Această galerie conține 2 fotografii.
| VEZI SI COMUNISTII ROMANIEI ROLLER, Mihail [1] (zis Şapse, fiul lui Ben Tzion Roller, fratele lui Chaim Mordechai Roller (*)) (n. 6 mai 1908, Buhuși, Bacau, Romania – d. 21 iunie 1958, București, 50 de ani) – comunist ilegalist, conform declarației … Continuă lectura
PREAMBUL: Modificarea produsă pe 19 aprilie 1954, când Gheorghe Gheorghiu-Dej anunța (la două zile după execuția rivalului sau politic, Lucrețiu Pătrășcanu), că renunță la funcția deținută în fruntea Partidului, în favoarea lui Gheorghe Apostol, nu a afectat, de facto, ierarhia reală în piramida conducerii.
Potrivit lucrării „Istorie si societate” vol III, semnată de Gh. Buzatu, Stela Cheptea si Marusia Cirstea (în calitate de coordonatori), prim-ministrul României a participat, în ianuarie 1955, la o ședință a BP al CC al PMR, fiind înscris în protocol pe prima poziție, înaintea lui Gheorghe Apostol, chiar dacă acesta din urmă devenise (prin rocada din aprilie ’54) liderul oficial al PMR. In concluzie, nici unul dintre cei menționați în protocolul cu pricina, nici vreun alt membru de partid, nu avea suficientă greutate pentru a face schimbări de asemenea manieră, nici pentru a trece peste deciziile lui Gheorghiu-Dej.
Totuși, hotărârea lui Gheorghiu-Dej de a nu acorda titluri științifice fără respectarea legilor țării, nu a reușit să blocheze decât temporar „încercarea unor nomenclaturiști din linia a doua”, de le a obține „în mod fraudulos”. După decesul lui Dej, atât Nicolae Ceaușescu, cât și soția Elena, au plecat urechea la propunerile măgulitoare făcute de unele persoane din anturajul lor”, care „au înțeles aspirațiile acestora și, in spiritul vremurilor” au sprijinit și au alimentat aceste dorințe, pentru beneficia, la rândul lor, de noi privilegii, sau pentru a-și menține statutul.(*)
„Cu acordul lor”, precizează lucrarea mai sus amintită, Nicolae și Elena Ceaușescu vor deveni, nu după multă vreme, „niște impostori in lumea științifică”, ajungând astfel „în cel mai înalt for științific și cultural al țării: Academia Română”
PROTOCOLUL 37
ANEXA 1
NR. 1592/1954
PROTOCOL 37 al ședinței Secretariatului CC al PMR din 8 decembrie 1954, referitor la acordarea unor derogări pentru anumite persoane care doreau sa prezinte teze de doctorat, fără a îndeplini cerințele titlului de candidat in științe
Participă la ședință tovarășii: Gheorghe Apostol, Nicolae Ceaușescu și M. Dalea. Au fost invitați tovărășii Leonte Răutu [10] și V. Posteucă. Ședința începe la ora 12.
Conform pct. VII din ordinea de zi, „Secretariatul CC al PMR a mai hotărât următoarele:
1) – 3) […]
4) Aprobă în principiu reducerea termenului de depunere a minimului de candidat de la 2 ani la 1 an pentru un grup de 27 tovarăși care sunt lectori și profesori la școlile superioare de partid, urmând ca să se anexeze cererile scrise ale tovarășilor respectivi.
5) Aprobă în principiu ca un număr de 5 tovarăși să prezinte dizertația fără a da examen de minim de candidat, urmând a se supune nominal spre aprobare Biroului Politic.
6) Aprobă în principiu ca un număr de 5 tovarăși să prezinte teza de doctorat fără a îndeplini cerințele titlului de candidat în științe, urmând a se supune nominal spre aprobare Biroului Politic al C.C. al P.M.R. (Se anexează. Anexa 9)
7) – 11) […]
12) Aprobă propunerea Secției Gospodărie de Partid ca foștii deținuți și internați politici (n.a. comuniști) să fie scutiți de plata mobilierului ce l-au primit din partea partidului sau a statului. De asemenea se aprobă ca Secția Gospodăriei de Partid a CC să valorifice mobilierul și alte obiecte vechi ce nu pot fi folosite la mobilarea sediilor și centrelor de odihnă sau a caselor de oaspeți, şi să le repartizeze pe acestea la propunerile comitetului organizației sindicale, lucrătorilor de partid cu plata în rate, prin întreprinderea de construcții și reparații care va putea să facă reparațiile necesare.
