Această galerie conține 4 fotografii.
Alexandru MOGHIOROŞ, evreu de origine maghiară – timp de 11 ani vicepremierul României și vreme de 23 de ani membru în Comitetul Central al Partidului Comunist Român. Continuă lectura
Această galerie conține 2 fotografii.
| VEZI SI COMUNISTII ROMANIEI ROLLER, Mihail [1] (zis Şapse, fiul lui Ben Tzion Roller, fratele lui Chaim Mordechai Roller (*)) (n. 6 mai 1908, Buhuși, Bacau, Romania – d. 21 iunie 1958, București, 50 de ani) – comunist ilegalist, conform declarației … Continuă lectura
ROLLER, M. Sanda (n. Sara Markovna ZIGELBAUM, în unele documente interbelice ortografiat şi Zighlbaim/Zighelboim) (n. 16 decembrie 1912, loc. Copanca, jud. Tighina, Basarabia, Imperiul Țarist – d. 1988)
Căsătorită cu Mihail ROLLER cu care pleacă în 1940 în URSS, „in misiune, cu aprobarea partidului, din 1940 pâna in 1945, si am venit in tara când partidul m-a chemat, împreuna cu soțul meu.”
Cu fișă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 2086).
Conform declarației sale, membra PCR din 1932, fiind „atrasa in mișcare din 1926„, membru PMR din 1945, cu carnet de partid nr. 682156, eliberat de „Colegiu”.
Arestată in 1933 si eliberată; arestată in 1938, împreună cu Mihail Roller, soții Ana și Sorin Toma, eliberată, nu a fost judecată, condamnată.
In perioada ilegalistă, țesătoare „la fabrica de Postav din Buhuși, pana in 1929-1930„, ulterior, in anii 1931-1940, vine la București unde a cotizat la Ajutorul Roșu, a activat la tehnica CC al PCdR, a activat în organizații de masă conduse de PCdR, precum „Mama şi copilul“ (ANIC, fond 95, dosar 122350, f. 84, f/v, ANIC, Colecţia 53, dosar R/66, ANIC, fond CC al PCR-Secţia Organizatorică, Dosare anexă, dosar 158/1950, f. 34-35, Bosomitu, Burcea, Mihail Roller…., pp. 39-43) – (după alte surse, din1931, a lucrat la fabrica Minerva din București și ar fi fost conducătoarea Frontului Feminin (v. Şinca 2006: 392)).
După 1944, activistă a partidului la sectorul Central (1949-1950), din 1950 la secția „Industriei Ușoare”, „responsabila cu gazeta de perete”; cu fișă de cadre la secția Organizatorică a C.C. al P.M.R. (1950, 1951). In 1951, in sectorul alimentar. Din 1958 in 1960 a lucrat la ISPE (Institutul de Studii şi Proiectări Energetice).
Are, împreuna cu Mihail Roller (n. 06.95.1908, Buhuși, Bacau – d. 21.06.1958, București), doi copii, din care unul in vârsta de 11 ani in 1951, si o fata Sonela (1949-1956). In 1951, soții ROLLER si copii lor locuiau in București, pe strada Paris nr. 36.
Legături in ilegalitate, pe linie de partid: „din 1926, la Buhuși cu tov. Goldstein si Marcovici, in București din 1932 cu Dora Roitman, care m-a atras la tehnica CC, in 1934 cu tov. Constanta Crăciun, in 1935 cu Lenuța Tudorache, Sorin Toma”
Decorată de Nicolae Ceausescu, ca „Sanda M. Roller – pensionară, București„, prin Decretul nr. 157 din 4 mai 1971 cu ordinul “23 August” clasa a IV-a -„cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român”.
| NR. FISA | NR. DOSAR | NUME | DATA NASTERII |
|---|---|---|---|
| 14965 | 122350 | ROLLER SANDA | 1912-12-16 |
citește si 
MIHAIL ROLLER – ARTIZANUL UNEI ISTORII FALSIFICATE
Această galerie conține 3 fotografii.
| VEZI SI COMUNISTII ROMANIEI Barbu Zaharescu (nume real Bernard ZUCKERMAN, în alte documente “Bercu” Zukerman) (n. 11 martie 1906, Bârlad – d. 14 noiembrie 2000, București). Ilegalist comunist membru PCdR din 1923, membru CC al PMR/PCR, ambasador in multiple tari (Argentina, Turcia, China, Birmania, … Continuă lectura
VOICU, Ştefan (n. Aurel ROTENBERG, 9/21 ianuarie 1906 – d. 1992; București) – comunist ilegalist, de profesie – conform declarației sale – „ziarist”. In 1951, domiciliat in București, str. Andrei Muresanu18A.
