| VEZI SI COMUNISTII ROMANIEI
„În Moldova nu este aproape un evreu ca să fie în producție. Toți se ocupă cu specula!” – Ghizela Vass (in cadrul unei ședințe din 5 octombrie 1945, C. C. al P.C.R.)
Ghizela VASS (n. Gisella Faerstein / FAERŞTEIN) (n. 22 aprilie 1912, Chisinau, Imperiul Rus – d. 26 martie 2005, București (92 de ani)) – căsătorita cu ilegalistul Ladislau Vass1, cu care a avut trei copii (doua fete si un băiat): Ecaterina (căsătorită cu Dănuț Florin Olteanu, fost secretar de partid la întreprinderea Tehnofina; mama lui Bogdan Olteanu* și Sandra (Olteanu) Despot); Gheorghe (Ladislau) Vass (09 septembrie 1950 – d. 2000?) și Leah Zoia (care a emigrat în SUA in 1980, cu fost ei soț, medicul Eugen Zeiligsohn, trăind în prezent/2013 la New York, cu numele Faerstein, mama lui Faerstein-Weiss; Brian Zeligson și Ava Celia Zeligson)
Nepotul Gizellei Vass, fostul viceguvernator B.N.R., Bogdan Olteanu* (n. 29 octombrie 1971) a demisionat în urma unor fapte dovedite de corupție. Conform unor surse, varul Andreei Paul (n. Vass, 10 septembrie 1978, fosta consiliera al lui Theodor Stolojan și Emil Boc, in prezent prim-vicepreședinte PNL), care a declarat că numele de dinainte de căsătorie – Vass – înseamnă în limba maghiară, „fier”(**). Mai mult, ea afirma pe blogul sau, in 2012: „NU am nici o legătură cu Ghizela Vass. E o nefericită coincidență de nume„
Gizella, fiica lui Grigorii şi Sonia; sora lui Moisei Faerstein (19 septembrie 1910, Chisinau – 1988, 26 octombrie 1988 (78 de ani)) și Senia Fainshtein (căsătorit cu Evgenia (Henrietta) Lifshitz); de formație croitoreasă; studii: șapte clase elementare, ulterior urmează Școala Superioară de Partid „Ștefan Gheorghiu“, membra de partid din 1933.
In 1945-1946 prezentă, sub numele dactilografiat “Ghisela Faersein”, pe lista celor 79 de “cetățeni sovietici reținuți pentru muncă în diferite organizații, care trebuie să rămână în România”
Printre sarcinile Ghizelei Vass s-au aflat, până la începutul anilor ’40, și „eliberarea” moldovenilor de la Chișinău de sub „jugul burghezo-moșieresc românesc”, iar, ulterior, după 1945, „eliberarea” românilor de la București „de sub jugul lui Iuliu Maniu și Brătianu”.
Membru în sindicatul textil (din 1930); membră a organizației Ajutorul Roșu – MOPR Chisinãu (1931–1933); membru PCdR din 1933; internată în lagărul de muncă pentru evrei comuniști de la Vapniarka; cu dosar personal în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 169); membru în biroul Comitetului județean de partid București (după 23 aug. 1944); membru al Comitetului județean de partid Ilfov (1948); membru al C.C. al U.F.D.R. (din februarie 1948), membru supleant (1945-1952), membru C.C. al P.M.R./P.C.R. (1952-1984), Deputat în M.A.N., ales în circ. electorala Focșani, reg Bârlad (1952–1957); președinte al Comisiei județene de verificare a membrilor de partid din Reșita; şef-adjunct al Secţiei Externe a C.C. (1950-1953), adjunct al Șefului Secției Organizatorice a C.C. al P.M.R, secretar al Comitetului orãsenesc de partid București (ian. 1953); secretar al organizației de partid București (1953-1955), șefa secției Munca de partid în rândul femeilor a C.C. al P.M.R. (1955 – 24 ian. 1956), inspector al C.C. al PMR; coordonator al Secţiilor Cadre din Exterior şi Relaţii Externe ale C.C al PMR. (1956- ian. 1957), şefa secţiei Relaţii Externe (devenită Internaţională în 1965) a C.C. al P.M.R./P.C.R. (ian. 1957-nov.1965; nov. 1965-1975), ulterior adjunct al șefului Secției Relații externe si cooperare economicã internationalã a C.C. al P.C.R. (1975– 1982), până la pensionare (februarie, 1982). După pensionare, a fost numită vice-președintă a Crucii Roșii.