13) – 17) […]
Ședința s-a terminat la ora 16.30″.
Gheorghe Apostol
EM 2 ex.| 11.XII.1954.[Arhivele Naționale Istorice Centrale, fond CC al PCR – Cancelarie, dosar 127/1954, f. 2 – 9]
PARTIDUL DECIDE SĂ DEVINĂ „INTELECTUAL”
Invocând „nevoile urgente” ale Partidului de a avea „cadre propagandistice cu titluri științifice„, printr-un referat din 1954 al conducerii PMR, atât Leonte Tismăneanu [2] cât și Silviu Brucan [7] sunt certificați ca „intelectuali de excelență„, Tismăneanu fiind acceptat, alături de Paul Niculescu-Mizil [3], „să prezinte dizertația fără examen minim de candidat” (pct. 1b de mai jos), iar Brucan „să prezinte teza de doctorat fără a îndeplini cerințele titlului de candidat în științe” (pct. 1c)
30 noiembrie 1954
Referatul întocmit de Leonte Răutu, șeful Secției de Propagandă și Agitație a C.C. al P.M.R., prin care s-a propus prezentarea unor teze de doctorat de către cinci profesori de la școlile superioare de partid, fără îndeplinirea tuturor condițiilor legale, precum și modificarea termenelor de susținere a unor examene de către persoane din nomenclatura P.M.R. înscrise la doctorat.
Secția de Propagandă şi Agitaţie a C.C. al P.M.R.
IEŞIRE nr. 1886 / 4 XII [1954] [Consemnare manu:] anexa 9-10
[Consemnări manu:] Aprobat. ss. M. Dalea 4 XII [19]54
De acord.
Referat
Ținând seama de nevoia urgentă de a avea cadre propagandistice cu titluri științifice, propunem Secretariatului C.C. al P.M.R. să aprobe următoarele măsuri:
1b) Se aprobă următorilor tovarăși să prezinte dizertația fără examen minim de candidat:
1c) Să se aprobe următorilor tovarăși să prezinte teza de doctorat fără a îndeplini cerințele titlului de candidat în științe:
[Consemnare manu:] 2 1/2 zile (mierc[uri şi] vineri)
30 XI 1954 ss. Leonte Răutu
Note:
STENOGRAMELE PUTERII
22 ianuarie 1955, București
Stenograma ședinței Biroului Politic al C.C. al P.M.R. din 22 ianuarie 1955, în care s-a discutat, printre altele, despre propunerea Ministerului Afacerilor Externe de a se acorda vize de plecare în Israel persoanelor care solicitau reîntregirea familiei, precum și despre situația unor membri ai nomenclaturii P.M.R., care doreau să obțină derogări de la Legea învățământului pentru a li se acorda titlul de doctor în științe.
Direcția Treburilor C.C. al P.M.R. ARHIVA BIROULUI POLITIC
No. 113 / 1955 Nr. 8 / 1955
Stenograma ședinței Biroului Politic al CC al PMR din 22 ianuarie 1955
Şedinţa a început la ora 10.
Au fost de faţă tovarășii: Gh. Gheorghiu-Dej, Gh. Apostol, M. Constantinescu, Chivu Stoica, E. Bodnăraş, C. Pîrvulescu, P. Borilă, N. Ceaușescu, D. Coliu și Al. Drăghici.
Tov. Gheorghiu-Dej: Trebuie dat profil institutului de fizică. Problemei acesteia trebuie să-i dăm importanţă. Institutul să funcționeze nu în condițiile de până acum. Desigur, să aibe (sic!) legătură cu Academia, dar să lucreze sub directa supraveghere a guvernului. Să avem aici un grup mic care să se acope (sic!) de problema energiei atomice, iar noi să fim în curent mereu cu ce se face acolo. Vor fi multe lucruri care se cer a fi secrete, sunt probleme de relații internaționale.
Tov. Bodnăraş: O parte a oamenilor din institut vor fi încadrați în special pentru această problemă. Institutul are multe alte probleme; la Consiliul de Miniștri să fie atrasă numai o parte. Ei vor trebui să aibe instalații experimentale pe teritorii unde nu intră nimeni.
Tov. Gheorghiu-Dej: Propun să se organizeze la Consiliul de Miniștri această problemă. (Toți tovărășii sunt de acord).
