| VEZI SI ISTORIA IN DATE 
| | Războiul din Ucraina – ZIUA 230 | ˅ | ZIUA 595 | | CONFLICTUL ISRAELO-PALESTINIAN | ZIUA 5 | |
|---|
| ianuarie|februarie|martie|aprilie|mai|iunie|iulie|august|septembrie|octombrie|noiembrie|decembrie |
| 1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 | 22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 | 29 | 30 | 31 |
11 octombrie 1673 | Hatmanul Jan Sobieski îi învinge pe turci la Hotin.
11 octombrie 1727 | George al II-lea și Caroline de Ansbach sunt încoronați ca regele și regina Marii Britanii.
11 octombrie 1802 | Jacques Garnerin brevetează parașuta.
11 octombrie 1811 | Primul vapor care funcționa cu aburi, „Juliana”, devine operațional.
11 octombrie 1818 | Ioan Gheorghe Caragea, voievod al Țării Românești, părăsește domnia.
11 octombrie 1850 | La Sydney sunt puse bazele celei mai vechi universități din Australia. Corpul didactic era format din trei profesori.
11 octombrie 1863 | Demisia guvernului Nicolae Kretzulescu.
11 octombrie 1866 | 
Carol I este recunoscut de către Poarta Otomană ca domn al Principatelor Unite
11 octombrie 1899 | Africa de Sud: începe al doilea război al burilor.
11 octombrie 1914 | 
Principele Ferdinand, devine rege al României, în urma decesului unchiului său, Regele Carol I.
11 octombrie 1939 | 
Președintele SUA, Franklin Delano Roosevelt, a primit o scrisoare din partea lui Albert Einstein, despre amenințarea reprezentată de armele nucleare.
11 octombrie 1945 | 
Începe a doua etapă a războiului civil chinez (Războiul civil naționalist-comunist) între guvernul naționalist Kuomintang (KMT – sprijinit de Occident) condus de Chiang Kai-shek și Partidul Comunist Chinez (PCC – sprijinit de URSS), al cărui lider era Mao Zedong.
Perioada conflictelor armate, care au durat până în 1949, când Zedong a proclamat Republica Populară Chineză (RPC), mai este denumită și Revoluția comunistă chineză, sau, conform PCC, Războiul de eliberare.
Războiul civil chinez a fost împărțit, în esență, în două faze, cu un interludiu.
Prima etapă (Insurecția comunistă – sau „Războiul civil de zece ani”) a avut loc din 1 august 1927 până în 26 decembrie 1937, când alianța KMT-PCC s-a destrămat, în timpul Expediției Nordului, iar naționaliștii au controlat cea mai mare parte a Chinei.
Intre 1937-1945 (în cel de-al doilea Război sino-japonez [1]), ostilitățile dintre KMT și PCC au fost relativ suspendate (cu suportul aliaților din cel de-al Doilea Război Mondial – SUA și URSS), iar cel de-al doilea Front Unit a luptat împotriva invaziei japoneze în China.
După cel de-al Doilea Război Mondial, odată cu capitularea Japoniei (2 septembrie 1945), războiul civil chinez s-a reluat, PCC câștigând, în final, supremația în China continentală, unde comuniștii lui Zedong au preluat controlul (1949).
Chiang s-a retras din China continentala și a mutat guvernul la Taipei, Taiwan, unde și-a reluat atribuțiile de președinte al Republicii Chineze (ROC) la 1 martie 1950. Începând cu anii 1950, a urmat o confruntare politică și militară de durată între cele două părți ale Strâmtorii Taiwan, cu ROC în Taiwan și RPC în China continentală, ambele pretinzând, oficial, că sunt guvernul legitim al întregii Chine.
După a doua criză din strâmtoarea Taiwan, părțile au încetat tacit focul, în 1979, însă nu au semnat niciun armistițiu sau un tratat de pace, fapt care a generat controverse în relațiile dintre cele două state. În 1991, Republica Chineză a declarat războiul ca fiind încheiat.
În prezent, cele două țări au legături economice strânse, deși încă nu au avut loc discuții la nivel înalt între șefii de stat.
Prima negociere de pace postbelică, între naționaliști și comuniști, la care au participat atât Chiang Kai-shek (KMT), cât și Mao Zedong (PCC), a avut loc la Chongqing, între 28 august și 10 octombrie 1945.