Remarcabilă prin longevitatea ei în partid, ocolită de toate epurările, fapt cu atât mai bizar cu cât suspiciunea aservirii ei prosovietice avea suficientă consistenţă (Watts 2011: 174, 198, 712 n. 1).
Multiplu decorată de autoritățile comuniste, cu „Ordinul Muncii“ clasa a II-a (1948), ordinul „Steaua Republicii Populare Romine“ clasa a III-a (1948), Ordinul „Apărarea Patriei“ clasa a II-a (1949), Ordinul „23 August“ clasa a II-a (1959), in mai 1961 cu medalia „A 40-a aniversare de la înființarea Partidului Comunist din România”, „Ordinul Muncii“ clasa I (1962), in august 1964 i se conferă ordinul Steaua Republicii Populare Romine clasa a II-a, „pentru merite deosebite in opera de construire a socialismului, cu prilejul celei de a XX-a aniversari a eliberării patriei” (Decretul nr. 509/1964 pentru conferirea unor ordine ale Republicii Populare Romine), Ordinul „Tudor Vladimirescu“ clasa a II-a (1966), „Erou al Muncii Socialiste din R.S.R.“ „pentru activitate îndelungată în mișcarea muncitorească și merite deosebite în opera de construire a socialismului în patria noastră” (1971, Decretul nr. 155/1971 privind conferirea titlului de Erou al Muncii Socialiste). și, în 1981, ordinul “Tudor Vladimirescu” cls. I-a.
MOPR (1922-1947) – Mejdunarodnaia Organizatia pomosci bor-tam revoliutii, respectiv Organizația Internationala pentru Ajutorarea Luptătorilor pentru Revoluție („Ajutorul rosu”), structură pilotată şi finanțată de Internaţionala a III-a, a fost implicata într-o serie de activității agitatorii și de propaganda, inclusiv in afara Basarabiei. Publicațiile ei, printre care și bilunarul Basarabia roșie, deplângeau asprimea regimului romanesc si-i incurajau pe țăranii basarabeni sa se ridice și sa li se alăture muncitorilor din Uniunea Sovietica într-un singur stat proletar: ‘Sa-și ia invadatorii romani mâinile de pe Basarabia!‘
- VASS, Ladislau (fiul lui Eugen Vass şi Rozalia Schwartz) (16 martie 1912, Arad – 17 martie 1977 București) – evreu maghiarofon, soțul Ghizelei Vass și fratele Olgăi Vass-Podoleanu; ilegalist (cu stagiu recunoscut din 1932, în 1941 pe listele de comuniști cărora autoritățile le stabilesc domiciliu obligatoriu); din 1950 șeful secției Plan-Finanțe a C.C. al P.M.R., membru al Comisiei Centrale de Revizie a partidului (1955-1974), ministru adjunct de Finanţe (1955-1957), vicepreședinte al Comitetului de Stat pentru Muncă şi Salarii (1957-1966), vicepreședinte C.E.C. (din 1966); decorat în 1948 cu ordinul “Steaua R.P.R.” clasa a III-a, în 1949 cu ordinul “Apărarea Patriei” clasa a III-a; în 1964, de Gheorghiu-Dej, cu ordinul Muncii clasa I-a (Decretul nr. 509/1964 pentru conferirea unor ordine ale Republicii Populare Romine, „pentru merite deosebite in opera de construire a socialismului, cu prilejul celei de a XX-a aniversari a eliberării patriei”) și, in 1971, de către Nicolae Ceausescu, cu Ordinul 23 August clasa a II-a (Decretul nr. 157/1971 privind conferirea unor ordine ale Republicii Socialiste România) – „cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român, pentru activitate îndelungată în mișcarea muncitorească și merite deosebite în opera de construire a socialismului”. Incinerat la crematoriul “Cenușa”. [inapoi]
VASS-PODOLEANU, Olga (fiica lui Eugen şi Rozalia Vass) (1914-2001), sora lui Ladislau şi cumnata Ghizelei Vass, soţia lui Jack Podoleanu – evreică maghiarofonă, ilegalistă (cu dosar personal în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 2296); – membră a C.C. al U.F.D.R., director în cadrul Ministerului Muncii şi Prevederilor Sociale (după 1948), decorată în 1949 cu ordinul “Steaua R.P.R.” cls. IV-a; împreună cu Jack Podoleanu a avut 3 copii: Dorina (căs. Bulgaru), Ioniţă Podoleanu şi respectiv Tania Damache-Podoleanu, artist plastic, emigrată în Israel, care a reapărut în spaţiul public în toamna lui 2011, când îi corecta lui V. Tismăneanu câteva erori într-un articol despre mătușa ei, Ghizela Vass.