Tov. Apostol: Propun ca de această problemă să se ocupe personal tov. Gheorghiu-Dej. (Toți tovărășii sunt de acord).
„ESTE DESTUL SĂ DESCHIZI ROBINETUL”
Tov. Apostol: Este o propunere a Ministerului Afacerilor Externe în legătură cu emigrările în Izrael [sic!].
Tov. Gheorghiu-Dej: Noi am reușit să aducem aici o parte din evrei pe baza ideii de unificare a familiilor, însă guvernanții Izraelului [sic!] opresc venirea lor, pun piedici. Se ridică chestiunea că unificarea familiilor să fie văzută de ambele părţi. Cine vrea să vină, să vină, cine vrea să se ducă, să se ducă. Nu mai știu în ce an, dar prin ţara noastră au trecut venind din URSS câțiva cetățeni sovietici de origină [sic] evrei, bătrâni, care au cerut să se ducă să moară în Izrael [sic!]. Li s-a dat voie să plece, au primit pașaport sovietic şi rămân cetățeni sovietici. Aşa au primit şi rușii, foști cetățeni ai vechii Rusii țariste. Avem aici şi din aceștia. Ei nu sunt lăsaţi apatrizi. Cine vrea, își menține cetățenia sovietică. În cazul nostru, cetățenia R.P.R. S-a ridicat chestiunea că ar fi logic să se acorde vize de ieșire din R.P.R. și de intrare. Dar este destul să deschizi robinetul …
Tov. Drăghici: Izraelul [sic!] va organiza presiuni.
Tov. Bodnăraş: Se vorbește de cei a căror plecare e justificată, au acolo tată, mamă, copii, ca să întregească familiile. Nu în sens mai larg de nepoţi, mătuşi etc.
Tov. Drăghici: Eu mi-am spus părerea. Se fac presiuni şi pe linia Congresului mondial evreiesc şi ONU. Aici este vorba de jocul spionajului american care vrea să-şi bage oamenii.
Tov. Pîrvulescu: Dar noi nu ne putem izola de restul lumii.
Tov. Drăghici: Dar nimeni nu le dă drumul.
Tov. Gheorghiu-Dej: Tovărășii de la M.A.E. ne-au cerut să le dăm răspuns.
Tov. Pîrvulescu: Dacă vrea cineva să rămână, rămâne. Dar cu sila nu se poate ţine dacă vrea să plece. E pusă bine problema în sensul de a se întregi familiile. Desigur trebuie văzut de la caz la caz.
Tov. Drăghici: Şi cine precizează în [fie]care caz?
Tov. Bodnăraş: Organele. Principial nu putem spune nu.
Tov. Gheorghiu-Dej:Vă rog să vă spuneți părerea.
Tov. Drăghici: Eu mi-am spus părerea. Înseamnă să aruncăm un pietroi într-o baltă agitată. Toată banda sionistă o să înceapă să împingă oamenii spre plecare şi să vedeți vozi [n.r. cozi] pe Calea Victoriei care o să ne preseze să le dăm drumul. Aici cred că nu este chestiune de reciprocitate, ci de plecare.
Tov. Gheorghiu-Dej: Pot să vină de acolo aici pentru întregirea familiei care este în RPR şi pentru întregirea familiei acolo dacă sunt rude aici și vor să plece acolo. Ei o să speculeze chestiunea şi din punct de vedere umanitar. Sioniştii, când am dat drumul evreilor, desfășurau o activitate pentru plecarea în Izrael [sic!]. Am fost puși în faţa situației că o parte plecând acolo au mai rămas aici o parte din membrii familiei lor aici. Apoi treptat am mai redus, să [n.r. s-a] spus să nu plece tinerii, că am cheltuit cu ei. Dar dacă pleacă ce să le faci? Dacă rămân tot o să lucreze în silă. Dar noi i-am oprit, am dat drumul la bătrâni. Apoi s-a pus chestiunea să facem propagandă. Aceasta a dat și rezultate. Însă unii au căutat și alte căi și au obținut pașapoarte cu bani având la Interne omul lor.[1]
Ceea ce se propune acum nu este să plece poporul evreiesc în masă, ci este vorba de a cădea în principiu de acord cu privire la plecarea celor care au familii acolo şi venirea acelora care au aici familii. Şi aceasta să fie reciproc, pe bază de reciprocitate şi nu în masă, ci treptat.
