Arhive etichetă: Mihai Cruceanu

EROI AI MUNCII SOCIALISTE: Mihai CRUCEANU

Galerie

Publicat pe de

Decorat în 1946 de către fostul suveran Mihai cu ordinul “Meritul Cultural” în grad de Cavaler I (Decretul nr. 2790 din 16 sept. 1946); Erou al Muncii Socialiste și medalia de aur Secera și Ciocanul (1971) „pentru activitate îndelungată în mișcarea muncitorească și merite deosebite în opera de construire a socialismului în patria noastră” Continuă lectura →

„AJUTORUL ROȘU”

Publicat pe de
Răspunde

MOPR (1922-1947) – Mejdunarodnaia Organizatia pomosci bor-tam revoliutii, respectiv Organizația Internationala pentru Ajutorarea Luptătorilor pentru Revoluție („Ajutorul rosu International”), era o structură pilotată şi finanțată de Internaţionala a III-a.1

ISTORIC

Dupa ce bolșevicii conduși de Vladimir Ilici Lenin au preluat conducerea Rusiei, următorul obiectiv a fost internaționalizarea „revoluției” (conform ideologiei marxiste, idealul socialismului fiind crearea unei republici mondiale a muncitorilor și țăranilor).

Deoarece comunismul s-a impus cu forța in Rusia, urmare a unui sângeros război civil sponsorizat de diverse organizații, Lenin, confruntat și cu un real impas financiar, a renunțat la idea internaționalizării comunismului. Totuși, prin intermediul Cominternului, militanții comuniști erau controlați de la Moscova, primind instrucțiuni despre cum trebuiau sabotate guvernele statelor democratice europene.

Cominternul a elaborat modalități variate de organizare a comuniștilor la nivel national. Cele mai semnificative au fost organizațiile care vizau ajutorarea muncitorilor cu dificultăți materiale, cu profil declarat umanitar, cuma fost, de exemplu, Ajutorul Rosu2.

M.O.P.R.

Creat in 1922, după Congresul al IV-lea al Cominternului, organizat în noiembrie-decembrie 1922, la Moscova; Ajutorul Roșu Internațional (MOPR) se va extinde, prin înființarea unor secții externe, conform deciziei luate la  Prima  Plenară  a  Comitetului  Central  (C.C. al MOPR), din iunie 1923, când s-a recomandat formarea de filiale ale Ajutorului Roșu, cu precădere în țările „supuse «terorii albe»”. Prima conferință internațională a avut loc la Moscova, în iulie 1924, odată cu Congresul al V-lea al Cominternului.

Ajutorul Roșu Internațional (organizație asemănătoare Crucii Roșii), avea ca scop  declarat sprijinirea deținuților politici (aflați in închisoare din cauza apartenenței lor comuniste) și a familiilor lor, cu bani și bunuri, pe toată perioada detenției2, oferind totodată și asistență  juridică celor acuzați 3. Sumele alocate includeau, pe lângă aceste cheltuieli, și anumite „remunerații”, deși istoriografia din perioada  comunistă a ocolit faptul că activiștii comuniști erau recompensați, evitând astfel să admită că înregimentarea în slujba ‘cauzei’ avea, de multe ori, și o motivație financiară.

Secţia română a Ajutorului Roşu Internaţional a fost creată în toamna lui 1924, urmare a deciziei luate de C.C. al PCdR ales la Congresul al III-lea în prima ședință, din 23 august 1924, ținută la Viena. Cu aceasta ocazie, s-a hotărât și dizolvarea Comitetului Central de Ajutorare, un «strămoş» al MOPR român, înființat în 1922, care servise acelorași scopuri în perioada legală a Partidului (Feneşan, 2011: 33). Contextul politic nefavorabil PCdR din cursul anului 1924, respectiv scoaterea din legalitate a Partidului, a dovedit ca foarte utilă apariția unei structuri mai bine coagulate.

Diferența majora dintre Ajutorul Rosu și alte organizații de ajutorare ale vremii, era aceea ca MOPR urma sa aibă un Comitet Central, comitete regionale, raionale și locale, dar și membri permanenți care trebuiau sa cunoască statutul organizației și sa plătească cotizații lunare. O parte din fondurile strânse in tara erau cedate Ajutorului Rosu International. La rândul sau, organizația internaționala urma sa susțină financiar și moral organizațiile naționale.

„In Bucuresti este un Comitet Central al Ajutorului Rosu, format din trei membri. Secretarul organizatiei este numit de Comitetul Central al partidului si este platit de organizatie. Sunt doua secretariate regionale, in Basarabia si in Transilvania” – Biroul Balcanic al Ajutorului Rosu, 1923

PCdR se finanța atât din surse externe, cât și din fonduri proprii. Unele sume se mai atrăgeau din abonamente făcute la ziarele partidului sau la cele care făceau servicii comuniștilor, oferindu-se drept tribună legală. În perioada legală, partidul a mai dobândit bani și din cotizațiile plătite de membri.

Din exterior, banii veneau pe două căi: pe de o parte, pentru bugetul propriu-zis al Partidului; pe de altă parte – fondurile trimise de Ajutorul Roșu Internațional (MOPR), filialei sale din România. MOPR, fiind, de facto, condusă și finanțată de Internaționala a III-a, sursa fondurilor era, evident, aceeași.

ILEGALITATEA

După 1924, când PCdR este scos înafara legii4, iar cotizația PCdR este înlocuită, informal, cu donațiile către Ajutorul Roşu plătite mai cu seamă de simpatizanți, dar și de membri, prioritar de membrii sindicatelor controlate de comuniști. Curând, și Ajutorul Rosu a împărtășit aceeași soarta: devenind ilegala, organizația a fost nevoita sa introducă modificări in structura sa. In decembrie 1924, numeroși activiști din București, dar și din provincie au fost arestați.

Desi Komintern-ul a recomandat găsirea unei soluții de a legaliza Ajutorul Roşu, pentru a putea în acest fel să se colecteze bani de la lucrători în mod organizat (Feneşan, 2011: 925), organizația a rămas ilegala.

In compensație, s-a înființat un Comitet Central de Ajutorare legal, care activa pe lângă sindicate – din acest motiv, in 1925, s-a urmărit lărgirea bazei organizatorice ilegale a organizației și mutarea centrului de greutate in mediul muncitoresc.

Primul secretar al Ajutorului Roșu (in functia de lider al Comisiei Centrale a Ajutorului Rosu cu sediul la Bucuresti) a fost Gheorghe M. Vasilescu-Vasia. Vechi socialist de la Călăraşi, la un moment dat politica Internaționalei a II-a socialistă i s-a părut insuficient de percutantă în raport cu nevoile reale ale societății româneşti, motiv pentru care adera la aripa stângă a Partidului Socialist din Vechiul Regat, pe structura căruia avea să se articuleze, în 1921, PCdR.

