14 martie 1881 – Parlamentul votează Legea prin care România devine Regat.
Principele Carol I (20.04.1839 –10.10.1914) va fi încoronat ca primul Rege al României la 10 mai 1881. Începe o nouă epocă: familia regală, un stat modern, o țară independentă și suverană.
Coroana purtată de Carol I – turnată din oțelul unui tun otoman capturat de armata română la Plevna, în noiembrie 1877 -, avea, potrivit unui articol publicat, in epocă, într-un cotidian austriac, o adâncă semnificație, aceea de a ,,ratifica” dreptul României ,,de a merge pe propria cale, de a căuta singură alianțe și a hotărî ea însăși politica“.
Domnia îndelungată a lui Carol a ajutat dezvoltarea rapidă a statului român. Statul însuși însă – sub domnia lui Carol I, s-a dezvoltat într-un mod în care administrația era una coruptă și ineficientă, iar puterea marilor proprietari de pământ, care-l siliseră să abdice pe Alexandru Ioan Cuza, rămăsese intactă.
ISTORIC
După abdicarea forțata a lui Ioan Cuza, acțiune realizată in 24 de ore, fără nicio plasă de siguranța, in Romania s-a creat un vid de autoritate care trebuia urgent compensat.
Refuzul ulterior al contelui Philippe de Flandra, fratele Regelui Leopold al II-lea al Belgiei, de a primi Tronul României provoacă agitație si duce la o serie de consultări ale reprezentantului Locotenenței domnești la Paris, Ion Bălăceanu, cu Împăratul Napoleon al III-lea al Franței.
Opțiunea finala, încurajata de acordul Împăratului Franței și de sprijinul moderat al Prusiei, se îndrepta către Sigmaringen.
citește si 
ABDICAREA LUI CUZA VODA
Pe 19 martie 1866, I.C. Brătianu îi propune Principelui Carol(*), în numele României, să devină şeful statului român. In mai putin de trei săptămâni, Brătianu îl anunța pe viitorul rege, la Sigmaringen, că a fost ales Domnitor al Principatelor Unite, cu drepturi ereditare, prin plebiscitul desfăşurat între 2/14 şi 8/20 aprilie 1866. În favoarea lui Carol au fost exprimate 685 969 de voturi; împotriva, 2248.
Plebiscitul este recunoscut de către Marile Puteri la 24 octombrie 1866.
La 28 aprilie 1866, Adunarea Constituantă votează aducerea Principelui Carol pe tronul ţării: 109 voturi pentru și 6 abțineri.
REPERE ISTORICE
Carol I, primul rege al României, a domnit 48 de ani (fiind si cea mai lungă domnie din istoria tarii).
În 1866, Unirea Principatelor Române este consolidata prin venirea sa pe tronul vacant.
În timpul domniei sale, România obține independenţa faţă de Imperiul Otoman, devenind stat suveran.
Proclamată la 10 mai 1877, independenţa este obținută în urma războiului ruso-româno-turc din 1877–1878, prin lupta armatei române conduse de Carol I, și recunoscută de către Marile Puteri la Congresul de la Berlin.
În timp ce, la București, Adunarea Deputaților proclama, la 1/13 mai 1866, cu 109 voturi din 115, hotărârea de a menține „o Românie una și nedespărțită„, iar pe prințul Carol ca „principe ereditar al României„, acesta se afla pe drum spre România, unde a sosit la 8/20 mai.
Călătoria sa pe teritoriul Imperiului Habsburgic a avut loc în contextul în care izbucnirea războiului dintre Austria și Prusia era iminentă. Principele Carol a plecat la 29 aprilie/11 mai în Elveția, la Zurich, unde a obținut un pașaport fals, pe numele Karl Hettingen. Apoi, a călătorit, între 3/15-6/18 mai, pe traseul Augsburg – Munchen – Salzburg – Viena – Pesta – Timișoara – Baziaș (ultima stație a căilor ferate austriece). După o transbordare la Orșova, Carol a ajuns la Turnu Severin, în ziua de 8/20 mai („Istoria Românilor”, vol. VII, tom I, Editura Enciclopedică, 2003)
La 10/22 mai 1866, prințul Carol, însoțit de Ion C. Brătianu, intra în București, unde a fost primit de o mulțime entuziastă, iar primarul Dimitrie Brătianu i-a înmânat cheile orașului.