Tov. Bodnăraş: Eu sunt de acord.
Tov. Chivu: Şi eu sunt de acord, de la caz la caz.
Tov. M. Constantinescu: De la caz la caz şi la cerere individuală.
Tov. Drăghici: Eu îmi mențin părerea.
Tov. Bodnăraş: Principial în această problemă [este ca] nu putem lua o hotărâre și să spunem că nu suntem de acord.
Tov. Gheorghiu-Dej: Întrucât suntem la acest punct, unde am stabilit că dăm drumul de la caz la caz, în ţara noastră sunt diverși cetățeni străini, elvețieni, austrieci, francezi. Să ia Biroul Politic şi în această privință o hotărâre în sensul de a nu reține pe aceștia în ţara noastră dacă vor să plece, pentru că ei au legături cu legațiile lor și ne încurcă mai mult socotelile.
Tov. Bodnăraş: Dacă ei nu vor să rămână, noi nu putem să-i împiedicăm să plece.
Tov. Drăghici: Sunt și cetățeni maghiari, cehi ş.a.
Tov. Gheorghiu-Dej: Să existe o hotărâre de principiu că pot să se ducă.
Tov. M. Constantinescu: Sigur, n-avem nevoie de oameni care nu sunt legați de noi.
Tov. Gheorghiu-Dej: Tov. Pârvulescu este în comisia de vize, să se ştie acolo cum să procedeze. Ca informare a Biroului Politic, conform cu cele stabilite anterior, s-a dat drumul la 2 sau 3 francezi, elvețieni, Housse, Piccolot etc. Încercăm și prin aceasta a îmbunătăți puțin atmosfera. Recomandarea a fost să nu le dăm drumul deodată la toți, ci pe rând. Putem deci să considerăm că Biroul Politic principial este de acord să luăm măsuri practice în privința aceasta.
„DE CE SĂ FACEM ACEASTĂ EXCEPTIE?”
Tov. Apostol: Mai este o propunere de la Secția de Propagandă şi Agitație [vezi REFERATUL de mai sus, emis de Leonte Răutu in 1954] şi pe care o susține Secretariatul, ca 4 tovarăși: [Leonte] Tismăneanu, [Paul] Niculescu-Mizil, [Grigore] Kotovschi [4] și [Constantin] Borgeanu să poată să-şi ia titlul de candidat dând dizertația fără a fi trimiși la examen. Ei sunt profesori în științe economice.
Tov. Bodnăraş: Unde să dea examene?
Tov. Apostol: Examen de stat. E vorba să nu meargă la examenul minim de candidat pentru că ei sunt profesori şi să prezinte numai dizertaţia.
Tov. Pîrvulescu: De ce să facem această excepție?
Tov. Apostol: Tovarășii nu au putut s-o ia de la capăt. Aceștia dau lecții studenților.
Tov. Gheorghiu-Dej: La mine a mai venit propunerea aceasta. Eu nu pot să privesc formal obținerea unei diplome.
Tov. Bodnăraş: Şi Biroul Politic să ridice un regim stabilit pentru toată ţara?
Tov. Apostol: Şi mai sunt 5 tovarăși care se propune ca fără să dea teze de doctorat să devină doctori în științe: [Mihai] Frunză, [Ştefan] Voicu [5] etc. [Barbu Zaharescu [6], Silviu Brucan și Ion Rachmuth [8]].
Tov. Bodnăraş: Părerea mea este să se respecte legile şi toţi să dea examenele.
Tov. M. Constantinescu: Nu este chestiunea să nu prezinte dizertația, ci să nu li se ceară minimum de candidat. Ei sunt profesori universitari şi minim de candidat se cere unui student.
Tov. Borilă: Dizertația o scrie acasă, dar la examen se prezintă în faţa unei comisii.
„DE CE SĂ URMEZE ALTĂ LEGE DECAT CEILALTI?”
Tov. Bodnăraş: Aici e vorba de două categorii: unii care vor să devină candidați în științe fără examen, alții să devină doctori fără disertație. Eu nu sunt de acord.
