| VEZI SI ISTORIA IN DATE 
| | Războiul din Ucraina – ZIUA 249 | ˅ | ZIUA 614 | | Războiul ISRAEL-GAZA – ZIUA 24 | |
|---|
| ianuarie|februarie|martie|aprilie|mai|iunie|iulie|august|septembrie|octombrie|noiembrie|decembrie |
| 1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 | 22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 | 29 | 30 | 31 |
- Sfântul Mucenic Zenovie Episcopul și sora sa Zenovia; Sf. Apostol Cleopa (calendarul ortodox și greco-catolic)
30 octombrie 1137 | Bătălia de la Rignano între Rainulf de Apulia și Roger al II-lea al Siciliei.
30 octombrie 1270 | Cruciada a opta i-a sfârșit, după ce Carol I al Neapolelui și Muhammad I al-Mustansir au ajuns la un acord comercial
30 octombrie 1340 | Armatele castiliene și portugheze înving musulmanii marinizi în bătălia de pe Río Salado.
30 octombrie 1485 | Henry Tudor este încoronat ca Henric al VII-lea al Angliei
30 octombrie 1724 | Începe construcția Bisericii Stavropoleos din București, unul dintre cele mai importante monumente de arhitectură din perioada fanariotă
30 octombrie 1837 | Apare Jurnalul lui Alexandru Ghica, domnul Țării Românești (1834-1842), prin care era acordat sătenilor dreptul (condiționat) de a se strămuta în orașe
„Jurnalul” a fost anulat în 1843 de noul domn, Gheorghe Bibescu (1842-1848).
30 octombrie 1863 | După ce a fost ales rege al Greciei, la vârsta de 17 ani, prințul olandez Wilhelm a sosit la Atena, pentru a fi încoronat sub numele de George I
30 octombrie 1905 | 
Țarul Nicolae al II-lea al Rusiei face publică Proclamația din Octombrie, care marchează începutul monarhiei constituționale în Rusia.
30 octombrie 1918 | Sfârșitul Primului Război Mondial: la bordul vasului britanic Agamemnon, ancorat în portul Moudros, din insula Lemnos, Grecia, are loc semnarea armistițiului cu Turcia (Armistițiul de la Mudros), care pune capăt prezenţei militare otomane în Primul Război Mondial, încheind astfel luptele din Orientul Mijlociu dintre Aliați (Antanta) și forțele otomane.
Acesta a fost cel de-al doilea dintre acordurile de pace încheiate între combatanți, în vederea sfârșitului conflagrației.
Armistițiul de la Mudros a pus oficial capăt ostilităților între Aliați și Imperiul Otoman. Cu toate acestea, incursiunile italienilor și grecilor în Anatolia în numele „restabilirii ordinii” au condus curând la o împărțire totală a țării.
Tratatul de la Sèvres, din 10 august 1920, a împărțit oficial Imperiul Otoman în zone de influență; cu toate acestea, Războiul de independență turc (1919-23) a dus la respingerea tratatului de către forțele naționaliste turcești cu sediul la Ankara, care, în cele din urmă, au preluat controlul asupra Peninsulei Anatoliene.
Teritoriile otomane din Siria, Palestina și Arabia au rămas așa cum au fost distribuite prin Tratatul de la Sèvres, în timp ce granițele statului național turc au fost stabilite prin Tratatul de la Lausanne, din 24 iulie 1923.
Condițiile de armistițiu acordate Puterilor Centrale
Armistițiul bulgar, 29 septembrie 1918, încheiat la Salonic
Armistițiul a fost semnat la Cartierul General al Armatei Aliate din Orient, la Salonic, la 29 septembrie, ora 22:50, și urma să intre în vigoare la 30 septembrie, la ora 12:00.