Al doilea membru al C.C. al MOPR a fost Ştefan Foriş, ajutat de Paula Dik-Mendelovici. Când Vasea-Vasilescu a părăsit partidul şi MOPR, în primăvara anului 1925, în locul lui a fost numit Ştefan Foriş. Ulterior, au mai răspuns: Constantin Agiu, Elena Filipovici, Maria Fiser, Foris Loty, Alexandru Dobrogeanu-Gherea, Vasile Luca, Mihai Roller s.a. Deoarece Partidul Comunist din Romania detașa membri din rândurile sale către nou-înființata organizație, mai toate persoanele care au activat in Ajutorul Rosu s-au aflat initial și pe listele comuniștilor.

O constanta a politicii Ajutorului Rosu, începând din 1925, a fost întrepătrunderea activităților legale cu cele ilegale. In anii 1926-1930 s-au înființat pe lângă sindicate din Romania mai multe comitete legale de ajutorare, dar toate care au activat in aceasta perioada (unele chiar pana in 1940), au depins organizatoric de Ajutorul Rosu, care a continuat sa existe in ilegalitate.

Interdependenta dintre Ajutorul Rosu, organizație ilegala, și comitetele legale din fabrici este menționata chiar in documentele organizației: „Ele (organizațiile legale) îndeplinesc sarcinile parțiale ale organizației, dar nu trebuie sa devina niște organe independente, nici paralele cu MOPR”

Intr-un document al Ajutorului Rosu se afirma, in decembrie 1925, ca „in Regat, la aproape toate comisiile sindicale locale existau deja organizații legale MOPR in forma de comitete de sprijin„.

O contribuție importanta la fondurile Ajutorului Rosu au adus-o chiar deținuții politici. Multi dintre ei, renegați de familii, munceau in detenție pentru a se întreține, având in vedere ca autoritățile au permis condamnaților comuniști sa organizeze ateliere in închisori. Aceștia lucrau obiecte artizanale, care erau apoi scoase la licitație. Surplusul de bani era donat organizațiilor comuniste de într-ajutorare sau luau drumul Moscovei pentru finanțarea Comintern-ului.

FRACȚIONISMUL IN ORGANIZAȚIE. In 1929 izbucnesc lupte fractioniste in cadrul Partidului Comunist din Romania, iar efectele se răsfrâng și asupra Ajutorului Rosu. Conducerea Ajutorului Rosu se divizează: se crează un nou Comitet Central al Ajutorului Rosu, care a luat hotărârea dizolvării celui vechi. A urmat o perioada tulbure in activitatea Ajutorului Rosu. Au ființat in același timp doua conduceri paralele, care își țineau propriile ședințe. Astfel, in rândul organizațiilor locale a domnit confuzia si acest lucru s-a propagat si la nivelul rezultatelor acțiunilor lor.

REALIZARI. Dintr-un document intern al Ajutorului Rosu rezulta ca in luna ianuarie 1925 s-au cheltuit 535.000 lei, in condițiile in care existau 580 de deținuți politici. Dintr-un alt document din decembrie 1925 reiese ca norma de ajutor de 750 lei lunar a existat in tot cursul anului 1925. Ca urmare a evenimentelor de la Lupeni, acțiunile Ajutorului Rosu se intensifica. In București, se înființează un comitet de ajutorare special, coordonat de Alexandru Dobrogeanu-Gherea, alături de alți membri importanți din organizație, care colectează 80.000 lei, bani împărțiți ulterior familiilor muncitorilor participanți la evenimente. La aceasta acțiune a participat și Ajutorul Rosu International, care a trimis in Romania aproximativ 100.000 lei.

PLATA AVOCAȚILOR. Ajutorul Rosu a popularizat intens situația celor 82 de deținuți politici aflați la Doftana. Comitetul Central al Ajutorului Rosu a trimis circulare in tara pentru a înființarea unor comitete de acțiune in fabrici, care sa ceara îmbunatățirea situației muncitorilor. In același timp, se punea problema avocaților care apărau deținuții politici in instanta. Din primele documente ale Ajutorului Rosu rezulta ca a existat un birou juridic compus din M. Cruceanu, C. Paraschivescu si Eliad Romanul.

Sumele plătite avocaților erau destul de mari. Astfel, doar in perioada ianuarie-martie 1925 au fost cheltuiți pe avocați 100.000 lei, si au existat cazuri in care au fost aduși inclusiv avocați străini. Apararea militanților comuniști era legata si de încercarea (eșuată) a comuniștilor de a legaliza Partidul Comunist,

O data cu venirea la putere in Germania a lui Hitler (1933), Ajutorul Rosu a primit noi sarcini. Discursul antifascist era tot mai des întâlnit – adoptat tot la presiunea Ajutorului Rosu International, acțiunile fiind coordonate de comitetul antifascist francez condus de Henry Barbusse.

(carte poştală) în limba franceză, tipărit de Ajutorul Roșu Internațional, cu portretele lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, Chivu Stoica, Gheorghe Vasilichi, Dumitru Popa,Gheorghe Petrescu, Constantin Doncea (1934)

1. Neoficial, MOPR a fost o organizație prin care URSS subvenționa, de fpat, mișcarea comunista europeana. Astfel, Moscova întreținea legătura cu partidele comuniste „naționale” și controla fidelitatea tovarășilor europeni. MOPR a fost implicata într-o serie de activității agitatorii și de propaganda, inclusiv in afara Basarabiei. Publicațiile ei, printre care și bilunarul Basarabia roșie, deplângeau asprimea regimului romanesc si-i incurajau pe țăranii basarabeni sa se ridice și sa li se alăture muncitorilor din Uniunea Sovietica într-un singur stat proletar: ‘Sa-și ia invadatorii romani mâinile de pe Basarabia!‘

2. La acea data existau si alte organisme cu scopuri similare: Crucea Rosie Socialista, Comitetul de Ajutorare de pe langa Comisia Generala a Sindicatelor, Cercurile femeilor muncitoare sau Prietenii naturii. Prin aceste organizații, sovieticii doreau sa controleze toate partidele comuniste europene.

3. In intenția de a interzice activitățile comuniștilor, s-au mai dat doua ordonanțe: Ordonanța  nr. 1  a  Corpului II Armată,  din  5  aprilie  1924  («Adevărul»,  nr. 12420, din 25  iulie 1924)  și Ordonanța nr. 2 a aceleiași  instanțe  din  23  iulie 1924  («Universul», nr. 167 din 26  iulie 1924) – care însa au fost contestate în instanță de avocații Partidului Comunist, aceștia ridicând excepția de incompetență (Conform Constituției  din  1923, Parlamentul  era  unica  autoritatea legislativă  a  țării,  prin  emiterea  celor  două  ordonanțe Consiliul  de Război  substituindu-se  puterii legiuitoare  legitime). Astfel, justiția  a  făcut un pas  înapoi, anulând  cele două ordonanțe  și,  implicit,  efectele produse de acestea, ceea ce s-a soldat cu eliberarea din arest a persoanelor culpabile de fapte ce cădeau sub incidența respectivelor acte.