Membru UTCdR din 1923, membru PCdR din 1932, carnet de membru nr. 000133/6691, eliberat de comitetul „sectorului Central”.
Arestat – pentru activitate „pe linia UTC” si „pentru activitate de partid” – în mai multe rânduri, judecat, condamnat la „1 lună închisoare, 2 luni închisoare, 6 luni închisoare, 1 an închisoare la Jilava, Aiud, Constanta, Doftana” si in perioada 1940-1944, in „lagărul Caracal, Tg. Jiu, Vapniarca (n.r. Vapniarka), Grosulovo”, în calitate de militant comunist, „pentru activitate revoluționară antifascista„.
Legături in ilegalitate, pe linie de partid cu „Gheorghe Stoica, Alexandru Buican (la Societatea pentru răspândirea Științei si Culturii), etc pana in 1928 – in București„, Ion Stoica (la Planificare), Avramescu (ofițer Milițe) – Ploiesti, Ana Pauker, Al. Sencovici, Mihail Roller (activist la C.C.P.M.R.) in anii următori” / Legături superioare si legături de munca.
In perioada aug. 1944 – feb. 1945, la ziarul „Înainte” Craiova; din feb. 1945 – aug. 1945, la CC al PMR, activist la secția Agitație si Propaganda;
După război președintele Sindicatului Uniunii Ziariștilor Profesioniști (’40-’50), redactor-șef adjunct la Scânteia (1948); profesor şi șeful catedrei de economie politică la Institutul Politehnic București (1950-1953).
| NR. FISA | NR. DOSAR | NUME | DATA NASTERII |
|---|---|---|---|
| 8825 | 122372 | VOICU STEFAN | 1906-01-21 |
| Perioada | Localitatea | Descrierea activității |
|---|---|---|
| 1922-1928 | București | In resortul de agitație și propagandă al UTCdR, instructor al CC al PCdR, în sectorul de agitație și propagandă al PCdR, în redacția „Scînteii“ ilegale. |
| 1931-1932 | Constanța | In resortul de agitație și propagandă al UTCdR, instructor al CC al PCdR, în sectorul de agitație și propagandă al PCdR, în redacția „Scînteii“ ilegale. |
| 1933-1933 | Cernăuți | In resortul de agitație și propagandă al UTCdR, instructor al CC al PCdR, în sectorul de agitație și propagandă al PCdR, în redacția „Scînteii“ ilegale. |
| 1934-1934 | Iași, Galați | In resortul de agitație și propagandă al UTCdR, instructor al CC al PCdR, în sectorul de agitație și propagandă al PCdR, în redacția „Scînteii“ ilegale. |
| 1934-1935 | Ploiești | In resortul de agitație și propagandă al UTCdR, instructor al CC al PCdR, în sectorul de agitație și propagandă al PCdR, în redacția „Scînteii“ ilegale. |
| 1951 | Redactor-șef adjunct la „Scînteia“. |
Membru supleant al C.C. al P.M.R. (1955-1960), membru al C.C. al P.M.R./P.C.R. (1960-1984), deputat M.A.N. (mandate succesive 1961-1985), redactor şef la Lupta de clasă (redenumită ulterior Era socialistă) (1960-1981), mai târziu delegat al P.M.R/P.C.R. la întrunirile internaționale ale partidelor comuniste.
Decorat cu ordinul Muncii cls. a-II-a, Apărarea Patriei cls a-III-a, Medalia eliberarea de sub jugul fascist, în 1964 cu ordinul “Steaua R.S.R.” cls. I-a, în 1970 cu ordinul “Erou al muncii socialiste” (Decretul 402, iar în 1981 cu ordinul “Tudor Vladimirescu” cls. I.
vezi si EROI AI MUNCII SOCIALISTE
surse: ANIC, fond 95, dosar 1222372, f. 20, f/v, Crăciun, Dicționarul comunizanților …, pp. 535-541. Ștefan Voicu, Vremuri, oameni…, passim.
Relaţia dintre Alexandru Moghioros si soția sa, Stela, a început în ilegalitate, a continuat prin poştă şi s-a desăvârșit în comunism. Se spune că, în intimitatea familiei, se adresau unul altuia cu apelativul „tovarășe“. În anii ’60, cuplul s-a destrămat. Au avut împreună un fiu, care s-a sinucis.