Termenii acordului, care avea un caracter pur militar, prevedeau efectiv capitularea necondiționată a Bulgariei. Luarea în considerare a chestiunilor politice și teritoriale a fost amânată până la semnarea unui tratat de pace definitiv. Bulgaria a fost de acord să evacueze toate teritoriile ocupate din Grecia și Serbia; să își demobilizeze imediat armata; să predea aliaților toate mijloacele de transport terestru și pe Dunăre si să returneze echipamentele militare care fuseseră luate de la Corpul al IV-lea de armată grec, în timpul ocupației bulgare a Macedoniei de Est în 1916; să permită Aliaților trecerea liberă prin Bulgaria pentru desfășurarea operațiunilor militare; să predea toate armele și munițiile; Bulgaria, și în special Sofia, nu urmau să fie ocupate, dar se obliga să permită ocuparea temporara de către aliați a tuturor punctelor strategice și să se retragă din război în calitate de beligerant. În conformitate cu articolul 5, aproximativ 150.000 de soldați bulgari, aflați la vest de meridianul Skopje, trebuiau să fie predați Antantei, ca ostatici. De asemenea, se preciza ca trupele germane și austro-ungare trebuiau să părăsească Bulgaria în termen de patru săptămâni, că francezii vor trimite trupe în România, iar britanicii și grecii în Turcia europeană, aflată încă în război cu Aliații.
Nu s-au făcut stipulări cu privire la regele Ferdinand al Bulgariei, deoarece aceasta chestiune a fost considerată una de ordin intern, de care să dispună, după cum dorește, poporul bulgar. Regele a rezolvat problema prin abdicarea sa, la 4 octombrie 1918.
Armistițiul a pus capăt efectiv participării Bulgariei la Primul Război Mondial de partea Puterilor Centrale și va rămâne în vigoare până la încheierea Tratatului de la Neuilly-sur-Seine, tratatul general de pace final, în noiembrie 1919.
La 14 octombrie 1918, Imperiul Austro-Ungar a cerut un armistițiu, iar pe 15 octombrie 1918, Marele vizir turc Ahmed Izzet Pașa l-a trimis pe generalul britanic capturat, Charles Vere Ferrers Townshend, la Aliați, pentru a cere condițiile unui armistițiu.
Armistițiul turcesc, 30 octombrie 1918 (Armistițiul de la Mudros)
Potrivit actului, Dardanelele și Bosforul trebuiau deschise, iar accesul la Marea Neagră era acordat Aliaților, care urmau să ocupe și forturile din strâmtoare. Prizonierii de război aliați urmau să fie repatriați imediat. Se prevedea demobilizarea armatei turcești, cu excepția trupelor pe care Aliații ar putea decide să le păstreze sub arme, ca forță de poliție. Toate navele urmau să fie predate si toate teritoriile ocupate să fie evacuate. Trupele turcești aflate în garnizoane trebuiau să se predea celui mai apropiat comandant aliat. Toate punctele strategice de pe teritoriul turc urmau să fie ocupate de Aliați, în voie. Germanii care locuiau în Turcia urmau să fie trimiși acasă, iar Turciei i se cerea să înceteze toate relațiile cu Puterile Centrale.
Armata otomană (inclusiv forțele aeriene otomane) a fost demobilizată, iar toate porturile, căile ferate și alte puncte strategice au fost puse la dispoziția Aliaților. În Caucaz, otomanii au fost nevoiți să se retragă în interiorul granițelor de dinainte de război dintre Imperiul Otoman și Imperiul Rus.