4. Doua decenii, pana in august 1944, PCdR a rămas in ilegalitate având cel mult 2.000 de membri (in timpul celui de al doilea război mondial, număra mai putin de 1.000 de membri). Dintre acestia, potrivit unor date din 1930, romanii ar fi reprezentat 23% din membri, maghiarii – 26%, evreii – 18%, rusii, ucrainenii – 10%, iar bulgarii – 10%.

surse: Arhivele Naționale Istorice Centrale, Colecția Dosare de partid ale membrilor de partid cu stagiu din ilegalitate care au încetat din viață (Colecția 53), dosar A/113, f. 3.Feneşan, Costin (2011), Sub steag străin. Comuniștii din Partidul Comunist din România în arhiva Kominternului (1919-1924), București, Editura Enciclopedică.Rădulescu Motru, Constantin (1938), Psihologia poporului român, în Dimtrie Gusti (coord.), Enciclopedia României, Vol. I: Statul, București, Imprimeriile Naționale.

COMUNIȘTII ROMÂNIEI

Publicat pe de
Răspunde

A | B | C | D | E | F | G | H | I | J | K | L | M | N | O | P | R | S | Ș | T | Ţ | U | V | W | Z |

A

B

C

D

E

  • EDELSTEIN, H. Samy
  • EFRAIM, Rudolf
  • EIDLITZ, Zoltan
  • ELINESCU, E. Eugen (n. David EBERVAIN)
  • ENESCU, H. Etty
  • ENESCU, Stela
  • EŞANU, M. Sabina (n. LÖBELSOHN)

F

  • FARCHI, Avram (n. Abraham FARCHY)
  • FARLADANSCHI, Iacob
  • FAUR, Simon (n. FECHNER)
  • FĂINARU, Harry (n. Hersch FEINER)
  • FELDMAN, S. Bercu
  • FELLER, M. Ilie
  • FELNER, V. Alfred
  • FELIX, H. Ida (în acte: Idaşe Sobla FELICS)
  • FETCU, Alice
  • FILDERMAN, Leopold S.
  • FINCHELSTAIN, M. Ghizela
  • FIS(C)HERMAN, Ivan Kain
  • FISCHLER, I. Marcel
  • FIŞLER, David
  • FITZNER, I. Ladislau
  • FLACHS, A. Sami
  • FLORESCU, Emanoil (n. BRAUNSTEIN)
  • FLORESCU, Gheorghe
  • FLORESCU, Mihail (n. Iancu Frenkel IACOBI)
  • FOCŞENEANU, Lazăr
  • FONEA, Max
  • FORIŞ, Lotty (fosta soţie a liderului ilegalist Ştefan Foriş)
  • FORIS Stefan
  • FRANCHE, Maria
  • FREIER, I. Bernard
  • FRUNZĂ, Vasile (n. Isac Aronovici FRUC(H)TMAN)

G

H

  • HABER, B. Ivanier Ştrul
  • HARAP, Adalbert (n. Adalbert CHARAP)
  • HARTSTEIN, Emil
  • HÂRLĂOANU, Alfred
  • HEIMER, Samoil (Leon)
  • HERER, G. Wolf
  • HERTSTEIN, Dan
  • HILLARD, Raul
  • HINŢESCU, Moriţ
  • HIRSCH, Emil
  • HIRSCH, Simion
  • HODOŞ, Nicolae
  • HOROVITZ, Alice
  • HOROVITZ, D. Erica
  • HUCK, Teodor

I

  • IACOB, Adam (n. FEUERŞTEIN)
  • IACOB, F. Alexandru (n. Șandor JAKAB)
  • IACOB, Ștefan
  • IACOBOVICI, B. Andrei
  • IACOBOVICI, B. Eugen (n. Ernö, după alte surse Jenö, JAKOBOVICS)
  • IANCU, David
  • IANCU, Moscu
  • IANOVICI, S. Adalbert
  • IEŞANU, A. Saul
  • IJACU, Septimiu (n. IZSAK)
  • ILIESCU, Ion (n. 3 martie 1930) – fost președinte al României
  • IOANID, Paul (n. Paul LEIBOVICI)
  • IORDAN, Iorgu – lingvist (n. 29 septembrie (s.v. 11 octombrie) 1888 – d. 20 septembrie 1986)
  • IOSIF, Petre (n. Leon BRAUCHFELD)
  • IROSCH, L. Susana
  • ISAC, Marcus
  • ISCOVICI, Paul

J

  • JOIL, Raul
  • JORA Mihail

K

  • KAHAN, A.U. Dorina
  • KAMENITZER, A. Soly
  • KAPPEL, B. Ernst-Samuel
  • KATZ, S. Mauriciu
  • KAUFMAN, A. Marcel
  • KELLNER, M. Paul
  • KENDI, Ştefan (n. KOHN)
  • KESSLER, Ianoş Mozes
  • KLEIN, I. Odon
  • KLEPER, Symondi
  • KOHN, Hillel
  • KOLISCHER, Harry
  • KORN, I. Nahman
  • KORN, A. Paula
  • KORNIS, Geza
  • KOVACS, Eugen (n. IZSAK)
  • KRAKAUER, Charlota
  • KREINDLER, I. Artur
  • KREINDLER, Arthur
  • KREINDLER, Heinrich

L

  • LAKSER, D. Maier
  • LANDAUER, E. Ionel
  • LAZAROVICI, Ilie
  • LĂZĂREANU, Alexandru
  • LĂZĂRESCU, Andrei (n. Aşer LAZAROVICI)
  • LĂZĂRESCU, Lidia (n. Liza LAZAROVICI)
  • LĂZĂRESCU, N. (n. Burah Lazarovici)
  • LEIBOVICI, Luş
  • LEIBOVICI, A. Rosine
  • LEIBOVICI, A. Vili
  • LEIBOVICI-ŞERBAN, H. (n. Herşcu LEIBOVICI)
  • LEINWAND, I. Maier Zadok
  • LERNER, Otto
  • LEVIN, Mişa
  • LEVY, Robert
  • LIEBLICH, Sandu
  • LITEANU, I. Nicolae (n. Nathan LEIBOVICI)
  • LITEANU, Sima
  • LIVEANU, Villi
  • LONCEAR, Carol
  • LUCA, Elisabeta (n. Betty BIRMAN)
  • LUCA Vasile (László LUKA) (8 iunie 1898 – d. 27 iulie 1963)
  • LUCHIAN, Paul (n. Mendel LEIBOVICI)
  • LUNGU, Ana (n. Anna WEXLER)
  • LUNGU, S. Ivan (n. LANG)
  • LUNGU, Ştefan (n. LANG)
  • LUPU, Marin A. (n. Marcel WOLFOWITZ)
  • LUPU, Petre (n. Lupu PRESSMAN)
  • LUPU, Nesia (n. Nesia RABINOVICI)
  • LUSTIG, Carol Emil

