a nu se face asemenea prelevari sau atunci cind prin prelevare s-ar compromite o autopsie medico-legala.

ART. 136
Transplantarea de tesuturi si organe umane se poate efectua numai daca este singura in masura sa asigure salvarea sanatatii sau integritatea corporala a primitorului, cu consimtamintul scris al acestuia, dat in prezenta medicului sef al sectiei unde este internat si a doi martori.
In cazul cind primitorul este in imposibilitate de a-si da consimtamintul, acesta poate fi dat in scris de catre unul din membrii familiei, in ordinea prevazuta la art. 134. Pentru persoanele puse sub interdictie, consimtamintul poate fi dat de parinti sau tutore, dupa caz. Pentru minori, consimtamintul se poate da de parinti sau ceilalti ocrotitori legali ai acestora.
Consimtamintul poate fi dat numai dupa ce medicul a informat primitorul sau persoanele prevazute la alineatul precedent asupra eventualelor riscuri de ordin medical.
Transplantarea de tesuturi si organe umane se poate face fara consimtamintul prevazut la alin. 1 si 2 daca, datorita unor imprejurari obiective, legatura cu familia ori ocrotitorii legali ai primitorului, care este in imposibilitatea de a-si da consimtamintul, nu se poate lua in timp util, iar intirzierea ar duce inevitabil la moartea primitorului, fapt consemnat de medicul sef de sectie si de doi martori.

ART. 137
Prelevarea si transplantarea de tesuturi si organe umane se efectueaza de medici si numai in spitalele stabilite de Ministerul Snatatii.
Necesitatea prelevarii si transplantarii, precum si aprobarea efectuarii acestora, se vor hotari de comisii special constituite de conducerea spitalului.
In cazul prelevarii de tesuturi si organe de la decedati, confirmarea mortii acestora se face de cel putin doi medici membri ai comisiei si de un medic legist, concluziile consemnindu-se intr-un proces-verbal.

CAP. 6

Asistenta medicala, balneara si climatica Sectiunea 1 Organizarea asistentei medicale in statiunile balneare si climatice

ART. 138
Pentru asigurarea sanatatii populatiei sint utilizati, in scop profilactic, curativ si de recuperare, factorii curativi naturali de pe teritoriul tarii, apele minerale, apele termale, lacurile, namolurile, gazele terapeutice si factorii climatici.

ART. 139
Unitatile sanitare au obligatia de a utiliza factorii curativi naturali pentru pastrarea si promovarea starii de sanatate a populatiei, cresterea puterii de aparare a organismului, prevenirea imbolnavirilor, adaptarea mai adecvata a acestuia la conditiile de viata si de munca, precum si pentru asistenta medicala de recuperare a capacitatii de munca.

ART. 140
Statiunile balneare sint localitati care dispun de substante minerale eficiente in terapeutica, stiintific recunoscute, avind o organizare ce permite acordarea asistentei medicale balneare.
Statiunile climatice sint localitati care dispun de factori climatici favorabili si conditii ce asigura reconfortarea, intarirea sanatatii si capacitatii de munca a cetatenilor.
Stabilirea localitatilor care dispun de factori naturali de cura si se organizeaza ca statiuni balneare, climatice sau balneoclimatice se face prin decret prezidential, la propunerea comitetelor executive ale consiliilor populare judetene si a Ministerului Sanatatii.

ART. 141
Ministerul Sanatatii raspunde de utilizarea rationala a factorilor curativi naturali, conduce, organizeaza si controleaza modul de asigurare a asistentei medicale ce se acorda in unitatile din statiunile balneare, climatice si balneoclimatice.
De asemenea, Ministerul Sanatatii stabileste pentru fiecare statiune in parte, in raport cu importanta acesteia si calitatile terapeutice ale factorilor curativi naturali, profilul de tratament al statiunii, tipul, capacitatea si structura bazelor de tratament si a unitatilor sanitare din statiunile balneare, baremurile de dotare cu instalatii si aparatura de specialitate, precum si metodologia de tratament.

ART. 142
Personalul sanitar din statiunile balneoclimatice are, in principal, urmatoarele obligatii:
a) stabileste forma si stadiul de boala a persoanelor venite in statiune si prescrie tratamentul preventiv, terapeutic sau de recuperare, folosind cu precadere factorii curativi naturali specifici statiunii;
b) introduce in tratament, pe linga factorii curativi naturali specifici si alti factori asociati, odihna activa, miscarea, cultura fizica medicala, regimul alimentar adecvat;
c) controleaza respectarea normelor de igiena in bazele de tratament, aplicarea corecta a metodologiei de cura stabilita de Ministerul Sanatatii, precum si aplicarea normelor de exploatare, de protectie sanitara si de gospodarire a izvoarelor minerale, lacurilor si namolurilor terapeutice;
d) efectueaza, cu sprijinul unitatilor de cercetare, studii de eficienta si fundamentare stiintifica a metodologiei de tratament cu factori naturali curativi specifici statiunii,in vederea largirii si perfectionarii continue a utilizarii acestora.

ART. 143
Sanatoriile, bazele de tratament si celelalte unitati care asigura asistenta medicala balneara si climatica functioneaza in subordinea directiilor sanitare si, dupa caz, a Ministerului Sanatatii.
Casele de odihna cu baze de tratament care apartin altor organe centrale, organizatii de masa sau obstesti din subordonate din punct de vedere al asistentei medicale directiilor sanitare judetene si a municipiului Bucuresti sau, dupa caz, Ministerului Sanatatii.

ART. 144
Ministerul Sanatatii impreuna cu Uniunea Generala a Sindicatelor, Ministerul Turismului si celelalte organe centrale si locale vor asigura utilizarea integrala, pe toata durata anului, a capacitatilor de cazare si tratament din statiunile balneare si climatice.
Sectiunea 2 Prospectarea, exploatarea si protectia factorilor naturali balneari si climatici

ART. 145
Raspunderea privind prospectarea, exploatarea si protectia factorilor naturali balneari si climatici revine Ministerului Sanatatii, Ministerului Minelor, Petrolului si Geologiei, Consiliului National al Apelor si Ministerului Agriculturii si Industriei Alimentare.

ART. 146
Ministerul Sanatatii raspunde de cercetarea medicala si protectia sanitara a substantelor minerale terapeutice, in care scop:
a) organizeaza, coordoneaza si controleaza cercetarea medicala, stabilind caracterul de factori curativi naturali, valoarea si indicatiile lor terapeutice;
b) elaboreaza norme tehnice privind stabilirea perimetrelor de protectie sanitara a statiunilor balneoclimatice, precum si norme unitare de utilizare a substantelor minerale terapeutice si controleaza modul de aplicarea a acestora;
c) stabileste indicatiile si contraindicatiile in consumul alimentar al apelor minerale imbuteliate;
d) autoriza folosirea substantelor minerale, terapeutice si a derivatelor lor in tratamentul balnear, industrializarea si comercializarea acestora.

ART. 147
Ministerul Minelor, Petrolului si Geologiei raspunde de cercetarea geologica, extragerea rationala si protectia hidrogeologica a substantelor minerale terapeutice, in care scop:
a) organizeaza, coordoneaza si controleaza cercetarea geologica, in vederea identificarii rezervelor de substante minerale terapeutice si stabilirii caracterului de zacamint al acestora, precum si cercetarile necesare instituirii perimetrului de protectie hidrogeologica;
b) autoriza, cu acordul Ministerului Sanatatii, punerea in exploatare, sistarea temporara sau oprirea definitiva a exploatarii de substante minerale terapeutice.

ART. 148
Consiliul National al Apelor raspunde de cercetarea si exploatarea hidrologica a lacurilor terapeutice si autoriza, cu acordul Ministerului Sanatatii, punerea in exploatare sau sistarea temporara ori definitiva a exploatarii acestor lacuri.

ART. 149
Ministerul Agriculturii si Industriei Alimentare raspunde de valorificarea apelor minerale pentru consumul public si asigura imbunatatirea tehnologiei de imbuteliere, in scopul mentinerii calitatilor naturale ale apelor minerale imbuteliate.

ART. 150
Exploatarea factorilor curativi naturali se face pe baza documentatiei elaborate potrivit normelor de continut stabilite de Ministerul Minelor, Petrolului si Geologiei impreuna cu Ministerul Sanatatii si Consiliului National al Apelor.
Documentatiile de exploatare trebuie sa stabileasca conditiile de protectie, extragere si mentinere a echilibrului natural al unui zacamint si sa asigure folosirea cu maxima eficienta a substantelor minerale din cadrul perimetrului de protectie.
Rezervele de substante minerale terapeutice si volumul exploatabil al acestora se confirma de catre Comisia Republicana de Rezerve Geologice, pe baza documentatiilor geologice intocmite de unitatile care cerceteaza sau exploateaza zacamintele respective.

ART. 151
Documentatia prevazuta la art. 150 se intocmeste de unitatea care exploateaza substante minerale terapeutice.
Documentatia se avizeaza, in mod obligatoriu, de catre Ministerul Minelor, Petrolului si Geologiei, Ministerului Sanatatii si Consiliul National al Apelor si se aproba de Consiliul de Ministri.
Unitatile care nu au intocmite documentatiile privind exploatarea si valorificarea substantelor minerale terapeutice sint obligate sa le elaboreze si sa le supuna aprobarii in termen de cel mult un an de la intrarea in vigoare a prezentei legi.

ART. 152
Unitatile care exploateaza factori curativi naturali raspund de aplicarea intocmai a prevederilor documentatiilor de exploatare a substantelor minerale terapeutice si au obligatia sa asigure urmarirea dinamica a parametrilor calitativi si cantitativi ai zacamintului, sa mentina in perfecta stare de functionare instalatiile de captare, acumulare si distributie a substantelor minerale terapeutice si sa sesizeze de indata organele competente in cazul aparitiei unor fenomene de degradare.
Unitatile care cerceteaza sau exploateaza factori naturali curativi sint obligate sa pastreze echilibrul natural al zacamintului, sa respecte conditiile stabilite prin perimetrele de protectie hidrogeologica si sanitara, sa nu modifice conditiile naturale si terapeutice ale solului si lacurilor.

ART. 153
Amplasarea oricaror constructii sau executarea de lucrari industriale si edilitar-gospodaresti in perimetrul de protectie hidroenergetica se efectueaza pe baza documentatiilor de sistematizare a localitatilor balneoclimatice, aprobate potrivit legii. Elaborarea acestor documentatii se face cu avizul prealabil al Ministerului Minelor, Petrolului si Geologiei, iar in perimetrele de protectie a lacurilor terapeutice, si al Consiliului National al Apelor.

ART. 154
Amplasarea de constructii noi pentru dezvoltarea statiunilor balneare si balneoclimatice se avizeaza de Ministerul Sanatatii si se realizeaza potrivit schitelor de sistematizarea a acestora.

ART. 155
Consiliile populare judetene sint obligate, potrivit legii, sa ia masuri pentru interzicerea oricaror activitati sau lucrari ce pot dauna factorilor curativi naturali sau bunei desfasurari a tratamentului si sa asigure conditiile igienice si edilitare de functionare necesare.

CAP. 7

Medicamentele, produsele biologice, aparatele si produsele tehnico-medicale

ART. 156
In scopul intaririi si refacerii sanatatii populatiei, asigurarii desfasurarii actiunilor de profilaxie a imbolnavirilor, stabilirii diagnosticului si tratamentului bolilor, precum si pentru protectia populatiei impotriva folosirii unor medicamente care nu au fost verificate de organele sanitare competente, medicii pot recomanda si folosi medicamente si produse biologice cuprinse in nomenclatorul de medicamente si produse biologice de uz uman, aprobat de Biroul executiv al Consiliului Sanitar Superior.

ART. 157
Medicament de uz uman este orice substanta sau amestec de substante chimice ori produse de origine vegetala sau animala, destinate combaterii bolilor si intaririi sanatatii, refacerii functiilor dereglate ale organismului.
Produs biologic de uz uman este preparatul de origine bacteriana, virala, fungica sau provenit din prelucrarea unor produse de provenienta umana ori animala, ce se administreaza in scopul prevenirii imbolnavirilor, stabilirii diagnosticului sau pentru tratamentul unor boli.

ART. 158
Ministerul Sanatatii stabileste sortimentele si cantitatile de medicamente necesare pentru asigurarea asistentei medicale, elaboreaza programe pentru orientarea si dezvoltarea productiei de medicamente, sprijina efectuarea cercetarii stiintifice in vederea diversificarii si cresterii eficientei profilactice si terapeutice a medicamentelor si produselor biologice.

ART. 159
Ministerul Industriei Chimice are obligatia sa realizeze integral si la termenele stabilite necesarul de medicamente, cuprins in planul aprobat, cu respectarea riguroasa a normelor de calitate.
Ministerul Sanatatii controleaza intreprinderile de medicamente si produse biologice de uz uman respectarea fazelor proceselor tehnologice de fabricatie, asigurarea calitatii materiilor prime, produselor intermediare si finite.

ART. 160
Nomenclatorul de medicamente si produse biologice de uz uman se elaboreaza de Ministerul Sanatatii si se revizuieste anual, in raport cu necesitatile asigurarii sanatatii populatiei si in concordanta cu progresele realizate pe plan mondial in acest domeniu.
In nomenclatorul de medicamente si produse biologice se cuprind numai medicamentele si produsele biologice autorizate pentru fabricare si inregistrate de Ministerul Sanatatii.
Regimul de autorizare si inregistrare prevazut pentru medicamentele din productia interna se aplica si pentru medicamentele din import.
Medicamentele fabricate in strainatate nu se pot importa si recomanda pentru utilizare decit daca au aprobarea Biroului executiv al Consiliului Sanitar Superior si au fost incluse in nomenclatorul de medicamente si produse biologice.

ART. 161
Autorizarea medicamentului sau produsului biologic de uz uman este actul prin care se acorda organizatiilor socialiste dreptul de a le fabrica in tara.
Inregistrarea medicamentului sau produsului biologic de uz uman este operatia pe baza careia se emite actul prin care se permit circulatia si folosirea acestora, fie ca sint fabricate in tara, fie provenite din import.

ART. 162
Autorizarea fabricarii si emiterea certificatelor de inregistrare a medicamentelor se fac de Ministerul Sanatatii cu avizul Comisiei medicamentului, iar in cazul produselor biologice, cu avizul Comisiei pentru produse biologice.
Organizarea si functionarea Comisiei medicamentului si Comisiei pentru produsele biologice se aproba prin decret al Consiliului de Stat.

ART. 163
Metodologia si etapele cercetarii medicamentelor si produselor biologice de uz uman pentru autorizarea fabricarii lor si emiterea certificatului de inregistrare se stabilesc de Ministerul Sanatatii.

ART. 164
Pentru obtinerea certificatului de inregistrare a medicamentului si produsului biologic de uz uman, din tara si din import, producatorul intern sau firma din strainatate va plati o taxa stabilita, potrivit legii.

ART. 165
Sint exceptate de la operatiunea inregistrarii medicamentele si produsele biologice care fac obiectul cercetarilor stiintifice aprobate de Ministerul Sanatatii, medicamentele si produsele biologice terapeutice importate sau primite pentru situatii deosebite.

ART. 166
Suspendarea temporara sau radierea certificatului de inregistrare a medicamentului si produsului biologic de uz uman se face de Ministerul Sanatatii.

ART. 167
Regimul substantelor si produselor stupefiante, precum si regimul substantelor si produselor toxice, se stabilesc prin lege.

ART. 168
Conditiile de calitate a medicamentelor, termenele de valabilitate, testele de toxicitate, subetaloanele nationale si substantele de referinta necesare controlului calitatii medicamentelor, dozele maxime si minime utilizabile se stabilesc prin Farmacopeea romana, elaborata de Ministerul Sanatatii, care este obligatorie pentru toate unitatile care produc, controleaza, distribuie si depoziteaza medicamentele precum si pentru intreg personalul sanitar.

ART. 169
Ministerul Sanatatii, in colaborare cu organele centrale interesate, asigura informarea si documentarea personalului sanitar asupra medicamentelor, produselor biologice de uz uman, aparatelor si produselor tehnco-medicale, precum si asupra noilor cuceriri ale stiintei si tehnicii in domeniul medicinei.
Publicitatea privind medicamentele, produsele biologice, aparatele si produsele tehnico-medicale se face numai cu avizul Ministerului Sanatatii.

ART. 170
Ministerul Agriculturii si Industriei Alimentare si Uniunea Nationala a Cooperativelor Agricole de Productie au obligatia sa extinda culturile de plante medicinale, sa imbunatateasca calitatea lor si raspund de asigurarea cantitatilor de plante medicinale necesare satisfacerii cerintelor populatiei si ale industriei de medicamente.
Ministerul Sanatatii are obligatia sa stimuleze cercetarile cu privire la valoarea terapeutica a plantelor medicinale din tara si la posibilitatile de utilizare a acestora, inclusiv pentru fabricarea de noi medicamente.