Armistițiul austriac, 3 noiembrie 1918, semnat la Villa Giusti, Italia
Termenii Armistițiului privau Austria de orice putere de a relua războiul. Armata urma să fie demobilizată în totalitate și cu promptitudine. Brigăzile austriece care luptau alături de germani urmau să fie retrase. Toate teritoriile ocupate de Austria, de la începutul războiului, din august 1914, inclusiv Tirolul de Sud, Tarvisio, Valea Isonzo, Gorizia, Trieste, Istria, Carniola de Vest și Dalmația, urmau să fie evacuate. Echipamentele militare și feroviare din teritoriile evacuate urmau să fie lăsate intacte. Trupele germane din armata austriacă urmau să fie expulzate din Austro-Ungaria în termen de 15 zile, sau reținute, iar Aliații urmau să aibă dreptul de a folosi liber comunicațiile interne ale Austro-Ungariei. Jumătate din materialul de armată, artileria și muniția trebuiau predate Aliaților. Prizonierii de război aflați în mâinile austriecilor urmau să fie repatriați imediat, fără reciprocitate. Un număr mare și specificat de cuirasate, crucișătoare, distrugătoare și submarine, urmau să fie predate, iar restul navelor de război urmau să fie concentrate, dezarmate și plasate sub supravegherea aliaților. Forțelor Triplei Înțelegeri urmau să li se acorde libertatea de mișcare pe tot teritoriul austriac și să ocupe punctele strategice, pentru a ajunge în Germania (ultima țară dintre Puterile Centrale, care nu capitulase încă) dinspre sud. Libertatea de navigație în Marea Adriatică, pe Dunăre și în toate apele teritoriale, precum și dreptul de a demonta fortificațiile căilor navigabile, urmau să fie, de asemenea, cedate. Au fost introduse condiții stricte împotriva sabotajului, disimulări sau evaziunii.
Armistițiul german, 11 noiembrie 1918, semnat la Compiegne
Germania a fost obligată să evacueze toate teritoriile ocupate, indiferent unde se aflau. Tratatele inechitabile de la Brest-Litovsk și București au fost anulate. Germania trebuia să predea 5.000 de piese de artilerie ușoară și grea, 25.000 de mitraliere, 3.000 de mineriade, 1.700 de avioane, 5.000 de locomotive, 150.000 de vagoane de cale ferată și 5.000 de autocamioane. Toate acestea trebuiau să fie în stare perfectă. Toate submarinele urmau să fie predate, împreună cu 10 cuirasate, 6 crucișătoare de luptă, 8 crucișătoare ușoare și 50 de distrugătoare. Restul navelor militare urmau să fie dezarmate și plasate sub supravegherea aliaților. Prizonierii de război aflați în mâinile germanilor urmau să fie predați, fără reciprocitate. Toate teritoriile de pe malul stâng al Rinului urmau să fie ocupate de armatele aliate, iar trei capete de pod urmau să fie stabilite la Mayence, Coblenz și Köln, fiecare dintre ele acoperind o rază de 18 mile. O porțiune de teritoriu, cu o lățime de șase mile, pe malul drept al Rinului, urma să constituie o zonă neutră. Perioada de armistițiu era de o lună, cu posibilitatea de reînnoire, în caz de necesitate.
Armistițiul de la Compiegne a fost ultimul dintre armistițiile încheiate între combatanți, marcând victoria totală a Aliaților (Ananta) și prăbușirea Germaniei.
(De partea Antantei s-au aflat Imperiul Rus, a Treia Republică Franceză și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei. După abdicarea țarului Nicolae al-II-lea și victoria revoluției bolșevice, URSS s-a retras efectiv din Primul Război Mondial, la 3 martie 1918, când noul guvern rus, aflat sub conducerea lui Lenin, și Puterile Centrale – Imperiul German, Austro-Ungaria, Bulgaria și Imperiul Otoman – au semnat o pace separat, prin Tratatul de la Brest-Litovsk.)
Sărbătorirea Zilei Păcii, a avut loc în Marea Britanie, la 19 iulie 1919.
Toate armistițiile și tratatele au fost prezentate împreună, pentru prima dată, în cadrul conferinței „Peace making after the First World War”, desfășurată de joi 27 iunie, până vineri 28 iunie, 2019 – organizata de Arhivele Naționale, Ministerul Afacerilor Externe și al Commonwealth-ului, Universitatea din Strathclyde, Departamentul de Istorie Internațională de la London School of Economics and Political Science și British International History Group.