„MITITICĂ BLONDĂ ȘI ZBURDALNICĂ”
13 martie 1943, din sanatoriul TBC Târgu Ocna, de la Alex Magyarosi, pentru domnişoara Estera Radoşovieţchi, penitenciarul pentru femei Mislea.
„Nu mai suport să împac cu gândul că tu pot să fi albit de timpul, să fie ea ori cât de lungi şi grea, eu am convingerea că tu nai să îmbătrânești niciodată, dar cum se vede mam înşelat, nu vine să cred de loc! Am încercat ca sămi închipui cum că tu eşti albit la păr, eşti tare nostim. Liubei (n.r. – Liuba Chişinevschi, colegă de puşcărie), cred este posibil, dar tu? Mititică blondă şi sburdalincă imposibil să ştii că nu cred asemenea treabă. În ceea ce privește pe mine am rămas tânăr, numai timpul sa trecut peste mine, lăsând urmele în punct de vedere fizic şi ma oţelit moraliceşte, cred că suferințele are şi părţi pozitiv. Dealtfel duc binișor cu sănătatea numai ulcerul stomachal nu mă lasă în pace. […] Te sărut cu drag“
„MAM RĂCIT PUȚIN”
13 septembrie 1943
.„Sentimentul ca-o am pentru tine e mult mai mult decât bucurie, dar nici nu poate să fie altfel tu ştii doar că din familie eşt cel mai aproape de mine şi că tu eşt pentru mine caz ca nimeni na fost şi cred că nici nare să fie. Dea-cea poţi să fii sigur că totul ce ţi-am spus este o realitate bazat pe cele mai curat sentimente ce o am, de sigur condiționat de reciprocitate. Am toată speranța că dorința mea va fi mai târziu sau mai de vremea realizat, tu ce zic? […] Dragă, îm-i pare nespus de bine că te-ai îngrăşat şi că eşt bine, cât de mult doresc ca să te văd. În ceea ce privește pe mine, nu sunt tocmai bine, mam răcit puţin, de altfel lucrez mai departe […] Te sărut cu drag“
„VOM FI ȘI MAI FERICIȚI”
25 decembrie 1943
„Esterea mea dragă, Îţi scriu ultima dată în acest an, cu gândul la tine şi la familia ta dragă, gândindumă la acei, cine mie drag, este mai uşor să uit greutăţile şi lipsurii ce neam îndurat şi noi în decursul celor 9 ani. Anul ce vine va fi anul spre care privesc cu încredere şi cu senininătate deoarece se termină condamnarea noastră. Desigur mai avem de făcut şi de aceea mai avem de indurat, dar după aceea vom fi şi mai fericiți. Draga mea, vă doresc din toată inima sănătate. La mulţi ani cu sănătate. Te sărut cu drag“
„N-AM AVUT PUTERE SUFICIENT PENTRU REZISTENȚĂ”
28 decembrie 1943
„Draga mea, cu toate-că ţiam scris să nuţi mai scriu în acest ani, totuş după ce am primit c.p. de la tine din 20.XII. n-am avut putere suficient pentru rezistenţă, nu ştiu nici ce sa întâmplat cu mine? Şi ce anume forţă mă împinge ca săţi scriu. Ce îmi trebuie?
Doar nici eu nu sunt băiat de 18 ani plin cu romantism înflăcărat, dar cauza probabil este că nam fost niciodată, deacea trebuie să plătesc azi aşa de «scump».
Dragă sunt neconsolat din cauză că nam primit scrisoarea ta din 10 XII nu ştiu ce ce… de acea am citit şi citesc multe ori pe acea din urmă. Îmi pare rău că eşti bolnavă, m-i doare inima că tu sufăr aşa de multe, fără ca eu pot ajuta măcar cu o singură gest de mângâiere, ce rău îmi pare de asta, dar nu pot face nimica, decât ca să oftezi, sufăr şi eu pentru că sunt neputincioasă. Dar nui nimic trece şi asta.