ART. 171
Aparatele si produsele tehnico-medicale ce se folosesc in investigatiile si tratamentul medical si in alte activitati in legatura cu asistenta medicala, protezele ortopedice, dentare, oculare, auditive, mijloacele speciale de miscare si alte asemenea se autoriza de Ministerul Sanatatii.

ART. 172
Punerea in circulatie, utilizarea sau experimentarea pe om a medicamentelor, produselor biologice de uz uman, aparatelor si produselor tehnico-medicale care nu sint autorizate sau, dupa caz, inregistrate de Ministerul Sanatatii, sint interzise si se sanctioneaza potrivit legii.

CAP. 8

Cercetarea stiintifica medicala

ART. 173
Cercetarea stiintifica medicala are ca obiective principale aprofundarea cunoasterii fenomenelor biologice legate de adaptarea omului la viata moderna, prevenirea imbolnavirilor, frinarea proceselor degenerative ale organismului, prelungirea duratei vietii si a perioadei de activitate a omului, aplicarea de noi metode si tehnici de profilaxie, diagnostic, tratament si recuperare, utilizarea intensiva a resurselor indigene, a plantelor medicinale si a factorilor naturali de cura.

ART. 174
Ministerul Sanatatii impreuna cu Consiliul National pentru Stiinta si Tehnologie raspund de orientarea cercetarii stiintifice medicale pentru rezolvarea problemelor esentiale ale asigurarii sanatatii populatiei, de legarea acestora de cerintele dezvoltarii armonioase, fizice si psihice, a omului, de realizarea obiectivelor planului unic de cercetare stiintifica medicala.
Ministerul Sanatatii conduce activitatea de cercetare stiintifica medicala si raspunde de promovarea noului in domeniul medicinei, de ridicare permanenta a calitatii asistentei medicale in toate unitatile sanitare prin aplicarea si generalizarea rezultatelor stiintifice.

ART. 175
Cercetarea stiintifica este integrata cu activitatea de asistenta si de invatamint medical si se desfasoara in cadrul planului unic de cercetare stiintifica medicala.
Planul unic de cercetare trebuie sa cuprinda urmatoarele orientari prioritare:
a) aprofundarea cunoasterii multilaterale a organismului uman, a proceselor si mecanismelor care conditioneaza starea de sanatate si a celor care provoaca imbolnaviri;
b) cresterea posibilitatilor de adaptare ale organismului si colectivitatii la factorii mediului ambiant, la conditiile noi de viata si de munca;
c) prevenirea si combaterea imbolnavirilor prin identificarea si reducerea factorilor de risc si imbunatatirea metodelor si mijloacelor de depistare precoce, de tratament si de recuperare;
d) perfectionarea asistentei medicale a populatiei, in raport cu evolutia starii de sanatate si cu dezvoltarea social-economica a tarii;
e) dezvoltarea productiei de medicamente si de aparatura medicala, prin valorificarea resurselor indigene si asigurarea cercetarilor pentru introducerea lor in practica medicala.
La cercetarea stiintifica in domeniul ocrotirii sanatatii participa si unitati de cercetare din alte domenii si ramuri de activitate.

ART. 176
Academia de Stiinte Medicale, potrivit statutului sau, organizeaza si controleaza intreaga activitate de cercetare stiintifica medicala si raspunde de realizarea planului unic de cercetare la nivelul dezvoltarii stiintelor medicale pe plan mondial, precum si de obtinerea unor rezultate cu aplicabilitate practica, care sa duca la perfectionarea asistentei medicale.
In acest scop, Academia de Stiinte Medicale are, in principal, urmatoarele atributii:
a) elaboreaza planul unic de cercetare stiitifica medicala si il adapteaza periodic la necesitatile asigurarii sanatatii, pe baza dinamicii starii de sanatate a populatiei si in raport cu nivelul stiintelor medicale;
b) organizeaza, indruma si controleaza activitatea de cercetare stiintifica inclusa in planul unic de cercetare medicala, indiferent de subordonarea unitatilor sau colectivelor care desfasoara aceasta activitate;
c) organizeaza concentrarea potentialului de cercetare pentru infaptuirea obiectivelor prevazute in planul unic de cercetare si scurtarea perioadei de cercetare-valorificare;
d) organizeaza si coordoneaza, pe domenii, activitatea de cercetare, astfel incit sa se asigure aplicarea unor metodologii unitare de cercetare si obtinerea de rezultate utile pentru practica medicala si cercetarea stiintifica;
e) face propuneri de valorificare a rezultatelor cercetarii in activitatea practica si urmareste rezultatele obtinute;
f) ia masuri pentru utilizarea rationala a bazei materiale, organizeaza laboratoare centrale dotate cu aparatura de virf in vederea utilizarii acesteia in comun de catre cercetare, invatamint si practica medicala;
g) organizeaza si asigura, prin colectivele de cercetare, indrumarea tehnica si metodologica a unitatilor sanitare, potrivit programului stabilit de Ministerul Sanatatii;
h) organizeaza si controleaza perfectionarea pregatirii profesionale a personalului de cercetare, precum si utilizarea judicioasa a acestuia in activitatile integrate, de cercetare, invatamint si practica medicala;
i) stimuleaza activitatea creatoare a intregului personal sanitar si sprijina introducerea de noi tehnici si mijloace in cercetarea stiintifica si practica medicala.

ART. 177
Institutele, centrele si colectivele de cercetare medicala, institutiile de invatamint superior medical si farmaceutic, spitalele clinice sint obligate sa realizeze obiectivele ce le revin prin planul unic de cercetare, sa urmareasca valorificarea in practica medicala si activitatea de microproductie a rezultatelor cercetarii stiintifice si sa acorde asistenta tehnica de specialitate pentru unitatile de profil din reteaua sanitara, sa asigure si, dupa caz, sa sprijine activitatile de formare si perfectionare a cadrelor.

ART. 178
Personalul de cercetare stiintifica medicala este obligat sa cunoasca temeinic problemele de sanatate publica din domeniul sau de activitate, sa-si perfectioneze continuu pregatirea profesionala, sa-si aduca contributia la descoperirea de noi metode si mijloace pentru imbunatatirea asistentei medicale a populatiei.

ART. 179
Ministerul Sanatatii stabileste unitatile si conditiile in care se pot experimenta mijloace si metode noi de profilaxie, diagnostic, tratament si recuperare medicala si aproba introducerea in practica medicala a rezultatelor cercetarii stiintifice.

ART. 180
Uniunea societatilor de stiinte medicale, organizatia obsteasca, stiintifica si profesionala a personalului sanitar, trebuie sa contribuie, potrivit statutului sau, la dezbaterea si difuzarea rezultatelor cercetarii stiintifice si practicii medicale, la organizarea unui larg schimb de experienta in scopul perfectionarii continue a pregatirii profesionale si al cresterii calitatii asistentei medicale.

ART. 181
Academia de Stiinte Medicale si Uniunea societatilor de stiinte medicale asigura schimbul de informatii stiintifice in domeniul asigurarii sanatatii publice si contribuie la afirmarea stiintei si practicii medicale romanesti pe plan international.

CAP. 9

Activitatea medico-legala

ART. 182
Asistenta medico-legala consta in efectuarea de expertize, examinari, constatari, examene de laborator si alte lucrari medico-legale asupra persoanelor in viata, a cadavrelor, produselor biologice si corpurilor delicte, in vederea stabilirii adevarului in cauzele privind infractiunile contra vietii, integritatii corporale si a sanatatii persoanelor, precum si in alte situatii prevazute de lege.

ART. 183
Decesul unei persoane sau faptul ca copilul s-a nascut mort se constata si se certifica de medic, cu exceptia cazurilor in care, potrivit legii, constatarea se poate face de alte organe.

ART. 184
Comitetele si birourile executive ale consiliilor populare care exercita atributii de stare civila vor inregistra decesul unei persoane constatat potrivit art. 183, numai pe baza certificatului constatator de moarte, eliberat de unitatea sanitara.

ART. 185
In cazul decesului survenit in unitatile sanitare, autopsierea este obligatorie in scopul precizarii sau confirmarii cauzei decesului. Autopsierea se face de medicul legist sau de medicul desemnat in acest scop de directia sanitara, in unitatea sanitara respectiva, cu exceptia cazurilor medico-legale care fac necesara efectuarea autopsiei in alt loc.
In situatia in care se constata ca decesul a survenit din culpa personalului sanitar, medicul legist sau cel desemnat de directia sanitara sa efectueze aotopsia este obligat sa sesizeze organele judiciare competente.
Ori de cite ori exista suspiciuni ca moartea unei persoane a fost cauzata din culpa medicala, la efectuarea autopsiei este obligatorie si prezenta procurorului. De asemenea, procurorul are dreptul sa ceara, atunci cind este necesar, refacerea autopsiei de catre o comisie medico-legala, in prezenta sa.
Directorul unitatii sanitare poate aproba, cu avizul medicului sef de sectie, neefectuarea autopsiei daca nu exista impedimente de ordin medico-legal.

ART. 186
Situatiile si conditiile in care se acorda asistenta medico-legala, actele ce se intocmesc sau se elibereaza, se stabilesc potrivit legii.

CAP. 10

Dispozitii finale

ART. 187
Nerespectarea prevederilor prezentei legi atrage raspunderea disciplinara, contraventionala sau penala, dupa caz, precum si materiala sau civila, a persoanei vinovate.
Practicarea profesiunii de medic, farmacist sau dentist de catre alte persoane decit cele autorizate de Ministerul Sanatatii, recomandarea folosirii de medicamente, produse biologice, tehnico-medicale sau aparate medicale in alte conditii decit cele stabilite potrivit legii, constituie infractiune si se sanctioneaza de legea penala.
De asemenea, constituie infractiune si se sanctioneaza de legea penala conditionarea ingrijirilor medicale de primirea unor sume de bani sau de obtinerea altor avantaje materiale.

ART. 188
Persoanele care prin faptele lor aduc prejudicii sau daune sanatatii altei persoane raspund potrivit legii si sint obligate sa suporte cheltuielile necesitate de asistenta medicala acordata acesteia.

ART. 189
Prezenta lege intra in vigoare la 90 de zile de la data publicarii in Buletinul Oficial al Republicii Socialiste Romania.
Pe aceeasi data se abroga:
-Legea sanitara si de ocrotire nr. 236/1930, publicata in Monitorul Oficial nr. 154 din 14 iulie 1930, cu modificarile ulterioare;
– Legea nr. 508/1939 privind reglementarea practicii de cosmetician, publicata in Monitorul Oficial nr. 130 din 9 iunie 1939;
– Legea nr. 189/1943 pentru organizarea sanitara a statului, publicata in Monitorul Oficial nr. 171 din 23 martie 1943, cu modificarile ulterioare;
– Decretul nr.141/1953 pentru prevenirea si combaterea bolilor venerice, publicat in Buletinul Oficial nr. 11 din 9 aprilie 1953;
– Decretul nr.212/1953 privind reglementarea practicii profesiunii de medic, publicat in Buletinul Oficial nr. 16 din 16 mai 1953;
– Decretul nr.974/1965 privind infiintarea, organizarea si functionarea Inspectoratului sanitar de stat, publicat in Buletinul Oficial nr. 24 din 30 decembrie 1965, cu modificarile ulterioare;
_ Hotarirea Consiliului de Ministri nr. 297/1952 privitoare la ocrotirea copilului, publicata in Buletinul Oficial nr. 13 din 14 mai 1952;
_ Hotarirea Consiliului de Ministri nr. 1830/1953 pentru reorganizarea asistentei medico-sanitare a muncitorilor, tehnicienilor si functionarilor din intreprinderile industriale, publicata in Colectia de hotariri si dispozitii ale Consiliului de Ministri nr. 38 din 13 iunie 1953;
– Hotarirea Consiliului de Ministri nr. 190/1954 pentru crearea si manipularea rezervelor antiepidemice in cadrul Ministerului Sanatatii;
– Hotarirea Consiliului de Ministri nr. 1022/1954 privind acordarea de gratuitate la internarea si transportul anumitor vategorii de bolnavi si insotitorilor lor, publicata in Colectia de hotariri si dispozitii ale Consiliului de Ministri nr. 36 din 7 iulie 1954;
– Hotarirea Consiliului de Ministri 1302/1955 privind aprobarea regulamentului pentru paza sanitara a frontierelor, publicata in Colectia de hotariri si dispozitii ale Consiliului de Ministri nr. 46 din 22 august 1955;
– Hotarirea Consiliului de Ministri si a Uniunii Generale a Sindicatelor din Romania nr. 9/1960 cu privire la organizarea odihnei si tratamentului oamenilor muncii in statiunile climaterice si balneoclimaterice;
– Hotarirea Consiliului de Ministri nr. 202/1970 privind trecerea unor unitati sanitare din subordinea Ministerului Sanatatii in subordinea comitetelor executive ale consiliilor populare judetene;
– Hotarirea Consiliului de Ministri nr. 558/1970 privind imbunatatirea activitatii balneoclimatice si modificarea unor dispozitii din Hotarirea Consiliului de Ministri nr. 405/1965, publicata in Buletinul Oficial nr. 51 din 22 mai 1970;
– Hotarirea Consiliului de Ministri nr. 560/1970 privind reglementarea asistentei medicale cu plata, publicata in Buletinul Oficial nr. 51 din 22 mai 1970;
– Hotarirea Consiliului de Ministri nr. 1946/1970 privind trecerea unor unitati sanitare din subordinea Ministerului Sanatatii in subordinea comitetelor executive ale consiliilor populare, – precum si orice alte dispozitii contrare.
–––––––––––

„Bijuteria coroanei spionilor”: Dmitri Fedorovici Polyakov

Dmitri Feodorovici Polyakov (Дмитрий Фёдорович Поляков) (n. 6 iulie 1921 – d. 15 martie 1988) a fost un general-maior sovietic, ofițer de rang GRU și unul dintre spionii proeminenți al Războiului Rece, care a dezvăluit secretele sovieticilor FBI-ului și agenției centrale de informații (CIA).

Vreme de 25 de ani, el a transmis Occidentului informații în timpul Războiului Rece, fiind numit „bijuteria coroanei” spionilor de către directorul CIA, James Woolsey. Cunoscut, de CIA, sub numele de cod BOURBON, DONALD și ROAM, și de Biroul Federal de Investigații (FBI) ca TOPHAT (Top Hat), Polyakov a fost deconspirat, in cele din urmă, de spionii sovietici Aldrich Ames (CIA) și Robert Hanssen (FBI) și executat în Rusia.

Deși oficialii CIA și FBI, inclusiv directorul adjunct William Sullivan, au crezut, la un moment dat, că Polyakov a fost transformat de sovietici într-un agent triplu, care a înșelat Occidentul prin dezinformare, dezvăluirile făcute de acesta s-au dovedit extrem de valoroase pentru SUA. Un ofițer CIA a remarcat ulterior, cu entuziasm, ca zilele în care serviciile americane intrau în posesia acestor „cadouri”, erau la fel de încântătoare ca atunci „când vine Crăciunul.”

Printre informațiile importante oferite de Polyakov s-au numărat o serie de documente care evidențiau adâncirea rupturii dintre Uniunea Sovietică și China. Aceste dovezi au jucat un rol crucial în decizia președintelui american Richard Nixon de a da startul relațiilor diplomatice cu China, în 1972.

Alte informări au constat in diverse date tehnice privind rachetele antitanc fabricate de sovietici. Cu toate ca SUA nu au luptat niciodată direct cu Uniunea Sovietică, cunoașterea acestor arme s-a dovedit neprețuită atunci când America s-a angajat în războiul din Golf, contra Irakului.

Totodată, Polyakov a furnizat SUA numele a patru ofițeri militari americani care lucrau ca spioni pentru Uniunea Sovietică și dovezi ale spionajului făcut de către ofițerul Frank Bossard (agent britanic al serviciului de informații secrete), pentru URSS.

Născut în Ucraina sovietică în 1921, Polyakov a absolvit școala de artilerie Sumy în iunie 1941 și a servit ca ofițer de artilerie în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, fiind decorat pentru vitejie. După război, a studiat la Academia Militară M. V. Frunze și a urmat cursurile de pregătire ale GRU, alăturându-se ulterior serviciilor de informații militare sovietice, GRU.

Prima sa misiune a avut loc odată cu participarea delegației sovietice la Comitetul Statului Major Militar al Organizației Națiunilor Unite, din New York, în perioada 1951–1956.