Drumul a continuat până în dealul Mitropoliei, unde principele Carol a fost întâmpinat de mitropolitul Nifon. După un scurt Te Deum, oficialitățile au intrat în Camera Deputaților, iar Carol I a depus jurământul.
Locotenentul domnesc Nicolae Haralambie a citit formula constituțională: „Jur să fiu credincios legilor ţării, a păzi religiunea României, precum și integritatea teritoriului ei, și a domni ca un domn constituțional„. Principele a spus în limba română: „Jur!” („Istoria românilor în timpul celor patru regi”, vol. I, Ioan Scurtu, Editura Enciclopedică, 2004).
La 29 iunie/1 iulie 1866: Adunarea Constituantă adoptă prima Constituţie a ţării, una dintre cele mai avansate ale timpului, care a rămas în vigoare, cu unele modificări, până în 1923.
– se introduce sistemul monetar național, iar în 1870 apar primele monede de aur, argint și aramă, odată cu înființarea Monetăriei Statului.
– Principatele Unite au pavilion separat la Expoziția Universală de la Paris.
– la 15 septembrie, Carol I devine membru de onoare al Societății Academice Române, instituită prin Decret Domnesc, devenită, la 30 martie/12 aprilie 1879, Academia Română. Ca președinte de onoare al Academiei Române între 1879 şi 1914, regele lasă instituției, prin testament, suma de 600 000 de lei.
– ia ființă școala Normală „Carol I“, „finanțată din caseta personală” a Domnitorului.
La 11 mai 1868, se înființează Societatea Filarmonică Română.
În perioada anilor 1869-1876, Carol a acordat o atenţie specială înzestrării armatei române cu mijloace de luptă corespunzătoare, generalizând totodată pregătirea genistică a trupelor române pentru a respinge o invazie otomană. Apărând interesele României, a tratat cu fermitate cu ţarul Rusiei, Alexandru al II-lea şi miniştrii acestuia, problemele cooperării militare şi politice dintre cele două state. Carol I nu a acceptat ca armata română să participe la Războiul antiotoman sub comandă rusească. În timpul desfăşurării Războiului pentru Independenţă Carol I a avut comanda armatei de Vest (38000 militari români şi 52000 militari ruşi) şi a coordonat operațiile de încercuire şi nimicire a grupării comandate de Osman Paşa la Plevna.
La 31 octombrie 1869 se inaugurează oficial linia de cale ferată Bucureşti-Giurgiu, respectiv prima gară a Bucureştilor, Gara Filaret. În 1906, reţeaua de căi ferate a României ajungă la 3 180 km.
In același an, se inaugurează Palatul Universității din București (14 decembrie)
La 12 noiembrie, se inaugurează Uzina de gaz aerian de la Filaret.
La 25 septembrie 1872, se inaugurează Gara de Nord din București (numită, până în anul 1888, „Gara Târgoviştii“).
Işi încep activitatea Atelierele Căilor Ferate din Bucureşti.
Incepe funcţionareai Şcolii Militare de Infanterie şi Cavalerie din Bucureşti şi al Şcolii fiilor de militari din Iaşi.
La 26 decembrie 1872, este introdus în Bucureşti tramvaiul cu cai.
Se înfiinţează Fabrica de ulei vegetal din Bucureşti.
La 15 decembrie 1875, îşi începe activitatea Banca de București (cu capital francez).
La 4 iulie 1876 este fondată Societatea Naţională de Cruce Roşie a României.
Se proclama independenta Principatelor Romane (prin sancționarea de către Carol I și promulgarea în Monitorul Oficial). Pe 10 mai 1877, senatul României adoptă declarația de independență a României, citită de Mihail Kogălniceanu în fața Adunării Deputaților, pe 9 mai 1877.