Aceasta s-a încheiat cu semnarea Dublei Înțelegeri (a zecea dublă înțelegere). Deși ambele părți – KMT și PCC – au subliniat importanța unei reconstrucții pașnice, conferința nu a produs niciun rezultat concret.
O figură dominantă în politica chineză, Chiang Kai-shek (n. 31 octombrie 1887 – d. 5 aprilie 1975) a fost liderul Republicii Chineze (din 1928) și al Taiwanului.
Propulsat de cariera sa militară, Chiang a devenit șeful Partidului Naționalist Chinez (KMT – Kuomintang) în 1925, după moartea lui Sun Yat-sen.
În perioada anilor 1926-1928, Chiang a condus Expediția Nordului, finalizată prin unificarea oficială a Chinei, sub autoritatea sa (la 10 octombrie 1928, Chiang a fost numit director al Consiliului de Stat, echivalentul președintelui țării, pe lângă celelalte titluri pe care le deținea) și a guvernului naționalist de la Nanjing. În același timp, guvernul naționalist a epurat, în mod violent, membrii PCC din Kuomintang, punând capăt efectiv alianței dintre cele două partide și declanșând un război civil cu PCC, pe care KMT l-a pierdut, în cele din urmă, în 1949.
Intre 1927-1937, sub conducerea sa s-au desfășurat primele lupte majore interne împotriva comuniștilor din PCC [2], în ceea ce s-a numit „Insurecția comunistă”, înainte ca Japonia să invadeze China (Războiul sino-japonez (1937-1945).
In aprilie 1931, Chiang Kai-shek a participat la o conferință de conducere națională cu Zhang Xueliang și generalul Ma Fuxiang la Nanjing, unde Chiang și Zhang au susținut fără ezitare că Manciuria face parte din China, în fața invaziei japoneze. După invazia japoneză din Manciuria din 1931, Chiang a demisionat din funcția de președinte al guvernului național, dar a revenit la scurt timp după aceea, adoptând sloganul „mai întâi pacificarea internă, apoi rezistența externă”. Această politică de evitare a unui război frontal împotriva japonezilor a fost, pe scară largă, nepopulară.
In timpul invaziei și ocupării Manciuriei de către Japonia, Chiang Kai-shek a considerat PCC cea mai mare amenințare. Chiang a refuzat să se alieze cu PCC împotriva forțelor japoneze, preferând să unească mai întâi China, prin eliminarea PCC. El credea că forțele sale sunt prea slabe pentru a înfrunta Armata Imperială Japoneză si că, doar după unificare, KMT s-ar putea mobiliza împotriva Japoniei, ignorând nemulțumirea poporului chinez față de politica KMT de compromis cu japonezii.
În 1932, în timp ce Chiang căuta mai întâi să-i învingă pe comuniști, Japonia a bombardat Nanjing. Atacul a perturbat, pentru o vreme, ofensivele lui Chiang împotriva PCC, deși facțiunile nordice ale guvernului Kwangtung al lui Hu Hanmin (în special Armata a 19-a) au fost cele care au condus, în principal, lupta împotriva japonezilor, în timpul acestui conflict.
La 12 decembrie 1936, are loc așa-numitul Incident Xi’an, cand generalii KMT, Zhang Xueliang și Yang Hucheng, l-au răpit pe liderul Chinei, Chiang Kai-shek, pentru a-l forța să încheie un armistițiu cu PCC, în vederea coalizării forțelor KMT si PCC împotriva Japoniei. Criza s-a încheiat după două săptămâni de negocieri, în care Chiang a fost în cele din urmă eliberat și s-a întors la Nanjing, însoțit de Zhang. Chiang a acceptat să pună capăt, temporar, războiului civil împotriva PCC, începând pregătirile pentru războiul iminent cu Japonia.
În 1937, Japonia a lansat invazia Chinei, copleșind forțele KMT în nordul și pe coasta Chinei.
Îngrijorate din cauza confruntărilor dintre PCC și KMT, Statele Unite și Uniunea Sovietică au încercat să intervină. Președintele american Franklin D. Roosevelt l-a trimis, in ianuarie 1941, pe Lauchlin Currie să discute cu Chiang Kai-shek și cu liderii partidului KMT (inclusiv cu Chou En-lai, reprezentantul comuniștilor în capitala chineză de război Chungking) cu privire la ostilitatea dintre cele două partide, Currie declarând că singurii care ar beneficia de pe urma unui război civil ar fi japonezii.