La cea de-a doua sa misiune în Statele Unite, la New York (1959–1961), el a contactat agenția de contraspionaj FBI, pentru a-și oferi serviciile ca informator. Printre misiunile sale s-au mai numărat cele din Rangoon, Birmania (1965-1969) și New Delhi, India (1973-1976; 1979-1980), unde a funcționat ca atașat militar sovietic. Unii ofițeri CIA consideră că Polyakov a devenit „cârtiță” (probabil și cea mai dăunătoare din istoria inteligenței sovietice) deoarece era dezgustat de corupția elitei Partidului Comunist al URSS. Victor Cherkashin a sugerat însă că ar fi fost o răzbunare, și că Polyakov s-ar fi înfuriat atunci când conducerea sovietică i-a refuzat permisiunea de a-și duce fiul grav bolnav (cel mai mare dintre cei trei copii ai săi), la un spital din New York, unde acesta ar fi putut primi o asistență medicală adecvată. Fiul său a murit, ca urmare a bolii, și, după aceea, Polyakov și-a început activitățile de informare. Dar ipoteza nu se susține prea bine, având in vedere că decesul a avut loc la începutul anilor ’50, cu mult timp înainte de recrutarea lui Polyakov.

„Polyakov însuși nu s-a concentrat asupra acestui aspect și cred că nu a jucat un rol determinant in decizia sa. De ce? Pentru că în momentul în care a comis primul act de trădare, la 40 de ani, avea deja încă doi copii și ar fi trebuit să se gândească la viitorul lor, la soarta lor și, probabil, la urma urmei, acest motiv nu a fost dominant”, spune Oleg Khlobustov, cercetător la Academia Serviciului Federal de Securitate Rus (FSB). El admite însă că nu poate să înțeleagă motivele refuzului GRU in aceasta privință, deoarece cererea lui Polyakov pentru fiul său era departe de lăcomia obișnuită. Cunoscutul observator militar, colonelul în retragere Viktor Baranets, care a studiat evenimentele primei călătorii a lui Polyakov în Statele Unite, a tras propriile sale concluzii. „S-a întâmplat că, în momentul în care boala fiului lui Polyakov era la apogeu, Polyakov se ocupa de o operațiune foarte importantă. Și era necesar fie să-l trimiți în Uniunea Sovietică, împreună cu soția și copilul său, și să distragi totodată atenția asupra acestei operațiuni, sau să-i permiți să-și trateze fiul în SUA„, explică Baranets.[1]

Intr-un interviu acordat Time, un ofițer CIA, care a insistat să-și păstreze anonimatul, a relatat despre sentimentul de îngrijorare atunci când lui Polyakov -„spionul nostru perfect” – i s-a ordonat brusc să revină la Moscova, în iunie 1980.. „Știi, dacă se întâmplă ceva, ești întotdeauna binevenit la noi”, i-ar fi spus el acestuia. Polyakov l-ar fi fixat „cu ochii săi albaștri, de oțel, și i-ar fi răspuns, cu voce joasă și calmă: „Nu mă aștepta. Nu voi veni niciodată în SUA. Nu fac asta pentru tine. Fac asta pentru țara mea. Eu m-am născut rus și voi muri rus.” „Dar care va fi soarta ta”, ar fi întrebat americanul, „dacă actele tale de spionaj vor fi descoperite?” Replica lui Polyakov a venit simplu, în limba rusă: „Bratskaya mogila” – un mormânt comun, nemarcat.

„A fost absolut la vârf”, a declarat și Sandy Grimes, fost ofițer CIA, într-un interviu din 1998. Deoarece Polyakov avea acces la atât de multe tipuri de informații în cadrul mașinii de informații sovietice, a spus Grimes, el a furnizat informații fără precedent și fără egal.
„Polyakov a fost un ofițer de informații desăvârșit”. Motivat de antipatia sa față de conducerea sovietică, „bijuteria coroanei” a ofițerilor de informații știa că va plăti cu viața, în cazul în care rolul sau dublu ar ajunge vreodată în atenția sovieticilor. „Știa că, dacă va fi prins, va fi condamnat la moarte” – afirma Grimes.

Nimeni nu a aflat ce s-a întâmplat mai departe cu „spionul perfect” al Americii, până în ianuarie 1990, când ziarul sovietic controlat de stat, Pravda, a publicat, un anunț in care se preciza că, la 15 martie 1988, generalul Dmitri Fedorovici Poliakov a fost executat pentru spionaj. [2]

Agenții CIA și FBI speculau în legătură cu ce greșeli ar fi putut face Polyakov, care ar fi putut duce la demascarea sa, dar mai târziu au aflat adevărul. Aldrich Hazen Ames, ofițer CIA de carieră, a fost arestat în februarie1994 și condamnat la închisoare pe viață, după ce a recunoscut că a luat 2,5 milioane de dolari de la KGB, începând din 1985, în schimbul secretelor care includeau identitatea mai multor cetățeni ai blocului sovietic și estic care spionau pentru CIA. Se crede că cel puțin zece dintre acești oameni, puși pe făraș de Ames, au fost executați.[3]

CIA a confirmat că cea mai importantă dintre victimele lui Ames a fost de departe Polyakov, ale cărui transcrieri și fotocopii de documente secrete au umplut 25 de sertare cu dosare, în cel mai secret sanctuar al agenției. Mulți experți în informații cred acum că Polyakov a adus o contribuție mult mai importantă decât cea a unui alt ofițer GRU mai faimos, colonelul Oleg Penkovsky, executat în 1963 pentru furnizarea de informații in favoarea SUA, în timpul crizei rachetelor cubaneze. Dintre toți agenții secreți pe care SUA i-au recrutat în timpul războiului rece, spune directorul CIA, James Woolsey, „Polyakov a fost bijuteria coroanei”.

Ulterior, la începutul anilor 2000, oficialii au descoperit că Ames nu era singura persoană care contribuise la căderea agentului Polyakov. În 2001, fostul agent FBI, Robert Hanssen, a fost acuzat de spionaj pentru Moscova, iar FBI a aflat că l-a trădat inclusiv pe Polyakov șefilor săi ruși. Dezvăluirea lui Hanssen cu privire la Polyakov, ca agent dublu, a avut loc cu cel puțin 5 ani înainte ca Polyakov să fie acuzat de spionaj, ridicând întrebări dacă generalul a fost adus înapoi în partea sovietică, probabil înșelând informațiile americane în ultimii ani ai serviciului său.

Deci, a fost Polyakov un „bun real” sau un spion triplu care semănase discordie și dezinformare în Statele Unite? Înalți oficiali ai serviciilor de informații susțin că Polyakov a fost o adevărată afacere. „Tipul era absolut legitim”, a declarat un oficial pentru New York Times în 1990. Grimes aprobă opinia:. „A fost un om cu un curaj extraordinar”. „În cele din urmă, am câștigat. Războiul rece s-a încheiat și Uniunea Sovietică a fost dizolvată.”

Fostul director al CIA, James Woolsey, a fost de acord. „Ceea ce a făcut generalul Polyakov pentru Occident nu ne-a ajutat doar să câștigăm Războiul Rece”, a spus el unui reporter în 2001, „a împiedicat Războiul Rece să devină fierbinte”.

---

Victor Cherkashin a fost unul dintre cei mai renumiți spioni ai Uniunii Sovietice. Ca agent senior al KGB, a condus operațiuni secrete împotriva „principalului adversar”, mai întâi vizând Marea Britanie și mai apoi Statele Unite. Timp de aproape 40 de ani pe patru continente – cu un an înainte de moartea lui Stalin, în 1953, până la căderea Uniunii Sovietice, în 1991 -, a fost una dintre vedetele strălucitoare ale KGB-ului. În calitate de ofițer numărul doi în Ambasada Sovietică din Washington, DC, Cherkashin a recrutat și s-a ocupat de doi dintre cei mai periculoși trădători ai Statelor Unite: Robert Hanssen de la FBI și Aldrich Ames de la CIA. [înapoi]

[1] Potrivit acestuia, in timp ce copilul era în stare gravă, agenția de informații sovietică se confrunta cu o dilemă: să fie operat la Moscova sau în State?. Ambele variantele amenințau să întrerupă operațiunea de recunoaștere în care era implicat Polyakov. Cel mai probabil, GRU dorea să evalueze și să pregătească modalități sigure de a salva copilul, fără a compromite operațiunea. „Și dacă era tratat la New York, atunci tatăl și mama vor merge la spitalul din New York, ceea ce însemna că contactele sunt inevitabile; acolo, ar putea exista un medic fals. Înțelegeți, totul trebuia calculat și, în timp ce Moscova examina variantele pro și contra, timpul a trecut și copilul a decedat”, a concluzionat Baranets.

„Da, copilul său a murit. Da, cineva nu a dat bani pentru asta. Aceasta este versiunea oficială; adică doar o bucată de hârtie trebuie să dispară de pe biroul șefului sau din seif, iar șeful poate sa fie foarte departe Sau un accident de mașină sau orice altceva, dar poți veni cu orice dacă vrei să te răzbuni atât de mult. Dar să te răzbuni pe acei oameni care nu ți-au făcut nimic – acest gest presupune, în mod evident, alte motive”, considera Alexander Bondarenko.

Portivit ofițerului CIA, Jeanne Vertefeuille „(Polyakov) nu a făcut asta pentru bani. El a insistat să rămână pe poziții pentru a ne ajuta. A fost o zi proastă pentru noi, când l-am pierdut”. Polyakov se considera „un patriot rus”, scrie, la rândul sau, autorul Ronald Kessler. „Spionul a trăit modest și a refuzat să accepte sume mari de bani pentru munca sa. A cerut doar 3.000 de dolari pe an. Iar banii nu au fost livrați în numerar”. În schimb, Polyakov a acceptat plata sub forma „unelte electrice Black & Decker, unelte de pescuit și puști” – afirmă Kessler. [înapoi]

[2] „Zace în mormântul unui trădător, așa cum sugerează Pravda, sau este un erou secret, retras în liniște la sfârșitul unei cariere îndrăznețe?” a speculat expertul de informații Thomas Powers, în Los Angeles Times. „Un singur lucru despre cazul Polyakov este acum sigur: oricine a decis să publice povestea in Pravda, a fost cu siguranță dispus – cel mai probabil a vrut – să reamintească lumii că Războiul Rece se poate încheia, dar războiul de informații continuă pentru totdeauna.” [înapoi]

[3] Cunoscutul istoric al serviciilor speciale, Nikolai Dolgopolov, este sigur că Leonid Shebarshin a fost primul care l-a suspectat pe Polyakov, el a fost rezidentul adjunct al KGB din India chiar atunci când Dmitri Feodorovici lucra acolo. „Întâlnirea lor a avut loc în India și, în 1974, dacă ar fi fost atenți la remarcile lui Shebarshin, poate ca arestarea s-ar fi produs nu în 1986, ci mult mai devreme”, spune Nikolai Dolgopolov. [înapoi]

LEGE nr. 57 din 3 octombrie 1968 (*republicată*) de organizare şi funcţionare a consiliilor populare

EMITENT CONSILIUL DE MINIŞTRI

Publicat în BULETINUL OFICIAL nr. 96 din 3 octombrie 1980

Capitolul 1
Dispoziţii generale

Articolul 1

Consiliile populare sînt organe locale ale puterii de stat, alese prin vot universal, egal, direct şi secret, prin care poporul exercita puterea de stat în judeţe, municipiul Bucureşti şi sectoarele acestuia, celelalte municipii, oraşe, oraşe şi comune.
În înfăptuirea prevederilor constituţionale, potrivit cărora puterea poporului se întemeiază pe alianta muncitoreasca-taraneasca, consiliile populare asigura dezvoltarea şi întărirea unităţii clasei muncitoare, ţărănimii şi intelectualitatii, a tuturor oamenilor muncii, fără deosebire de naţionalitate.
Întreaga activitate a consiliilor populare se desfăşoară pe baza autoconducerii muncitoresti şi autogestiunii economico-financiare şi are drept scop întărirea orinduirii socialiste, afirmarea principiilor socialismului în toate localităţile tarii, buna gospodărire a resurselor materiale şi de muncă, dezvoltarea forţelor de producţie şi diversificarea economiei locale, creşterea continua a bunastarii materiale şi culturale a poporului, asigurarea libertăţii şi demnităţii omului, afirmarea multilaterala a personalităţii umane, promovarea consecventa a eticii şi echităţii socialiste.
Consiliile populare desfăşoară o larga munca de educare a maselor în spiritul devotamentului faţă de patrie şi cauza socialismului, al internationalismului socialist şi solidarităţii cu oamenii muncii de pretutindeni.

Articolul 2

Consiliile populare îşi desfăşoară activitatea sub conducerea Partidului Comunist Roman, forta politica conducatoare a întregii societăţi.

Articolul 3

Consiliile populare sînt organizare şi îşi desfăşoară activitatea pe baza principiului centralismului democratic, principiu fundamental al organizării întregii activităţi de stat în Republica Socialistă România.
Consiliile populare promovează în viaţa economică, socială şi de stat, pe plan local, principiul muncii şi conducerii colective.
Consiliile populare rezolva problemele de interes local în concordanta cu interesele generale ale tarii. Ele au obligaţia fundamentală de a asigura aplicarea Constituţiei şi legilor tarii, de a combate orice tendinte de nesocotire a prevederilor legale, de a acţiona pentru cunoastrea şi respectarea legilor, întărirea legalităţii socialiste, înlăturarea birocratismului şi formalismului.
Consiliile populare exercita, în unităţile administrativ-teritoriale în care sînt alese, controlul în toate domeniile de activitate, în vederea instaurării spiritului de responsabilitate şi de disciplina în munca, de combativitate revolutionara, solicitudine şi operativitate în rezolvarea cerinţelor şi propunerilor cetăţenilor.

Articolul 4

Consiliile populare îşi întemeiază activitatea pe principiile democraţiei socialiste, asigurind participarea nemijlocită a tuturor cetăţenilor, fără deosebire de naţionalitate, rasa, sex sau religie, la dezbaterile pe plan local a treburilor de stat şi obşteşti şi la înfăptuirea hotărîrilor şi măsurilor ce s-au luat.
Consiliile populare supun dezbaterii adunărilor cetăţenilor problemele de baza ale dezvoltării economico-sociale a localiatilor şi le prezintă, periodic, rapoarte asupra activităţii desfăşurate.
Consiliile populare sînt obligate sa organizeze, semestrial, adunări ale cetăţenilor, în cadrul cărora primaii comunelor, oraşelor, municipiilor, precum şi preşedinţii comitetelor executive ale consiliilor populare judeţene, vor prezenta rapoarte cu privire la hotărîrile adoptate, executarea la timp şi în bune condiţii a lucrărilor edilitar-gospodăreşti, asigurarea aprovizionarii populaţiei, întreţinerea şi gospodărirea fondului locativ, repartizarea locuinţelor în condiţiile prevăzute de lege, soluţionarea propunerilor, sesizarilor şi reclamatiilor, aducind la cunoştinţa opiniei publice modul de îndeplinire a hotărîrilor şi măsurilor adoptate.
Adunările cetăţeneşti se vor organiza pe comune, oraşe, municipii sau judeţe, după cum urmează:

a) în comune, adunări generale ale cetăţenilor: în cadrul comunelor mai mari, adunările se organizează pe sate;

b) în oraşe şi municipii, adunări cetăţeneşti pe cartiere, cu participarea deputaţilor, comisiilor permanente, comitetelor de cetăţeni, ale asociaţiilor de locatari, precum şi a reprezentanţilor oamenilor muncii din întreprinderi şi alte unităţi economice şi sociale;

c) în judeţe, adunări cetăţeneşti, cu participarea deputaţilor, comisiilor permanente, primarilor comunelor, oraşelor şi municipiilor, reprezentanţilor oamenilor muncii din întreprinderi şi ale unităţii economice şi sociale, precum şi ai cetăţenilor din numicipii, oraşe şi comune din cadrul judeţului. Desemnarea reprezentanţilor cetăţenilor se face de către comitetele de cetăţeni şi se afişează la consiliul popular cu cel puţin 10 zile înainte de data ţinerii adunării.

În cadrul adunărilor, cetăţenii au dreptul de a pune întrebări, de a cere explicaţii asupra oricăror probleme, de a participa la discuţii şi de a face propuneri.
Comitetele şi birourile executive ale consiliilor populare sînt obligate de a aduce la cunoştinţa publică, cu cel puţin 3 zile înainte, data la care are loc adunarea cetăţenilor.

Articolul 5

Consiliile sînt obligate sa informeze permanent cetăţenii prin presa, afisaj, staţii de radioficare, alte mijloace de informare în masa, asupra activităţii desfăşurate şi hotărîrilor adoptate cu privire la dezvoltarea economico-socială a unităţilor administrativ-teritoriale în care sînt alese, precum şi cu privire la celelalte sarcini ce le revin în buna gospodărire şi administrare a localităţilor, în rezolvarea problemelor legate de viaţa şi activitatea cetăţenilor.