M

  • MACOVESCU, Tereza (n. Teri UNGAR)
  • MAICU, Horia (n. Haim GOLDSTEIN)
  • MAIMON, A. Iosif
  • MAIOREANU, Coloman
  • MANASSE, Micaela
  • MANDEL, S. Osias
  • MANEA, Anton (n. Solomon MENDELSOHN)
  • MANOLE, Ofelia (n. ZEITMAN)
  • MANOLESCU, Eduard
  • MANOLIU, Nicolae (n. MANDEL)
  • MANTZ, Nicolae
  • MARCOVICI, Leizer
  • MARCOVICI, S. Lionel
  • MARCUS, L. Marcel
  • MARK, S. Horaţiu
  • MAURER, Mihail Emil
  • MAURER Ion-Gheorghe
  • MAYER, E. Victoria
  • MAYO, Mihail
  • MĂNESCU, Corneliu
  • MĂNESCU, Ella (n. Ella DIAMANTSTEIN)
  • MĂNESCU, Manea
  • MĂNESCU, Radu (n. Henri-Radu MINTZER)
  • MELINESCU, Ilca (n. Ilka SPITZER, căs. WASSERMAN)
  • MENDEL, Alexandru
  • MENDEL, Eugen (n. Egon Mendel)
  • MENINGHER, N. Elias-Froim
  • METCH, Z.
  • MEZINCESCU, D. Eduard (n. Eduard MESINGER)
  • MEZINCESCU, Florica (soția lui Eduard Mezincescu, apoi a lui Matei Socor)
  • MICU-CHIVU, Ecaterina (n. KLEIN)
  • MIHĂILEANU, Petre (n. HERŞCOVICI)
  • MILETINEANU, Ion(el) – văr primar al amantei regale Elena Wolf-Lupescu;
  • MINDIRIGIU, Lupu
  • MINEA, Stan
  • MIRONESCU, Solange
  • MOGHIOROŞ Alexandru (BALOGH, Joszef) (23 octombrie 1911 – 1 octombrie 1969)
  • MOGHIOROŞ Stela (Ester RADOŞOVEŢKAIA) (3 septembrie 1909 – 12 iulie 1990)
  • MOISESCU, Anton
  • MOISESCU, Ilie
  • MOISESCU, Leon
  • MOISESCU; Viorica – soţia lui Anton Moisescu
  • MOLDVAI, S. Emil
  • MOLHO, Salvador
  • MOLHO MORARU, Florentina
  • MONDA, P. Emil (n. MOSCOVICI, fratele publicistului Virgiliu Monda şi nepot de unchi al lui Alexandru Toma)
  • MORARU, W. Eugen
  • MORARU, Nicolae (n. Iulea ŞAFRAN)
  • MOROSANU, Dumitru
  • MOSCU, Adalbert
  • MÜHLSTEIN – şeful contenciosului Băncii SovRom

N

  • NACHTIGAL, Alfons
  • NAŞ, Leon (n. Leon LITMAN)
  • NAUM, Ana (nume de cod în perioada ilegalismului: Nuţu Fuxman, soţia lui Belu Zilber)
  • NAUM, Roza (soţia generalului Grigore Naum)
  • NĂDEJDE, Erwin Costin
  • NICOLSCHI, Vanda, (n. Şeila AVERBRUCH)
  • NICULESCU-MIZIL Paul (n. 10 dec. 1923) Membru al C.C. al P.M.R./P.C.R.
  • NICULI, Ion
  • NISTOR, Alexandru (n. NEUMANN)
  • NOVAC, C. Mauriciu

O

  • OBEDEANU, Haralambie (n. Harry LAZAROVICI)
  • OERIU, Elena – soţia lui Simion Oeriu
  • OERIU, Simion (n. Simon SCHÄFER)
  • OIŞTEANU, Mihail (n. Mişa OIGENSTEIN) – fratele mai mic al lui Leonte Răutu
  • OLARU, Tudor (Iosif GERBER)
  • OPRESCU, Mihai(l) (M. SORAR)
  • OPRIŞAN, Mircea
  • ORBAN, Tamara Mira
  • ORENSTEIN, Ernestina

P

  • PANAITESCU, Horia (n. Har(r)y WITZLING)
  • PANĂ, Antoaneta (f. LUPU, n. BURAH) – soția lui Gheorghe Pană
  • PANŢER, Leon
  • PAS Ion (Calman Schritter)
  • PATILINEȚ Vasile (21 decembrie 1923 – 1986)
  • PATRICHE, Eugen
  • PAUKER, Ana (n. Hanna Kaufman Rabinsohn) (13 decembrie 1893 –  14 iunie 1960)
  • PAUKER, Marcel
  • PAVEL, Dan (n. DAVIDOVITS)
  • PĂSCULESCU, Elena (n. Tescovici) – sora lui Teohari Georgescu;
  • PĂTRAŞCU, Andrei (n. Andrei LÖB)
  • PĂTRĂŞCANU, Elena (n. Hertha SCHWAMMEN) – soția lui Lucrețiu Pătrășcanu
  • PĂTRĂŞCANU, Lucrețiu (n. 4 noiembrie 1900, Bacău – d. prin executare, 17 aprilie 1954, Închisoarea Jilava, București)
  • PĂUNESCU, Adrian – poet
  • PELŢAN, H. Marton
  • PETRAN, Iosif (n. Iosif POCLER)
  • PETRESCU, Adela (n. Raşela) – soția lui Gheorghe (alias Gogu) Petrescu, fratele Elenei Ceaușescu; decorată în 1964 cu ordinul “Steaua R.P.R.” cls. V-a; încă în viaţă în 1990, după unele surse emigrată în Israel, după altele decedată în București;
  • PETRESCU, Alfred V. – evreu originar din Basarabia, după 1944 procuror la Parchetul Tribunalului Ilfov, însărcinat aducerea la îndeplinire a sentințelor în simulacrul “Marele proces al trădării naționale”
  • PILIUTA, Constantin – pictor
  • PICALSCHI, Alfons
  • PINCAS, A. Hary – la începutul anilor ‟60 funcționar în Comitetul de Stat al Planificării; decorat cu ordinul Muncii clasa a III-a prin Decretul nr. 423 din 15 iul. 1963;
  • PINSLER, M. – numit în decembrie 1948 membru al comisiei Ministerului Sănătății pentru lichidarea restanțelor și repartizarea dentiștilor (Bărbulescu et al. 2009: 184-5);
  • PIRVULESCU, Constantin
  • PODOLEANU, Jack (n. Ițic MENDELOVICI)
  • POENARU, I. Albertina
  • POPPER, Marcel Maximilian
  • PREOTEASA, Ecaterina (n. FEHER)
  • PREOTEASA Grigore
  • PRUTEANU, Paul (n. Pinchas Solomonovici)