In acelasi an (1941), Uniunea Sovietică, aliată cu PCC, i-a trimis o telegramă imperativă lui Mao, avertizându-l că războiul civil favoriza un dusman mai important al momentului: armata japoneză.
Datorită eforturilor comunității internaționale, a existat o pace temporară și superficială. In final, ambele partide au suspendat confruntările interne, pentru a forma un al doilea Front Unit, concentrandu-si astfel energiile împotriva japonezilor.
Cu toate acestea, Chiang a criticat PCC, în 1943, cu materialul de propagandă „Destinul Chinei”, care punea sub semnul întrebării puterea PCC, în timp ce PCC s-a opus cu tărie conducerii lui Chiang și s-a referit la regimul său ca fiind fascist, în încercarea de a genera o imagine publică negativă. [3]
In 1944, Japonia a lansat „Operațiunea Ichi-Go” – ultima sa ofensivă majoră împotriva KMT, ceea ce a dus la slăbirea severă a forțelor lui Chiang. Pe de alta parte, PCC a suferit mai puține pierderi, prin tacticile sale de gherilă.
După înfrângerea Japoniei în cel de-al Doilea Război Mondial, Chiang a reluat războiul civil împotriva comuniștilor, pe care l-a pierdut, in 1949, in favoarea lui Mao Zedong.
In 1945, conform termenilor capitulării necondiționate japoneze dictate de SUA, trupele japoneze au primit ordin să se predea trupelor KMT și nu PCC, care era prezent în unele dintre zonele eliberate. În Manciuria, însă, unde KMT nu avea forțe, japonezii s-au predat Uniunii Sovietice. Până la sfârșitul războiului, Armata Roșie a Muncitorilor și Țăranilor Chinezi (Armata Rosie Chineza), formată de PCC, ajunsese la peste 1,3 milioane de membri, plus o miliție separată cu un efectiv de 2,6 milioane, in timp ce aproximativ o sută de milioane de oameni trăiau în zonele controlate de PCC („Zona eliberată” de PCC, în 1945, conținea 19 zone de bază, incluzând un sfert din teritoriul țării și o treime din populație). În plus, Uniunea Sovietică a predat toate armele japoneze capturate și o cantitate substanțială de provizii proprii comuniștilor (PCC), care au primit și nord-estul Chinei de la sovietici.
In 1949, după ani de confruntări violente intre forțele KMT si PCC, Mao Zedong a proclamat RPC – Republica Populară Chineză, iar armata naționalistă, decimată și cu popularitatea în declin, s-a retras din China continentală, reținând însă controlul asupra insulelor Taiwan, Penghu, Kinmen și Matsu, precum și a câtorva insule fujiene; Chiang a rămas în fruntea guvernului naționalist, ca președinte al Republicii Chineze (ROC), până la moartea sa, în 1975.
În timpul președinției sale în Taiwan, Chiang a continuat să facă pregătiri pentru a recuceri China continentală. El a dezvoltat armata ROC in vederea unei invazii a continentului, dar și pentru a apăra Taiwanul, în cazul unui atac al forțelor comuniste. De asemenea, a finanțat grupuri armate din China continentală, cum ar fi soldații musulmani din armata ROC rămași în Yunnan sub conducerea lui Li Mi, care au continuat să lupte.
Japonia a recunoscut Republica Populară Chineza (RPR) în 1972, la scurt timp după ce Kakuei Tanaka i-a succedat lui Sato în funcția de prim-ministru al Japoniei. Încercările japonezilor de a-și normaliza relațiile cu RPR au fost întâmpinate cu acuzații de ingratitudine în Taiwan.
[1] După atacurile japoneze asupra Malayei și a Pearl Harbor în 1941, războiul sino-japonez a fuzionat cu alte conflicte care, în general, sunt încadrate în categoria conflictelor purtate in cel de-al Doilea Război Mondial, ca un sector major al conflagrației, cunoscut sub numele de Teatrul China-Birmania-India.