Articolul 6

În exercitarea tuturor atribuţiilor ce le revin, consiliile populare aplica principiile autoconducerii muncitoresti şi autogestiunii economico-financiare, asigura, în concordanta cu prevederile mecanismului economico-financiar, folosirea cu maxima eficienta a mijloacelor materiale şi financiare ce le sînt încredinţate, dezvoltarea continua şi buna gospodărire a localităţilor, creşterea veniturilor proprii şi, pe aceasta baza, autofinantarea comunelor, oraşelor şi judeţelor.

Articolul 7

Consiliile populare intaresc şi dezvolta legăturile cu organele locale ale Frontului Democraţiei şi Unităţii Socialiste, în vederea mobilizării oamenilor muncii la realizarea sacinilor de plan şi la desfăşurarea acţiunilor pentru dezvoltarea economică şi social-culturală a unităţilor administrativ-teritoriale, precum şi la activitatea de sistematizare şi buna gospodărire a municipiilor, oraşelor şi comunelor.
Consiliile populare intaresc legăturile cu organizaţiile de masa şi obşteşti şi acorda acestora sprijin în îndeplinirea sarcinilor ce le revin.

Articolul 8

Consiliile populare infaptuiesc pe plan local politica naţionala marxist-leninista a partidului şi statului, asigurind tuturor cetăţenilor, indiferent de naţionalitate, deplina egalitate în drepturi, în toate domeniile vieţii economice, politice, juridice, sociale şi culturale.
În unităţile administrativ-teritoriale locuite şi de populaţie de alta naţionalitate decît cea română, în organele locale ale puterii de stat şi în organele locale ale administraţiei de stat sînt aleşi şi oameni ai muncii din rindul acestor naţionalitati. Organele locale folosesc oral şi scris şi limba naţionalităţii respective şi fac incadrari de personal din rindul acesteia sau al altor cetăţeni care cunosc limba şi felul de trai al populaţiei locale.

Articolul 9

Consiliile populare, în exercitarea puterii de stat pe plan local, dispun de o larga autonomie. Ele conduc şi răspund de întreaga activitate locală de stat, asigurind dezvoltarea planificata, multilaterala, economică, social-culturală şi edilitar-gospodareasca a unităţilor administrativ-teritoriale în care sînt alese, apărarea proprietăţii socialiste.
Consiliile populare organizează, îndrumă şi controlează întreaga activitate de dezvoltare economico-socială planificata din unităţile administrativ-teritoriale în care sînt alese, avînd rapsunderea directa pentru înfăptuirea planului economico-social local şi a bugetului local: urmăresc folosirea intensiva a capacităţilor de producţie, asigurarea forţei de muncă şi justa repartizare a acesteia, organizarea ştiinţifică a producţiei şi a muncii; acţionează pentru îndeplinirea integrală a sarcinilor de plan de către toate unităţile economice, indiferent de subordonarea acestora.
Consiliile populare organizează înfăptuirea programului de sistematizare în vederea aasigurarii dezvoltării municipiilor, oraşelor şi comunelor ca unităţi administrativ-teritoriale complexe.
Consiliile populare asigura ocrotirea drepturilor cetăţenilor şi menţinerea ordinii publice.

Articolul 10

Consiliile populare analizează problemele economice şi social-culturale de interes local şi cele de interes republican din cuprinsul unităţilor administrativ-teritoriale în care sînt alese şi, după caz le rezolva sau fac propuneri organelor competente pentru soluţionarea acestora, participind la elaborarea măsurilor corespunzătoare.
În cazul în care, în rezolvarea unor porbleme de interes republican ce privesc activitatea de stat pe plan local, opinia consiliului popular judeţean sau al municipiului Bucureşti se deosebeşte de cea a unui organ central, va fi informat Consiliul de Stat.

Articolul 11

Consiliile populare examinează şi rezolva, împreună cu organele de stat, unităţile economice şi instituţiile social-culturale care nu le sînt subordonate, toate problemele de interes comun referitoare la dezvoltarea multilaterala a judeţelor, municipiului Bucureşti şi sectoarelor acestuia, municipiilor, oraşelor şi comunelor.

Articolul 12

Consiliile populare răspund de întreaga activitate de producţie agricolă, de buna organizare şi desfăşurare a lucrărilor agricole, de folosirea raţională şi eficienta a fondului funciar, creşterea producţiei vegetale şi animale; controlează şi sprijină activitatea unităţilor agricole de stat şi cooperatiste, precum şi a gospodariilor populaţiei din unităţile administrativ-teritoriale în care sînt alese şi adopta măsuri corespunzătoare.

Consiliile populare rapsund de aprovizionarea ritmica şi de buna servire a populaţiei, în care scop asigura controlul şi îndrumarea unitară a întregii reţele de stat şi cooperatiste de desfacere a produselor de prestări de servicii.

Articolul 13

Consiliile populare, în exercitarea atribuţiilor lor, adopta, cu respectarea legii, hotărîri.
Hotărîrile consiliilor populare sînt obligatorii în unităţile administrativ-teritoriale în care sînt alese.

Articolul 14

Îndrumarea şi controlul general al activităţii consiliilor populare sînt exercitate de Marea Adunare Naţionala.
În intervalul dintre sesiunile Marii Adunări Naţionale, activitatea consiliilor populare este indrumata şi controlată de către Consiliul de Stat.
Consiliile populare îndrumă şi controlează activitatea consiliilor populare ierarhic inferioare.
În exercitarea controlului, organele ierarhic superioare ale puterii de stat au dreptul sa analizeze actele ilegale ale organelor subordonate lor.

Articolul 15

Consiliile populare judeţene, al municipiului Bucureşti, ale sectoarelor acestuia, precum şi celea ale municipiilor, aleg comitete executive, iar consiliile populare ale oraşelor şi comunelor aleg birouri exercutive dintre deputaţii lor.

Articolul 16

Comitetele executive sau, după caz, birourile executive sînt organe locale ale administraţiei de stat cu competenţa generală în unităţile administrativ-teritoriale în care funcţionează, fiind subordonate consiliilor populare care le-au ales, precum şi consiliilor populare ierarhic superioare şi comitetelor sau, după caz, birourilor executive ale acestora.

Articolul 17

Activitatea comitetelor şi a birourilor executive ale consiliilor populare este condusă şi controlată de către Consiliul de Miniştri.
Comitetele şi birourile executive ale consiliilor populare conduc, îndrumă şi controlează activitatea comitetelor şi birourilor executive ierarhic inferioare.

Capitolul 2
Rolul consiliilor populare în dezvoltarea economico-socială a unităţilor administrativ-teritoriale

Articolul 18

Consiliile populare coordoneeaza întreaga activitate de dezvoltare economică şi socială din judeţe, municipii, oraşe şi comune potrivit principiului autoconducerii muncitoresti şi autogestiunii economico-financiare, asigurind participarea nemijlocită a tuturor cetăţenilor, fără deosebire de naţionalitate, în calitatea lor de proprietari, producători şi beneficiari, la înfăptuirea politicii partidului şi statului de dezvoltare armonioasă, multilaterala, a tuturor judeţelor şi localităţilor.

Articolul 19

Pentru realizarea sarcinilor deosebite ce le revin în dezvoltarea economică, social-culturală şi edilitar-gospodareasca a judeţelor şi localităţilor consiliile populare trebuie să-şi întemeieze întreaga activitate pe întărirea continua a legăturii cu cetăţenii, pe consultarea larga a acestora, pe stimularea iniţiativei şi pe participarea directa şi responsabilă a fiecărui cetăţean la înfăptuirea programului general de edificare a societăţii socialiste multilateral dezvoltate şi de inaintare a României spre comunism.

Articolul 20

În conformitate cu prevederile planului naţional unic de dezvoltare economico-socială, consiliile populare răspund de elaborarea şi înfăptuirea planurilor de dezvoltare economico-socială în profil teritorial; organizează, îndrumă şi controlează îndeplinirea sarcinilor de plan de către toate unităţile economice, indiferent de subordonarea acestora.
Consiliile populare iau măsuri pentru dezvoltarea industriei, agriculturii, transporturilor, serviciilor şi celorlalte ramuri economice, pentru valorificarea deplina a resurselor locale, contribuind la creşterea potenţialului economic pe întreg teritoriul tarii, la ridicarea continua a calităţii vieţii tuturor cetăţenilor patriei.

Articolul 21

Consiliile populare sînt obligate sa acţioneze cu fermitate pentru reducerea costurilor de producţie, creşterea productivitatii muncii, introducerea unui regim sever de economii, folosirea cu spirit gospodăresc a bazei materiale. În acest scop, iau măsuri pentru reducerea consumurilor de materiale, combustibili şi energie, utilizarea materialelor refolosibile şi recuperabile, creşterea gradului de valorificare a tuturor resurselor de materii şi materiale existente pe plan local.

Articolul 22

Consiliile populare răspund, potrivit legii, de îndrumarea şi coordonarea întregii activităţi de industrie mica, parte integrantă a economiei socialiste, de buna organizare a activităţii unităţilor de producţie şi prestări de servicii, indiferent de subordonarea acestora, de valorificarea eficienta a resurselor materiale şi a forte de muncă de satisfacerea în cele mai bune condiţii a cerinţelor de produse şi prestări de servicii ale populaţiei.
În scopul dezvoltării industriei mici, consiliile populare acţionează pentru cuprinderea în activitatea de producţie şi prestări de servici, în tot cursul anului, a forţei de muncă disponibilă.
De asemenea, consiliile populare iau măsuri pentru colectarea şi valorificarea, în cadrul industriei mici, a tuturor resurselor materiale locale disponibile, materiilor prime şi materialelor refolosibile, pieselor şi subansambelor rezultate din dezmembrarea fondurilor fixe, bunurilor de folosinţă îndelungată şi de uz personal uzate, resurselor metalice, produselor chimice, materialelor lemnoase, textilelor şi pielariei, substanţelor reziduale agroalimentare rezultate din procesele de producţie sau de consum şi altele asemenea.

Articolul 23

Consiliile populare asigura conducerea unitară a întregii aagriculturi din unităţile administrativ-teritoriale în care sînt alese, în scopul creşterii producţiei agricole, sporirii contribuţiei agriculturii la dezvoltarea economiei naţionale şi la ridicarea nivelului de trai al populaţiei.
Consiliile populare iau măsuri şi răspund pentru apărarea, conservarea, ameliorarea şi folosirea integrală şi eficienta a pămîntului, principalul mijloc de producţie agricolă, pentru cultivarea tuturor suprafeţelor de teren din sectorul de stat, sectorul cooperatist şi gospodăriile populaţiei.

Articolul 24

Consiliile populare asigura condiţiile necesare dezvoltării creşterii animalelor în vederea acoperirii cerinţelor sporite de consum ale populaţiei şi nevoilor de materii prime ale industriei; iau măsuri pentru buna gospodărire a întregii suprafeţe ocupate cu pajişti şi păşuni naturale, folosind întregul potenţial existent pentru continua dezvoltare a zootehniei.

Articolul 25

Consiliile populare rapsund de satisfacerea în întregime a nevoilor de consum de legume, cartofi şi fructe în stare proaspăta, pe o perioadă cît mai amre în cursul anului, de constituirea stocurilor pentru toamna şi iarna, aprovizionarea industriei de conserve cu materii prime, precum şi de crearea disponibilităţilor pentru export.

Articolul 26

Pentru creşterea contribuţiei gospodariilor populaţiei la sporirea producţiei agricole vegetale şi animale şi asigurarea nevoilor proprii de consum cu carne şi alte produse animaliere, consiliile populare iau măsuri ca toţi locuitorii din mediul rural şi urban care deţin terenuri agricole să le cultive şi sa crească animale şi păsări.
Consiliile populare comunale, orăşeneşti şi municipale vor întocmi programe de creştere a animalelor şi pasarilor pentru fiecare gospodărie de pe raza administrativ-teritorială şi vor lua măsuri pentru creşterea producţiei pe suprafeţele destinate bazei furajere, pe păşunile şi fîneţele naturale, pentru recoltarea, depozitarea şi conservarea întregii producţii de nutreturi, asigurind folosirea judicioasă a acesteia, astfel încît fiecare gospodărie să poată realiza obligaţia de a creşte animale şi păsări.
Numărul de animale şi păsări ce pot fi crescute de fiecare gospodărie pentru nevoile proprii, vînzare la piaţa sau pentru contractari ori achiziţii este nelimitat.
Consiliile populare comunale, orăşeneşti şi municipale vor cuprinde în programe sarcini concrete pentru fiecare gospodărie, pe baza consultării largi a cetăţenilor, stabilind numărul de animale şi păsări, producţia şi livrările de produse animaliere la fondul de stat, în corelare cu sarcinile de dezvoltare economico-socială ale unităţii teritorial-administrative. În mod corespunzător se vor stabili şi sarcini de cultivare a tuturor suprafeţelor, de plantare cu pomi şi arbuşti fructiferi, producţia agricolă ce se va obţine şi livrările de legume, cartofi, fructe şi alte produse agricole la fondul de stat.
Programele de dezvoltare a efectivelor de animale şi de păsări se supun dezbaterilor adunărilor generale ale cetăţenilor din comune şi devin obligatorii pentru toţi locuitorii din mediul rural, după adoptarea lor de către consiliile populare.

Articolul 27

Consiliile populare răspund, în conformtiate cu sarcinile de plan, de asigurarea resurselor necesare constituirii fondului de stat de cereale, legume, fructe, animale, păsări, lapte, oua şi celelalte produse agroalimentare vegetale şi animaliere, precum şi de acoperirea nevoilor de consum propriu al populaţiei din raza lor de activitate.

Articolul 28

Consiliile populare răspund, în condiţiile legii, pentru buna gospodărire a pădurilor aflate în administrarea locală, pentru executarea lucrărilor prevăzute în amenajamentele silvice – lucrări de pepiniere proprii, împăduriri, refacere şi protecţie, îngrijirea arboretelor-, pentru paza pădurilor, exploatarea şi valorificarea masei lemnoase.

Articolul 29

Consiliile populare iau măsuri şi rapsunde de aprovizionarea ritmica şi buna servire a populaţiei, dezvoltarea şi diversificarea gamei de produse şi servicii, îmbunătăţirea calităţii acestora, buna organizare şi aprovizionare a pieţelor agroalimentare, extinderea şi modernizarea reţelei comerciale, de alimentaţie publică şi a unităţilor prestatoare de servicii atît la oraşe cît şi la sate, în strinsa concordanta cu cerinţele populaţiei.
Consiliile populare au obligaţia sa organizeze şi sa controleze activitatea comercială şi de prestări de servicii, să asigure repartizarea teritorială judicioasă a unităţilor comerciale şi prestatoare de servicii, precum şi a fondului de mărfuri pe localităţi şi sisteme comerciale; sa controleze şi sa sprijine activitatea cantinelor-restaurant, înfiinţarea, în condiţiile legii, a unor unităţi anexe în vederea bunei valorificari a resurselor şi aprovizionarii corespunzătoare a cantinelor-restaurant.
Consiliile populare răspund de respectarea reglementărilor legale privind stabilirea de preţuri şi tarife pentru produsele şi serviciile ce le-au fost date în competenţa, precum şi pentru practicarea de preţuri maximale de mercurial, în limita cărora producătorii desfac produsele pe piaţa taraneasca, şi tarife maximale pentru serviciile prestate populaţiei de către meseriasi sau alţi prestatori particulari.

Articolul 30

În scopul dezvoltării edilitar-gospodăreşti a localităţilor urbane şi rurale, consiliile populare răspund pentru buna organizare şi funcţionare a transportului în comun, întreţinerea reţelelor de alimentare cu apa, canalizare şi termoficare, modernizare şi întreţinerea drumurilor şi strazilor, salubritatea localităţilor, precum şi pentru realizarea altor lucrări cu caracter urbanistic şi edilitar-gospodăresc.
Consiliile populare asigura înfăptuirea integrală a planului de construire a locuinţelor, cu respectarea riguroasă a sistematizării, asigurând execuţia lor la un nivel calitativ corespunzător, precum şi buna întreţinere şi administrarea fondului locativ.
Consiliile populare iau măsuri pentru creşterea aportului cetăţenilor la soluţionarea problemelor pe care le ridica modernizarea, buna gospodărire şi infrumusetare a municipiilor, oraşelor şi comunelor, pentru sporirea contribuţiei acesstora la realizarea lucrărilor de drumuri, regularizări de albii, consolidări de maluri, alimentari cu apa, canalizari, amenajări de parcuri, spaţii verzi, locuri de joaca pentru copii, terenuri şi baze sportive simple, precum şi a altor lucrări asemănătoare.

Articolul 31

Consiliile populare iau măsuri, potrivit legii, pentru protecţia mediului înconjurător, controlează modul cum unităţile socialiste îndeplinesc măsurile stabilite şi folosesc fondurile de investiţii destinate protejării şi îmbunătăţirii calităţii factorilor de mediu.