R

  • RAB, I. Ioan (n. Ivan RAB, după alte surse Janoş Rab) (1904-1973) – general, cumnatul lui Leonte Răutu (soţia sa, Eva, n. Oigenstein, era sora lui Leonte Răutu),
  • RAB, I. Maria (1915-1976) – sora lui Ioan Rab şi cumnata lui Leonte Răutu
  • RABINOVICI, S. Pinhas
  • RACHMISTRIUC, B. Alexandru
  • RADIAN, Liana
  • RADO, M. Alexandru
  • RADOŞOVEŢCAIA, G(h)ita – sora Stelei Moghioroș
  • RANGHEŢ Iosif (Jozsef RANGECZ, 7 octombrie 1904 – 1 septembrie.1952)
  • RANGHEŢ, Sanda (n. Sandala VEINBERG) – soția lui Iosif Rangheț
  • RĂCEANU, Ileana (n. Ilon(k)a PAPP)
  • RĂDĂCEANU, Lotar
  • RĂDULESCU, Dorina (n. RUDICH)
  • RÂPEANU Valeriu – Membru supleant al C.C. al P.C.R.
  • RĂUTU, Iacob
  • RĂUTU, Leonte (n. OIGENSTEIN) (28 februarie 1910 – 1993) 
  • RĂUTU, Natalia (n. Niunea Iakovlevna, soția lui Leonte Răutu)
  • REDLING(H)ER, Oscar
  • REGMAN, I. Ero(f)tei
  • RIESEL, I. Bella
  • RIGANI, Zoe
  • ROBAN, Marin (n. Maier LEIBOVICI)
  • ROLLER, Mihail
  • ROLLER, Sanda
  • ROLLER, Sara (n. ZIGHELBAUM)
  • ROMAN, S. Andrei (n. Dezsö GRÜN)
  • ROMAN, Eugenia (n. Erna ROSMAN)
  • ROMAN, Gustav (n. ROSENBERG)
  • ROMAN, Petre – fiul lui Valter Roman NEULÄNDER
  • ROMAN Walter (Valter Roman NEULÄNDER)
  • ROSENBLAU, Bela
  • ROSENTHAL, Jacob
  • ROSENZWEIG, Moise
  • ROSENZWEIG, A. Sofia
  • ROSINGER, Adalbert (Alfred)
  • ROSMAN, Rudolf
  • ROŞCA, Z. Iacob
  • ROȘIANU Mihail – membru al C.C. al P.M.R./P.C.R.
  • ROTH, Viorica
  • ROTHENBERG, V.
  • ROTMAN, David
  • ROTMAN, Marcu
  • ROZEI, Aurel (n. ROZEMBERG)
  • ROSENKRANTZ, David
  • ROZENTHAL, S. Lulu
  • RUNCAN, “Romeo” Eugen

S

  • SABANOF, S. Steluța
  • SADOVEANU Mihai
  • SAFER, D. Gheorghe (n. SCHÄFER)
  • SAFER, D. Cecilia Elsa
  • SALAMON, F. Andrei
  • SANIELEVICI, Rit(t)a
  • SAUVARD, Sanda
  • SAVU, D. Alfred (n. SCHAPIRA)
  • SĂLĂJAN, Leontin
  • SĂNDULESCU, Liana
  • SĂRĂŢEANU, M.Z. (pseudonimul publicistic al lui Moise ZELŢER)
  • SĂVEANU, Raul Rosel (n. SCHNURER)
  • SCHÄCHTER, Oswald
  • SCHECHTER, Abraham
  • SCHILERU, Ion
  • SCHLESINGHER, Eduard
  • SCHLESINGER, M. Suzana
  • SCHMITZER, Gheorghe
  • SCHOR, Anghel – fratele lui Nicolae Bellu
  • SCHWARTZ, I. Beniamin
  • SCHWARTZ, C.B. Deziderius
  • SCHWARTZ, Nicolae
  • SCURTU, Natalia (n. Natalia Isaakovna KOROŢKOVA)
  • SECHTER, Felix
  • SEFLER, Z. Iacob
  • SEGAL, Pincu
  • SEMO, I.
  • SENCOVICI Alexandru (SZENKOVITS Sándor) (31 iulie 1902 – 10 noiembrie.1995)
  • SIDOROVICI BRUCAN, R. Alexandra – soția lui Silviu Brucan; acuzator public la “Tribunalul poporului” (1945-1946);
  • SIGLER, S. Cerbu
  • SILVIU, George (n. Silviu Iancu GOLLIGER)
  • SIMIONESCU, Marcela – atașat cultural al Legației României la Washington (din 1946); amanta ambasadorului Mihail Ralea
  • SIMOVICI, M. Iulius
  • SION Mihail Bujor
  • SNORPEL, S. Vasile
  • SOLOMON, Barbu (n. Bernard Iţic SOLOMON)
  • SOLOMON, B. Isac
  • SOLOMON, Mircea
  • SOREANU, B. Osias
  • SORESCU Marin – scriitor
  • STĂNESCU, Eugen (n. Aron FISCHEL)
  • STĂNESCU, Joseta
  • STEINBACH, Leon Iosif
  • STOFER, I. Ecaterina
  • STÖFFEL, Emeric (Emmerich)
  • STOIAN, Rudolf
  • STOICA Chivu
  • STOICA, Gheorghe (n. Moscu COHN)
  • STREJA, Chely (n. WEISBUCH)
  • STRUJAN, Fani (n. Fani DAVID)
  • SUCIU, Petre (n. SCHAERF)
  • SUDER, Mihai (n. M. SÜDER)
  • SUDER, Wiliam (n. Wilman SÜDER)
  • SUHAIA, Sara
  • SUZIN A. Micu-Mordechai
  • SZABO, Mirţa (n. Mina ORNSTAIN)
  • SZENDES, ? – director adjunct al firmei Prodexport a Ministerului Comerțului Exterior în anii ‟50, inculpat în dosarul Prodexport – Italia din 1961 (Andreescu, Nastasă, Varga 2003a: 664-5; Solomovici 2004: 281-2);
  • SZILLAGY, Ida, prietenă a Anei Pauker, conducătoarea de facto a Ambasadei din Londra la sfârșitul anilor „40;
  • SZÖCS, Adalbert (fiul lui Martin) – cu fișă de cadre la secția Organizatorică a C.C. al P.C.R. (1954); decorat în 1964 cu ordinul “Steaua R.P.R.” cls. V-a;
  • SZUHANEK, Eugen (fiul lui Adalbert) – decorat în 1964 cu Ordinul Muncii cls. III-a;