Odată cu atacul de la Pearl Harbor și deschiderea Războiului din Pacific, China a devenit una dintre puterile aliate. În timpul și după cel de-al Doilea Război Mondial, Chiang și soția sa, Soong Mei-ling, educată în America, cunoscută în SUA, sub numele de „Madame Chiang”, au beneficiat de sprijinul lobby-ului chinez din Statele Unite, care vedea în ei speranța unei Chine creștine și democratice. Chiang a fost numit chiar comandant suprem al forțelor aliate în zona de război din China. [înapoi]
[2] Contrar propagandei comuniste care susținea că era pro-capitalism, Chiang a contestat capitaliștii din Shanghai, atacându-i adesea, confiscându-le capitalul și bunurile pentru uzul guvernului. Chiang a confiscat averea capitaliștilor chiar în timp ce denunța comunismul și lupta împotriva comuniștilor El a zdrobit organizațiile muncitorești și țărănești pro-comuniste, cat și capitaliștii bogați din Shanghai, în același timp. Chiang a continuat ideologia anti-capitalistă a lui Sun Yat-sen, îndrumând mass-media din Kuomintang să atace în mod deschis capitaliștii și capitalismul, cerând în schimb ca industria să fie controlată de guvern.
Capitaliștii din Shanghai l-au sprijinit pentru scurt timp, de teama comunismului, în 1927, dar acest sprijin s-a erodat în 1928, când Chiang și-a îndreptat tacticile de intimidare împotriva lor. Relația dintre Chiang Kai-shek și capitaliștii chinezi a rămas precară pe toată perioada administrației sale. El a blocat accesul capitaliștilor chinezi la orice putere politică sau voce în cadrul regimului său. Odată ce Chiang Kai-shek a terminat cu Teroarea Albă asupra muncitorilor pro-comuniști, a trecut la atacarea capitaliștilor. Legăturile cu gangsterii i-au permis lui Chiang să îi atace în cadrul Așezământului Internațional, reușind să-i forțeze pe capitaliști să îl sprijine cu activele lor pentru expediția sa militară.
Totodată, Chiang privea cu suspiciune toate marile puteri străine; el afirma, într-o scrisoare că „toate au în minte să promoveze interesele propriilor țări respective cu prețul altor națiuni” și considera că este ipocrit ca vreuna dintre ele să condamne politica externă a celeilalte. A folosit persuasiunea diplomatică asupra Statelor Unite, Germaniei și Uniunii Sovietice pentru a recâștiga teritoriile chinezești pierdute, deoarece vedea toate puterile străine ca fiind imperialiști, care încercau să reducă și să suprime puterea și renașterea națională a Chinei.
Chiang i-a manipulat pe sovietici și pe americani unul împotriva celuilalt în timpul războiului. Mai întâi le-a spus americanilor că vor fi bineveniți la discuțiile dintre URSS și China, apoi le-a spus, în secret, sovieticilor că americanii nu sunt importanți și că opiniile lor nu vor fi luate în considerare. De asemenea, Chiang s-a folosit de sprijinul american și de puterea militară din China împotriva ambițiilor URSS de a domina negocierile, împiedicându-i pe sovietici să profite din plin de situația din China, cu amenințarea unei acțiuni militare americane împotriva sovieticilor. [înapoi]
[3] Mâna dreaptă a lui Chiang, șeful poliției secrete Dai Li, era atât antiamerican, cât și anticomunist. Dai a ordonat agenților Kuomintang să spioneze ofițerii americani. Anterior, Dai fusese implicat în Societatea Cămășilor Albastre, un grup paramilitar de inspirație fascistă din cadrul Kuomintangului, care dorea să-i expulzeze pe imperialiștii occidentali și japonezi, să-i zdrobească pe comuniști și să elimine feudalismul. Dai Li a murit într-un accident de avion, despre care s-a bănuit că ar fi fost un asasinat orchestrat de Chiang.
11 octombrie 1949 | Wilhelm Pieck a fost ales primul (și singurul), președinte al RDG-ului.
11 octombrie 1956 | Marea Britanie efectuează un test nuclear în Maralinga, Australia.
11 octombrie 1961 | URSS efectuează un test nuclear
11 octombrie 1962 | La Roma sunt deschise lucrările Conciliului Vatican II (1962-1965).