Articolul 32

Consiliile populare răspund, în condiţiile legii, pentru satisfacerea cerinţelor de apa ale populaţiei şi economiei, valorificarea de noi surse de apa, folosirea raţională a apelor, protecţia acestora împotriva epuizarii şi poluarii, precum şi pentru amenajarea şi întreţinerea apelor de interes local şi apărarea împotriva inundaţiilor.

Articolul 33

Consiliile populare răspund, potrivit legii, de asigurarea condiţiilor de folosire permanenta a arterelor de circulaţie, de executarea lucrărilor de modernizări, reparaţii şi întreţinere a acestora, de curateniea strazilor, de păstrarea şi întreţinerea dotărilor tehnico-edilitare şi gospodăreşti, a semnalizatoarelor rutiere şi a plantaţiilor, antrenînd în aceste acţiuni populaţia localităţilor.

Articolul 34

Consiliile populare asigura îndrumarea întregii activităţi politico-educative şi culturale, desfăşurată în instituţiile de educaţie şi cultura, şcoli, cămine culturale şi alte unităţi, asigura buna organizare a Festivalului naţional „Cîntarea României” şi altor acţiuni cultural-educative, în scopul ridicării permanente a conştiinţei sociale a cetăţenilor, al formării omului nou, constructor al societăţii socialiste şi comuniste în România.

Articolul 35

Consiliile populare asigura îndrumarea, controlul şi coordonarea învăţămîntului în unităţile administrativ-teritoriale în care sînt alese, urmărind buna organizare şi desfăşurare a procesului instructiv-educativ, dezvoltarea şi folosirea judicioasă a bazei materiale şi întărirea răspunderii personalului didactic pentru perfecţionarea continua, în raport cu cerinţele societăţii, a pregătirii pentru munca şi viaţa a tinerei generaţii. Totodată, vor lua măsuri pentru realizarea, în cadrul activităţii practice desfăşurate în şcoli şi licee, de produse industriale, îndeosebi bunuri de consum.

Articolul 36

Consiliile populare răspund de aducerea la îndeplinire a sarcinilor ce le revin în asigurarea sănătăţii populaţiei şi asistenţei sociale, de dezvoltarea şi modernizarea unităţilor sanitare şi utilizarea eficienta a bazei tehnico-materiale, precum şi de repartizare şi buna folosire a personalului medico-sasnitar, în scopul prevenirii şi combaterii imbolnavirilor, al intaririi continue a stării de sănătate a întregii populaţii.

Articolul 37

Consiliile populare sînt obligate sa ia măsuri pentru cunoastrea şi aplicarea stricta a hotărîrilor de partid şi a legilor statului de către toţi cetăţenii, întărirea ordinii publice şi a disciplinei, apărarea avutului obştesc, a liniştii şi bunurilor cetăţenilor.
Organele locale de militie şi celelalte organe care au sarcini în acest domeniu vor prezenta, periodic, consiliilor populare rapoarte cu privire la modul în care îşi aduc la îndeplinire atribuţiile legale ce le revin.

Articolul 38

Pentru aplicarea ferma a noului mecanism economico-financiar în activitatea economico-socială pe plan local şi asigurarea autofinantarii comunelor, oraşelor, municipiilor şi judeţelor, consiliile populare sînt obligate sa ia măsuri pentru buna gospodărire şi folosire a mijloacelor materiale şi financiare ce le sînt încredinţate şi sporirea continua a veniturilor proprii la bugetul local, prin dezvoltarea continua a industriei mici, a prestărilor de servicii, a activităţilor de gospodărire comunală, social-culturale şi a altor activităţi economice, precum şi prin participarea cetăţenilor, în spiritul eticii şi echităţii socialiste, la formarea veniturilor proprii ale localităţilor, în condiţiile prevăzute de lege.
Consiliile populare rapsund de asigurarea desfăşurării de către fiecare unitate economică a unei activităţi rentabile, de sporirea beneficiilor şi întărirea regimului de economii în toate unităţile productive şi social-culturale, de punerea în valoare a tuturor surselor de sporire a veniturilor ce se realizează pe teritoriul lor, de utilizarea judicioasă a acestora, pentru îndeplinirea integrală a planului în profil teritorial, a bugetelor locale şi a bugetelor de venituri şi cheltuieli ale tuturor unităţilor subordonate.

Articolul 39

Consiliile populare sînt obligate sa valorifice energia, capacitatea creatoare şi iniţiativa tuturor oamenilor muncii în procesul de adoptare şi infaptuire a hotărîrilor, sa rezolve cu solicitudine şi operativitate toate problemele ridicate de cetăţeni, astfel încît întreaga lor activitate să fie strins legată de necesităţile reale ale populaţiei, reflectînd, în acest fel, aspiraţiile şi interesele oamenilor muncii în edificarea societăţii socialiste multilateral dezvoltate.
Consiliile populare sînt obligate sa supună dezbaterii adunărilor cetăţenilor planurile în profil teritorial, bugetele de venituri şi cheltuieli ale localităţilor, toate problemele de baza privind dezvoltarea acestora şi să prezinte rapoarte asupra activităţii desfăşurate.

Articolul 40

Prevederile prezentului capitol se aplică în mod corespunzător şi în activitatea comitetelor şi birourilor executive ale consiliilor populare.

Capitolul 3
Consiliile populare

Secţiunea I
Atribuţii

Articolul 41

Consiliile populare hotărăsc, potrivit legii, în toate problemele de stat pe plan local, exercitind următoarele atribuţii principale:

a) adopta planurile de dezvoltare economico-socială în profil teritorial, pe baza sarcinilor ce decurg din planul naţional unic;

b) adopta bugetul local şi aproba contul de încheiere a exerciţiului bugetar; stabilesc impozitele şi taxele locale;

c) hotărăsc în problemele privind planul economico-social local şi bugetul local şi răspund de realizarea acestora; urmăresc înfăptuirea planului de dezvoltare economico-socială în profil teritorial; hotărăsc în probleme privind sistematizarea teritoriului şi a localităţilor, concetrarea obiectivelor economice, realizarea investiţiilor, dezvoltarea industriei mici, creşterea producţiei agricole, folosirea fondului funciar, gospodărirea apelor şi executarea lucrărilor privind amenajarea bazinelor hidrografice, dezvoltarea silviculturii, gospodărirea pădurilor şi pasiunilor comunale, gospodăria comunală şi locativă, protecţia mediului înconjurător, desfăşurarea activităţii comerciale şi de prestări de servicii, dezvoltarea activităţii de învăţămînt, cultura, snatate şi asistenţa socială, realizarea sarcinilor referitoare la apărarea naţionala;

d) aleg şi revoca comitetele sau birourile executive, aleg şi revoca pe oricare dintre membrii acestora;

e) stabilesc numărul comisiilor permanente, aleg şi revoca membrii acestora, conduc, îndrumă şi controlează activitatea lor;

f) examinează propunerile făcute în adunările cetăţenilor şi hotărăsc asupra modului în care urmează a fi rezolvate.

g) hotărăsc, potrivit legii, asupra revocării deputaţilor, pe baza propunerilor consiliilor locale ale Frontului Democraţiei şi Unităţile Socialiste: aproba, cu consultarea consiliilor locale ale Frontului Democraţiei şi Unităţii Socialiste, încetarea, la cerere, a mandatului de deputat, înainte de expirarea mandatului consiliului popular;

h) înfiinţează, potrivit legii, unităţi economice, instituii de învăţămînt, de cultura şi educaţie socialistă, de sănătate, precum şi pentru probleme de muncă şi ocrotire socială, de interes local;

i) organizează aparatul propriu al comitetului sau biroului executiv, precum şi organele locale de specialtiate ale administraţiei de stat, numesc şi revoca conducătorii acestora, cu acordul organelor administraţiei de stat ierarhic superioare de specialitate; numesc şi revoca conducătorii organelor locale ale militiei, cu acordul organelor ierarhic superioare ale acestora;

j) conduc, îndrumă şi controlează activitatea comitetelor sau birourilor lor executive;

k) organizează şi coordonează întreaga activitate de popularizare, cunoaştere şi înţelegere a hotărîrilor de partid şi a legilor statului de către cetăţeni, pentru a se acţiona în concordanta cu prevederile acestora, în care scop întocmesc programe speciale de măsuri; asigura aplicarea şi respectarea hotărîrilor de partid, a legilor şi decretelor, precum şi a hotărîrilor proprii, de către aparat, organele şi unităţile subordonate şi analizează periodic modul cum sînt aduse la îndeplinire;

l) iau măsuri pentru îndeplinirea hotărîrilor congresului, Camerei legislative, conferinţelor consiliilor populare şi a hotărîrilor consiliilor populare ierarhic superioare;

m) conduc, îndrumă şi controlează activitatea organelor locale de specialitate ale administraţiei de stat a unităţilor economice şi instituţiilor social-culurale subordonate; examinează activitatea acestora şi stabilesc măsuri pentru îmbunătăţirea muncii lor;

n) exercita orice alte atribuţii prevăzute de lege.

Articolul 42

În afară de atribuţiile prevăzute la art. 41, consiliile populare mai au următoarele atribuţii specifice:
1. Consiliile populare judeţene aleg şi revoacă preşedinţii şi judecătorii tribunalului judeţean, judecătorii pentru judecătoriile din cuprinsul judeţului, precum şi procurorii şefi ai procuraturilor judeţene. Alegerea se face în prima sesiune a consiliului popular, după sesiunea de constituire a acestuia, la propunerea Ministerului Justiţiei, respectiv a procurorului general. Cei aleşi funcţionează pînă la efectuarea de noi alegeri de judecători şi procurori şefi. Revocarea se face, după caz, la propunerea Ministerului Justiţiei ori a procurorului general: asculta dări de seama din partea preşedinţilor tribunalelor judeţene şi a procurorilor şefi ai procuraturilor judeţene; aleg şi revoca asesorii populari.
2. Consiliile populare municipale, orăşeneşti şi comunale:

a) adopta hotărîri cu privire la dezvoltarea multilaterala şi complexa a municipiilor, oraşelor şi comunelor; hotărîrile consiliilor populare municipale şi orăşeneşti sînt obligatorii, după caz, atît în cuprinsul municipiilor sau oraşelor, cît şi al oraşelor apartinatoare sau al comunelor subordonate;

b) aleg cîte un delegat sătesc al consiliului popular, pentru fiecare din satele componente ale comunelor, cu excepţia satelor de reşedinţa, precum şi pentru satele apartinatoare municipiilor şi oraşelor;

c) aleg, potrivit legii, membrii comisiilor de judecată de pe lina comitetele sau birourile lor executive şi asculta anual dări de seama privind activitatea lor.

Secţiunea a II-a
Componenta şi constituira consiliilor populare

Articolul 43

Consiliile populare sînt alcătuite din deputaţi aleşi pe circumscripţii electorale, cîte un deputat pentru fiecare circumscripţie, dintre cetăţenii cu drept de vot, care au împlinit vîrsta de 23 ani, fără deosebire de naţionalitate, rasa, sex sau religie.

Articolul 44

Durata mandatului consiliilor populare judeţene şi al municipiului Bucureşti este de 5 ani, iar al consiliilor populare municipale, ale sectoarelor municipiului Bucureşti, orăşeneşti şi comunale este de 2 ani şi jumătate.
Mandatul încetează la data efectuării alegerilor pentru noul consiliu popular.

Articolul 45

Consiliul popular nou ales este convocat, în prima sa sesiune, de către comitetul sau biroul executiv al consiliului popular al cărui mandat a expirat, în termen de 30 de zile de la data încetării mandatului consiliului popular precedent.
Lucrările primei sesiuni a consiliului popular sînt conduse, pînă la alegerea unui prezidiu, de către cel mai în vîrsta dintre deputaţi.
În exercitarea atribuţiilor sale, preşedintele de vîrsta este asistat de doi deputaţi aleşi, la propunerea sa, de consiliul popular.
Consiliul popular, în prima sa sesiune, verifica legalitatea alegerii fiecărui deputat, hotarind validarea sau anularea alegerii.
Pentru verificarea legalităţii alegerii deputaţilor, consiliul popular alege dintre deputaţi, pe întreaga durata a mandatului sau, o comisie de validare compusa din 3-9 membri.
După validarea alegerii, deputaţii depun jurământul de credinţa şi devotament faţă de Republica Socialistă România.
După depunerea jurămîntului, consiliul popular alege, dintre deputaţi, un prezidiu, alcătuit din 3-9 membri, pentru conducerea lucrărilor sesiunii.
Consiliul popular alege, dintre deputaţi, comitetul executiv sau, după caz, biroul executiv. Alegerea se face pe funcţii.
După alegerea comitetului sau biroului executiv, membrii acestuia depun jurământul de credinţa şi devotament faţă de Republica Socialistă România.
Consiliul popular stabileşte, pe ramuri şi domenii de activitate, corespunzător specificului şi nevoilor locale, numărul şi componenta comisiilor permanente şi alege dintre deputaţi membrii acestora.

Secţiunea a III-a
Funcţionarea consiliilor populare

Articolul 46

Consiliile populare lucrează în sesiuni. Sesiunea este forma în care consiliul popular exercita democratic puterea de stat pe plan local şi modul principal prin care deputaţii îndeplinesc mandatul dat de alegatori.
Sesiunile consiliilor populare se ţin o dată la 3 luni. Consiliile populare sînt convocate în sesiuni prin decizii ale comitetelor sau birourilor executive. Convocarea în sesiuni ordinare se face cu cel puţin 10 zile înainte de data stabilită pentru ţinerea acestora.
Consiliul popular poate fi convocat, ori de cîte ori este nevoie, în sesiuni extraordinare din iniţiativa comitetului sau biroului executiv ori la cererea a cel puţin unei treimi din numărul deputaţilor.
Sesiunile consiliilor populare sînt publice, în afară de cazul cînd consiliul popular hotărăşte altfel.
Dezbaterile în sesiuni se fac în limba română, asigurindu-se în unităţile administrativ-teritoriale locuite şi de populaţie de alta naţionalitate decît cea română, folosirea limbii materne a acelei populaţii.
La sesiunile consiliilor populare pot fi invitate persoane din conducerea ministerelor şi a celorlalte organe centrale, a unităţilor economice şi instituţiilor de stat, a organizaţiilor obşteşti, precum şi alte persoane a căror prezenta este socotită utila.

Articolul 47

Consiliile populare lucrează în prezenta a cel puţin jumătate plus unu din numărul total al deputaţilor, iar lucrările sesiunii sînt conduse de un prezidiu alcătuit din 3-9 membri. Prezidiul alege, dintre membrii săi, preşedintele sesiunii consiliului popular.
Consiliul popular adopta hotărîri prin vot deschis, în afară de cazul în care consiliul popular hotărăşte ca votul să fie secret. Hotărîrile se adoptă cu votul majorării deputaţilor care compun consiliul popular şi se semnează de preşedintele sesiunii. Hotărîrile adoptate în cazul art. 45 şi 5 se semnează de preşedintele de vîrsta.

Articolul 48

Proiectul ordinii de zi a sesiunii se întocmeşte de comitetul sau biroul executiv al consiliului popular şi se aproba de consiliul popular.
În cazul în care o problemă a fost trecută în proiectul ordinii de zi la cererea unuia sau a mai multor deputaţi, ori la propunerea unei comisii permanente, necesitatea includerii ei în ordinea de zi va fi expusă, după caz, de unul dintre deputaţi sau de preşedintele comisiei permanente. Prezentarea problemei după ce ordinea de zi a fost aprobată poate fi facuta fie de initiatori, fie de un membru al comitetului sau biroului executiv al consiliului popular.

Articolul 49

Dezbaterile se consemnează într-un proces verbal, semnat de preşedintele sesiunii consiliului popular.
Hotărîrile cu caracter normativ, precum şi alte hotărîri importante ale consiliilor populare, se aduc la cunoştinţa cetăţenilor prin publicarea, afişarea sau prin orice alt mijloc de publicitate. În unităţile administrativ-teritoriale locuite şi de populaţie de alta naţionalitate decît cea română, aceste hotărîri se aduc la cunoştinţa cetăţenilor şi în limba maternă a acelei naţionalitati.

Capitolul 4
Comitetele executive şi birourile executive ale consiliilor populare

Secţiunea I
Atribuţii

Articolul 50

Comitetele şi birourile executive ale consiliilor populare asigura, în unităţile administrativ-teritoriale, executarea hotărîrilor de partid, a legilor, decretelor, hotărîrilor congresului, Camerei legislative şi ale conferinţelor consiliilor populare, hotărîrilor Consiliului de Miniştri, precum şi a actelor cu caracter normativ ale ministerelor şi celorlalte organe centrale aprobate de Camera legislativă, hotărîrilor consiliilor populare ierarhic superioare şi deciziilor comitetelor sau birourilor executive ale acestora.
Comitetele şi birourile executive organizează şi asigura aducerea la îndeplinire a hotărîrilor adoptate de către consiliile populare care le-au ales şi a deciziilor proprii.
Ele exercita drepturile şi îndeplinesc obligaţiile pe care le au ca persoana juridică judeţul, municipiul, sectorul municipiul Bucureşti, oraşul şi comuna.