Ș

  • ŞAIM, A.
  • ŞANDOR, Iuliu (fiul lui Moise) – decorat în 1964 cu Medalia Muncii;
  • ŞAPIRA, A. Max
  • ŞERBAN, I. Avram Miron (n. Samuel ASRIEL)
  • ŞERBAN, Basil (n. Aba SERBAC)
  • ŞERBAN, I. Miriam
  • ŞERBAN, N. Nicu (n. Avramian HERŞCOVICI)
  • ŞERER, David – membru de partid şi al C.C. al C.D.E. (1945-1953), în noiembrie 1945 secretar general adjunct al Comitetului (Levy 2002: 209; Andreescu, Nastasă şi Varga 2003a: 173 şi 172);
  • ŞERFF, Avram (n. SCHÄRF)
  • ŞESTAC, Eugen (fiul lui Anton) – decorat în 1964 cu Medalia Muncii;
  • ŞMELŢ, Ana (fiica lui Alexandru) – decorat în 1964 cu ordinul “Steaua R.P.R.” cls. V-a;
  • ŞMILOVICI, S. – în 1948 membru al filialei județene Fălciu a Colegiului Farmaciștilor (M.Of. (partea (I B) nr. 141 din 22 iunie 1948, pp. 5283-4);
  • ŞOIMU (căs.), Ana
  • ŞOIMU, S. Albert
  • ȘORA, Mihail
  • ŞRAER, Iosif (n. SCHREIER)
  • ŞRAITER, Moise (fiul lui Leib) – decorat în 1964 cu Medalia Muncii;
  • ŞTEFĂNESCU, Nathan – cu fișă de cadre la secția Economică a C.C. al P.C.R. (dosare anexe, u.a. 495/1952, nr. inv. 541);
  • ŞTEFĂNESCU, Pascu
  • ŞTIRBU, Iosif (fratele lui Solomon Știrbu);
  • ŞTIRBU, Jean (1924-1998), avocat, fost ilegalist;
  • ŞTIRU, Jac (fiul lui Saia) – decorat în 1964 cu Medalia Muncii;
  • ŞTRUL, P. – din jud. Tutova / Vaslui, în 1950 corespondent al săptămânalului Steagul Roşu din Bârlad (Zahariuc 2011);
  • ŞULEA, L. Sara – din București, decorat prin Decretul nr. 157 din 4 mai 1971 cu ordinul “23 August” clasa a IV-a;
  • ŞULMAN, Avram (fiul lui Mendel) – decorat în 1964 cu ordinul “Steaua R.P.R.” cls. V-a;
  • ŞUVEŢIU, I. Elisabeta Rozalia – decorat în 1964 cu Medalia Muncii;
  • ŞVAIŢER, Lică (fiul lui Moise) – decorat în 1964 cu Medalia Muncii;
  • ŞVAIŢER, Moise – decorat în 1971 cu ordinul “Apărarea Patriei” cls. III-a; în 1978 cu ordinul “23 August” cls. a-II-a;
  • ŞVEMER, S. – din Bârlad, în 1949 scria la cotidianul local procomunist Păreri tutovene (I.N. Oprea 2007: 126);

T

  • TEITEL, Alfred Bernard
  • TENENHAUS, S. Beniamin
  • TEODORESCU, Dora
  • TISMĂNEANU, Ermina (n. Ermina MARCUSOHN) – mama lui Vladimir Tismăneanu, Rodica Tismăneanu (stabilită la Haifa, Israel) și Victoria Leorda
  • TISMĂNEANU, Leonte (n. Leon Moiseevici TISMENEŢKI) – tatăl lui Vladimir Tismăneanu
  • TOBER, Sami – cu fișă de cadre la secția Economică a C.C. al P.C.R. (dosare anexe u.a. 328/1952, nr. inv. 536);
  • TOIVE, Sali – decorată în 1964 cu ordinul “23 August” cls. V-a;
  • TOMA, Ana (GROSSMAN)
  • TOMA, A. Sorin (n. Sorin MOSCOVICI)
  • TOMA, V. Katalin-Sarolta (n. ERNYEI, 2.V.1914, Germania) – a doua soție a lui Sorin Toma-Moscovici (1948), chimist, cercetător științific principal, decorat în 1971 cu ordinul Meritul Științific;
  • TOPCIU, Artur (fiul lui Avram) – decorat în 1964 cu Ordinul Muncii cls. III-a;
  • TOTH, Jozsef – decorat în 1978 cu ordinul “23 August” cls. a-II-a;
  • TREDNER, I. Heni – din jud. Bacău, decorată prin Decretul nr. 157 din 4 mai 1971 cu ordinul “23 August” clasa a IV-a;
  • TREML, Emeric – cu fișă de cadre la secția Organizatorică a C.C. al P.C.R. (115/1952);
  • TREPNER, B. Iosif – din București, decorat prin Decretul nr. 157 din 4 mai 1971 cu ordinul “23 August” clasa a IV-a;
  • TUDOR, Andrei (Isac ROSENZWEIG)
  • TUDORACHE, Elena
  • TULBURE Victor – poet
  • TURNINI, Icob (fiul lui Icb) – decorat în 1964 cu Medalia Muncii;
  • TZVILER, Pavel – brigadier la gospodăria agricolă colectivă Ghilad (raion Deta) în anii ‟50, decorat în 1953 cu ordinul “Medalia Muncii”;

Ţ

  • ŢAIGĂR, Simion (n. Simon ZEIGER)
  • ŢALIC, I. – din Vaslui, menționat într-o listă de “câteva nume de evrei care au militat pentru partidul comunist încă de la început [23 august 1944, n.n., I.A.] și fără niciun pic de ezitare.” (Zahariuc 2010 I)
  • ŢALIC, I. Mina – din jud. Bacău, decorată prin Decretul nr. 157 din 4 mai 1971 cu ordinul “23 August” clasa a IV-a;
  • ŢEICU, Marius – compozitor
  • ŢIMERMAN, Vasile (fiul lui Dumitru) – decorat în 1964 cu Medalia Muncii;
  • ŢUCHERMAN, I.D. (în alte documente ZUKERMAN) – președinte al C.D.E. Vaslui de la înființare (1946) până la dizolvare (953), inclus într-o listă de “câteva nume de evrei care au militat pentru partidul comunist încă de la început [23 august 1944, n.n., I.A.] şi fără niciun pic de ezitare.” (Zahariuc 2010 I, III, IV)
  • ŢUCMAN, Martin – decorat în 1971 cu ordinul “23 August” cls. a III-a;
  • ŢUPERMAN, L. Mauriciu

U

  • UGLAR, Francisc – cu fișă de cadre la secția Organizatorică a CC al PCR (dosarele 77/1953, 28/1957);
  • UNGUREANU, Dumitra (n. ZEIDES, 11.08.1927) – membru al aparatului tehnic al Comisiei Controlului de Partid în anii ‟50;
  • UNGVARI, Alfred – decorat în 1964 cu Medalia Muncii;
  • URSEANU, Theodor (fiul lui Solomon) – decorat în 1964 cu Ordinul Muncii cls. III-a;
  • URSU, Marcu (n. BERL) – cu dosar de cadre la secția Economică a C.C. al P.C.R. (37/1952);