In cadrul sesiunii extraordinare a Adunării Deputaților, la 10/22 mai 1877, a fost promulgată, de Carol I, legea pentru desființarea tributului către Înalta Poartă.
Independența României a fost recunoscută oficial în 1878, la Congresul de la Berlin.
Independența faţă de puterea suzerană, respectiv Imperiul Otoman, si "puterea protectoare", respectiv Imperiul Țarist - obținută de România în urma războiului ruso-româno-turc (1877–1878), prin sacrificiile si luptele armatei române, conduse de Carol I - a fost recunoscută de către Marile Puteri (**), si legiferata prin "Tratatul de la Berlin" (semnat în urma Conferinței de la Berlin), pe 13 iulie 1878.
În 1879 este dată în folosință prima linie de cale ferată, care a legat Transilvania de București, prin inaugurarea liniei Ploieşti – Predeal şi joncţiunea cu calea ferată Brașov – Predeal.
România promulga prima „Lege a mărcilor“.
La 17/29 aprilie 1880 se înfiinţează Banca Naţională a României, a 16-a bancă centrală din lume.
Între anii 1880–1883 este amenajat cursul Dâmboviţei.
14 martie 1881, Carol I este proclamat rege al României. Principatele Române devin regat.
Pe 10 mai 1881, Carol I de Hohenzollern–Sigmaringen, principe al României (1866-1881), este încoronat, la București, ca (primul) Rege al României (1881–1914), după proclamarea Regatului României.
Festivitățile de Încoronare au avut loc la 10 mai 1881. În Raportul Consiliului de Miniștri se sublinia: “România, constituită în Regat, completează şi încoronează opera regenerării sale. Ea îşi dă un nume, care este în acord cu poziţiunea ce a dobândit ca stat independent”.
Încoronarea lui Carol I şi a soţiei sale, Elisabeta, s-a desfășurat la Bucureşti. Coroana purtată de Carol I – „coroana de otel” – turnată din oțelul unui tun otoman capturat de armata română la Plevna, în noiembrie 1877, avea o adâncă semnificație, anume aceea de a ,,ratifica” dreptul României ,,de a merge pe propria cale, de a căuta singură alianțe şi a hotărî ea însăşi politica“, potrivit unui articol publicat, in epoca, într-un cotidian austriac.
Este introdus iluminatul electric la București.
La 1 decembrie 1882 se deschide Bursa din București, în clădirea Camerei de Comerț din strada Doamnei.
În Monitorul Oficial al României, in decembrie 1882, au fost publicate cotațiile bursiere ale primelor companii românesti tranzacționate.
La 25 septembrie 1883 are loc inaugurarea Castelului Peleş din Sinaia, ridicat de Regele Carol I cu banii din caseta sa personală.
Este introdusă, în Bucureşti, prima linie telefonică.
La 1/13 mai 1885 este recunoscută autocefalia Bisericii Ortodoxe Române de către Patriarhatul Ecumenic de la Constantinopol. Tot in 1885 se deschide Grădina Botanică la Cotroceni.
La 23 aprilie 1887, Catedrala mitropolitană Iași este sfințită, în prezența Familiei Regale a României.
Este inaugurat Ateneul Român.
La 14 martie 1895 se inaugurează, la Bucureşti, Fundaţiunea Universitară „Regele Carol I“, actuala Bibliotecă Centrală Universitară „Regele Carol I“.
17aprilie 1889 – Se stabilește succesiunea la tron: Ferdinand (Ferdinand Viktor Albert Meinrad von Hohenzollern-Sigmaringen) devine Principe de Coroană al Regatului României, în urma renunțării tatălui şi fratelui său mai mare, Wilhelm, la drepturile de succesiune la coroana regală a României.
Principele Ferdinand a sosit în România, în data de 19 aprilie 1889, îmbrăcat în uniforma de sublocotenent a Regimentului 3 Linie, fiind întâmpinat la Gara de Nord de oficialitățile statului, în frunte cu regale Carol și regina Elisabeta.