Tov. Gheorghiu-Dej: Eu mi-am exprimat temerea că se crează (n.r. creează) un precedent. Tovărășii merită, au capacitatea, s-au ridicat, dar de ce să urmeze altă lege decât ceilalți? Şi apoi se crează (n.r. creează) un precedent după care vor veni şi alții. Şi astfel se crează (n.r. creează) o situație pentru aceștia că au intrat pe altă ușă decât ceilalți. Şi eu zic să dea examen. Mai este încă un fenomen. Într-un șir de institute sunt trimiși oameni, elemente mic burgheze, care au profitat de poziția lor și s-au făcut profesori. Este o pleiadă de profesori, conferențiari, asistenți, tot ce vrei. Au obținut aceasta. Acum vor să devină doctori în științe.
Tov. Bodnăraş: Dacă vom aproba această propunere, vom coborî autoritatea titlului de doctor şi candidat în ştiinţe.
Tov. Gheorghiu-Dej: Eu am stat de vorbă cu [Leonte] Răutu, că de ce vrea să le facem un rău oamenilor şi ce o să se spună despre aceasta.
Tov. Drăghici: Este şi o lipsă de seriozitate cu care se privesc titlurile.
Tov. Gheorghiu-Dej: Unul din argumente (n.r. aduse de Leonte Răutu) a fost că oamenii aceștia sunt într-o poziție delicată fiind în contact cu profesori, docenți, cu oameni cu titluri și ei deși predau în calitate de profesori, nu au aceste titluri.
Tov. Bodnăraş: Ajunge că am promovat în cadrele Academiei oameni care n-ar fi trebuit, niște incapabili.
Tov. Gheorghiu-Dej: Şi [Mihail] Roller este academician. A făcut o muncă migăloasă, a strâns documente. Foarte bine. Partidul trebuie să-l felicite pentru aceasta. Tot aşa trebuie să-l critice că atunci când a scos [lucrarea] Istoria României s-a semnat el „Acad. Roller”. Cum de nu-l duce capul să se gândească mai departe, e doar membru de partid, tovarăș bun, că ce atmosferă creează prin aceasta partidului?
Tov. Bodnăraş: Eu cred că şi această problemă trebuie s-o vedem.
Tov. Gheorghiu-Dej: Da. Mie mi s-a mai ridicat problema şi de alții, printre care şi de Marinescu Voinea, ministrul Sănătății, om foarte serios, care-şi continuă activitatea științifică și practică, un om foarte așezat, echilibrat. El mi-a spus cu jenă despre lucrurile acestea, că la Ministerul Sănătății și poate și la alte ministere sunt profesori făcuți peste noapte. Mie mi-ar crăpa obrazul să mă prezint în poziția de profesor şi să nu cunosc problemele. De ex[emplu]. Dunăreanu, student neisprăvit acum vrea să devină om de ştiinţă. Este normal să avem asemenea profesori?
Tov. M. Constantinescu: A fost şi politica Ministerului Învățământului care a promovat o serie de oameni, a căutat să umple golurile care le-a avut.
Tov. Bodnăraş: Ministerul a legalizat situația.
Tov. Chivu: Ar trebui să se facă examene.
Tov. M. Constantinescu: Trebuie făcută o triere şi cine nu corespunde, să fie scos.
„NE-AM RIDICAT IN CAP SI INTELECTUALITATEA”
Tov. Gheorghiu-Dej: Cu procedurile acelea ne-am ridicat în cap şi intelectualitatea care comentează. Unii au ajuns profesori cu 3 – 4 clase primare, nu cunosc nimic din medicină, sunt niște profani. Şi aceasta face o atmosferă foarte proastă între intelectualitatea noastră. E adevărat, ea s-a format cu educație burgheză, totuși nu putem să ignorăm părerea ei.
Tov. Bodnăraş: Titlul de profesor universitar, de academician, este un titlu înalt. Omul trebuie să aibe (n.r. aibă) facultatea absolvită, să ia titlul de doctor în științe, să aibe lucrări științifice, să fie promovat de un colegiu. Dar noi am făcut profesori fără toate acestea, începând cu [Lucreţiu] Pătrăşcanu.
Tov. Gheorghiu-Dej: Da, el a deschis seria. Pot să fie lectori, să ţină lecții.
Tov. Bodnăraş: Chiar lector este un titlu științific care trebuie dobândit. Cred că n-ar fi rău să facem o verificare a acestei situații, s-o cunoaștem.
Tov. Gheorghiu-Dej: Cred că chestiunea aceasta ar trebui luată de Secretariat. Eu am rugat să se facă o listă cu persoanele care au obținut titluri fără cunoștințe.
Tov. Apostol: O să facem.