V

  • VASS, Ghizela (Faerstein) (22 aprilie 1912 – 26 martie 2005)
  • VEIS, Ladislau – condamnat la 4 ani închisoare corecțională pentru activitate comunistă, în sept. 1942 înregistrat de Direcția Generală a Penitenciarelor între deținuții evrei din penitenciarul Caransebeș, pedeapsa expirând la 13 martie 1945 (A.C.N.S.A.S. vol. 59, ff. 297-8); probabil eliberat la 23 august 1944
  • VERDEŢ, Ilie (nume real Verdetz) – prim-ministru al României în perioada 1979-1982
  • VERNER, Ștefan (fiul lui Ludovic) – decorat în 1964 cu Ordinul Muncii cls. III-a;
  • VEXLER, Iosif (1912-1957) – militant comunist, incinerat la crematoriul “Cenușa” (Bezviconi 1972: 281);
  • VEXMER (Vexler?), Vili – condamnat la 4 ani închisoare corecțională pentru activitate comunistă, în sept. 1942 înregistrat de Direcția Generală a Penitenciarelor între deținuții evrei din penitenciarul Caransebeș, pedeapsa expirând la 2 iulie 1943 (A.C.N.S.A.S. vol. 59, ff. 297-8);
  • VIGDOROVITS, Martin – cu dosar la secția Gospodarei de Partid a C.C. al P.C.R. (14/1955);
  • VIMAN, Iosif – cu fișă de cadre la secția Organizatorică a C.C. al P.C.R. (24/1957);
  • VLAD, Iulian
  • VOICU Ștefan (Aurel ROTENBERG) (9/21 ianuarie 1906 – 1992)
  • VOITEC Stefan (19.07.1900 – 04.12.1984) Membru al C.C. al P.M.R./P.C.R
  • VOLF, Ileana – decorată în 1978 cu ordinul “23 August” cls. a-II-a;

W

  • WEISENBERG, Mauriciu – funcționar în Direcția Arhitectură a Administrației Generale a Casei Sănătății în 1948 (Bărbulescu et al. 2009: 163);
  • WEISMAN, Ana – în 1945, în documentele partidului ca membru al Apărării Patriotice din Brăila (A.N.I.C., fond I.S.I.S.P., “fototeca”, nr. inv. 3231;
  • WEISSMAN, Hilel – cu dosar de cadre la secția Economică a C.C. al P.C.R. (dosare anexe, 110/1952 și 380/1952); posibilă identitate cu ing. Weissman, în iulie 1948 director al comandamentului general al recensământului şi inginerilor; în 1948 numit de către Ministerul Comerțului, director al societății naționalizate “Bod” (B.I.R.E. 21 (20 iulie 1948): 8);
  • WEISSMAN, Sima – lector de limba rusă la I.P.B. (în cadrul Facultății de Ingineri Economiști) între 1950-1952 (I.P.B. f.a., pp. 44, 47);
  • WEISSMAN, Simion – membru de partid, lector și șeful catedrei de limba rusă a Facultății de Electrotehnică din cadrul I.P.B. între 1956 și 1957 (I.P.B., f.a., p. 56, 62);
  • WEISSMANN, Alexandru – membru al comitetului județean Bihor al P.C.R./P.M.R. (membru de partid din 1946) (A.N.-D.J.B.H., fond Comitetul jud. Bihor al P.C.R., dosar nr. 242/1948-1949, f. 48, apud Ţârău 2002: 182);
  • WEISZ, Arpad – din jud. Mureș, decorat în 1971 cu ordinul “Steaua R.YS.R.” cls. IV-a, iar în 1978 cu ordinul “23 August” cls. I. (Decret nr. 7 din 23.I.1978);
  • WEISZ, Francisc – decorat în 1979 cu ordinul “Tudor Vladimirescu” cls. III-a (Decret nr. 38 din 27.I.1979);
  • WEISZ, Ioan – cu dosar de cadre la secția Economică a C.C. al P.C.R. (128/1952);
  • WEISZ, Ludovic (fiul lui Mauriciu) – decorat în 1964 cu Ordinul Muncii cls. III-a;
  • WEISZ, Tiberiu – conferențiar la catedra de marxism-leninism a Universității Babeș din Cluj;
  • WELT, Allbert (fiul lui Isidor) – decorat în 1964 cu Medalia Muncii;
  • WENGER, Iahuda (fiul lui Mayer) (n. 1921, Rădăuți) – decorat în 1964 cu Ordinul Muncii cls. III-a;
  • WEXLER, Iosif – fișă de cadre la secția Economică a C.C. al P.C.R. (dosare anexe 30/1950);
  • WIDDER, Andrei – în 1948 membru al filialei județene Mureș a Colegiului Farmaciștilor (M.Of. (partea (I B) nr. 141 din 22 iunie 1948, pp. 5283-4);
  • WILDERMAN, Isac – membru de partid, între 1950-1957; lector de limbă rusă la I.P.B. (I.P.B. f.a. pp. 43, 53, 57, 62);
  • WINCLER, Gustav – cu dosar la Secția Agrară a C.C. al P.C.R. (1/1955);
  • WINKLER, Adalbert (4 aprilie 1930 – 28 iunie 1992) – compozitor predilect al genului muzicii de masă “în ritm de marș” din perioada comunistă (cf. P. Brâncuși 2006: 167); unchiul politicianului U.D.M.R., Iuliu Winkler (fost ministru al Comunicațiilor);
  • WINKLER, Ernest (fiul lui Iosif) – decorat în 1964 cu Medalia Muncii;
  • WITZMAN, Bruha (1914-2004) – soția lui Marcu “Marian” Witzman;
  • WOLF, Hildegard – decorat în 1964 cu Ordinul Muncii cls. III-a;
  • WOLFF, Alexandru – în 1946 redactor la ziarul clujean Erdély (Andreescu, Nastasă şi Varga 2003b: 259-60);