11 octombrie 1963 | Cancelarul Konrad Adenauer (87 de ani), își prezintă demisia președintelui federal Heinrich Lübke (CDU).
11 octombrie 1968 | NASA lansează Apollo 7, prima misiune cu oameni la bord (astronauții Wally Schirra, Donn F. Eisele și Walter Cunningham).
11 octombrie 1968 | Lovitură de stat în Panama împotriva președintelui Arnulfo Arias.
11 octombrie 1969 | 
Ministerul Economiei Forestiere a căpătat denumirea de Ministerul Industriei Lemnului.(Guvernul Ion Gheorghe Maurer (5))
11 octombrie 1969 | Se înființează Ministerul Construcțiilor Industriale si Ministerul Industriei Materialelor de Construcții.(Guvernul Ion Gheorghe Maurer (5))
11 octombrie 1971 | Elveția recunoaște Vietnamul de Nord.
11 octombrie 1972 | Panama adoptă constituția.
11 octombrie 1973 | Héctor José Cámpora este ales președinte al Argentinei.
11 octombrie 1973 | 
Președintele SUA, Richard Nixon, îi oferă lui Gerald Ford nominalizarea la funcția de vicepreședinte
11 octombrie 1976 | 
Văduva lui Mao Zedong, Jiang Qing (Madame Mao; ultima sa soție), și „Banda celor patru” sunt arestați și acuzați de plănuirea unei lovituri de stat.
Jiang Qing (n. 19 martie 1914, Zhucheng, Shandong, China) – Prima Doamnă a Chinei comuniste, a jucat un rol important în Revoluția Culturală din China(1966-76); a format, de asemenea, alianța politică radicală, cunoscută sub numele de „Banda celor patru„.
Jiang Qing a fost secretara personală a lui Mao, în anii 1940, și șefa secției de film a Departamentului de Propagandă al Partidului Comunist, în anii 1950. In primele etape ale Revoluției Culturale, a fost un emisar important pentru Mao; a colaborat cu Lin Biao pentru a promova marca unică a ideologiei comuniste a lui Mao, precum și cultul personalității lui Mao.
În 1966, a fost numită director adjunct al Grupului Central al Revoluției Culturale. La apogeul Revoluției Culturale, Jiang Qing a deținut o influență semnificativă în afacerile de stat, în special în domeniul culturii și al artelor, și a fost idolatrizată în posterele de propagandă ca fiind „Marele purtător de drapel al Revoluției Proletare”. În 1969, Jiang a obținut un loc în Politburo.
Înainte de moartea lui Mao, „Banda celor Patru” a controlat multe dintre instituțiile politice din China, inclusiv mass-media și propaganda, deși rămâne neclar care decizii majore au fost luate de Mao Zedong și puse în aplicare de către bandă, și care au fost rezultatul planificării proprii a bandei celor patru. Cu toate acestea, Jiang Qing, care își trăgea cea mai mare parte a legitimității politice de la Mao, s-a aflat adesea în dezacord cu alți lideri de vârf.
Moartea lui Mao, în 1976, a dat o lovitură semnificativă succesului ei politic. A fost arestată în octombrie 1976, de Hua Guofeng și aliații săi. Pe 25 ianuarie 1981 a fost condamnată la moarte, de autoritățile de partid, sentința comutată la închisoare pe viață în 1983.
De atunci, Jiang Qing a fost catalogată oficial ca făcând parte din „clișeele contrarevoluționare Lin Biao și Jiang Qing”, cărora le-a fost atribuită cea mai mare parte a vinovăției pentru pagubele și distrugerile provocate de Revoluția Culturală.
Eliberată pentru tratament medical, Jiang Qing (77 de ani) s-a sinucis, la 14 mai 1991.
„Banda celor patru” a fost o facțiune politică maoistă, formată din patru oficiali ai Partidului Comunist Chinez (PCC). Aceștia au ieșit în evidență în timpul Revoluției Culturale (1966-1976) și au fost ulterior acuzați de o serie de infracțiuni de trădare. Principala figură a bandei era Jiang Qing (ultima soție a lui Mao Zedong). Ceilalți membri erau Zhang Chunqiao, Yao Wenyuan și Wang Hongwen.