La 21 noiembrie 1897, se inaugurează Palatul Universității din Iași, iar 1 decembrie 1896, Teatrul Național din Iași
În 1904, România ocupă locul al patrulea în Europa, după Elveţia, Germania şi Suedia, la numărul de telegrame trimise (peste 2 milioane şi jumătate).
La 17 ianuarie 1906 este promulgată prima „Lege a Brevetelor de Invenţie“. Se înființează Biroul Brevetelor, denumit astăzi Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci.
La 6 iunie 1906 are loc inaugurarea Expoziţiei Naţionale Române din Bucureşti. Tot in 1906, se construiesc 40 de spitale rurale, dintre care unele în funcțiune şi astăzi.
Se înființează „Observatorul Astronomic“ cu planetariu („Observatorul Popular“).
În același an ia fiinţă Direcţia Generală a Porturilor şi Căilor de Comunicaţie pe Apă, sub conducerea lui Anghel Saligny.
Sub sceptrul lui Carol I se fondează mai multe universităţi şi colegii naţionale (licee), pe întreg teritoriul ţării, cele mai multe dintre ele funcţionând si astăzi.
La 1 decembrie 1912 se întemeiază ,,Federaţiunea Societăţilor Sportive din România” (F.S.S.R.), cu 12 comisii: atletism, fotbal, rugby, scrimă, ciclism, tir, canotaj, tenis, natație, gimnastică, oină, sporturi de iarnă. Primul președinte al federațiunii a fost Principele moștenitor Ferdinand.
In prezent, România are 57 de federații naționale sportive.
Spre sfârșitul domniei sale și începutul Primului Război Mondial, Regele dorea să intre în război de partea Puterilor Centrale, în timp ce opinia publică era de partea Antantei. Carol a semnat un tratat secret în 1883, care lega România de Tripla Alianță și, deși tratatul trebuia activat doar în cazul în care Rusia imperialistă ar fi atacat unul dintre membrii tratatului, Carol era convins că cel mai onorabil ar fi fost intrarea în război de partea Imperiului German.
În 21 iulie / 3 august 1914 a fost convocată o întrunire de urgență a Consiliului de Coroană unde Carol le-a comunicat acestora existența tratatului și și-a exprimat dorința sa. A întâmpinat o opoziție fermă din partea majorității membrilor Consiliului de Coroană. Carol I moare pe 27 septembrie/10 octombrie 1914. Viitorul rege Ferdinand, sub influența soției sale, regina Maria, a fost mai dispus să asculte opinia publică.
„Regele Carol s’a stins pe acest pământ al României de care-l legase o misiune careia-si consacrase viata întreaga. […] A trait peste 70 de ani fără alta tovărășie, fără alta comuniune de spirit decât a Datoria Zeul sail pe pământ i ce zeu nobil, ce zeu teribil! a, fost aceasta. In afara de dinsa n’a cunoscut nimic. Din vremuri foarte vechi ca ale Rome! n’a existat om care, in mijlocul vieții, sa se smulgă mai deplin din tot ce o alcătuiește. pentru a trai Cu ochii reci fixați la o singura stea care nu poate apune: Datoria Sa de Suveran ! – Nicolae Iorga, PAGINI LOAIALE DESPRE REGELE CAROL
citește si 
CAROL I vs CUZA Vodă, in opinia lui Nicolae IORGA, 1933
(*) Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen
AMINTIRI DIN COMUNISM 
Pingback: ISTORIA COMUNISMULUI IN DATE | AMINTIRI DIN COMUNISM
Pingback: REGII ROMÂNIEI – MONARHIA ROMÂNA | AMINTIRI DIN COMUNISM
Pingback: ROMÂNIA REGELUI FERDINAND | AMINTIRI DIN COMUNISM
Pingback: „V-AM IUBIT CU TOATA PUTEREA INIMII MELE” | AMINTIRI DIN COMUNISM