Cronologic, au existat două plecări ale Regelui Mihai din țară (pe lângă cea a lui Carol al II-lea, în 1940, care complică discuția), respectiv, prima, pe 12 noiembrie 1947 (cu destinația Londra) și a doua, la 3 ianuarie 1948 (cu destinația Lausanne).
În cazul primei plecări, Regele a părăsit țara pe calea aerului, iar restul suitei sale cu trenul. Printre aceștia s-a aflat și ofițerul Jaques Vergotti, secretar particular, care a luat cu el 140.000 de franci elvețieni, 150.000 de franci francezi și 50 de lire sterline, sume retrase de la Banca Națională, care au reprezentat cheltuieli publice pentru întreaga suită. În vagonul special de tren au mai fost încărcate lucruri personale, două autoturisme Buick și două tablouri.
Evident, nici in avion, nici in tren, nu au încăput cele „15.190 ha teren arabil, 136.990 ha păduri; 29 castele cu 1.081 camere; 114 alte palate cu 1979 camere; și nici 16 castele de vânătoare și cabane cu 88 camere”.
citește si 
„DE CE ERAM POPOR SĂRAC ÎN ȚARĂ BOGATĂ?”
DECI, CE A LUAT REGELE MIHAI CU EL?
Conform unui articol online din „republica”, semnat de Andrei Muraru in 2018, „în cazul plecării definitive a Suveranului, după ce a fost forțat să abdice, cel mai probabil, chiar planul complotiștilor a inclus tentativa de a-i oferi Regelui unele sume în bani și posibilitatea ca acesta să poată lua în exil anumite bunuri, promisiuni care s-au dovedit repede deșarte„. In pofida faptului ca „[…] Petru Groza a sugerat în ședința Consiliului de Miniștri, […] că va avea grijă ca Mihai I să plece satisfăcut.”
„REGELE POATE LUA TOATE LUCRURILE PERSONALE ȘI ÎȘI VA PĂSTRA PROPRIETĂȚILE”
Pe „30 decembrie 1947, Groza le-a spus unor jurnaliști străini că agrease cu Regele că el și suita sa pot lua toate lucrurile personale (mai puțin ”bijuteriile Coroanei”), avansând suma de 750.000 de lire sterline pe care Guvernul ar fi oferit-o Regelui, alături de promisiunea că Mihai I putea reveni oricând în țară, că își va păstra proprietățile și că va putea beneficia de pe urma uzufructului Domeniilor Coroanei (detalii comunicate și lui Stalin)”
„De asemenea, el a comunicat ziariștilor că Regele ar fi abdicat de bunăvoie pentru a se bucura de viața personală.”
„Promisiunile, care includeau inclusiv posibilitatea ca Regele să își ia iahtul, o navă și mașinile, aveau să fie rapid încălcate în cea mai mare parte.” in realiate, „[…]cu excepția lucrurilor personale, a patru automobile și un avion, care erau proprietatea sa, Mihai I nu a putut scoate din țară alte bunuri.”
citește si 
UN REGE FĂRĂ NAȚIONALITATE
CE SUME DE BANI A LUAT REGELE MIHAI?
„În privința banilor, potrivit lui Mircea Ionițiu, secretarul particular al Regelui, citat la puține ore după abdicare de către diplomații americani[…], ”guvernul a oferit Regelui o sumă de bani, ca ajutor după ce părăsește țara”, dar „că această ofertă a fost respinsă. Regele a făcut o contraofertă, anume să i se îngăduie să vândă recolta de vin și să lichideze alte bunuri personale și să ia în străinătate banii rezultați.”
„Ambasadorul SUA de la Berna, John Carter Vincent, a transmis că Mihai I a respins direct oferta lui Groza și că i s-a comunicat că suma rezultată din vânzarea unor opere de artă, pe care nu a avut dreptul să le scoată din țară, îi va fi trimisă în străinătate, ”dar Regele nu se așteaptă de fapt să primească ceva.””
„Mai târziu, pe 4 martie 1948, când Mihai I a fost primit la prânz de Suveranul Regatului Unit, Regele George al VI-lea era surprins să audă că Regele român nu avea din ce trăi.”