30 octombrie 1920 | In cadrul unei reuniuni organizate în sediul mișcării sindicale, Trades Hall, din Sydney, s-a înființat Partidul Comunist din Australia, de către un grup de socialiști inspirați de relatările din timpul Revoluției bolșevice..
Printre grupuri se numărau Partidul Socialist Australian, unii membri ai Partidului Socialist Victorian (deși partidul însuși nu a aderat), precum și o varietate de sindicaliști militanți Fondatorii partidului erau Jock Garden, Tom Walsh, William Paisley Earsman. Printre femeile sufragete și împotriva conscripției se găseau Adela Pankhurst (fiica sufragetei britanice Emmeline Pankhurst), Christian Jollie Smith și Katharine Susannah Prichard.
In 1929, conducerea partidului a căzut în dizgrația Internaționalei Comuniste, care, la ordinele lui Iosif Stalin, a trecut la o retorică revoluționară radicală (așa-numita „a treia perioadă”), iar un emisar, comunistul american Harry M. Wicks, a fost trimis să corecteze erorile de partid. O nouă conducere a partidului, formată din J.B. (Jack) Miles, Lance Sharkey și Richard Dixon, a fost impusă partidului de către Internaționala Comunistă și a rămas la conducere pentru următorii 30 de ani. În anii 1930, partidul a cunoscut o oarecare creștere, în special după 1935, când Internaționala Comunistă și-a schimbat politica în favoarea unui „front unit împotriva fascismului”.
Mișcarea împotriva războiului și fascismului a fost înființată pentru a-i reuni pe toți oponenții fascismului sub o organizație umbrelă controlată de comuniști. Mișcarea a instigat evenimentele care au dus la tentativa de excludere a lui Egon Kisch din Australia la sfârșitul anului 1934 și începutul anului 1935.
CPA a fost primul partid politic australian care și-a luat un angajament în favoarea drepturilor aborigenilor, care au fost incluse în manifestul său începând cu 1931.
În 1956, la trei ani după moartea lui Stalin, liderul sovietic Nikita Hrușciov a dezvăluit crimele lui Stalin în Discursul secret – expunând detalii înfiorătoare despre mecanismul de teroare și sistemul de guvernare arbitrară, îndreptat, de obicei împotriva unor victime complet nevinovate, care a terorizat Rusia timp de trei decenii. Conducerea partidului australian – în întregime dedicată stalinismului – era confuză în privința a ceea ce trebuia să facă. A încercat să suprime discuțiile despre discurs, care a fost relatat insa pe larg în presă.
Potrivit lui Ralph Gibson, mai mulți membri de rang înalt, inclusiv Ted Hill, au primit o copie a discursului secret al lui Hrușciov direct de la Partidul Comunist al Uniunii Sovietice. Cu toate acestea, partidul a negat criticile la adresa lui Stalin în cadrul ziarului de partid, „Tribune”.
Membrii dezamăgiți au început să părăsească partidul. Mai mulți au plecat după invazia sovietică a Ungariei din 1956.
În 1961, Ted Hill, liderul facțiunii „pro-China” a partidului în timpul scindării sino-sovietice, a fost expulzat din partid. Hill a continuat să conducă o diviziune a membrilor pro-China din partid, acțiune care a culminat cu formarea Partidului Comunist al Australiei (marxist-leninist), mai mic.
În anii ’70 și ’80, partidul a continuat să decadă, în ciuda adoptării eurocomunismului și a democratizării structurilor sale interne, astfel încât a devenit un partid radical mai lejer decât un partid marxist-leninist clasic. CPA a desfășurat campanii împotriva armelor nucleare și a extracției de uraniu și a susținut revendicările popoarelor indigene din Australia și din străinătate, în special din Papua Noua Guinee. Astfel, a militat pentru abolirea legislației considerate represive în ceea ce privește populația indigenă, pentru egalitate de salarizare și pentru drepturi funciare. Membrii săi i-au ajutat pe muncitorii aborigeni din Pilbara să conducă cea mai lungă grevă industrială care a avut loc vreodată în Australia.