Generalul Lin Biao (d. 1971) și „Banda celor patru” au fost etichetați drept cele două mari „forțe contra-revoluționare” ale Revoluției Culturale și au fost învinuiți, oficial, de guvernul chinez, pentru cele mai grave excese ale haosului social care a urmat în cei zece ani de tulburări. Căderea lor, in octombrie 1976, la doar o lună după moartea lui Mao, a fost întâmpinată cu mari sărbători pe străzile din Beijing și a marcat sfârșitul unei ere politice agitate în China.
11 octombrie 1978 | Guvernul belgian Tindemans demisionează
11 octombrie 1979 | RD Germană îi eliberează pe dizidenții Rudolf Bahro și Nico Hubner
11 octombrie 1980 | URSS efectuează un test nuclear la Novaya Zemlya
11 octombrie 1985 | SUA interceptează un Boeing egiptean cu teroriștii lui Achille Lauro
11 octombrie 1986 | Reagan și Gorbaciov se întâlnesc la Reykjavik, Islanda
Unul dintre ei a fost simbolul conservator al dreptei americane, care, odată, a catalogat Rusia drept un „imperiu al răului”, iar celălalt liderul comunist al Uniunii Sovietice – împreună au creat o relație ce părea improbabilă pentru a detensiona Războiul Rece.
Ronald Reagan și Mihail Gorbaciov s-au întâlnit la Reykjavik, în Islanda, timp de două zile, în perioada 11-12 octombrie 1986. În timp ce Gorbaciov a încercat să limiteze discuțiile la controlul armelor, Reagan a dorit să abordeze și problema drepturilor omului în Uniunea Sovietică.
Desi convorbirile au eșuat, în ultimul moment, întrevederea a creat premisele favorabile semnării Tratatului privind forțele nucleare cu rază intermediară de acțiune, pe 8 decembrie 1987, marcând astfel un pas important în atenuarea tensiunilor dintre SUA și URSS.
11 octombrie 2006 | O aeronavă de mici dimensiuni a lovit o clădire din Manhattan, New York. Reprezentații primăriei din New York au exclus posibilitatea unui atentat terorist.
11 octombrie 2022 | Războiul din Ucraina: Rusia a lansat marți mai multe rachete asupra unor ținte din Ucraina →
11 octombrie 2022 | Războiul din Ucraina: Rachetele rusești au lovit „instalații energetice” în vestul Ucrainei, potrivit unui oficial →
11 octombrie 2022 | Războiul din Ucraina: Rusia confirmă că vizează instalațiile energetice ucrainene →
11 octombrie 2022 | Războiul din Ucraina: Aproximativ 30% din infrastructura energetică din Ucraina a fost lovită de rachete rusești →
11 octombrie 2022 | Războiul din Ucraina: Atacurile mortale din Ucraina au fost o „consecință logică”, afirmă Ambasada Rusiei la Paris →
11 octombrie 2022 | Războiul din Ucraina: Moscova va răspunde la implicarea Occidentului în conflictul ucrainean, a avertizat marţi viceministrul de externe rus Serghei Riabko →
11 octombrie 2022 | 
Războiul din Ucraina: Josep Borrell spune că a venit momentul să se acționeze pentru consolidarea apărării europene →
11 octombrie 2022 | Războiul din Ucraina: Ucraina afirmă că a interceptat 18 rachete de croazieră marți dimineață →
11 octombrie 2022 | Războiul din Ucraina: Liderii G7 discută marți despre o nouă asistență pentru Ucraina și problemele energetice →
11 octombrie 2022 | 
Războiul din Ucraina: NATO joacă un rol-cheie de sprijin pentru Ucraina, afirmă secretarul general →
11 octombrie 2022 | 
Războiul din Ucraina: Zelenski face apel la UNESCO să adauge orașul portuar Odesa pe lista Patrimoniului Mondial și cere ca Rusia să fie exclusă din UNESCO →
11 octombrie 2022 | Războiul din Ucraina: Franța își va intensifica prezența militară în Europa de Est, afirmă ministrul apărării →
11 octombrie 2022 | 
Războiul din Ucraina: Șeful spionajului britanic spune că Rusia este „disperată” pe fondul livrărilor militare reduse și al moralului în scădere →
11 octombrie 2022 | Războiul din Ucraina: Belarus s-ar putea confrunta cu noi sancţiuni dacă se va implica mai mult în conflictul din Ucraina, a declarat marţi șefa diplomației franceze Catherine Colonna →