PODOLEANU, Jack, Jaques (n. Iţic MENDELOVICI, fiul lui Litman şi Tauba) (11.II.1900 Podu Iloiaei, jud. Iaşi – 1972 București) – cumnatul Ghizelei Vass (căsătorit cu Olga Vass – sora lui Ladislau Vass) – ilegalist (membru de partid din 1921, internat în perioada 1941-1944 în lagărele de muncă disciplinară de la Tg. Jiu, Vapniarka şi Grosubova), directorul Editurii P.M.R. (viitoarea Ed. Politică), ulterior director general al Direcţiei Generale a Editurilor, Difuzării Cărţii şi Presei, și secretar de stat responsabil cu industria alimentară în guvernul Dej; decorat ca pensionar prin Decretul nr. 157 din 4 mai 1971 cu ordinul “23 August” cls. a III-a.
NEPOTUL „OLTEANU”
(*) Bogdan Olteanu (după 1989 președinte al Camerei Deputaților și apoi viceguvernator B.N.R., a locuit, până la vârsta de 30 ani, împreună cu bunica sa maternă pe str. Zambaccian nr. 1 din București) și a Lisei, soția lui Adrian Despot.
In 1989, devine membru al UTC; in 2004, a fost ales deputat de București pe listele listele Alianţei DA, iar în decembrie 2004, a fost numit în funcția de ministru delegat pentru relaţia cu Parlamentul în Guvernul Tăriceanu. A demisionat din funcția de ministru în 2006, însă a fost ales imediat președinte al Camerei Deputaților, înlocuindu-l pe Adrian Năstase. Din octombrie 2009, Olteanu a ocupat funcția de viceguvernator al Băncii Naționale a României.
Printre alte funcții deținute de-a lungul timpului de Bogdan Olteanu este şi aceea de preşedinte al Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional. A părăsit acest post în primăvara lui 2014, în plin scandal în care era implicat preşedintele Camerei de Comerţ şi Industrie a României, Mihail Vlasov, care a și fost arestat pentru corupţie.
Directia Nationala Anticoruptie a confirmat oficial – in iulie 2016 – informatia potrivit careia Bogdan Olteanu, viceguvernator al Bancii Nationale a Romaniei, a fost retinut pentru 24 de ore sub acuzatia de trafic de influenta.
Procurorii afirma, intr-un comunicat ca „exista date si probe potrivit cărora” in perioada iulie – noiembrie 2008, Bogdan Olteanu, care la acea vreme era președinte al Camerei Deputaților din partea PNL, „a solicitat si primit de la un om de afaceri suma de 1.000.000 de euro si sprijin electoral, constând in servicii de marketing si consultanta, in schimbul efectuării de demersuri pe lângă membrii Guvernului Romaniei pentru determinarea numirii unei persoane pe postul de guvernator al Deltei Dunarii”. „Banii au fost remisi de catre omul de afaceri, printr-un intermediar, la sediul unui partid politic”, se arata in acest comunicat.
