Alexandru Ioan Cuza, domnitorul care i-a împroprietărit pe țărani și i-a trimis la școală

ȚĂRANII PRIMESC PĂMÂNT

Reforma agrară din 1864 – măsură luată de guvernul Mihail Kogălniceanu sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza -, a eliberat țăranii clăcași de obligațiile faţă de boieri si i-a împroprietărit cu pământ.

reforma agrara a lui Alexandru Ioan Cuza

„Claca este desființată pentru de-a pururea şi de astăzi voi sunteți proprietari liberi pe locurile stăpânirii voastre.” – Alexandru Ioan Cuza

Astfel, țăranii erau scutiți de sarcinile feudale precum claca, dijma sau podvezile, se desființau monopolurile feudale din interiorul satelor, iar loturile erau distribuite în funcţie de numărul de vite deținute.

În total, au fost împroprietăriți 406.429 țărani cu 1.654.964 hectare. O bună parte din loturile necesare proveneau din moșiile obținute prin secularizarea averilor mânăstirești. După reformă țăranii au ajuns să dețină 30% din teritoriul ţării, restul de 70% fiind deținut de moșierime sau stat.

Totuși, deoarece țăranii nu aveau banii necesari pentru a cumpăra terenuri, statul intervenea în această problemă. Ţăranii urmau să răscumpere pământul şi să achite anual o anumită sumă, timp de 15 ani. Pe de altă parte, legea stabilea plata unor despăgubiri către proprietari, la preţul de atunci. Terenurile expropriate nu depășeau 2/3 din moșie şi nu puteau fi vândute timp de 30 de ani, decât către comună sau către vreun alt sătean.

In același timp, ca proprietari, țăranii deveneau contribuabili la bugetul de stat. Dacă până la reformă, țăranii negociau cu boierii dările pe care trebuiau să le plătească acestora, perceptorii statului erau intransigenți, iar metoda negocierii nu mai funcționa.

Reforma a fost primul act al procesului de modernizare a statului român și, indiferent de lacunele sale, a schimbat legăturile cu economia și societatea de tip feudal. (Legea a intrat în vigoare la 23 aprilie/5 mai 1865.)

… ȘI SUNT TRIMIȘI LA SCOALĂ

Prin „legea instrucţiunii publice” (legea învățământului), din 1864, Cuza Vodă proclama obligativitatea şi gratuitatea învăţământului primar.
Instrucția era obligatorie, legea sancționând cu amendă părinții ai căror copii nu erau înscriși, sau care nu frecventau școala.

„La cererea Consiliului Şcolar din Iaşi, Vasile Boerescu alcătuieşte singur un proiect de lege, pe care îl publică în octombrie 1863 sub numele de Proiect de lege asupra reorganizării instrucției publice din România. Susţinut de ministrul cultelor şi instrucției, Dimitrie Bolintineanu, proiectul a fost însuşit în decembrie 1863 de Consiliul de miniştri şi trimis spre deliberare Camerei Legiuitoare. Dezbătut la 11 martie 1864, a fost votat cu majoritate zdrobitoare. Astfel că legea a fost înaintată domnitorului spre aprobare„.

Atunci s-au stabilit cele trei grade de învăţământ: primar, secundar şi superior. Învăţământul primar era de patru ani, cel secundar de șapte ani, iar cel superior (sau universitar) de trei ani.

„Legea şcolară a lui A.I. Cuza a făcut parte din programul de de înnoire a societății româneștii. Ea a pus instrucţia publică primară pe temelii solide, dominate de principiile obligativităţii şi gratuităţii, situând astfel ţara noastră, în acele vremuri, înaintea Italiei, Franţei, Angliei sau Elveţiei.” – rotalianul.com

citește si

„STRAȘNIC DOMN A MAI FOST CUZA-VODĂ”