STALIN, PETRU GROZA SI REGELE MIHAI
„La Moscova, Stalin s-a interesat despre condițiile în care Mihai I a părăsit România. Groza i-a spus dictatorului sovietic că autoritățile române au cumpărat de la rege 360 de tone de vin cu 1 milion de franci elvețieni, dar regele a primit doar jumătate din această sumă, cealaltă jumătate urmând să-i fie acordată doar în măsura în care nu va face declarații ostile autorităților de la București. Dimitrie Negel, fostul mareșal al Curții, a confirmat că a vândut o cantitate de vin din depozitele Coroanei, apoi a convertit fondurile în valută forte, sumă care a reprezentat ”subzistența anturajului până la separarea de suveran”.
DECLARAȚIILE AMBASADORULUI AMERICAN LA BERNA
„Ambasadorul american la Berna susținea că sumele de bani (”capitalul său lichid”) de care dispunea Mihai I la zece zile de la abdicare se ridicau la 50.000 de dolari și 200.000 de franci elvețieni, dar nu știm dacă acești bani îi rămăseseră Suveranului după vizita Londra sau erau sume obținute după detronare.”
DECLARAȚIILE REGELUI MIHAI
„La scurtă vreme de la evenimente, Regele […] și-a amintit situația delicată de după abdicare, când conturile sale fuseseră imediat blocate, iar banii au fost transmiși de către Guvern administratorului Domeniilor Coroanei pentru a face plățile, însă au fost confiscați la câteva zile după plecarea Regelui din țară.”
„La decenii distanță, Regele a precizat că uzufructul Domeniilor Coroanei pe întreg anul 1947 reprezenta aproximativ 4.000.000 de franci elvețieni, dar autoritățile au replicat că Banca Națională nu dispunea de lichidități și i-au acordat doar 280.000 de franci elvețieni și 50.000 de dolari.”
„CONCLUZII PROVENITE DIN SURSE”
„Așadar, informațiile despre o înțelegere financiară sunt prolixe. Cu toate acestea, din […] surse, reiese că Mihai I și anturajul său au putut lua în exil o anumită sumă de bani, parte din uzufructul Domeniilor Coroanei pe anul 1947, între 280.000 de franci elvețieni plus 50.000 de dolari și 500.000 de franci elvețieni. Ulterior, orice relație, dacă ea a existat, a încetat în momentul în care Regele a denunțat abdicarea (martie 1948). Aceasta a fost singura înțelegere care poate fi probată între Suveran și autoritățile comuniste, iar Bucureștiul a respectat-o fie parțial, fie deloc.Regele nu mai avea oricum ce oferi, iar comuniștii nu aveau de gând să ofere ceva”.
„UN ”DOSAR DE CORUPȚIE” ÎNTINS PE APROAPE TREI DECENII”
„Teze despre corupția și depravarea morală a Suveranului, amestecând deseori jumătăți de adevăr cu minciuni flagrante, au circulat sub diverse forme încă de la finalul anilor ’40, pe toată perioada exilului. Nu doar Securitatea s-a ocupat cu acțiuni de compromitere. În timp, despre valorile și banii (”avuții în valoare de miliarde”) pe care Regele le-ar fi evacuat din țară, au fost publicate numeroase lucrări.”
„Unele teorii au pornit de la ipoteza că membri ai suitei Suveranului ar fi scos din țară, în noiembrie 1947, 42 de tablouri din colecția Coroanei în valoare de 500 de milioane de dolari, transportate ulterior la Villa Sparta din Florența care i-a aparținut Reginei-Mamă Elena. În realitate, Regele a părăsit atunci țara cu o sumă pusă la dispoziție de Guvern pentru călătoria la Londra și cu două tablouri (”Sfântul Sebastian” și ”Portretul lui Giacomo Bosio” realizate de pictorul spaniol El Greco, aflate inițial în interiorul Castelului Foișor din Sinaia) care au fost depuse apoi la o bancă din Zürich.”
„Informațiile despre ”furtul” comis de Rege provin dintr-un adevărat ”dosar de corupție”, elaborat de regimul comunist și continuat apoi de către Guvernele Petre Roman și Theodor Stolojan.”