Articolul 51

În intervalul dintre sesiunile consiliilor populare, comitetele sau birourile lor executive îndeplinesc şi atribuţiile consiliilor populare, cu excepţia celor prevăzute la art. 14 alin. 3 şi 4, art. 41 lit. a), b), d), e), g) şi j) şi art. 42 pct. 1 şi pct. 2 lit. b), supunind deciziile adoptate ratificării consiliilor populare la prima sesiune a acestora.

Articolul 52

Comitetele şi birourile executive ale consiliilor populare exercita, potrivit legii, pe lîngă atribuţiile prevăzute la art. 50 şi 51, următoarele atribuţii principale şi răspund de îndeplinirea lor:

a) elaborează proiectele planurilor de dezvoltare economico-socială în profil teritorial, precum şi proiectul bugetului local, şi le prezintă spre adoptare consiliului popular respectiv;

b) repartizează sarcinile ce revin unităţilor direct subordonate din planul de dezvoltare economico-socială în profil teritorial adoptat de către consiliul popular; stabilesc măsurile necesare pentru îndeplinirea sarcinilor repartizate şi răspund de realizarea lor şi a bugetului local; întocmesc dări de seama cu privire la îndeplinirea planului de către unităţile subordonate; întocmesc contul general de încheiere a exerciţiului bugetar; aproba, în condiţiile legii, virările de credite bugetare;

c) conduc, îndrumă şi controlează activitatea unităţilor economice subordonate; iau măsuri pentru dezvoltarea industriei mici şi extinderea cooperării cu întreprinderile de interes republican; organizează punerea în valoare a resurselor locale; asigura imbogatirea sortimentelor de mărfuri şi sporirea bunurilor de consum, imbogatirea calităţii produselor şi a prestarolor de servicii, reducerea costurilor şi creşterea rentabilitatii unităţilor economice subordonate; iau măsuri pentru ralizarea de economii şi înlăturarea oricărei risipe în consumul de energie electrica, carburanţi şi de alte materii prime şi materiale, precum şi pentru sprijinirea acţiunii de colectare a resurselor materiale refolosibile;

d) exercita, potrivit legii, controlul asupra activităţii economice a unităţilor de interes republican şi sprijină organele de conducere colectivă ale acestora în stabilirea măsurilor necesare pentru îndeplinirea integrală a sarcinilor de plan;

e) utilizează sumele încasate în cursul anului peste prevederile bugetare, inclusiv beneficiile peste plan realizate ca urmare a efortului propriu, pentru acoperirea unor cheltuieli economice şi înfăptuirea unor acţiuni social-culturale, în condiţiile legii;

f) organizează şi îndrumă activitatea de impunere a contribuabililor, precum şi de incsare a impozitelor, taxelor, altor venituri bugetare şi extrabugetare şi a primelor de asigurare prin efectul legii;

g) îndrumă şi controlează activitatea aparatului propriu, a organelor locale de specialitate ale administraţiei de stat şi a instituţiilor social-culturale subordonate;

h) asigura elaborarea documentaţiilor de sistematizare şi a documentaţiilor tehnico-economice necesare lucrărilor de construcţii din planul propriu de investiţii şi reparaţii capitale, precum şi executarea acestor lucrări, urmărind amplasare construcţiilor noi de locuinţe în cadrul unor ansambluri compacte, integrate armonios în fizionomia fiecărei localităţi; organizează activitatea de ralizare a investiţiilor, a lucrărilor edilitare, de întreţinere şi modernizare a arterelor de circulaţie, de electrificare a satelor, de construire a locuinţelor proprietate de stat şi proprietate personală; asigura controlul calităţii şi disciplina în construcţii, eliberează autorizaţiile prevăzute de lege;

i) stabilesc programe de măsuri în vederea executării în timp şi în bune condiţii a lucrărilor agricole de către toţi deţinătorii de terenuri agricole şi răspund pentru aducerea lor la îndeplinire, asigura conservarea şi folosirea integrală şi eficienta a fondului funciar, aplicarea criteriilor ştiinţifice de zonare a producţiei şi realizarea unei structuri rationale a culturilor, executarea integrală a lucrărilor de împăduriri şi buna gospodărire a pădurilor care se afla în administrarea lor directa, întreţinerea pasunilor şi finetelor naturale şi dezvoltarea patrimoniului pomi-viticol;

j) organizează, în colaborare cu organele centrale de specialitate şi cele locale ale cooperaţiei, pe bază de programe, activitatea de prelucrare a produselor agroalimentare, de aprovizionare şi servire a populaţiei; controlează activitatea comercială şi de prestări de servicii şi respectarea regulilor de comerţ; asigura repartizarea judicioasă a fondului de mărfuri pe localităţi şi sisteme comerciale; sprijină cooperatia mestesugareasca şi cooperatia de consum; autorizeaza funcţionarea de unităţi ale organizaţiilor cooperatiste; autorizeaza activitatea mestesugarilor;

k) stabilesc preţuri şi tarife pentru produse şi servicii şi controlează modul de aplicare a preţurilor şi tarifelor în cuprinsul unităţilor administrativ-teritoriale, potrivit legii;

l) organizează, în colaborare cu organele centrale de specialitate, desfăşurarea activităţii de învăţămînt, cultura şi educaţie, de asistenţa medicală a populaţiei şi de turism, precum şi activitatea privind forta de muncă, asigurările sociale şi asistenţa socială; urmăresc îmbunătăţirea continua a condiţiilor de muncă şi de viaţa, a bunastarii populaţie; iau măsuri pentru protejarea mediului natural ambiant; organizează păstrarea şi valorificarea fondului arhivistic;

m) organizează participarea cetăţenilor la rezolvarea pe plan local a treburilor de stat şi obşteşti. În acst scop: iau măsuri pentru organizarea adunărilor cetăţenilor şi a celorlalte forme de participare a maselor şi prezintă adunărilor cetăţenilor rapoarte asupra activităţii consiliului popular şi a comitetului sau biroului executiv; organizează participarea cetăţenilor la intrecerea între unităţi administrativ-teritoriale pentru realizarea sarcinilor economice, edilitare şi social-culturale; organizează primirea şi rezolvarea cererilor, reclamatiilor, sesizarilor şi propunerilor cetăţenilor, precum şi primirea acestora în audienta;

n) examinează propunerile prezentate de comisiile permanente şi iau măsuri, în termen util, dar nu mai tirziu de 30 de zile, pentru rezolvarea lor, informind comisia care a făcut propunerile despre măsurile luate;

o) analizează, îndrumă şi controlează, potrivit legii, activitatea organelor locale ale militiei, activitatea de paza a bunurilor şi de prevenire şi stingere a incendiilor;

p) sprijină organele militare la recrutarea şi încorporarea cetăţenilor supuşi serviciului militar; asigură realizarea măsurilor privind pregătirea de mobilizare a întreprinderilor subordonate şi a teritoriului, apărarea civilă, precum şi a sarcinilor ce le revin din planul de mobilizare a economiei naţionale;

r) sprijină dezvoltarea activităţii de educaţie fizica şi sport; asigura întreţinerea şi gospodărirea bazelor sportive care se afla în administrarea lor; controlează întreţinerea şi gospodărirea celorlalte baze sportive;

s) îndeplinesc orice alte atribuţii prevăzute de lege, precum şi însărcinările date de organele ierarhic superioare.

Articolul 53

În afară de atribuţiile prevăzute la art. 50-52, comitetele şi birourile executive ale consiliilor populare mai au următoarele atribuţii specifice:
1. Comitetele executive ale consiliilor populare judeţene:

a) iau măsuri pentru dezvoltarea armonioasă a municipiilor, oraşelor şi comunelor, pentru dotarea lor cu construcţii economice, social-culturale, lucrări tehnico-edilitare şi pentru îmbunătăţirea transportului în comun;

b) aproba, în condiţiile legii, modificarea planului de investiţii şi de construcţii-montaj între obiecte, în cadrul volumului total aprobat prin planul de dezvoltare economico-socială, fără a afecta termenele de punere în fucntiune prevăzute în plan: aproba documentaţiile tehnico-economice pentru lucrări de investiţii din planul propriu; aproba modificarea indicatorilor şi a sarcinilor de plan, ca urmare a predării sau preluării unor sarcini prevăzute în planul naţional unic;

c) aproba planurile centralizate de venituri şi cheltuieli pentru atuofinantarea unor activităţi ale unităţilor de subordonare locală;

d) utilizează rezerva bugetară constituită la dispoziţia lor, în vederea finanţării acţiunilor sau sarcinilor intervenite în cursul anului;

e) organizează exercitarea controlului gestionar de fond asupra activităţii unităţilor economice şi instituţiilor social-culturale subordonate, asupra activităţii comitetelor sau birourilor executive ale consiliilor populare municipale, orăşeneşti şi comunale, precum şi asupra activităţii asociaţiilor de locatari;

f) orgnizeaza activitatea de sistematizare şi de construcţii, precum şi de elaborare a documentaţiilor de sistematizare a localităţilor urbane şi rurale;

g) emit, după consultarea prealabilă a comitetelor sau birourilor executive ale consiliilor populare ale municipiilor, oraşelor şi comunelor, acordul pentru amplasarea şi construirea, în cuprinsul judeţelor, a unităţilor economice şi instituţiilor social culturale de interes republican;

h) asigura administrarea, întreţinerea şi exploatarea fondului locativ proprietate de stat;

i) îndrumă şi controlează activitatea de stare civilă, de autoritate tutelara şi de ocrotire a minorilor, precum şi activitatea notarială efectuată, potrivit legii, de birourile executive ale consiliilor populare; asigura baza materială a instituţiilor de ocrotire a minorilor şi de asistenţa socială din subordinea organelor locale;

j) aproba, pentru unităţile subordonate, planul de cercetare ştiinţifică şi de introducere a progresului tehnic, planul de măsuri privind organizarea ştiinţifică a producţiei şi a muncii, precum şi normele şi normativele cu fundamentarea tehnico-economică; participa la elaborarea standardelor de stat pentru activităţile de interes local; organizează cercetarea, proiectarea şi introducerea sistemelor informatice pentru conducerea unităţilor din subordine; organizează, conduc îndrumă şi controlează activitatea consiliului tehnico-economic;

k) întocmesc proiecte de decrete şi iniţiază proiecte de hotărîri ale Comitetului de Miniştri, care privesc judeţul;

l) editează buletinul oficial al consiliului popular.

2. Comitetele sau birourile executive ale consiliilor populare municipale, orăşeneşti şi comunale:

a) organizează dezvoltarea edilitar-gospodareasca a localităţilor; asigura salubritatea acestora, buna funcţionare a transportului în comun, întreţinerea reţelelor de apa, canalizare şi termoficare, amenajarea parcurilor şi spaţiilor verzi, a locurilor turistice, de odihnă şi agrement;

b) urmăresc buna gospodărire a fondului locativ proprietate de stat; controlează, îndrumă şi sprijină activitatea asociaţiilor de locatari;

c) întocmesc programe de perspectiva şi planuri anuale de cultura agricolă şi de creştere a animalelor în gospodăriile populaţiei;

d) organizează şi administrează pieţe şi oboare, asigurind buna funcţionare şi aprovizionare a acestora, precum şi controlul asupra desfacerii mărfurilor;

e) asigura buna funcţionare a creselor, gradinitelor de copii, şcolilor, unităţilor sanitare, precum şi a unităţilor cultural-artistice;

f) exercita atribuţiile de stare civilă, de autoritate tutelara şi, după caz, de notariat.

Comitetele şi birourile executive ale consiliilor populare municipale, orăşeneşti şi comunale sînt obligate sa consulte delegaţii săteşti în toate problemele privind satele pentru care aceştia au fost aleşi.
3. Birourile executive ale consiliilor populare comunale:

a) asigura şi rapsund de folosirea integrală şi intensiva a terenurilor agricole indiferent de deţinătorii acestora, pe baza planurilor de cultura întocmite pe fiecare gospodărie, valorificarea tuturor resurselor de creştere a producţiei agricole vegetale şi animale în fermele de stat, cooperatiste agricole de producţie şi gospodăriile personale, precum şi creşterea aportului comunei la formarea fondului de stat de produse agricole vegetale şi animale; sprijină acţiunile de combatere a dăunătorilor; iau măsuri în vederea dezvoltării albinaritului, creşterii viermilor de mătase, a pisciculturii şi a altor activităţi productive;

b) organizează acţiuni pentru combaterea calamităţilor naturale, pentru consolidarea şi folosirea terenurilor naturale, pentru consolidarea şi folosirea terenurilor în panta, erodate şi degradate, pentru valorificarea terenurilor mlastinoase, precum şi pentru dezvoltarea irigatiilor prin resurse locale;

c) organizează unităţi de prelucrare a produselor agroalimentare, a materiilor prime locale, de alimentaţie publică şi de prestări de servicii pentru populaţie;

d) iau măsuri pentru întreţinerea şi extinderea reţelelor electrice şi a surselor de alimentare cu apa potabilă, precum şi pentru asigurarea igienei locuinţelor; orgnizeaza şi asigura buna funcţionare a bailor comunale;

e) orgnizeaza şi conduc activitatea de paza obsteasca, de prevenire şi stingere a incendiilor;

f) asigura condiţiile de muncă şi de locuit pentru cadrele de specialitate repartizate sa lucreze în comuna.

Secţiunea a II-a
Organizare şi funcţionare

Articolul 54

Comitetele executive sau, după caz, birourile executive ale comisiilor populare sînt alese pe întreaga durata a mandatului consiliilor populare. După încetarea mandatului consiliului popular, comitetul executiv sau, după caz, biroul executiv continua sa funcţioneze pînă la alegerea noului comitet sau birou executiv.

Articolul 55

Comitetele executive sau, după caz, birourile executive ale consiliilor populare se compun din preşedinte, unu sau mai mulţi vicepreşedinţi, dintre care unul poate fi prim-vicepreşedinte şi din alţi membri al căror număr se stabileşte, pentru fiecare categorie de consilii populare, prin decret al Consiliului de Stat.
Comitetul executiv sau, după caz biroul executiv al consiliului popular are un secretar numit de consiliul popular, cu acordul organului administraţiei de stat ierarhic superior comitetului sau biroului executiv.

Articolul 56

Preşedinţii comitetelor şi birourilor executive ale consiliilor populare municipale, orăşeneşti şi comunale sînt, în acelaşi timp, primării municipilor, oraşelor şi comunelor.

Articolul 57

Comitetul sau biroul executiv al consiliului popular îşi desfăşoară activitatea pe baza principiului conducerii colective.
Comitetul sau biroul executiv în întregul său şi fiecare dintre membrii săi sînt răspunzători în faţa consiliului popular, precum şi în faţa comitetului sau biroului executiv al consiliului popular ierarhic superior şi a Consiliului de Miniştri. Fiecare membri al comitetului sau biroului executiv este răspunzător atît pentu propria sa activitate, cît şi pentru întreaga activitate a comitetului sau biroului executiv din care face parte.

Articolul 58

Comitetul sau biroul executiv se întruneşte ori de cîte ori este necesar şi cel puţin o dată pe luna, lucrînd valabil în prezenta majorităţii membrilor săi.
Convocarea comitetului sau biroului executiv se face de preşedinte cu cel puţin două zile înainte de data şedinţei.

Articolul 59

La şedinţele comitetelor şi birourilor executive participa, de regula, reprezentanţi ai consiliilor teritoriale ale sindicatelor, ai consiliilor locale ale femeilor, ai organizaţiei locale a Uniunii Tineretului Comunist, conducătorii organelor locale de specialitate ale administraţiei de stat, precum şi reprezentanţi ai uniunii judeţene a cooperativelor agricole de producţie sau, după caz, ai cooperativelor agricole de producţie.
Hotărîrile în legătură cu repartizarea locuinţelor pe întreprinderi şi alte unităţi socialiste, aprovizionarea populaţiei, precum şi cele cu privire la alte probleme social-culturale, se iau de comun acord de către comitetele sau birourile executive şi consiliile teritoriale ale sindicatelor.
La şedinţele comitetelor sau birourilor executive pot fi de asemenea invitate persoane din conducerea ministerelor, a celorlalte organe centrale ale administraţiei de stat, a unităţilor economice şi instituţiilor social culturale, a organizaţiilor obşteşti, precum şi alte persoane a căror prezenta este socotită utila.

Articolul 60

Comitetele sau birourile executive emit decizii, pe baza şi în vederea executării legii, cu votul majorităţii membrilor lor. Deciziile se semnează de preşedinte şi se contrasemnează de secretarul comitetului sau biroului executiv.
Deciziile comitetelor sau birourilor executive sînt obligatorii în unităţile administrativ-teritoriale în care sînt alese consiliile populare.
Deciziile ilegale ale comitetelor sau birourilor executive ale consiliilor populare se anulează de organele ierarhic superioare ale acestora.

