Această galerie conține 2 fotografii.
| VEZI SI COMUNISTII ROMANIEI ROLLER, Mihail [1] (zis Şapse, fiul lui Ben Tzion Roller, fratele lui Chaim Mordechai Roller (*)) (n. 6 mai 1908, Buhuși, Bacau, Romania – d. 21 iunie 1958, București, 50 de ani) – comunist ilegalist, conform declarației … Continuă lectura
„În anul grelelor lupte de la Grivița, tânărul Chivu Stoica – care abia împlinise 23 de ani – este ales în postul de mare răspundere de secretar al comitetului de grevă. În acest post, în care se găsea prin încrederea tovarășilor săi de muncă, tov. Chivu Stoica îşi arată din plin hotărârea, calitățile de organizator şi conducător“- „Scânteia“, 17 martie 1948.
Chivu Stoica (n. 8 august 1908, Smeeni, Buzău, România – d. 18 februarie 1975, București, România), a fost, alături de mentorul său, Gheorghiu-Dej, unul dintre marii perdanți ai momentului Grivița ’33, intens mediatizat propagandistic de presa comunista. De fapt, amândoi sunt abandonați prin pușcăriile interbelice până în august 1944, în vreme ce Constantin Doncea, Gheorghe Vasilichi și Dumitru Petrescu, greviști și ei, evadează din închisoare cu sprijinul URSS.
MĂRIRE ȘI DECĂDERE
În 1965, Chivu Stoica făcea parte din Prezidiul Permanent, alături de Nicolae Ceausescu, Ion Gh. Maurer, Alexandru Bârlãdeanu, Gheorghe Apostol, Emil Bodnăraș, Alexandru Drãghici. Plenara C.C. al P.M.R. din 22 martie 1965, care, în urma morții lui Gheorghiu-Dej, l-a „ales“ în funcția de prim-secretar al C.C. al P.M.R. pe Nicolae Ceausescu, a hotărât ca funcțiile de prim-secretar al C.C. al P.M.R. și președinte al Consiliului de Stat sã fie ocupate de persoane diferite „în interesul asigurării rezolvării în bune condiții a sarcinilor ce revin Comitetului Central, Biroului Politic si Secretariatului“1. Ca urmare, Plenara C.C. aproba propunerea Biroului Politic, ca funcția de președinte al Consiliului de Stat sã ii revină lui Chivu Stoica
Peste doi ani, în ședința din 24 noiembrie 1967, Prezidiul Permanent al C.C. al P.C.R., va decide eliberarea lui Chivu Stoica din funcția de președinte al Consiliului de Stat, fiind propus secretar al C.C. al P.C.R.2
Peste încă trei ani, Prezidiul Permanent ales de Plenara C.C. al P.C.R. din 12 august 1969, confirma 9 membri: Nicolae Ceausescu, Ion Gh. Maurer, Emil Bodnăraș, Paul Niculescu-Mizil, Gheorghe Panã, Dumitru Petrescu, Gheorghe Rădulescu, Virgil Trofin, Ilie Verdeț. Din componenta lipseau Chivu Stoica, Alexandru Bârlădeanu, Gheorghe Apostol si Alexandru Drăghici, toți marginalizați, ca aparținând fostei echipe de conducere a lui Gheorghiu-Dej.
[ citește și 
BREAKING NEWS: CHIVU STOICA S-A SINUCIS! ]
Distincții: Ordinul „Coroana României“ în grad de Mare Ofițer (1947); Ordinul „Steaua Republicii Populare Române“ clasa I (1948, 1958); „Ordinul Muncii“ clasa I (1949); Ordinul „Apãrarea Patriei“ clasa I (1949); Titlul de „Erou al Muncii Socialiste“ si Medalia de Aur „Secera si Ciocanul“ (1958); Ordinul „23 August“ clasa I (1959); Ordinul „Tudor Vladimirescu“ clasa I (1966); Titlul de „Erou al Republicii Socialiste România“ (1973).