11 octombrie 2022 | Războiul din Ucraina: Belarus spune că desfășurarea de trupe comune cu Rusia la graniță este o măsură „pur defensivă” →
11 octombrie 2022 | Războiul din Ucraina: Belarus a declarat marți că a organizat o inspecție a forțelor sale armate pentru a asigura „pregătirea” de luptă →
11 octombrie 2022 | 
Războiul din Ucraina: SUA accelerează livrarea sistemelor de apărare aeriene necesare Ucrainei →
11 octombrie 2022 | Războiul din Ucraina: Președintele Emiratelor Arabe Unite va pune accentul pe „dezescaladarea” situației din Ucraina în timpul întâlnirii sale „prestabilite” cu Putin →
11 octombrie 2022 | Războiul din Ucraina: Rusia declară Meta drept organizație teroristă →
11 octombrie 2022 | Războiul din Ucraina: Oficialii americani se tem în continuare de represaliile rusești în spațiul cibernetic →
11 octombrie 2022 | Războiul din Ucraina: Un oficial de la centrala nucleară din Zaporojie a fost răpit de forțele rusești, afirmă o companie ucraineană →
11 octombrie 2022 | Războiul din Ucraina: Șeful Asociației Internaționale pentru Energie Atomică s-a întâlnit marți cu președintele rus Vladimir Putin →
11 octombrie 2022 | 
Războiul din Ucraina: Republica Moldova a cerut ca granițele sale să fie respectate, după ce trei rachete rusești cu destinația Ucraina au traversat spațiul său aerian →
11 octombrie 2022 | Războiul din Ucraina: Corpurile a 62 de soldați ucraineni au fost „returnate acasă”, potrivit Ministerului pentru reintegrarea teritoriilor ocupate temporar din această țară →
11 octombrie 2022 | 
Războiul din Ucraina: Ucraina a primit primul său sistem de apărare antiaeriană Iris-T livrat de Germania, a anunţat ministrul apărării ucrainean, Oleksii Reznikov →
11 octombrie 2022 | Războiul din Ucraina: Zelenski cere sancţiuni si mai dure pentru sectorul energetic al Rusiei →
11 octombrie 2022 | 
Războiul din Ucraina: Kremlinul spune că, prin continuarea livrărilor de arme americane către Ucraina se vor prelungi luptele și vor crește pagubele pentru Ucraina →
11 octombrie 2022 | 
Războiul din Ucraina: Viktor Orban a acuzat, marți, Statele Unite că perpetuează războiul din Ucraina prin furnizarea de arme →
11 octombrie 2022 | Războiul din Ucraina: Șeful agenției meteorologice a ONU spune că războiul din Ucraina „poate fi văzut ca o binecuvântare” din punct de vedere climatic →
11 octombrie 2022 | Războiul din Ucraina: Zelenski a declarat că peste jumătate din rachetele și dronele lansate marți de Rusia au fost doborâte →
11 octombrie 2022 | Războiul din Ucraina: Secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a declarat că alianța militară formată din 30 de națiuni va organiza, săptămâna viitoare, un exercițiu planificat de mult timp, pentru a testa gradul de pregătire al capacităților sale nucleare
Stoltenberg a declarat marți reporterilor de la Bruxelles că „acesta este un antrenament de rutină care are loc în fiecare an pentru a ne menține disuasiunea în siguranță, securitate și eficacitate”.
Exercițiul, denumit „Steadfast Noadfast Noon”, are loc anual și durează de obicei aproximativ o săptămână. Acesta implică avioane de vânătoare capabile să transporte focoase nucleare, dar nu implică bombe reale. Participă în mod obișnuit și avioane convenționale, precum și avioane de supraveghere și de realimentare.
NATO, ca organizație, nu deține arme nucleare. Acestea rămân sub controlul a trei țări membre – SUA, Marea Britanie și Franța.
Întrebat dacă nu este momentul nepotrivit pentru a organiza un astfel de exercițiu, Stoltenberg a spus: „Ar fi un semnal foarte greșit dacă am anula brusc un exercițiu de rutină, planificat de mult timp, din cauza războiului din Ucraina.”