Articolul 61

Prim -vicepreşedintele, vicepreşedinţii şi unii membri ai comitetelor executive ale consiliilor populare judeţene, al municipiului Bucureşti, ale municipiilor şi ale sectoarelor municipiului Bucureşti desemnaţi de comitetul executiv, alcătuiesc biroul permanent al comitetului executiv.
Preşedintele biroului permanent al comitetului executiv este prim-vicepreşedintele comitetului executiv al consiliului popular.
Biroul permanent decide în problemele activităţii curente a comitetului executiv, urmînd ca asupra deciziilor adoptate să fie informat comitetul executiv în prima sa şedinţa. Comitetul executiv controlează deciziile biroului permanent şi, în cazul în care constata ca acestea sînt neconforme cu legea sau ne temeinice, dispune anulare lor.
Preşedintele şi ceilalţi membri ai comitetului executiv al consiliului popular răspund de respectarea stricta a disciplinei de plan şi financiare, de buna gospodărire şi folosirea eficienta a tuturor mijloacelor materiale şi financiare, precum şi de îndeplinirea întocmai a hotărîrilor de partid şi a legilor tarii în activitatea consiliului popular.
În executarea bugetului, preşedintele biroului permanent al comitetului executiv al consiliului popular îndeplineşte atribuţiile de ordonator principal de credite.

Articolul 62

Comitetul sau biroul executiv al consiliului popular stabileşte atribuţiile preşedintelui, prim-vicepreşedintelui, vicepreşedinţilor şi secretarului.
Unele din atribuţiile preşedintelui, stabilite de comitetul sau de biroul executiv, pot fi îndeplinite, în mod permanent şi sub îndrumarea preşedintelui, de către prim-vicepreşedinte sau după caz, de către unul dintre vicepreşedinţi.
Preşedintele, prim-vicepreşedintele, vicepreşedinţii şi secretarul asigura, în condiţiile stabilite prin decizia comitetului sau biroului executiv, coordonarea, îndrumarea şi controlul activităţii compartimentelor repartizate, avînd dreptul de a da dispoziţii în scopul îndeplinirii atribuţiilor ce le revin. Preşedintele biroului executiv al consiliului popular orasenesc şi comunal este ordonator principal de credite.
Secretarul comitetului sau biroului executiv al consiliului popular participa de drept la sesiunile consiliului, la şedinţele comitetului sau biroului executiv, precum şi la lucrările biroului permanent al comitetului executiv, cu vot consultativ. Secretarul are obligaţia de a sesiza comitetul sau biroului executiv cazurile în care unele proiecte de hotărîri sau decizii nu întrunesc condiţiile prevăzute de lege. În situaţia în care hotărîrea sau decizia a fost adoptată cu nerespectarea legii, secretarul este obligat sa încunoştinţeze orgnul ierarhic superior.

Articolul 63

Deciziile cu caracter normativ ale comitetelor sau birourilor executive se aduc la cunoştinţa populaţiei prin publicare afişare sau prin orice alt mijloc de publicitate. În unităţile administrativ-teritoriale locuite şi de populaţie de alta naţionalitate decît cea română, aceste decizii se aduc la cunoştinţa cetăţenilor şi în limba acelei naţionalitati.

Capitolul 5
Comisiile permanente şi comisiile temporare ale consiliilor populare. Adunările cetăţenilor.
Delegatul sătesc

Secţiunea I
Comisiile permanente şi comisiile temporare ale consiliilor populare

Articolul 64

Consiliile populare aleg dintre deputaţi, în prima sesiune şi pentru întreaga durata a mandatului lor, comisii permanente, organizate pe principalele ramuri şi domenii de activitate, după caz- industrie, agricultura, construcţii, gospodărie comunală, comerţ, prestări de servicii, învăţămînt, cultura, sănătate şi altele – potrivit specificiului şi nevoilor locale.
Prin comisiile permanente deputaţii contribuie la îndeplinirea atribuţiilor consiliilor populare.
Fiecare comisie permanenta îşi alege un preşedinte şi după caz, un vicepreşedinte, precum şi un secretar.

Articolul 65

Comisiile permanente au următoarele sarcini:

a) studiază problemele privind realizarea planului de dezvoltare a economiei locale şi bugetului local, precum şi celelalte probleme ce interesează unitatea administrativ- teritorială, pe baza hotărîrii consiliului popular, la cererea comitetului sau biroului executiv ori din proprie iniţiativă şi prezintă propunerile lor;

b) controlează realizarea planului de dezvoltare a economiei locale.; controlează activitatea organelor locale de specialitate ale administraţiei de stat, a unităţilor economice şi instituţiilor subordonate consiliului popular, precum şi modul în care acestea aplica dispoziţiile legale, hotărîrile consiliului popular şi deciziile comitetului sau biroului executiv, făcînd propuneri consiliului popular sau comitetului ori biroului executiv;

c) prezintă consiliului popular, din proprie iniţiativă, proiecte de hotărîri; avizează proiecte de hotărîri şi de decizii elaborate de comitetul sau biroul executiv care urmează să fie supuse spre adoptare sau spre ratificare consiliului popular; pot prezenta rapoarte sau coraparte la problemele supuse dezbaterii consiliului popular; controlează modul cum sînt rezolvate scrisorile oamenilor muncii şi fac propuneri consiliului popular sau comitetului ori biroului executiv.

Articolul 66

Comisiile permanente ale consiliilor populare se întrunesc periodic şi ori de cîte ori este necesar.
Comisiile permanente atrag la activitatea lor cetăţeni care, prin pregătirea de specialitate şi experienta lor, pot contribui la îndeplinirea sarcinilor acestor comisii; ele îşi pot constitui colective de lucru, conduse de un deputat.

Articolul 67

Comisiile permanente sînt sprijinite în activitatea lor de comitetele sau birourile executive ale consiliilor populare, care le creează condiţii pentru îndeplinirea sarcinilor ce le revin.
Comisiile permanente rapsund de întreaga lor activitate faţă de consiliile populare care le-au ales şi le prezintă rapoarte cu privire la constatările făcute şi la propria lor activitate.

Articolul 68

Preşedintele comisiei permanente participa la şedinţele comitetului sau biroului executiv, la adunările cetăţenilor şi la şedinţele comitetelor de cetăţeni, ori de cîte ori se examinează probleme din ramura sau domeniul de activitate al comisiei.

Articolul 69

Consiliul popular poate alege, din rindul deputaţilor, comisii temporare pentru examinarea unor probleme, stabilind sarcinile şi modul de activitate pentru fiecare dintre aceste comisii.

Secţiunea a II-a
Adunările cetăţenilor

Articolul 70

În scopul participării cetăţenilor la dezbaterea principalelor probleme ale dezvoltării economico-sociale a localităţilor, se organizează adunări ale cetăţenilor.

Articolul 71

Adunările cetăţenilor îndeplinesc următoarele sarcini principale:

a) dezbat proiectul planului de dezvoltare economico-socială al unităţii administrativ-teritoriale, înainte de a fi supus spre adoptare consiliului popular, precum şi măsurile stabilite pentru realizarea planului; dezbat, de asemenea, programele de măsuri în vederea executării, la timp şi în bune condiţii a lucrărilor agricole, programele de perspectiva şi planurile anuale de creştere a animalelor în gospodăriile populaţiei, schiţele de sistematizare şi alte probleme privind dezvoltarea economico-socială a localităţilor, proiectele de hotărîri ale consiliului popular şi de alte acte normative şi fac propuneri consiliului popular sau, după caz, comitetului sau biroului executiv;

b) asculta şi dezbat rapoarte asupra activităţii desfăşurate de consiliul popular şi comitetul sau biroul execuiv;

c) asculta şi dezbat dări de seama din partea delegaţilor săteşti ai consiliului popular asupra activităţii desfăşurate de aceştia şi fac propuneri în legătură cu problemele ce urmează să fie examinate în sesiunile consiliului popular ori în şedinţele comitetului sau biroului executiv, precum şi în legătură cu organizarea şi desfăşurarea unor acţiuni cu caracter obştesc:

d) hotărăsc, potrivit legii, în probleme privind realizarea unor lucrări de interes obştesc, elaborarea schitelor de sistematizare a localităţilor, asigurarea pazei bunurilor, gospodărirea fondului silvic şi a pasunilor comunale, precum şi în alte probleme date prin lege în competenţa lor;

e) îndeplinesc alte sarcini, potrivit legii.

Articolul 72

Adunarea cetăţenilor se convoacă semestrial de comitetul sau biroul executiv al consiliului popular împreună, atunci cînd este cazul, cu organele locale ale Frontului Democraţiei şi Unităţii Socialiste. Lucrările adunării cetăţenilor sînt conduse de un prezidiu ales de adunare.

Secţiunea a III-a
Delegatul sătesc al consiliului popular

Articolul 73

Delegatul sătesc este ales, de regula, dintre deputaţii consiliului popular. În mod excepţional, la propunerea adunării cetăţenilor delegatul sătesc poate fi ales şi dintre alţi locuitori ai satului care nu au calitatea de deputat.
Delegatul sătesc al consiliului popular supune dezbaterii consiliului popular comunal, orasenesc sau munciipal, ori biroului sau comitetului execuiv al acestuia, problemele specifice vieţii social-economice a satului, propunerile făcute în adunările cetăţenilor şi orice alte propuneri în legătură cu promovarea intereselor satului şi urmăreşte, împreună cu deputaţii din acelaşi sat, aducerea la îndeplinire a hotărîrilor consiliului popular, a deciziilor biroului sau comitetului executiv şi a hotărîrilor adunării cetăţenilor.
Delegatul sătesc participa la sesiunile consiliului popular comunal, orasenesc sau municipal şi la şedinţele biroului sau comitetului executiv al acestuia, cînd se dezbat probleme care interesează satul.

Articolul 74

În îndeplinirea sarcinilor ce îi revin, delegatul sătesc al consiliului popular:

a) ia măsuri pentru cunoaşterea de către locuitorii satului a legilor, precum şi a hotărîrilor consiliului popular şi deciziilor biroului sau comitetului executiv, şi organizează, împreună cu deputaţii, aducerea la îndeplinire a acestora;

b) se preocupa de buna desfăşurare a activităţii economice şi social-culturale din cuprinsul satului; se îngrijeşte de buna organizare şi funcţionare a pazei obşteşti şi menţinerea ordinii în sat;

c) propune, cînd considera necesar, convocarea adunării cetăţenilor pentru dezbaterea ori soluţionarea unor porbleme de competenţa acesteia; sprijină organizarea şi buna desfăşurare a adunărilor cetăţenilor şi ia măsuri pentru aducerea la îndeplinire a hotărîrilor acestora;

d) urmăreşte rezolvarea, potrivit legii, a cerinţelor, reclamatiilor şi sesizarilor adresate consiliului popular şi biroului sau comitetului executiv;

e) prezintă în adunarea cetăţenilor dări de seama asupra activităţii desfăşurate.

Capitolul 6
Drepturile şi îndatoririle deputaţilor

Articolul 75

Deputaţii au dreptul şi obligaţia de a participa la întreaga activitate a consiliilor populare, de a lua parte la dezbateri şi la adoptarea hotărîrilor. Ei trebuie să desfăşoare o activitate susţinută pentru îndeplinirea mandatului ce le-a fost încredinţat, sa mobilizeze masele de cetăţeni la infaputirea, în unităţile administrativ-teritoriale, a politicii partidului sis statului.

Articolul 76

Deputaţii consiliilor populare sînt obligaţi sa ţină consfatuiri cu cetăţenii din circumscripţiile electorale în care sînt aleşi, pentru a se consulta cu ei în legătură cu problemele ce urmează să fie dezbătute în sesiuni şi cu organizarea şi desfăşurarea unor acţiuni cu caracter obştesc. De asemenea, sînt obligaţi să prezinte, cel puţin o dată la 3 luni, în adunări ale alegătorilor din circumscripţia electorală în care sînt aleşi, dări de seama privind activitatea lor şi a consiliului popular din care fac parte.

Articolul 77

Deputaţii au dreptul de a fi aleşi în comisiile permanente şi temporare, în comitetul sau biroul executiv al consiliului popular, precum şi dreptul şi obligaţia de a participa la activitatea acestora.

Articolul 78

Deputaţii au dreptul şi obligaţia:

a) să se adreseze comitetului sau biroului executiv al consiliului popular şi organelor locale de specialitate ale administraţiei de stat şi să le solicite sprijin în rezolvarea problemelor ce interesează populaţia din circumscripţiile electorale în care sînt aleşi;

b) sa pună întrebări şi sa adreseze interpelări comitetului sau biroului executiv, oricărui membru al acestuia, precum şi conducătorilor organelor locale de specialitate ale administraţiei de stat, ai unităţilor economice şi instituţiilor social-culturale subordonate consiliului popular, cu privire la activitatea acestora; cei întrebaţi sau interpelati sînt obligaţi sa răspundă în cadrul aceleiaşi sesiuni; în cazul cînd cei întrebaţi sau interpelati nu pot răspunde în aceeaşi sesiune, ei sînt obligaţi sa dea răspuns pînă la sesiunea următoare a consiliului popular;

c) sa ceara şi să obţină de la comitetul sau biroul executiv informaţiile ce le sînt necesare în vederea participării la dezbateri şi a pregătirii interpelarilor;

d) sa conducă, în circumscripţiile electorale în care sînt aleşi, activitatea comitetelor de cetăţeni;

e) sa urmărească rezolvarea cererilor, reclamatiilor, sesizarilor şi propunerilor făcute de cetăţeni, informindu-i asupra modului în care au fost soluţionate.

Articolul 79

Deputaţii îşi exercită drepturile şi îşi îndeplinesc îndatoririle pe toată durata mandatului consiliului popular în care sînt aleşi. Ei răspund în faţa alegătorilor atît pentru activitatea proprie, cît şi pentru activitatea consiliului popular. De asemenea, ei răspund faţă de consiliul popular pentru îndeplinirea sarcinilor încredinţate de acesta.
Încetarea mandatului deputatului poate avea loc, înainte de expirarea mandatului consiliului popular în care este ales, în caz de revocare, la cerere, schimbare definitivă a domiciliului sau pierdere a drepturilor electorale.

Articolul 80

În exercitarea drepturilor şi în îndeplinirea îndatoririlor sale, deputatul se bucura de protecţia legii ca şi persoanele care îndeplinesc funcţii ce implica exerciţiul autorităţii de stat.

Capitolul 7
Organele locale de specialitate ale administraţiei de stat

Articolul 81

În realizarea unitară a politicii partidului şi statului în ramurile sau domeniile financiar, agricol, ape, comercial, turism, învăţămînt, cultura şi educaţie socialistă, sănătate, munca şi ocrotire socială, pe lîngă comitetele sau birourile executive ale consiliilor populare sînt orgnizate, potrivit normelor stabilite de Consiliul de Stat, organe locale de specialitate ale administraţiei de stat.

Articolul 82

Organele locale de specialitate ale administraţiei de stat sînt subordonate consiliilor populare şi comitetelor sau birourilor executive ale acestora. De asemenea, ele sînt subordonate şi organelor locale şi centrale de specialitate.
Organele locale de specialitate ale administraţiei de stat sînt conduse, indrumate şi controlate de comitetele sau birourile executive ale consiliilor populare, în scopul aducerii la îndeplinire a hotărîrilor consiliilor populare, a deciziilor comitetelor sau birourilor executive, precum şi a hotărîrilor Camerei legilative a consiliilor populare.
Organele locale de specialitate ale administraţiei de stat acorda asistenţa comitetelor sau birourilor executive ale consiliilor populare ierarhic inferioare celor pe lîngă care sînt organizate, în vederea rezolvarii problemelor tehnice de specialitate.

Articolul 83

Ministerele şi celelalte organe centrale vor acorda comitetelor şi birourilor executive ale consiliilor populare sprijin nemijlocit în rezolvarea principalelor probleme în legătură cu dezvoltarea industriei mici, a gospodăriei comunale, a activităţii de construcţii şi sistematizare, de prestări de servicii către populaţie, aprovizionarea şi desfacere: de asemenea, le vor acorda sprijin nemijlocit în dezvoltarea ştiinţei şi învăţămîntului, ocrotirii sănătăţii, culturii şi educaţiei socialiste, în elaborarea studiilor privind dezvoltarea armonioasă, economică şi social-culturală a judeţelor, municipiilor, oraşelor şi comunelor, în valorificarea eficienta a resurselor materiale şi umane din unităţile administrativ-teritoriale, pentru creşterea continua a bunastarii materiale şi culturale a poporului.
Ministerele şi celelalte organe centrale sînt obligate sa acorde comitetelor şi birourilor executive ale consiliilor populare asistenţa în vederea rezolvarii problemelor tehnice de specialitate.
Comitetul pentru Problemele Consiliilor Populare, organ de partid şi de stat, îndrumă şi controlează activitatea consiliilor populare şi a comitetelor şi birourilor lor executive, în condiţiile legii.