CHIVU STOICA (n. 7 august 1908, com. Smeeni, jud. Buzău – d.17 februarie 1975, București, sinucidere)
Profesia de bazã: cazangiu. Studii: cinci clase primare; şcoala de ucenici la Depoul de locomotive CFR Buzău.(1923-1927).
Debutul in politica: Se înscrie în Partidul Naţional Ţărănesc, „secretar la organizația din sectorul albastru al Bucureștiului până în 1929” – cf. Chivu Stoica, într-o autobiografie de partid.
Din 1929, este luat în armată, la Iași, fiind lăsat la vatră în 1931, când se angajează la Atelierele CFR București Nord, ca „lucrător cazangiu” (conform unei biografii realizate de Direcția Organizatorică a CC al PMR la 12 iunie 1961).
Activitate și funcții:
VIATA PRIVATA
Chivu Stoica a fost căsătorit de trei ori – cu prima soție a avut o fiică, Cornelia, măritată Teodorescu. A doua soție a fost Ecaterina Klein.
MICU-CHIVU, Ecaterina (n. KLEIN, ulterior românizat MICU; zisă “Tina”) – pentru un timp soția (a doua a) lui Stoica Chivu; fostă ilegalistă, deținută în perioada interbelică; cu fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 1445). După război şefa Direcţiei Personal din M.A.E. (1947-1950) (Berindei, Dobrincu şi Goşu 2009: 199, n. 3; Preston et al. 2005: 334 n.2); din 1953 director al Institutului Româno-Sovietic; profesor la Institutul Politehnic Bucureşti până în 1955, apoi în C.C. al Crucii Roşii (1955-1960), în anii ’80 traducătoare la diverse edituri. Decorată în 1948 cu ordinul “Steaua R.P.R.” clasa a IV-a, în 1949 cu ordinul “Apărarea Patriei” cls. III-a şi în 1978 cu ordinul “23 August” cls I. (Decret nr. 7 din 23.I.1978)
„Măritată inițial Orenstein, Tina Chivu a fost, alături de Melita Apostol, Liuba Chișinevschi, Stela Moghioroș și Sanda Rangheț, una din tovarășele de viață și de luptă cu maxim impact politic” – considera V. Tismaneanu, intr-un articol dedicat lui Chivu Stoica.. Cu Tina, Chivu Stoica „a avut-o pe fiica sa, Ana (numită astfel, ca și în cazurile unor Miron Constantinescu, Leonte Răutu, Leontin Sălăjan, etc., în cinstea Anei Pauker…?). Au adoptat un băiat, dar atunci când acesta a călcat cu stângul, a fost desfiat”.
Ultima soție, Maria Manolescu, a fost ea însăși activistă în aparatul de partid și sindical.
GAFELE LUI CHIVU
Chivu Stoica s-a remarcat printr-o rară capacitate de a gafa. În mai 1952, luând cuvântul la Plenara la care au fost „demascați” asa-numiții „deviatori” (Ana Pauker, Vasile Luca și Teohari Georgescu), Chivu s-a gândit să zică de-a dreptul ceea ce toată lumea știa, dar nimeni nu o spunea. El a declarat răspicat că grupul „deviatorilor” a vrut să-l elimine de la conducere pe Gheorghiu-Dej, dezavuând astfel faptul că totul se reducea la o înscenare, iar miza era doar o răfuială personală. Următoarea gafa s-a produs la a doilea discurs, in care și-a făcut o „aspră autocritică”, spunând că pe el îl ia adeseori gura pe dinainte…[inapoi]
citește si
TEOHARI GEORGESCU, SCOS DIN IMPAS DE CHIVU STOICA
„DEVIAȚIONIȘTII DE DREAPTA” – cazul VASILE LUCA (LASZLO LUKA)
Această galerie conține 1 fotografie.
Text publicat în Buletinul Oficial nr. 56 din 06 mai 1971.
ÎN VIGOARE DE LA 06 MAI 1971
Cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român Continuă lectura
ANA PAUKER, „STALIN CU FUSTA”
AMINTIRI DIN COMUNISM 