| VEZI SI ISTORIA IN DATE 
| | RĂZBOIUL DIN UCRAINA – ZIUA 261 | ˅ | ZIUA 626 | | Războiul ISRAEL-GAZA – ZIUA 36 | |
|---|
| ianuarie|februarie|martie|aprilie|mai|iunie|iulie|august|septembrie|octombrie|noiembrie|decembrie |
| 1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 | 22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 | 29 | 30 |
● Ziua Armistițiului – Sfârșitul Primului Război Mondial
11 noiembrie 1821 | 
Se naște Fiodor Dostoievski (Фёдор Миха́йлович Достое́вский) (n. Moscova, Imperiul Rus – d. 28 ianuarie/9 februarie 1881, Sankt Petersburg, Imperiul Rus) -unul din cei mai importanți scriitori ruși
Operele sale au avut un efect profund și de durată asupra literaturii, filozofiei, psihologiei și teologiei secolului al XX-lea.
Cele mai cunoscute creații ale sale sunt cele patru mari romane, Crimă și pedeapsă, Idiotul, Frații Karamazov și Demonii, precum și nuvela Însemnări din subterană. În total, opera sa numără unsprezece romane, trei nuvele, șaptesprezece povestiri precum și numeroase alte lucrări. S-a făcut de asemenea remarcat și pentru activitatea de jurnalist.
11 noiembrie 1918 | Sfârșitul Primului Război Mondial: în cea de-a 11-a oră a celei de-a 11-a zile a celei de-a 11-a luni, Imperiul German și puterile Antantei semnează Armistițiul de la Compiègne (Franța) dintre Aliați (Antanta) și Germania, punând astfel capăt Primului Război Mondial (28.VII.1914 – 11.XI.1918).
Tratatul a fost semnat într-un vagon de tren, în pădurea Compiègne, și a intrat în vigoare la ora locală 11:00. Principalii semnatari au fost mareșalul Ferdinand Foch, comandantul forțelor Antantei, şi Matthias Erzberger din partea Germaniei. Cu acest prilej, anual în Marea Britanie şi Franța se marchează „Ziua Amintirii”.
Din acest moment, forțele germane aveau la dispoziție 15 zile să elibereze Belgia, Franța, Luxemburg, Alsacia-Lorena, să evacueze districtele din stânga Rinului, iar în dreapta Rinului urma să instaureze o zonă neutră. Toate forțele germane care fuseseră parte din teritorii precum Austro-Ungaria, România și Turcia înainte de debutul războiului trebuiau să se retragă în granițele Germaniei, aşa cum figurau ele la data de 1 august 1914. În clauzele financiare, se preciza, printre altele, restituirea aurului românesc şi rusesc care fusese încredințat Germaniei. Documentul a avut inițial o valabilitate de 30 de zile, dar a fost reînnoit periodic, până la semnarea Tratatului de la Versailles, la 28 iunie 1919
Armistițiul de la Compiegne – ultimul dintre cele armistițiile premergătoare (Armistițiul bulgar, din 29 septembrie 1918, Armistițiul turcesc, 30 octombrie 1918 si Armistițiul austriac, 3 noiembrie 1918), care ii scoseseră deja din război pe cei trei aliați principali ai Germaniei – a însemnat victoria totală a Aliaților (Antanta: Imperiul Rus, A Treia Republică Franceză și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei))și prăbușirea Germaniei.
Desi oficializarea finală va veni mai târziu, odată cu semnarea Tratatului de la Versailles, Armistițiul a pus capăt tuturor luptelor. Sărbătorile au avut loc în întreaga lume, după anunțarea veștii că „războiul, care s-a dus pentru a pune capăt tuturor războaielor” se încheiase.
Din punct de vedere strategic, Primul Război Mondial – unul dintre cele mai mortale conflicte din istoria lumii – a pus capăt dominației europene și absolutismului monarhic și a doborât patru mari imperii: german, austro-ungar, otoman și rus.