Pe plan internațional, Partidul Comunist din Australia a fost apropiat de Frontul Revoluționar pentru Independența Timorului de Est (Fretilin), care a rezistat ocupației indoneziene în anii ’70 și ’80. În 1990, numărul membrilor săi a scăzut la mai puțin de o mie.
În 1991, Partidul Comunist a fost dizolvat și s-a format Noul Partid de Stânga. Noul Partid de Stânga trebuia să fie un partid mai larg, care să atragă o gamă mai variată de membri, ceea ce nu s-a întâmplat, iar Noul Partid de Stânga s-a desființat în 1992. Bunurile Partidului Comunist au fost ulterior direcționate către Fundația SEARCH, o companie non-profit înființată în 1990 „pentru a conserva și a utiliza resursele Partidului Comunist din Australia și arhivele sale.”.
Arhivele partidului sunt acum păstrate la Biblioteca de Stat din New South Wales și pot fi accesate cu permisiunea scrisă a Fundației SEARCH.
30 octombrie 1922 | 
Benito Mussolini devine prim-ministru al Italiei
30 octombrie 1938 | SUA: se difuzează radiofonic, în New Jersey, Războiul lumilor, o prelucrare a romanului lui H.G. Wells. Evenimentul a stârnit panică în rândurile a mii de oameni, care chiar au crezut că S.U.A. au fost invadate de marțieni.
30 octombrie 1943 | Semnarea Declarației de la Moscova (în timpul Conferinței de la Moscova) – denumita oficial „Declarația celor patru națiuni asupra securității generale”. Semnatarii actului au fost miniștrii de externe ai Regatului Unit, SUA, China și URSS.
Declarația avea patru secțiuni distincte:
[1] Declarația celor patru națiuni unite (SUA, Regatul Unit, URSS și China, în conformitate cu prevederile Declarației Națiunilor Unite din ianuarie 1942, își afirmau angajamentul de a continua ostilitățile împotriva Puterilor Axei, cu care se aflau in război, până când sus-numitele puteri ar fi depus armele, capitulând necondiționat. Cele patru guverne recunoșteau si necesitatea înființării unei organizații internaționale (ONU) bazate pe principiile suveranității egale ale statelor iubitoare de pace, și declarau sus-numita organizată deschisă tuturor statelor care corespund acestei condiții, în scopul menținerii păcii și securității internaționale.)
[2] Declarația cu privire la Italia (miniștrii de externe american, britanic și sovietic declarau că fascismul trebuie distrus, iar poporul italian să aibă șansa de a-și alege guvernul, pe bazele principiilor democratice)
[3] Declarația cu privire la Austria (miniștrii de externe american, britanic și sovietic declarau că anexarea țării de către Germania nazistă (Anschluss) era nulă și neavenită, afirmând, totodată, necesitatea restabilirii statului austriac independent, după victoria aliată împotriva Germaniei)
[4] Declarația cu privire la atrocități (semnată de președintele american Franklin D. Roosevelt, prim-ministrul britanic Winston Churchill și premierul sovietic Iosif Vissarionovici Stalin)
30 octombrie 1961 | URSS lansează, în arhipelagul Novaia Zemlia, bomba cu hidrogen denumită Bomba țarului.
30 octombrie 1971 | Accidentul ecologic de la Certej, soldat cu 89 de morți și peste 70 de răniți.
30 octombrie 1973 | La Istanbul, președintele turc Fahri Korutürk, inaugurează Podul Bosfor, al patrulea pod suspendat din lume ca lungime la momentul acela.
30 octombrie 1975 | Prințul Juan Carlos devine regele Spaniei
30 octombrie 1990 | Canalul Mânecii, care leagă Marea Britanie de Europa, este deschis traficului
30 octombrie 2015 | 64 de persoane au murit și alte peste 160 au fost rănite în urma unui incendiu care a avut loc în clubul Colectiv din București.
Incendiul a izbucnit, cel mai probabil, de la artificiile folosite la un concert care avea loc în acel moment.