In urma „diligentelor depuse de inculpatul Olteanu Bogdan, persoana respectiva a fost numita la data de 18 septembrie 2008 in functia de guvernator al Deltei Dunarii”. Potrivit unor surse judiciare, este vorba de Liviu Mihaiu, fost guvernator al Deltei Dunarii, care a negat insa orice implicare intr-o fapta de coruptie.
Potrivit unor surse judiciare, Sorin Ovidiu Vintu i-ar fi dat lui Bogdan Olteanu un million de euro pentru ca acesta sa sprijine numirea lui Liviu Mihaiu in functia de guvernator al Deltei Dunarii. In dosar, potrivit unor surse judiciare, ar fi implicat si numele lui Calin Popescu Tariceanu, care a negat insa orice acuzatii.
Si Liviu Mihaiu a respins acuzatiile, precizand, pe contul lui de Facebook, ca nu a stiut nimic despre aceasta „pretinsa tranzactie pe spezele numirii” sale ca guvernator si crede ca a fost vorba despre un „foarte bun pretext pentru fostul mogul pentru a-l avea (si) pe seful Camerei Deputatilor la mana”.
„ACASA” LA BUNICA
” Crescut de o bunică bolșevică în Primăverii, Olteanu este ca și Petre Roman un favorizat al puterii fără a se remarca intelectual vreodată, ba chiar a fost dat afară de la doctoratul la care se înscrisese la Babeș Bolyai. Obișnuiți cu șpăgile de pe vremea Bicăi, Bogdan Olteanu este judecat acum pentru că a încasat 2 milioane de EURO șpagă de la Sorin Ovidiu pentru a-l numi pe Liviu Mihaiu Guvernator al Deltei. Banii i-ar fi spălat prin conturile cumnatului său, Adrian Despot.” – curentulinfo, autor Dorina Lascăr – 27 iulie 2018
Casa din centrul Capitalei, primita la sfârșitul anilor ’40, cu mobila și tablouri confiscate de la „dușmanii poporului” a fost locul in care Gizella Vass și-a crescut nepotul.. Dupa 1990, pe baza Legii nr. 112, Ghizela Vass a cumpărat imobilul din zona Kiseleff, situat pe strada Zambaccian nr. 1. Ulterior, vila a fost revendicata de proprietari in instanta și recâștigata in 2004, însa familia lui Bogdan Olteanu a refuzat sa elibereze locuința. Acesta făcut recurs, sperând sa primească despăgubiri, dar, in final, a părăsit imobilul.
„ILEGALISTA DE CATEGORIE DURA”
„Soția lui Adi Despot și Bogdan Olteanu sunt frați, amândoi având-o ca bunică maternă pe ilegalista PCR-istă Ghizela VASS, fostă croitoreasă, Bica, așa cum o alintau cei doi nepoței.
Ghizela Vass îi seconda în acele interogatorii nocturne, desfășurate în sediul Comisiei Controlului de Partid de pe Aleea Alexandru, pe inchizitorii șefi Iosif Rangheț și Gheorghe Pintilie, zis Pantiușa. Vladimir Tismăneanu o descrie ca pe o „ilegalista din categoria dura, una dintre confidentele Elenei Ceausescu inca din anii 50” care „a participat la numeroase anchete politice si a controlat ani de zile toate relațiile internaționale ale PCR. De profesie croitoreasa, provenind din mediile paupere ale micilor târguri de provincie, lipsita de alta cultura decât aceea a vulgatei staliniste, tânăra Ghizela (născuta Gitta) a activat la Chisinau, a fost arestata si a fost închisa la Mislea si la Dumbrăveni.” „A facut parte din comitetul de partid, funcție pe care a avut-o si in timpul războiului, când a fost deportata in lagărul de deținuți politici evrei de la Vapniarka. Facea parte din elita sectei comuniste din lagăr, alături de Petre Lupu, Simion Bughici, Lazar Grunberg, Bernath Andrei, Barbu Zaharescu, Stefan Voicu, Emanuel Vinea. Ca si la Targu-Jiu si Caransebes, la Vapniarka domnea o ierarhie rigida și stricta in rândul deținuților, conducerea de partid, in primul rand Lazar Grunberg si Bernath Andrei, se bucura de privilegii de nimeni contestate (in memoriile sale, Elli Pappas, vaduva lui Nikos Beloyannis, executat in 1952, a confirmat ca același model funcționa si in lagărele de deținuți politici din Grecia din anii 50). Am cunoscut personal fosti deținuți de la Vapniarka, mi-au povestit cum trebuiau sa cedeze mâncarea din pachetele primite de-acasa “tovarășilor din conducere”, timp in care ei erau hrăniți cu mazăre furajera. Cu alte cuvinte, nomenklatura nu s-a născut in momentul luării puterii, ci exista de-acum, încă din ilegalitate. Era, in condiții de opresiune si teroare, o “democrație populara” in statu nascendi.” (contributors.ro).