Tov. Bodnăraş: Profesorii, academicienii, doctorii în științe, candidații în științe, va trebui să-i vedem.
Ședința a luat sfârșit la ora 14.| A.N.I.C., fond CC al PCR – Cancelarie, dosar 6/1955, f. 5; 19 – 25; 30.
(*) „Istorie si societate” vol III, semnata de Gh. Buzatu, Stela Cheptea si Marusia Cirstea (in calitate de coordonatori)
[1] O referire probabil, la Teohari Georgescu, fostul ministru al Afacerilor Interne, înlăturat din funcţie în 1952.
[2] Leonte Tismăneanu (Leonid Tismineţki, Leonida Tisminetzski sau Leon Tisminiţchi) (n. 1913, Soroca – d. 1981, Otopeni): membru al Partidului Comunist din România din anul 1933; exmatriculat din facultate în anul 1935 din cauza activismului său comunist şi condamnat la închisoare împreună cu Grigore Preoteasa; s-a înrolat în Brigăzile Internaţionale de voluntari care luptau alături de trupele regimului republican de la Madrid; grav rănit în anul 1937, i s-a amputat braţul drept (după unele surse, a căzut din tren şi i s-a retezat mâna – nota mea, VR); după încheierea războiului civil din Spania, s-a refugiat în URSS împreună cu soţia sa, Hermina Marcusohn, şi în anul 1941 a devenit redactor la postul de radio „Moscova”; după revenirea în ţară în martie 1948, a fost numit redactor-şef al Editurii de Stat pentru Literatură Politică şi şef de catedră de marxism; din anul 1949, membru în cadrul redacției revistei internaționale Pentru pacea trainică, pentru democrație populară, care avea sediul la Praga; acuzat de „atitudine fracționistă” în anul 1958, îşi pierde funcția de la Editura de Stat pentru Literatură Politică şi este exclus din Partidul Muncitoresc Român în 1960; în februarie 1964 a fost reprimit în P.M.R. şi i s-a recunoscut vechimea în partid pentru perioada 1933 – 1960. Cf. Copilăria comunismului românesc în arhiva Cominternului, ediție de documente coordonată de Alina Tudor-Pavelescu, Arhivele Naționale ale României, București, 2001, p. 432 – 433; 436; Vladimir Tismăneanu, Ghilotina de scrum, Editura POLIROM, Iași, 2002; Partidul Comunist din România în anii celui de-al doilea război mondial (1939 – 1944), ediție de documente coordonată de Alina Tudor-Pavelescu, Arhivele Naționale ale României, București, 2003, p. 223 – 224; Vladimir Tismăneanu, Stalinism pentru eternitate: o istorie a comunismului românesc, trad. Cristina Petrescu, Dragoş Petrescu, Editura POLIROM, Iaşi, 2005, p. 39; Petre Opriş, Leonte Tismăneanu (1913 – 1981), în „Arhivele Totalitarismului”, anul XIII, nr. 1-2 (46-47)/2005, p. 252 – 256. [înapoi]
[3] Paul Niculescu-Mizil (n. 25 noiembrie 1923, București): director de studii la Școala superioară de partid „Ștefan Gheorghiu” (1949); director adjunct al Şcolii superioare de partid „Ștefan Gheorghiu” (1952); rector al Şcolii superioare de partid „Ștefan Gheorghiu” (1953); director adjunct al Institutului de Istorie a PMR (1955); membru al C.C. al P.M.R. (P.C.R.) (28 decembrie 1955 – 22 decembrie 1989); șeful Secției de Propagandă şi Agitație a C.C. a P.M.R. (P.C.R.) (1956 – 1968); deputat în Marea Adunare Națională, reprezentând pe rând județele Galați, Timiş, Arad, Bacău, Satu – Mare (3 februarie 1957 – 22 decembrie 1989); secretar al C.C. al P.M.R. (P.C.R.) (22 martie 1965 – 1972); membru al Comitetul Politic Executiv al C.C. al P.C.R. (24 iulie 1965 – 22 decembrie 1989); membru al Prezidiului Permanent al C.C. al P.C.R. (12 august 1969 – 28 noiembrie 1974); viceprim – ministru al guvernului (20 aprilie 1972 – 26 martie 1981); ministru al Educaţiei şi Învăţământului (11 octombrie 1972 – 16 iunie 1976); preşedinte al Consiliului de coordonare a producţiei de bunuri de larg consum (16 iunie 1976); ministru al Finanţelor (7 martie 1978 – 26 martie 1981); reprezentant permanent al României la CAER (12 iunie 1979); preşedinte al CENTROCOOP (1981 – 1989). Gheorghe Crişan, Piramida puterii. Oameni politici şi de stat din România (23 august 1944 – 22 decembrie 1989), Editura PRO HISTORIA, București, 2001, p. 207 – 208.[înapoi]
[4] Grigore Cotovschi (Grigore Kotovschi): „militant [comunist] evreu din Basarabia, a luptat în Brigăzile Internaţionale [înfiinţate în Spania, în timpul războiului civil (1936 – 1939)], şi-a petrecut anii războiului în URSS, apoi s-a întors în România, unde a lucrat în aparatul de propagandă [al Partidului Muncitoresc Român], până la excluderea sa din partid, în 1958”. Vladimir Tismăneanu, Fantoma lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, Editura Univers, București, 1995, p. 69.