Denumit și „matricea otrăvitoare a secolului al XX-lea„, a fost, din rațiuni care rămân încă misterioase, un fel de sinucidere colectivă a Europei, cu sechele ce au subzistat încă mult timp, ducând la schimbări politice majore.
Ascensiunea Partidului Nazist la putere a dizolvat mitul „păcii eterne”, dar și pe acela că armata germană a fost trădată de „criminalii din noiembrie” („November Criminals”) care au semnat Armistițiul, iar rivalitățile nerezolvate au contribuit la începutul celui de-al Doilea Război Mondial
11 noiembrie 1918 | Polonia și-a redobândit independența, după 123 de ani ocupație străină, devenind Republică, la sfârșitul Primului Război Mondial.
La 31 decembrie 1918, Ignacy Jan Paderewski1, președintele Consiliului de Miniștri și ministru al Afacerilor Străine al Poloniei, s-a adresat omologului său român, Ion I. C. Brătianu, exprimând dorința ca România să recunoască statul și guvernul polonez.
11 noiembrie 1923 | 
Adolf Hitler este arestat și condamnat la cinci ani de închisoare, după ce la 8-9 noiembrie 1923, împreuna cu alți lideri naziști, a încercat să dea o lovitură de stat și să preia puterea în Germania.
Hitler nu a executat decât nouă luni de detenție, timp în care a scris lucrarea Mein Kampf.
După eliberarea din închisoare, Adolf Hitler a continuat să facă politică și să atragă noi adepți, dezamăgiți de înfrângerea Germaniei în Primul Război Mondial. În aprilie 1930, l-a înrolat în partid pe un maestru al propagandei, Joseph Goebbels.
Acesta a condus campaniile electorale ale naziștilor din 1930 și 1932, care au devenit tot mai populari pe fondul crizei economice mondiale.
Pe fondul unei instabilități politice tot mai acute, președintele german Hindenburg, care era considerat drept un erou al Primului Război Mondial, l-a numit pe Adolf Hitler cancelar în 30 ianuarie 1933. Era o lovitură mortală pentru democrația germană și începutul unui regim cumplit.
Adolf Hitler este direct responsabil pentru moartea a zeci de milioane de oameni; singurul dictator cu care poate fi comparat, din punctul de vedere al cruzimii, a fost prietenul, apoi dușmanul său, Iosif Stalin, conducătorul URSS.
11 noiembrie 1933 | Apare, la Bucureşti, până la 3 octombrie 1936, „Cuvântul liber”, revistă săptămânală de politică-literatură-teatru-artă, sub conducerea lui Tudor Teodorescu-Branişte
11 noiembrie 1944 | Administrația română din teritoriul eliberat al nordului Transilvaniei este înlăturată de sovietici, care introduc o administrație militară proprie.
Măsura era destinată să ofere URSS un mijloc de presiune pentru a favoriza instituirea controlului Partidului Comunist Român asupra ţării (revenirea administrației române a avut loc în martie 1945)
11 noiembrie 1957 | România şi India ridica relaţiile diplomatice la rang de ambasadă (stabilite la nivel de legaţie la 14 decembrie 1948)
11 noiembrie 1968 | România stabilește relații diplomatice, la rang de ambasadă, cu Ecuador
Primele contacte oficiale datează din 8 aprilie 1880, după ce guvernul român a notificat proclamarea independenței de stat a României, la care Ecuador a răspuns la 8 iulie 1881. În iulie 1973 şi, respectiv, aprilie 1974 România şi Ecuador au deschis ambasade în capitalele celor două ţări, conduse la nivel de însărcinat cu afaceri a.i.
România a închis temporar ambasada sa la Quito, în mai 2000. Guvernul Republicii Ecuador a închis temporar ambasada sa la Bucureşti, la 31 mai 1999. După închiderea ambasadelor celor două ţări, relațiile bilaterale se află într-un proces de stagnare.