Stoltenberg a declarat că retorica nucleară a președintelui rus Vladimir Putin din cauza războiului din Ucraina este „iresponsabilă”. El a adăugat: „Rusia știe că un război nuclear nu poate fi câștigat niciodată și nu trebuie să fie purtat niciodată.”
11 octombrie 2022 | Şeful agenţiei britanice de informaţii şi securitate avertizează ţările occidentale cu privire la „ameninţarea enormă” reprezentantă de China.
Şeful agenţiei britanice de informaţii şi securitate avertizează marţi ţările occidentale cu privire la „ameninţarea enormă” reprezentantă de China, care încearcă să îşi folosească dominaţia tehnologică în scopuri de supraveghere, şi le va solicita acestora să acţioneze urgent, informează AFP.
Jeremy Fleming, directorul centrului guvernamental de comunicaţii (GCHG) va susţine, într-un discurs adresat experţilor în domeniul apărării, că autorităţile chineze urmăresc să profite de pe urma tehnologiilor lor, precum sistemele prin satelit şi monedele virtuale. Ceea ce reprezintă, în opinia sa,”o ameninţare uriaşă pentru noi toţi”.
Fleming, în fruntea agenţiei din 2017, va face apel la Regatul Unit şi la aliaţii săi să răspundă de urgenţă acestor ameninţări, potrivit unui comunicat de presă difuzat luni seară.
„La GCHQ, este privilegiul şi, de asemenea, datoria noastră să vedem momentele esenţiale în care istoria se schimbă fără să ne dăm seama. Pare să fie unul din acele momente”, va urma să spună el.
„Avantajul nostru în viitoarea noastră strategie tehnologică se bazează pe ceea ce decidem să facem acum în calitate de comunitate. Sunt încrezător că împreună putem transforma acest moment în avantajul nostru”, va sublinia directorul GCHQ.
Discursul său are loc într-un moment în care China vrea să îşi lanseze moneda digitală, yuanul digital, stârnind îngrijorare în rândul specialiştilor, care cred că regimurile autoritare ar putea folosi această tehnologie în scopuri de supraveghere şi control.
O astfel de monedă ar putea „permite Chinei să se elibereze parţial de tipul de sancţiuni internaţionale existente în prezent împotriva regimului Putin din Rusia”, potrivit lui Fleming.
China a finalizat în 2020 Beidou, sistemul său de navigaţie prin satelit, un concurent al GPS-ului american.
„Mulţi cred că China este pe cale să se doteze cu o puternică capacitate anti-satelit cu scopul de a împiedica alte naţiuni să aibă acces la spaţiu în cazul unui conflict”. De asemenea, „există temeri că tehnologia ar putea fi folosită pentru a urmări indivizi”, estimează Jeremy Fleming.
11 octombrie 2023 | Războiul din Ucraina: România respinge proiectele privind unirea cu Republica Moldova şi anexarea unor teritorii istorice românești de la Ucraina
11 octombrie 2023 | „Ceea ce se întâmplă în Orientul Mijlociu este crimă în masă, nu război”, afirmă Erdogan, acuzând folosirea disproporționată a forței, în fâșia Gaza, de către Israel
11 octombrie 2023 | Germania și Regatul Unit s-au alăturat proiectului NATO Flight Training Europe (NFTE) High Visibility, ridicând numărul total de participanți la 12 (Belgia, Cehia, Germania, Grecia, Ungaria, Italia, Muntenegru, Nord Macedonia, România, Spania, Turcia, Regatul Unit)
NFTE își propune să se asigure că este disponibilă suficientă pregătire pentru piloți de ultimă generație în toată Europa, într-o manieră rentabilă și interoperabilă. NFTE va valorifica facilitățile naționale și multinaționale existente în Europa și, acolo unde este necesar, va extinde sau va crea noi capacități de formare pentru a răspunde cerințelor de formare pentru diferite tipuri de piloți. Acestea pot include categorii de bază, intermediare și avansate de pregătire pentru piloți de avioane de luptă, elicoptere și transport, precum și personal care pilota de la distanță avioane fără pilot. Aceasta este o prioritate ridicată, în special pentru mulți aliați europeni NATO mai mici ale căror cerințe de pregătire nu justifică crearea de centre naționale de pregătire.
AMINTIRI DIN COMUNISM 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.