„DETALIU ANECDOTIC”
V. Tismaneanu: „Ghizela era căsătorită cu ilegalistul transilvanean Ladislau Vass. Sora acestuia, Olga, era una din amicele Elenei Ceausescu inca din anii clandestinitatii. Soțul ei, Jack Podoleanu (Mendelovici) a fost director al Editurii PCR si a deținut numeroase alte funcții de partid si de stat. Ladislau Vass a fost ministru adjunct de finanțe si membru al Comisiei de Revizie a CC.
Ghizela și Ladislau au locuit vreme de decenii într-o vila pe strada Muzeul Zambaccian, cu fata spre Bulevardul Aviatorilor (intre 1950 si 1962, Bulevardul “Generalissim I. V. Stalin”). Au avut trei copii: Ecaterina (Kati), a terminat Liceul “Petru Groza”, a făcut Politehnica, secția de automatica, mama lui Bogdan Olteanu, unul dintre liderii PNL in perioada Tăriceanu si președinte al Camerei Deputaților […]; Gheorghe (a urmat același liceu, a murit tânăr); si Zoia, născută in 1953, eleva la “Petru Groza”, a studiat dreptul (colega de an cu Valeriu Stoica), după care a emigrat in Statele Unite in anii 80, împreună cu soțul ei din acea perioada, doctorul Eugen Zeligson. Din cate am auzit, in Statele Unite, Zoia si-a schimbat prenumele in Lea si a refuzat contactele cu mama sa. Poate ca aceasta decizie era legata de felul in care Ghizela isi negase de-a lungul originea etnica, de modul in care acționase, asemeni atâtor altor staliniști de origine evreiasca, pentru combaterea sionismului si eradicarea a ceea cei considerau a fi “naționalismul burghez evreiesc”.
„Un detaliu anecdotic” – mai scrie dl. Tismaneanu -„era prin 1968, Ghizela a plecat ca membra delegatiei PCR la congresul comuniștilor francezi. Fiul ei, Ghiță, născut in 1950 si numit astfel probabil in onoarea “tovarășului Gheorghiu”, i-a cerut sa-i aducă un disc cu Georges Brassens. Cum marea activista nu vorbea franceza, a intrat într-un magazin, a văzut multe discuri ale celebrului poet-cântăreț, a ales unul cu un titlu mai lung, “Chansons pas pour toutes les oreilles” (exista si “Chansons pour toutes les oreilles”). Discul a circulat printre prieteni si colegi care fredonau, gratie tovarasei Ghizela, “Je suis le pornographe du phonographe”, “Chez l’epicier, pas d’argent pas d’epice”, “Ah, ah, ah, putain de toi/Ah, ah, ah pauvre de moi/Ah, c’est pas poli/Ah, une fesse qui dit/Merde a l’autre”…”
(**) Intre 2005 și 2007, Andreea Paul Vass (devenita Paul in septembrie 2009, prin casatoria cu Cristi Paul) a fost expert/consilier prezidential in cadrul Departamentului de Politici Economice si Sociale.Din 2007 si pana in 2009, Vass a fost consilier in cadrul Parlamentului European pentru europarlamentarul Theodor Stolojan. Din 2009 si pana in noiembrie 2010, Vass a indeplinit functia de consilier personal al premierului Emil Boc, iar din noiembrie 2010 si pana in februarie 2011, a fost Consilier de Stat pe probleme economice al prim-ministrului Emil Boc. Potrivit CV-ului postat pe site-ul propriu, Vass are realizate studii de cercetare in Marea Britanie (London School of Economics, University of Essex, Sussex University, SPRU Research Center), SUA (Stanford University), Franta (Maison des Sciences de l’Homme) si Ungaria (IKU Research Center, Institute for World Economics). Tot in CV apare mentionat faptul ca este autor pentru doua carti si co-autor pentru alte 6 publicatii. In 2011 a publicat o carte intitulata „Forta politica a femeilor”.