11 noiembrie 1970 | Intră în vigoare Convenția ONU privind Imprescriptibilitatea Crimelor de Război şi a Crimelor împotriva Umanității, adoptată la 26 noiembrie 1968, la cea de-a 23-a sesiune a Adunării Generale a ONU
11 noiembrie 1990 | Intră în vigoare Convenția ONU privind Combaterea Traficului Ilegal de Stupefiante şi Substanțe Psihotrope (adoptată în decembrie 1988)
11 noiembrie 2004 | 
Moare Yasser Arafat (nume real Mohammed Abdel Rahman Abdel Raouf Arafat al-Qudwa al-Husseini (n. 4 /24 august 1929)
Arafat, care a fost liderul Organizației de Eliberare a Palestinei, supraviețuitor al mai multor comploturi de asasinat și un erou pentru milioane de arabi pentru sprijinul său pentru lupta armată împotriva Israelului, a murit la vârsta de 75 de ani. În 1994 a primit premiul Nobel pentru pace, împreună cu liderii israelieni Yitzhak Rabin și Shimon Peres, în urma acordurilor de la Oslo.
La 11 noiembrie 2004, la Paris, locul decesului lui Arafat, o gardă de onoare a armatei franceze a organizat o scurtă ceremonie, cu sicriul său acoperit cu un steag palestinian.
O trupă militară a cântat imnurile naționale franceze și palestiniene și un marș funerar al lui Chopin. Președintele francez Jacques Chirac a stat singur lângă sicriul lui Arafat timp de aproximativ zece minute, într-o ultimă demonstrație de respect pentru Arafat, pe care l-a salutat drept „un om curajos”.
A doua zi, cadavrul lui Arafat a fost transportat de la Paris la bordul unui avion de transport al Forțelor Aeriene Franceze la Cairo , Egipt, pentru o scurtă înmormântare militară acolo, la care au participat mai mulți șefi de state, prim-miniștri și miniștri de externe
Israelul a refuzat dorința lui Arafat, de a fi înmormântat lângă Moscheea Al-Aqsa sau oriunde în Ierusalim, invocând preocupări de securitate. Israelul se temea, de asemenea, că acest lucru va întări pretențiile palestinienilor asupra Ierusalimului de Est.
Arafat a fost îngropat „temporar” la Cairo, în Mukataa din Ramallah, unde zeci de mii de palestinieni au participat la ceremonie.
Arafat a fost îngropat într-o piatră, mai degrabă decât într-un sicriu de lemn, iar purtătorul de cuvânt al palestinian Saeb Erekat a spus că Arafat va fi reîngropat în Ierusalimul de Est după înființarea unui stat palestinian.
Cauza morții sale rămâne controversată, una din ipoteze fiind otrăvirea cu poloniu.
La 27 noiembrie 2012, trei echipe de anchetatori internaționali au colectat mostre din corpul lui Arafat și din solul înconjurător în mausoleul din Ramallah, pentru a efectua o investigație independentă.
La 6 noiembrie 2013, Al Jazeera a raportat că echipa criminalistică elvețiană a găsit niveluri de poloniu în coastele și pelvisul lui Arafat de 18 până la 36 de ori mai mult decât media. Potrivit echipei de experți elvețieni (incluzând în special experți în radio-chimie, radio-fizică și medicină legală), pe o scară de probabilitate care variază de la unu la șase, moartea prin otrăvire cu poloniu este de aproximativ cinci.
Guvernul israelian a încercat zeci de ani la rând să îl asasineze pe Arafat.
Asasinarea a fost atribuită inițial Cezareei, unitatea Mossad responsabilă de numeroasele crime țintite ale Israelului.
În urma invaziei Libanului de către Israel din 1982, ministrul israelian al Apărării Ariel Sharon a creat un cod de grup special numit „Salt Fish”, condus de experți în operațiuni speciale Meir Dagan și Rafi Eitan, pentru a urmări mișcările lui Arafat în Liban pentru a-l ucide deoarece Sharon l-a văzut pe Arafat. ca un „ucigaș evreu” și un simbol important. Grupul operativ Salt Fish a orchestrat bombardarea clădirilor în care se credea că stăteau Arafat și liderii de rang înalt al OLP.