Articolul 84

Ministerele şi celelalte organe centrale de stat pot transmite organelor locale de specialitate, prin comitetele executive ale consiliilor populare judeţene şi al municipiului Bucureşti, indicaţii tehnice şi de specialitate, în ramurile sau domeniile pe care le conduc.
Instrucţiunile, ordinele, regulamentele şi orice alte acte cu caracter normativ, privind activitatea locală, ale ministerelor şi celorlalte organe centrale se transmit organelor locale de stat numai după apronarea lor, potrivit legii, de către Camera legislativă a consiliilor populare.

Articolul 85

Ministerle şi celelalte organe centrale, de acord cu comitetele executive ale consiliilor populare judeţene şi al municipiului Bucureşti, întocmesc proiecte de regulamente privind funcţionarea organelor locale de specialitate ale administraţiei locale de stat, care se supun spre dezbatere şi aprobare Camerei legilative a consiliilor populare.

Articolul 86

În îndeplinirea atribuţiilor ce le revin, organele locale de specialitate ale administraţiei de stat emit dispoziţii. Dispoziţiile ilegale se anulează de consiliile populare şi de comitetele sau birourile executive ale acestora. Aceste dispoziţii pot fi suspendate de către miniştri sau ceilalţi conducatori ai organelor centrale de specialitate, care au obligaţia de a sesiza, în prealabil, cu privire la măsura suspendării, comitetului executiv al consiliului popular judeţean sau al municipiului Bucureşti. În situaţia în care apar divergenţe între comitetul executiv al consiliului popular judeţean sau al municipiului Bucureşti şi organul central de specialitate, aceste divergenţe se supun spre rezolvare Consiliului de Miniştri.
Organele locale de specialitate ale administraţiei de stat pot transmite între ele şi unităţile pe care le coordonează, precum şi între aceste unităţi, bunuri mobile aflate în administrarea lor.
De asemenea, pot transmite altor unităţi de stat bunuri mobile pînă la valoarea de 30.000 lei.

Capitolul 8
Consiliul popular al municipiului Bucureşti şi consiliile populare ale sectoarelor acestuia

Articolul 87

Consiliul popular al municipiului Bucureşti conduce şi răspunde de întreaga activitate locală de stat în municipiul Bucureşti, asigurind dezvoltarea multilaterala a acestuia corespunzător insemnatatii sale de Capitala a Republicii Socialiste România şi de principal centru politic, economic, social-cultural, artistic şi ştiinţific.

Articolul 88

Hotărîrile Consiliului popular al municipiului Bucureşti şi deciziile comitetului sau executiv şi obligatorii atît în cuprinsul municipiului Bucureşti cît şi al comunelor sale suburbane.

Articolul 89

În sectoarele municipiului Bucureşti funcţionează consiliile populare, prin care oamenii muncii exercita puterea de stat în aceste unităţi administrativ-teritoriale.

Articolul 90

Consiliul popular al municipiului Bucureşti coordonează, îndrumă şi controlează activitatea consiliilor populare ale sectoarelor şi ale comunelor suburbane, urmărind îmbunătăţirea continua a acesteia, precum şi atragerea cetăţenilor la rezolvarea treburilor de stat şi obşteşti; controlează hotărîrile consiliilor populare ale sectoarelor şi ale comunelor sale suburbane.

Articolul 91

Comitetele executive ale consiliilor populare ale sectoarelor municipiului Bucureşti şi birourile executive ale consiliilor populare ale comunelor suburbane sînt subordonate consiliilor populare care le-au ales şi Comitetului executiv al Consiliului popular al municipiului Bucureşti.
Hotărîrile consiliilor populare ale sectoarelor şi ale comunelor suburbane, precum şi deciziile comitetelor sau birourilor executive ale acestora, sînt obligatorii în sectoarele sau comunele suburbane în care sînt alese consiliile populare.

Articolul 92

Prevederile referitoare la organizarea şi funcţionarea consiliilor populare şi a comitetelor sau birourilor lor executive se aplică, în mod corespunzător, consiliilor populare ale municipiului Bucureşti şi sectoarelor acestuia, precum şi comitetelor lor executive.

Articolul 93

Consiliul popular al municipiului Bucureşti exercita, în mod corespunzător, atribuţiile prevăzute în prezenta lege pentru toate categoriile de consilii populare.

Articolul 94

Comitetul executiv al Consiliului popular al municipiului Bucureşti exercita, în mod corespunzător, atribuţiile prevăzute în prezenta lege pentru comitetele executive ale tuturor categoriilor de consilii populare
Preşedintele Comitetului executiv al Consiliului popular al municipiului Bucureşti este, în acelaşi timp, primarul general al Capitalei Republicii Socialiste România.
Preşedinţii comitetelor executive ale consiliilor populare ale sectoarelor municipiului Bucureşti sînt, în acelaşi timp, şi primării sectoarelor.

Articolul 95

Consiliile populare ale sectoarelor municipiului Bucureşti exercita, în mod corespunzător, atribuţiile prevăzute la art. 41 şi art. 42 pct. 2 lit.a) şi c).

Articolul 96

Comitetele executive ale consiliilor populare ale sectoarelor municipiului Bucureşti exercita, în mod corespunzător, atribuţiile prevăzute la art. 50, 51, 52 şi la art. 53 pct. 2.

Capitolul 9
Alte dispoziţii

Articolul 97

În cazul în care funcţiile de preşedinte, prim-vicepreşedinte şi vicepreşedinţi ai comitetului sau biroului executiv al consiliului popular au rams vacante, în mod excepţional şi cu caracter provizoriu, pot fi delegate în aceste funcţii persoane care nu au calificarea de deputat.
Delegarea se face pînă la efectuarea de noi alegeri în consiliul popular respectiv, prin decret prezidential pentru consiliul popular judeţean şi al municipiului Bucureşti şi prin decizia comitetului executiv al consiliului popular judeţean şi al municipiului Bucureşti pentru comitetele şi birourile executive ale consiliilor populare municipale, ale sectoarelor municipiului Bucureşti, orăşeneşti şi comunale.

Articolul 98

În îndeplinirea sarcinii de organizare a participării cetăţenilor la rezolvarea pe plan local a treburilor de stat şi obşteşti, comitetele executive sau, după caz, birourile executive ale consiliilor populare organizează comitete de cetăţeni pe circumscripţii electorale municipale, ale sectoarelor municipiului Bucureşti, orăşeneşti sau comunale, pe lîngă instituţii social-culturale, precum şi pentru efectuarea unor lucrări de interes obştesc.
Comitetele de cetăţeni se aleg după sesiunile de constituire a consiliilor populare pe durata mandatului acesotra; ele răspund de activitatea lor în faţa celor care i-au ales.

Articolul 99

Încadrarea, transferarea şi desfacerea contractelor de muncă ale personalului cu funcţii de conducere şi ale personalului tehnic, economic, de alta specialitate şi administrativ din aparatul propriu se fac de către comitetele sau birourile executive ale consiliilor populare.
Încadrarea, transferarea, precum şi desfacerea contractelor de muncă ale adjunctilor conducătorilor organelor locale de specialtiate ale administraţiei de stat, se fac potrivit legii, de către comitetul sau biroul executiv al consiliului popular pe lîngă care funcţionează.
Încadrarea, transferarea şi desfacerea contractelor de muncă ale personalului tehnic, economic, de alta specialitate şi administrativ din cadrul organelor locale de specialitate ale administraţiei de stat se fac de către organele de conducere colectivă sau, după caz, de către conducător, potrivit competentei acestora.
Comitetele executive ale consiliilor populare judeţene şi al municipiului Bucureşti pot stabili ca preşedinţii, prim-vicepresdintii, şi secretarii acestora, în compartimentele de activitate pe care le coordonează, prin dispoziţii, sa încadreze în munca, sa transfere, sa sanctioneze disciplinar şi sa desfaca contractul de muncă personalului prevăzut la alin. 1 şi 2.
Birourile permanente ale comitetelor executive ale consiliilor populare judeţene şi al municipiului Bucureşti rezolva contestaţiile: împotriva măsurilor luate în condiţiile disciplinare dispuse de conducătorii organelor locale de specialitate ale administraţiei de stat, ai unităţilor economice şi instituţiilor social-culturale subordonate judeţului, precum şi împotriva sancţiunilor disciplinare dispuse de comitetele sau birourile executive ale consiliilor populare ierarhic inferioare care, potrivit Codului muncii sau altor dispoziţii ale legii, nu au fost date în competenţa judecătoriei ori a altor organe.

Articolul 100

Comitetele executive ale consiliilor populare judeţene şi al municipiului Bucureşti vor emite regulamente de funcţionare pentru aparatul propriu, precum şi pentru aparatul comitetelor şi birourilor executive ierarhic inferioare.

ULTIMA EDIȚIE A FESTIVALULUI NAȚIONAL „CÂNTAREA ROMÂNIEI”

Ultima ediție a Festivalului national „Cântarea României”, 22 iunie 1989, stadionul 23 August, București. Credit: Agerpres, autor Viorel Lazarescu.

CUM S-A „NĂSCUT” SI CE ERA CÂNTAREA ROMÂNIEI

Ideea debutează in cadrul Plenarei Comitetului Central din 3 noiembrie 1976, care decide organizarea unui festival dedicat sărbătoririi a 100 de ani de independență a României.

In plus, această amplă acțiune trebuie realizată neapărat (după cum reiese din actul constitutiv) conform noilor directive, in scopul ”educării oamenilor, a tinerei generații, în spiritul dragostei față de muncă, al devotamentului față de patrie și partid, față de cauza comunismului.”

Inventat de efervescenta creatoare care caracteriza, după cum bine știm, Epoca de Aur, numitul festival nu era doar un alt mega-eveniment inutil, consumator de bugete și resurse de diferite feluri.

”Cântarea României” – explica, la acea data, organul CC al PCR, respectiv „Scânteia” – „e o curgere de apă ce nu cunoaște sfârșit, izvorând de sub munte, care înaintează către câmpie, când în cascade, tumultuoasă și înspumată, când în lunecare lină”.

steagul „Cântarea României” 

ULTIMA EDIȚIE A FESTIVALULUI, IN PRESA VREMII

Ultima ediție a Festivalului National „Cântarea României” (a șaptea la număr), a încheiat apoteotic, in vara anului 1989, seria de spectacole omagiale dedicate Partidului Comunist Român (PCR) și, mai ales, conducătorului iubit.

Pionierii și alți participanți la grandioasa desfășurare de forțe de pe stadionul „23 August”, atingând culmea perfecțiunii, au format cu maxima precizie, din propriile trupuri (secondați de cei aflați in tribune, a căror contribuție a presupus ridicarea sincronizata de cartonase colorate), tablouri uriașe (diverse reprezentări grafice și mesaje), comunicând vizual lozinci impresionante, precum:

• EPOCA NICOLAE CEAUSESCU (mesaj însoțit de tabloul lui Nicolae Ceausescu)
• EPOCA DE AUR
• EPOCA DE GLORII
• DIN INIMA CINSTIRE, IUBIȚI CONDUCĂTORI (cu portretele lui Nicolae si Elena Ceaușescu)
• PCR
• OMAGIU PARTIDULUI (inclusiv sigla PCR cu secera și ciocanul, pentru eliminarea oricărei confuzii)
• TOT ÎNAINTE
• ROMANIA, CEAUSESCU, PACE
• VREM PACE PE PĂMÂNT

Ultima ediție a Festivalului national „Cântarea României”, 22 iunie 1989, stadionul 23 August, București. Credit: Agerpres, autor Viorel Lazarescu.

Cu aceasta deosebita ocazie, Boris Buzilă, de la România liberă,  realizează o sinteză însuflețită a fenomenului.

„Milioane de români, oameni de toate categoriile sociale, profesionale și de vârstă și îndeosebi tineri” au participat „la activitatea de creație materială și spirituală și, implicit, la ridicarea pe o treaptă superioară a nivelului de cultură generală”.

Amatori aparținând colectivelor artistice din căminele culturale, din cluburile sindicale, din cercurile de tinere, armată, cooperație meșteșugărească sunt, cu toții, angrenați în faza superioară a acestei competiții.

Festivalul a parcurs până la această dată două etape, cea de masă și cea județeană – iar acum se declanșează ultima fază, cea republicană, care se va desfășura până la începutul lunii iulie (din 19 mai până pe 6 iulie1989) -, „în lumina tezelor și orientărilor cuprinse în Expunerea lui Ceaușescu la Plenara din 28-30 noiembrie 1988„, etapa județeană fiind „un bun prilej de intensificare a manifestărilor politico-educative și cultural artistice„.

In fond, toată aceasta implicare la nivelul întregii țări (in „lumina” mai sus menționată) este perfect firească, pentru că, deși se numea „Cântarea Românie”, festivalul era, in esență, „Cântarea lui Ceaușescu”.

„IN SPIRITUL CONCEPȚIEI REVOLUȚIONARE A PARTIDULUI”

Reprezentanții sistemului educativ local au acționat tot mai unitar, sub atenta îndrumare a organelor și organizațiilor de partid, astfel că Festivalul a ajuns să corespundă „într-o tot mai mare măsură necesităților de educare a maselor, a tineretului, în spiritul concepției revoluționare a partidului, asigurând tuturor activităților și spectacolelor un pronunțat caracter militant, novator, angajant în scopul lărgirii orizontului de cunoaște al maselor, de înarmare cu cele mai noi cuceriri ale științei și tehnicii, de participare activă și conștientă a acestora la înfăptuirea sarcinilor economico-sociale în plan teritorial”.

SĂLI PLINE „PÂNĂ LA REFUZ”

Etapa județeană a fost organizată în peste 400 de centre din țară (în orașe, municipii, stațiuni balneoclimaterice), în fața unui public „entuziasmat”, care a umplut sălile „până la refuz”.

Aflam, totodată, că repertoriul participanților s-a înnoit, pentru că unele formații se cam plafonaseră, venind mereu cu aceleași piese, de la o ediție la alta a Festivalului.

„Au fost puse la dispoziție […] noi cântece patriotice și revoluționare; noi piese de teatru și versuri cu mesaj patriotic, militant, umanist” interpretate de „formații teatrale și colective de montaje literar-muzicale, de brigăzi artistice, de teatre populare și muncitorești, cat și de alte genuri de formații.”

VIGILENTĂ CRESCUTĂ

Pe de altă parte a crescut și vigilența comitetelor județene de cultură și educație socialistă pentru asimilarea folclorului muzical și coregrafic, a tradițiilor și obiceiurilor populare „susceptibile să fie integrate în cultura populară contemporană.”

Au mai existat, desigur, și carențe, unele formații abătându-se de la indicațiile comitetelor de partid și de cultură, prezentând folclor „fals, denaturat”, însa au fost depistate la timp și înlăturate din concurs.

„MODALITĂȚI MENITE SA POTENȚEZE LA MODUL OPTIM CAPACITATEA CREATOARE”

Concursul s-a desfășurat pe genuri artistice – muzică corală, de cameră, operă și operetă; teatru; brigăzi artistice, satiră și umor, estradă, muzică ușoară; coregrafie; muzică populară, fanfară; filme – in sase zone geografice ale patriei.

Artele plastice (arta plastică, populară, fotografică) sunt și ele parte a concursurilor și lucrările laureate vor fi selecționate în București în perioada iunie-iulie.

Dar iată, Festivalul Cântarea României premiază și creativitatea tehnico-științifică, motiv pentru care vor fi organizate expoziții republicane pe ramuri și domenii ale economiei „în centrele reprezentative ale ramurii respective.” In acest sens, la finalul etapei, se organizează la București, „Săptămâna științei și tehnicii românești” cuprinzând și „Salonul național al creației științifice și tehnice.”

Pe tot parcursul său, Festivalul a promovat „modalități menite să potențeze la modul optim capacitatea creatoare a maselor, iar în ce privește activitățile cultural-educative un repertoriu cu pronunțat mesaj patriotic, revoluționar, lucrări literar-artistice inspirate din actualitatea socialistă, din istoria patriei, din marile înfăptuiri ale acestor ani.” – spune Buzilă.

„EXPRESIE A GENIULUI CREATOR AL POPORULUI ROMÂN”

Notabil este și faptul ca „ediția din 1989 este dedicată momentului 23 August 1944 și, se speră, că aceasta „ va răspunde cum se cuvine înaltei meniri a Festivalului ca expresie a geniului creator al poporului, a hotărârii sale de a îmbina munca de edificare socialistă a patriei cu știința, cultura, arta.” – menționează gazetarul Buzilă.

---

---

Citește și:

• ULTIMUL 1 MAI AL FAMILIEI CEAUSESCU – 1 mai 1989

---