„ACȚIUNEA „DUDUIA””
„Începând cu 1977, Nicolae Ceaușescu a dat dispoziție să fie inițiată o acțiune legală pentru recuperarea bunurilor care au aparținut lui Carol al II-lea, suspectat pe bună dreptate că a evacuat din țară valori care i-au permis să ducă, împreună cu Elena Lupescu, o viață luxoasă în exil, spre deosebire de fiul său, Mihai, care a trăit într-o modestie devenită proverbială.”
„Acțiunea judiciară a comuniștilor s-a încheiat însă fără mari rezultate în 1984. Totuși, Regele Mihai a fost hărțuit cu acest ”dosar” chiar și de către autoritățile postcomuniste”
„Investigațiile statului comunist, cunoscute în primul rând sub numele de ”Acțiunea Duduia”, în care fuseseră implicate nu doar instituțiile, ci și serviciile secrete ale dictaturii, au fost demarate cu puțin timp înainte de decesul Elenei Lupescu (1977). Suspiciunea era că Regele Carol al II-lea ar fi scos din țară 42 de tablouri din colecția Coroanei, împreună cu numeroase alte bunuri (timbre, bijuterii, obiecte decorative etc.) în septembrie 1940.”
„CONCLUZIA STATULUI COMUNIST”
„După ani de căutări, statul comunist a ajuns, în 1983, la următoarea concluzie: ”Teza că ex-regele Carol nu a scos tablouri din țară nu poate fi acceptată. Pe de o parte, există material suficient care o infirmă, existând în schimb dovezi că ex-regele Mihai nu a scos din țară tablouri (faptul că a vândut tablouri își are explicația în înțelegerea dintre Urdăreanu, Mihai și mama sa de a sustrage și împărți tablouri din masa succesorală a lui Carol II). Pe de altă parte, această teză ne-ar prejudicia grav în eventualele procese de revendicare pe care statul român le-ar intenta împotriva actualilor posesori nelegitimi”.
„Unde se înșelau în schimb comuniștii – și nu este exclus ca ei să fi fost induși în eroare și puși pe o pistă falsă de Ernest Urdăreanu, fostul mareșal al Palatului regal în vremea lui Carol al II-lea, cel care se alesese cu întreaga avere de pe urma acestuia și a Elenei Lupescu, și care se afirmase în străinătate ca unul dintre principalii calomniatori ai Regelui Mihai și ai Reginei Elena, tocmai ca să i se piardă urma bunurilor lui Carol al II-lea – era legătura lui Mihai I cu cele două tablouri de El Greco.”
„Referirea din documentul citat mai sus la vânzarea unor tablouri privește strict cele două piese semnate de artistul spaniol, care fuseseră de altfel identificate în două colecții contemporane în anii ’80. Celebrele pânze, ajunse în posesia lui Mihai și vândute ulterior, nu erau nici rodul înțelegerii cu comuniștii după abdicare, nici împărțirii averii după moartea lui Carol al II-lea, de pe urma căruia Regele nu a obținut de altfel nimic, ci fuseseră scoase din țară de Mihai I înainte de abdicare, în noiembrie 1947.”
„Detaliile despre transportul și depunerea tablourilor la o bancă elvețiană au fost relatate încă din 1985 în cadru oficial. De asemenea, Suveranul nu a negat niciodată posesia și vânzarea ulterioară a lucrărilor de artă.”
„Povestea ”dosarului de corupție” al Regelui s-a stins în negura vremii după 1990. Cu toate acestea, Regele, cunoscut pentru integritatea sa, a purtat mereu acest stigmat nedrept.”
–
sursa: „Regele, comuniștii și Coroana: adevărata istorie a abdicării lui Mihai I” / republica.ro
Citește și:
- | UN REGE FĂRĂ NAȚIONALITATE
- | „DE CE ERAM POPOR SĂRAC ÎN ȚARĂ BOGATĂ?”
- | SFÂRȘITUL CELUI DE-AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL și SEMNIFICAȚIA ZILELOR DE 8 și 9 MAI (1945)
AMINTIRI DIN COMUNISM 
Pingback: „DE CE ERAM POPOR SĂRAC ÎN ȚARĂ BOGATĂ?” | AMINTIRI DIN COMUNISM