Uri Avnery, într-un articol de opinie din Arab News, este direct în declarația sa: „Pentru mine, nu a fost nicio surpriză. Încă din prima zi, am fost convins că Yasser Arafat fusese otrăvit de Ariel Sharon. Chiar am scris despre asta de mai multe ori. A fost o concluzie logică simplă… Decizia lui Ariel Sharon de a-l ucide pe Arafat era bine-cunoscută. Deja în timpul asediului Beirutului din Primul Război al Libanului, nu era un secret pentru nimeni că agenții îl căutau în Beirutul de Vest unde se afla. Spre marea frustrare a lui Sharon, ei nu l-au găsit…. Arafat a fost omul care a fost capabil să facă pace cu Israelul, dornic să facă acest lucru și, mai important, să-și facă poporul, inclusiv islamiștii, să o accepte. Acest lucru ar fi pus capăt întreprinderii de decontare. De aceea a fost otrăvit.”
Văduva și fiica liderului palestinian, Suha El Kodwa Arafat și Zahwa El Kodwa Arafat, ambele cu cetățenie franceză, au depus o plângere penală la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului, susținând că Arafat a fost victima unei crime premeditate.
Ele au făcut apel la CEDO după procese nereușite în instanțele franceze.
Într-o hotărâre emisă joi, 1 iulie 2021, CEDO a declarat că nu a existat nicio încălcare a dreptului la un proces echitabil și a decis că plângerea este „vădit nefondată”. Instanța a declarat, în unanimitate, plângerea ca fiind inadmisibilă.
Cauza morții lui Arafat a fost, oficial, consemnată ca „accident vascular cerebral”, provocat de o tulburare de sânge, dar lipsa unui diagnostic clar a alimentat speculațiile printre susținătorii săi că ar fi fost otrăvit de Israel. Israelul a negat întotdeauna orice rol în moartea sa.
11 noiembrie 2022 | Războiul din Ucraina: Peste 30.000 de militari ruși s-au retras pe malul estic al râului Nipru →
11 noiembrie 2022 | Războiul din Ucraina: Trupele ucrainene au intrat în orașul Herson →
11 noiembrie 2022 | Războiul din Ucraina: Kremlinul neagă că retragerea trupelor sale din Herson este „umilitoare” şi spune că „Herson rămâne al Rusiei” →
11 noiembrie 2022 | Războiul din Ucraina: „O zi istorică!”; „Herson nu a renunțat niciodată la Ucraina”, afirmă Zelenski →
11 noiembrie 2022 | Războiul din Ucraina: Administrația Biden e divizată în ceea ce privește calea de urmat pentru Ucraina, în timp ce un general de vârf al SUA face eforturi pentru diplomație →
11 noiembrie 2022 | Războiul din Ucraina: Ucraina lansează o campanie de strângere de fonduri pentru construcția unor drone navale care ar contracara atacurile rusești cu rachete →
11 noiembrie 2022 | Războiul din Ucraina: Marea Britanie marchează Ziua Armistițiului →
11 noiembrie 2022 | Războiul din Ucraina: Orban și Erdogan cer încetarea focului între Rusia și Ucraina →
11 noiembrie 2022 | Războiul din Ucraina: Premierul Ungariei spune că sancțiunile UE anti-Rusia afectează economia Europei →
11 noiembrie 2022 | Războiul din Ucraina: Șeful grupului Wagner antrenează civili in zonele de graniță cu Ucraina →
11 noiembrie 2022 | Războiul din Ucraina: Ucraina construiește un zid la granița cu Belarus →
11 noiembrie 2022 | Războiul din Ucraina: Rusia interzice intrarea a 200 de cetățeni americani, spune Ministerul rus de Externe →
11 noiembrie 2022 | Războiul din Ucraina: Germania alocă 1 miliard de euro suplimentar pentru apărarea cibernetică a Ucrainei →
11 noiembrie 2022 | Războiul din Ucraina: Scholz spune că o soluție diplomatică pentru a pune capăt războiului din Ucraina este imposibilă →
AMINTIRI DIN COMUNISM 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.