REGII ROMÂNIEI – MONARHIA ROMÂNA

Publicat pe de

Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen
(n. 20.04.1839, Sigmaringen, Hohenzollern-Sigmaringen – d. 10.10.1914, Castelul Peleș, România)		Carol I al României
Principe de Hohenzollern-Sigmaringen
perioada de domnie: 10/22 mai 1866- 27 septembrie/10 octombrie 1914

Domnitor, ulterior proclamat rege al României (14 martie 1881). A condus Principatele Române și apoi România, după abdicarea forțată de o lovitură de stat a lui Alexandru Ioan Cuza.
În cei 48 de ani de domnie (cea mai lungă din istoria țării), Carol I a obținut independența României, a redresat economia, a pus bazele unor instituții specifice statului modern și unei dinastii. 

(n. 12/24.08.1865, Sigmaringen – d. 20.07.1927, Castelul Peleș, Sinaia)		Ferdinand I de Hohenzollern-Sigmaringen 
al doilea rege al României (Mici), și primul suveran al României Mari – „rege al tuturor românilor”, sub domnia căruia s-a realizat Marea Unire din 1918
In 1881, la proclamarea Regatului, Carol I și Elisabeta nu aveau urmași direcți, astfel succesiunea s-a făcut din rândurile familiei regelui. In 1889, Ferdinand, fiul cel mare al fratelui lui Carol I, devine Principe de Coroană al Regatului României, în urma renunțării tatălui și fratelui său mai mare, Wilhelm, la drepturile de succesiune la coroana regală.
Se stabilește în România, unde își continua cariera militară, fiind înaintat până la gradul de general de corp de armată.		Ferdinand I de Hohenzollern urca pe tronul României in 1914.

La Alba Iulia, pe 15 octombrie 1922, după făurirea României Mari, regele Ferdinand și regina Maria sunt încoronați în Catedrala ortodoxă, ca „Regi ai tuturor românilor de la Nistru la Tisa„

 (n. 15.10.1893, Sinaia, România – d. 04.04.1953, Estoril, Portugalia])		Carol al II-lea
Rege al României 
8 iunie 1930 – 6 septembrie 1940 
„Regele tineretului”, „Regele Culturii”, „Regele țăranilor”
Carol a fost primul născut al regelui Ferdinand I al României și al soției sale, regina Maria, dobândind la naștere titlul de Principe de Hohenzollern-Sigmaringen (transformat mai târziu, de Ferdinand, în Principe al României).

După accederea la tron a părinților săi devine Principele moștenitor Carol al României.

In timpul Primului Război Mondial, dezertează din armată și se căsătorește ilegal cu Ioana Lambrino, acțiuni ce au ca urmare două renunțări la tron, neacceptate de Ferdinand. După dizolvarea mariajului, se recăsătorește, în martie 1921, cu principesa Elena a Greciei, cu care are un copil: principele Mihai.

In decembrie 1925, Carol își părăsește familia și renunță pentru a treia oara la tron, trăind în Franța cu Elena Lupescu (Wolf), sub numele de Carol Caraiman.
La moartea regelui Ferdinand, în 1927, Mihai moștenește tronul, dar Carol revine în 1930, în România, detronându-și fiul.		Pe fondul marii crize economice, Carol al II-lea slăbește sistemul de partide, numind la guvernare facțiuni minoritare ale partidelor istorice sau de concentrație națională, precum guvernul Iorga-Argetoianu, și permite formarea unei camarile corupte în jurul său, sub patronajul Elenei Lupescu-Wolf.
In 1938 instaurează dictatura regală  (abroga constituția din 1923 și desființează partidele politice, înlocuindu-le cu Frontul Renașterii Naționale, partid unic pe care îl patronează).
In 1940, după fărâmițarea României Mari, urmare a pactului Hitler-Stalin, reorientarea politicii externe a României către Germania nazistă nu va salva regimul lui Carol al II-lea. Obligat să abdice de primul ministru, generalul Ion Antonescu, părăsește țara cu un tren special, încărcat cu averi. Ulterior, se căsătorește in străinătate cu Elena Lupescu-Wolf și moare în exil.
De numele Regelui Carol al II-lea sunt legate Arcul de Triumf, statuia ecvestră a Regelui Carol I din Piața Palatului, Muzeul Satului, lacurile de la Herăstrău și Băneasa, Gara Regală Băneasa, Gara Regală Sinaia, Universitatea Națională de Apărare, primării, universități, colegii și licee, catedrale, biserici și mânăstiri, multe dintre acestea din urmă în orașe și comune basarabene.

(n. 25.10. 1921 Sinaia, România – d. 5.12.2017, Aubonne, Elveția)
ultimul rege al României		Mihai I
de doua ori Rege al României 
20 iulie 1927 – 8 iunie 1930
6 septembrie 1940 – 30 decembrie 1947
La 30 decembrie 1947, la presiunea noului guvern instalat de comuniști, regele Mihai I este obligat sa abdice, părăsind definitiv tara.

După 50 de ani de exil, lui Mihai i s-a redat cetăţenia română şi i s-a permis să revină definitv în ţară în 1997, în timpul mandatului preşedintelui Emil Constantinescu.		Fiu al principelui moștenitor Carol, Mihai a moștenit la naștere titlurile de principe al României și principe de Hohenzollern-Sigmaringen (la care va renunța mai târziu).
După pierderile teritoriale din 1940, Carol al II-lea abdica, investindu-l cu puteri depline în stat pe generalul Ion Antonescu, președintele Consiliului de Miniștri, iar Mihai I ajunge, pentru a doua oara, pe tronul României, la vârsta de 19 ani,. Ion Antonescu va fi demis si arestat, la 23 august 1944. România semnează armistițiul cu Aliații (si URSS), intrând în sfera de influenţă sovietică, fapt ce va permite Partidului Comunist Român, (în mai putin de trei ani) să acapareze întreaga putere de stat şi să elimine orice forţă de opoziție faţă de noul regim.
_________________________
Pe 30 decembrie 2007, Mihai a modificat Statutul Casei Regale, renunţând la legea salică de succesiune. Astfel, după moartea sa, principesa Margareta, fiica cea mare, devine șeful Casei Regale a României.
În prezent, familia regală se ocupă în special de reprezentarea externă a României.

regele Carol I, nepotul sau Ferdinand si fiul acestuia, Carol

Vezi si

Lasă un comentariu