30 octombrie 2019 | Ministerul rus al Apărării anunță că submarinul Knyaz Vladimir (Prințul Vladimir) cu propulsie nucleară, din cadrul Proiectului 955A (clasa Borei-A) a testat, în Marea Albă, pentru prima dată o rachetă balistică Bulava.
„Pentru prima dată în istorie, o rachetă balistică Bulava a fost testată de pe cel mai recent submarin purtător de rachete strategice din cadrul proiectului Borei-A, Knyaz Vladimir”, a declarat ministerul.
Submarinul a lansat racheta Bulava din poziția sa submersă în timpul testelor planificate. Submarinul a lansat racheta din Marea Albă spre poligonul Kura din regiunea Kamchatka din Orientul Îndepărtat, a adăugat ministerul.
30 octombrie 2020 | Astăzi „Partidul Comunist din Australia sărbătorește curajul tovarășilor din trecut care au dus multe bătălii împotriva forțelor conservatoare” care au încercat să lichideze CPA, „dar am supraviețuit și continuăm să prosperăm!”, a declarat Andrew Irving, secretarul general al CPA.
Pandemia COVID-19 a arătat eșecurile sistemului capitalist din Australia. Politicile neoliberale implementate în ultimii 40 de ani i-au pus în pericol pe toți australienii. „Subfinanțarea insuficientă a Medicare și privatizarea sistemului de sănătate și de îngrijire a persoanelor în vârstă sunt doar câteva exemple ale unui sistem nepregătit pentru o astfel de pandemie”, a adăugat dl Irving.
„CPA continuă să militeze împotriva atacurilor asupra drepturilor muncitorilor de către guvernele capitaliste și pentru socialism!”, a declarat Vinnie Molina, președintele partidului.
30 octombrie 2022 | Războiul din Ucraina: UE cere Rusiei să revină asupra suspendării acordului privind cerealele →
30 octombrie 2022 | Războiul din Ucraina: Franța îndeamnă Rusia să reconsidere decizia de a suspenda participarea la acordul cu cereale →
30 octombrie 2022 | Războiul din Ucraina: Polonia și partenerii săi din Uniunea Europeană sunt pregătiți să ofere Ucrainei un ajutor suplimentar →
30 octombrie 2022 | Războiul din Ucraina: Secretarul general al ONU este „profund îngrijorat” de soarta acordului privind grâul ucrainean din Marea Neagră →
30 octombrie 2022 | Războiul din Ucraina: 218 nave sunt „efectiv blocate” din cauza deciziei Rusiei de a-și suspenda participarea la acordul exportului de cereale →
30 octombrie 2022 | Războiul din Ucraina: BBC a publicat o analiză detaliată a cantității de alimente trimise din Ucraina, de când a fost negociat acordul ONU →
30 octombrie 2022 | Războiul din Ucraina: Se așteaptă ca prețurile la termen ale grâului să crească luni, în urma retragerii Rusiei din acordul de cereale →
30 octombrie 2022 | Războiul din Ucraina: Turcia continuă eforturile pentru reluarea exporturilor de cereale din Marea Neagră →
30 octombrie 2022 | Războiul din Ucraina: Rusia susține că Ucraina a sabotat acordul cu cereale pentru „alimentarea șantajului nuclear” →
30 octombrie 2022 | Războiul din Ucraina: Rusia afirmă că dronele folosite pentru a ataca flota rusă din Marea Neagră au fost recuperate și analizate →
30 octombrie 2022 | Războiul din Ucraina: Rusia consideră că reacția Washingtonului „la atacul terorist asupra portului Sevastopol este scandaloasă” →
30 octombrie 2022 | Războiul din Ucraina: Rusia și-a extins duminică lista de sancțiuni pentru a include toate teritoriile britanice de peste mări →
30 octombrie 2022 | Războiul din Ucraina: Lavrov „speră” că Biden își va aminti de Criza rachetelor din Cuba din 1962, în abordarea războiului din Ucraina →
30 octombrie 2022 | Războiul din Ucraina: SUA și China vor menține liniile de comunicare „deschise” →
30 octombrie 2022 | Războiul din Ucraina: Hong Kong va relua utilizarea spațiului aerian rusesc pentru unele zboruri →
30 octombrie 2022 | Războiul din Ucraina: Marea Britanie nu neagă un raport potrivit căruia telefonul personal al fostului prim-ministru Liz Truss ar fi fost piratat de agenți ruși →
30 octombrie 2022 | Peste 300 de jurnaliști iranieni au cerut eliberarea a doi colegi încarcerați pentru că au relatat despre Mahsa Amini
/cloudfront-us-east-2.images.arcpublishing.com/reuters/Z5SRDM63IBJNNNUO4RCIVTHEZ4.jpg)
Peste 300 de jurnaliști iranieni au cerut eliberarea a doi colegi încarcerați pentru că au relatat despre Mahsa Amini, a cărei moarte în arest a declanșat proteste care au reprezentat una dintre cele mai mari provocări la adresa clericilor de la putere din ultimele decenii.