Potrivit unei declaratii de interese, Andreea Paul Vass deține actiuni la Alro Slatina, BRD GSG, SIF Banat Crisana Arad, Transelectrica si Transgaz SA Medias. Conform declarateii de avere, din 2011, Paul Vass (impreuna cu sotul) deținea 2 apartamente in București, o casa de vacanta si doua automobile. Familia Andreei Paul Vass deține și tablouri si obiecte de arta in valoare de 12.000 de euro, precum și 9 conturi deschise in bănci in care sunt depuși in total peste 100.000 de lei, peste 18.000 de euro și 1.300 de dolari. In toamna lui 2011, Adreea Paul Vass anunța ca intra in cursa pentru președinția Organizației de Femei a PDL condusa de către Sulfina Barbu. Vass a declarat atunci, pentru agenția Mediafax, ca a decis sa candideze pentru ca „poate întări organizația si poate aduce prospețime„. Ea susține ca numele de Vass înseamnă in limba maghiara „fier” făcând trimitere la Margaret Thatcher supranumita si „Doamna de Fier”. Vass a renunțat ulterior la candidatura, mulțumindu-se cu funcția de prim-vicepreședinte al organizației femeilor din PDL.
Numita de Boc in comisia de privatizare a Hidroelectrica
Pe 1 februarie, Andreea Paul Vass, consilierul primului-ministru, a fost numita membru al Comisiei pentru Coordonarea procesului de privatizare a Hidroelectrica. Unul dintre rolurile acestei comisii va fi si cel de coordonare a procesului de selectare a intermediarului care se va ocupa de listarea pe bursa a companiei. Numirea Andreei Paul Vass in comisie este surprinzatoare avand in vedere ca Dan Paul, cumnatul acesteia, este broker si membru in Consiliul de Administratie al Bursei de Valori București, adică locul unde va avea loc vanzarea acțiunilor Hidreoelectrica. Dan-Viorel Paul, cumnatul Andreei Paul Vass, este actionar cu 90,7% si administrator la firma de brokeraj Finaco Securities.
Colega de partid, Sulfina Barbu, a acuzat-o pe Vass s-ar afla intr-o stare de incompatibilitate.
„Nu este conflict de interese in niciun fel„, a afirmat Andreea Paul Vass, potrivit căreia nu exista nicio legătură intre numirea ei in comisia de privatizare a Hidroelectrica și faptul ca Dan Paul este broker. „Prin aceasta numire, in acest proces voi fi ochiul vigilent al premierului„, a precizat Vass. Aceasta a adaugat ca rolul comisiei din care face parte este acela de a monitoriza intreg procesul de privatizare. „Iar procesul de privatizare se desfășoară prin selectarea unui intermediar care sa se ocupe de listare”. Vass a mai spus ca din comisia de privatizare fac parte si miniștrii, fiind condusa de ministrul economiei, Ion Ariton. Ea a precizat ca nu este prima numire de acest fel deoarece a făcut parte și din comisia care s-a ocupat de vânzarea pe bursa a 10% din Petrom.
surse: CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU STUDIEREA ARHIVELOR SECURITĂȚII, Membrii C.C. al P.C.R.1945–1989, Dicționar; Iulian Apostu „Evreii şi comunismul – Cazul României (1944-1965)” – ediția 2013; Vladimir Tismaneanu „Cine a fost Ghizela Vass? Despre dosare, intrigi si anchete„, Contributors.ro, 17 septembrie 2011,
ultimul update al articolului: ian 2020
Citeste si Decretul nr. 509/1964 pentru conferirea unor ordine ale Republicii Populare Romine
AMINTIRI DIN COMUNISM 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.