[5] Aurel Rottenberg (Ştefan Voicu) (n. 1906 – m. 1992): evreu din rândurile comuniștilor internați în lagărul de la Târgu – Jiu; la 8 septembrie 1942 a fost deportat în Transnistria, în lagărul de la Vapniarka, districtul Jugastru; redactor-şef adjunct al ziarului „Scânteia” (1948); președintele sindicatului ziariştilor profesionişti (1 iunie 1948); membru supleant al C.C. al P.M.R. (28 decembrie 1955 – 25 iunie 1960); membru al C.C. al P.C.R. (25 iunie 1960 – 23 noiembrie 1984); deputat în Marea Adunare Naţională, reprezentând pe rând judeţele Argeș, Vâlcea, Galaţi, Suceava (5 martie 1961 – 17 martie 1985); redactor-şef al revistei „Lupta de clasă” (1962); redactor-şef al revistei „Era Socialistă” (1974). Dennis Deletant, Teroarea comunistă în România. Gheorghiu-Dej şi statul polițienesc, 1948 – 1965, Editura POLIROM, Iaşi, 2001, p. 29 – 30; Gheorghe Crişan, op. cit., p. 309. [înapoi]
[6] Barbu Zaharescu (Bercu Zukerman) (n. 17 martie 1906, Bârlad, județul Vaslui – d. 14 noiembrie 2000, Bucureşti): membru al P.C.R. (1923); economist român, profesor la Universitatea din Bucureşti; este autorul primului curs de economie politică marxistă apărut în limba română; rector al Institutului „Maxim Gorki” din Bucureşti (1952); ministru plenipotențiar în Argentina (17 martie 1955 – 3 februarie 1956); membru supleant al C.C. al P.M.R. (28 decembrie 1955 – 24 iulie 1965); ambasador în Turcia (7 martie 1956 – 22 ianuarie 1959); ambasador în R. P. Chineză (22 ianuarie 1959 – 29 iulie 1961); ambasador în R. D. Vietnam (22 ianuarie 1959 – 29 iulie 1961); membru al C.C. al P.C.R. (24 iulie 1965 – 24 noiembrie 1974); membru al Comisiei Centrale de Revizie (28 noiembrie 1974 – 23 noiembrie 1984); membru corespondent al Academiei Republicii Socialiste România; opere principale: „URSS după 15 ani” (1932, în colaborare); „Karl Marx despre procesul de circulație al capitalului” (1955); „Karl Marx despre procesul de ansamblu al economiei capitaliste” (1965). Dicţionar enciclopedic român, vol. IV, Editura Politică, Bucureşti, 1966, p. 928 – 929; Gheorghe Crişan, op. cit., p. 313; Membrii C.C. al P.C.R. (1945 – 1989). Dicționar, coordonator: Florica Dobre, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2004, p. 631. [înapoi]
[7] Silviu Brucan (n. 18 ianuarie 1916, București, Saul Bruckner- d.14.09.2006): secretar general de redacţie şi redactor-şef adjunct al ziarului „Scînteia” (1944 – 1956); deputat al Marii Adunări Naţionale, reprezentând judeţul Prahova (de la 30 noiembrie 1952); ministru plenipotențiar în SUA (7 martie 1956 – 10 iulie 1959); reprezentant permanent la ONU (la sediul de la New York) (10 iulie 1959 – 18 septembrie 1961); vicepreşedinte al Radioteleviziunii române (eliberat din funcţie la 6 ianuarie 1966). Gheorghe Crişan, op. cit., p. 49.