Apelul lor a fost lansat într-o declarație publicată duminică de ziarul iranian Etemad și de alte ziare.
Niloofar Hamedi a făcut o fotografie cu părinții lui Amini îmbrățișându-se într-un spital din Teheran, unde fiica lor zăcea în comă.
Imaginea, pe care Hamedi a postat-o pe Twitter, a fost primul semnal pentru lume că nimic nu era în regulă cu Amini, care fusese reținută cu trei zile mai devreme de poliția iraniană pentru ceea ce au considerat a fi o ținută vestimentară nepotrivită.
Elaheh Mohammadi a relatat despre înmormântarea lui Amini în orașul său natal kurd Saqez, unde au început protestele. O declarație comună publicată vineri de Ministerul iranian al informațiilor și de organizația de informații a Gardienilor Revoluției i-a acuzat pe Hamedi și Mohammadi că sunt agenți străini ai CIA.
Arestările se încadrează într-o narațiune oficială conform căreia inamicul de moarte al Iranului, Statele Unite, Israelul și alte puteri occidentale și agenții lor locali se află în spatele tulburărilor și sunt hotărâți să destabilizeze țara.
Cel puțin 40 de jurnaliști au fost reținuți în ultimele șase săptămâni, potrivit grupurilor pentru drepturile omului, iar numărul acestora este în creștere.
Ceea ce a început ca o indignare față de moartea lui Amini pe 16 septembrie s-a transformat într-o revoltă populară a oamenilor din toate straturile societății, scrie Reuters.
30 octombrie 2023 | Războiul Israel-Gaza: ZIUA 24 | Presa de investigaţie susţine ipoteza unui plan prestabilit al preşedintelui SUA, Joe Biden, împreună cu Israelul, de strămutare a populației palestiniene din Fâșia Gaza
30 octombrie 2023 | Războiul Israel-Gaza: ZIUA 24 | Prizonierii israelieni ținuți de Hamas îi cer lui Netanyahu încetarea focului: „Ai promis că ne eliberezi. Poziția ta înseamnă că vrei să ne ucizi”
30 octombrie 2023 | 
Războiul Israel-Gaza: ZIUA 24 | Netanyahu anunță că Israelul nu este de acord cu încetarea focului în Gaza. „Acesta este un timp pentru război”, a spus el, invocând Biblia
30 octombrie 2023 | Războiul Israel-Gaza: ZIUA 24 | Hamas apreciază prezența procurorului general al CPI la trecerea Rafah, dar spune că acest lucru este „insuficient pentru a proteja civilii din Gaza”, supuși „unui genocid, de ocupația sionistă”
30 octombrie 2023 | Războiul Israel-Gaza: ZIUA 24 | Incidentul de pe aeroportul Makhachkala este „un rezultat al interferențelor externe”, spune Kremlinul
AMINTIRI DIN COMUNISM 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.