Z

  • ZAHARESCU Barbu (Bercu ZUKERMAN) (11 martie 1906 – 14 noiembrie 2000)
  • ZARONI, Romulus
  • ZEILIG, I. – în 1945 în conducerea celulei din Cotu Negru a P.C.R. (jud. Tutova) (D.J. Vaslui A.N.R., fond Comitetul judeţean P.C.R.Tutova, dosare nr. 2,3 şi 4/1945);
  • ZELENAK, Carol (fiul lui Isoif) – decorat în 1964 cu Medalia Muncii;
  • ZELINKA, Ferencz (fiul lui Ignacz) – decorat în 1964 cu Medalia Muncii;
  • ZIDVEANU, Valer – absolvent de Drept la Cluj (promoția 1936), avocat, după război procuror în cadrul Ministerului Public, București, secția I Penală (M. Carp 1948: 157); dosar la arhiva secției Administrativ-Politice a C.C. al P.C.R., dosare anexe, nr. 14/1958;
  • ZIGMAN, Emil – decorat în 1964 cu Ordinul Muncii cls. III-a;
  • ZILBERMAN, Iosif (1887-1957) – militant comunist, incinerat la crematoriul “Cenușa” (Bezviconi 1972: 289);
  • ZILBERMAN, Ilie – în 1945 membru al comitetului municipal P.C.R. Bârlad (D.J. Vaslui A.N.R., fond Comitetul judeţean P.C.R.Tutova, dosare nr. 2,3 şi 4/1945);
  • ZILBERMAN, Leonte – în 1948 redactor la ziarul procomunist Opinia din Iași (Direcția Județeană Iași a Arhivelor Naționale, fond Camera de Comerț și Industrie 1860-1950, dosar nr.628/1948, ff. 30-31);
  • ZILBERMANN; Maria – între 1952-1956 lector la catedra de limbă rusă a I.P.B. (I.P.B., f.a., pp. 53, 57 şi 58);
  • ZILLMAN, Albert (fiul lui Bela) – decorat în 1964 cu Medalia Muncii;
  • ZIMAN, Iosif – în 1953 redactor și șeful secției Viața de Partid la cotidianul local din Cluj Igazság (Andreescu, Nastasă şi Varga 2003b: 741-4)
  • ZIMBRAN, Petre (fiul lui Iacob) – decorat în 1964 cu Ordinul Muncii cls. III-a;
  • ZIMBREA, M. Lupu – decorat în 1964 cu ordinul “23 August” cls. V-a;
  • ZINGHER, Bercu – vicepreședinte al C.D.E. Vaslui în 1947 (Zahariuc 2010 IV);
  • ZINGHER, Margarit (fiica lui Sterian şi Margarit) – decorată în 1964 cu Ordinul Muncii cls. III-a şi cu Medalia Muncii;
  • ZIPPEL, Ilie – cu fișă de cadre la secția Organizatorică a C.C. al P.C.R. (59/1954);
  • ZISU, M. Ancel (n. 17 septembrie 1899), muncitor necalificat, membru P.C.R. din 1945, propus pentru decorare în 1961, într-un raport al Cancelariei P.M.R. (Opriș 2005);
  • ZOLD, Alexandru (fiul lui Samuilă) – decorat în 1964 cu Medalia Muncii,
  • ZOLLER, Iuliu – cu fișă de cadre la secția Organizatorică a C.C. al P.C.R. (dosarele 28/1959 vol. I, 52/1954, 50/1962);
  • ZONENREICH, Sandu – în 1948 redactor la ziarul procomunist Opinia din Iași (Direcția Județeană Iaşi a Arhivelor Naționale, fond Camera de Comerț şi Industrie 1860-1950, dosar nr.628/1948, ff. 30-31);
  • ZONIŞ, Rozalia – în anii ‟50 (până în 1956) asistent la catedra de limbă rusă în cadrul I.P.B. (I.P.B. f.a., pp. 45, 53, 56, 58);
  • ZSARKO, Edmund – decorat în 1979 cu ordinul “Steaua R.S.R.” cls. IV-a (Decret nr. 38 din 27.I.1979);
  • ZSOK, Ludovic – cu dosar de cadre la secția Economică a CC al PCR(77/1952);
  • ZSORI, Iosif (fiul lui Francisc) – cu fișă de cadre la secția Organizatorică a C.C. al P.C.R. (111/1955); decorat în 1964 cu ordinul “23 August” cls. V-a;
  • ZUGRAV, Silvia (fiica lui Iosif) – decorată în 1964 cu Ordinul Muncii cls. III-a;
  • ZWECKER, I. Iulius – decorat cu ordinul Muncii clasa a III-a prin Decretul Consiliului de Stat al R.P.R. nr. 802 din 21 dec. 1964;
  • ZUPPERMAN, Hary – în 1945 membru al secției litere-filosofie a A.R.L.U.S. Bârlad (Ion N. Oprea 2007: 30);

CC al PCR – Comitetul Central al Partidului Comunist Român – era denumirea organului central executiv al Partidului Comunist Român. Acest organ de conducere era format din membri aleși dintre delegații prezenți la congresul partidului. Comitetul Central lua decizii în numele partidului între două congrese și, de obicei, era cel care alegea membrii Biroului Politic.

Partidul Comunist Român (PCR) a fost un partid politic creat în anul 1921 ca rezultat al scindării ramurii bolșevice de extremă stânga de Partidul Social Democrat Român (istoric). A funcționat în diferite perioade sub diferite denumiri oficiale: între 1921-1945 drept Partidul Comunist din România, și între 1954-1965 drept Partidul Muncitoresc Român. În România interbelică, PCR a fost o mică organizație politică ilegală, subordonată Cominternului și implicit Uniunii Sovietice care a susținut ideologic revoluția comunistă.

Partidul comunist și-a început ascensiunea la putere în România după actul de la 23 august 1944, la care a participat în calitate de membru al Blocului Național Democrat (BND). Apoi, conform strategiei staliniste și cu sprijinul trupelor sovietice, PCR și-a eliminat treptat adversarii. După abdicarea forțată a regelui Mihai I, în urma loviturii de stat de la 30 decembrie 1947, s-a instaurat Republica Populară Română. Între 1947 și 1989, PCR a fost singurul partid politic oficial care a activat pe scena politică din România.

În articolul 3 al Constituției României din 1965, PCR era numit „forța politică conducătoare a întregii societăți din Republica Socialistă România”. Sub conducerea P.C.R. în România a fost instaurată Dictatura Proletariatului, în economie s-a instituit dirijismul, societatea civilă a fost alterată de principiile dictatoriale ale P.C.R., iar cenzura a inhibat libertatea de exprimare.

TUDOR, Andrei (n. Isac ROSENZWEIG, fiul lui Moise (Mayer) şi Tony) (31 august 1907 Brăila – 18 iunie 1959 București) – 1933-1941 – A scris la gazete de stânga, la cererea partidului, a semnat diferite apeluri antifasciste, a găzduit ședințe ale Comitetului Antifascist, 1934, a semnat apelul pentru constituirea asociației „Amicii URSS“, a avut legături cu legația sovietică, de unde primea materiale pe care le publica în „Rampa“, altele le ducea la „Amicii muzicii“, pe care le executa în concerte; a activat cu Sandu Eliad (la ziarele „Facla“ și „Zorile“), Petre Constantinescu-Iași, Traian Șelmaru, Eugen Jebeleanu; în 1941 s-a mutat la Brăila; A absolvit Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti; după august 1944 membru de partid şi publicist procomunist la Unirea (cotidianul C.D.E.), Victoria, Veac nou (A.R.L.U.S.), Tribuna poporului, Viața capitalei, etc., redactor-șef la Muzica (1951-1952); redactor și semnatar al unor articole propagandistice pro-comuniste, profesor la Conservator (1950-1959), la Institutul de Teatru (1951-1956) şi şef de sector la Institutul de Istoria Artei al Academiei R.P.R. (1951-1959); Membru al UCMR; Opera literară: Amor; Moscova. Reportaj despre metropola lumii noi. Traduceri: Cartea sângelui; Schiţe humoristice; Cântecul păcii; Muzicologie: L’Essorde la musique dans la République Populaire Roumaine; Enescu; George Enescu. Viaţa în imagini sora sa, Coca Rosenzweig, s-a căsătorit cu Mihai Vieru (Veinberg), fratele Sandei Rangheţ, cu care a avut un copil (Michael Vieru); Referință bibliografică: ANIC, fond 95, dosar 122366, f. 53, f/v. [inapoi]

Decretul nr. 155/1971 privind conferirea titlului de Erou al Muncii Socialiste

Galerie

Publicat pe de

Această galerie conține 1 fotografie.

Text publicat în Buletinul Oficial nr. 56 din 06 mai 1971.
ÎN VIGOARE DE LA 06 MAI 1971
Cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român Continuă lectura →