[8] Ion Rachmuth (n. 1911 – d. ?): economist român, profesor universitar, membru corespondent al Academiei Republicii Socialiste România; a tradus în limba română lucrarea lui Karl Marx, „Capitalul” (volumul I în anul 1947 şi volumul II în anul 1951); a publicat studii îndeosebi cu privire la producţia de mărfuri, legea valorii şi fixarea preţurilor în socialism; opere principale: „Legea valorii şi temeiurile aplicării ei în economia socialistă” (1949); „Deosebirea esenţială dintre rolul economic al statului socialist şi rolul economic al statului capitalist” (1960); „Aspecte ale crizei economiei politice burgheze contemporane” (1965). Dicţionar enciclopedic român, op.cit., p. 13.
[9] Petre Opriş, Ministrul comunist al Sănătăţii, dr. Voinea Marinescu – altruism şi decenţă profesională, în „Cetatea Bihariei. Revistă de cultură şi istorie militară”, seria a II-a, nr. 1 (3)/2005, p. 117 – 119.
[10] RĂUTU, Leonte (n. Lev Nikolaievici OIGENSTEIN) (28.II.1910 Fălticeni – 1993 Bucureşti) – cf. raportului C.P.A.D.C.R., “principalul ideolog al P.C.R.” (2006: 46); ilegalist, membru P.C.d.R. din 1931 (în U.T.C.d.R. din 1929), cu fișă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 85); fugit în U.R.S.S. în 1940, dobândește cetățenia sovietică şi servește ca deputat în Sovietul Suprem Ucrainean până la 22 iunie 1941; după august 1944: membru C.C. al P.M.R./P.C.R. (1948-1984, supleant între 1958 şi 1960), membru al Biroului Organizatoric (1950-1954), supleant al Biroului Politic (1955-1965), membru al Secretariatului (1965-1969), al Comitetului Executiv (1965-1974) şi al C.P.Ex. ale C.C. (1974-1981); deputat M.A.N. (mandate succesive 1948-1985); şeful catedrei de marxism-leninism la Universitatea București (devenită “C.I. Parhon”) (din 1949), membru în comitetul de redacție la Scânteia (1945-1948), șef adjunct (1945-1948) şi apoi şef (1948-1956) al secției Propagandă şi Agitație a C.C. al P.M.R., șeful Secției de Verificări a C.C. al P.M.R. în 1950, iar succesiv reorganizării, şef al Direcției Propagandă şi Cultură a C.C. al P.M.R. (1956-1965); secretar general (1960-1964) şi apoi ministru adjunct la Ministerul Comerţului Exterior (1964-1969), vicepreședinte al Consiliului de Miniștri (1969-1972); președinte al Consiliului de Conducere şi rector al Academiei de Științe Social-Politice “Ștefan Gheorghiu” (1972-1981, când este marginalizat urmare a scandalului pe marginea emigrării fiicei sale Elena, v. infra); încadrat pentru merite de voluntar antifascist ca rezervist, cu grad de locotenent-colonel, în Forțele Armate, prin Decretul regal nr. 2066 din 20 oct. 1947 (M.Of. nr. 253 din 1 nov. 1947, partea I-a, p. 9763); decorat, inter alia, în 1980 cu “Steaua R.S.S.”; decorat cu ordinul Muncii clasa I-a (1948), ordinul “Steaua R.P.R.” clasa I-a (1960), ordinul “Apărarea Patriei” clasa I-a (1974), titlul “Erou al Muncii Socialiste” şi medalia de aur “Secera și ciocanul” (1964), ordinul “Victoria socialismului” (1971), ordinul “Steaua R.S.R.” clasa I-a (1980) ş.a.; incinerat la crematoriul “Cenușa”, în timpul ceremoniei cântându-se Internaționala (1993!) [înapoi]
DOCUMENTARE ANIC: Petre Opriş
LUPTA DE CLASĂ: Arhiva IICCMER
Această galerie conține 6 fotografii.
În anul 2000, istoricul rus, Tofik Islamov, a descoperit că, în 1944, Valter Roman – tatăl lui Petre Roman -, a propus comisiei sovietice care investiga situația Transilvaniei, ca această provincie să-și declare independența, sub garanții sovietice și occidentale. Continuă lectura
AMINTIRI DIN COMUNISM 