APA E RECE SI UDA…DAR NU TE LAS NICI IMORT
Draga mea, mai întrebat ce am să fac eu cu tine, deoare-ce nu ştii să găteşti, nici spălatul nuţi convine, din cauză că apa e udă şi rece iar cârpitul ştii dar nuţi place! Mi se pare că vrei să scapi de mine sau sămi speria, dar nuţi merge neică, să ştii că nu te las nici mort. Şti ce? Eu ştiu aproape de toate, am să te învăţ eu, desigur nude geaba, preţul eu stabilesc, şi dacă nai să înveţi cum trebuie, atuncea îţi trag o mamă de bătaie şi ai să vezi cum ştii de toate, ce zici de asta? Primești? … cum vrei… numai cu cârpitul nu ştiu ce să facem pentru-că nici mie nu mă place deloc, deacea probabil vom fi o pereche sdrenţorioasă, însă fericiți poate… cine ştie? Eu totuş vreau să cred…
Esterca dragă cred că nu ai niciun motiv pentru ca să fii tristă, pentru că zâmbetul norocului tău este şi zâmbetul norocului meu, norocul cui va fii mai mare vom vedea ulterior. Şi acum din pragul anului cevine îţi doresc realizarea totul ce doreşti. La mulţi ani. Rămâi cu bine. Te sărută cu mult drag, Sanyi al tău.
„MIE NECAZ DAR NAM CE FACE”
19 ianuarie 1944
„Esterca mea dragă, […] voi încerca ca să fiu mai scurt posibil, e greu de tot pentru că eu nu pot ca să-nuţi scriu ce smt şi că mieşt dragă, e greu ca să ascund că gândesc mereu la tine fără să vreau, dar ce să fac? Mie necaz dar nam ce face, norocul meu că mai lucrez puțin şi atuncea am scăpat şi eu, dar pentru cât timp? Orice caz foarte puţin. […] Te sărut cu mult drag.“
„PENTRU CĂ MIE ESTE O NECESITATE SUFLETEASCĂ”
1 februarie 1944.
„Esterca mea dragă, sunt tare amărât din cauză că de mult namai primit nici o veste de la tine, eu totuşi îţi scriu pentru că mie este o necesitate sufletească, cu toate că nu sunt sigur că primeşti sau nu c.p. de la mine. Pe de altă parte, mă simt că şi tu gândeşti la mine deacea am iluzia că sunt oricum recompensată, şi totuşi… Dragă am primit c.p. din 3 Ian. sunt bucuros că eşt mai bine cu sănătate, sunt sigur că şi oboseala ta va dispare cu timpul, totuş te rog îngrijeştete pe cât este posibil nu fi neglijent numai eşti singuri… Dealtfel şi eu am fost bolnav de gripă am stat 7 zile în pat cu 39, 5 temperatură e drept că sa complicat puţin cu plămâni. […] Te sărut cu mult drag, Sanyi.
„GÂNDURILE NOASTRE ESTE COMPLECT IN DECIZIE”
27 februarie 1944
„Draga mea, […] ce rău îmi pare că nu primești regulat scrisoarea de la mine, cu toate că eu îţi scriu cel puțin 4 ori pe lună. […] Esterca dragă de ce cauză eşt aşa de tristă? Eşt bolnavă? Îţi doare inima? Când am citit c.p. simțeam şi eu acelaşi regret ca şi tine, de altfel am observat că gândurile şi frământările noastre este complect în decizie (oare întâmplător) [..] Te sărut cu mult drag“
citește si:
„STELELE” REPUBLICII POPULARE ROMINE: Alexandru MOGHIOROŞ (BALOGH, Joszef)
TISMĂNEANU, Leonte (n. Leon Moiseevici TISMENEŢKI/Tisminețchi, tatăl lui Vladimir Tismăneanu) (n. 26 februarie 1912, Soroca, URSS – d. 1981 București) – ilegalist, luptător în Spania interbelică. Meseria de baza: tipograf-zetar.
Studii superioare neterminate, „școala primara 4 clase, intre anii 1920-1929, la Soroca”, „studii secundare 3 clase, 1924-1926, Soroca”, „studii universitare anul I si II, facultatea de franceza, la Moscova, 1939-1941”.
Conform celor declarate in fisa sa, este fiul lui Moise Tisminețchi („fără partid”, „muncitor”, mama „gospodina casnica”, „fără avere”); in perioada 1930-1933 este membru UTC, iar din 1933, „primit in PCR” (respectiv PCdR)
In ilegalitate, are legături cu „Stela Moghioroș, Ofelia Manole (n.r. n. ZEITMAN), Moraru Nicolae (n.r. n. Iulea ŞAFRAN, zis “Iuli), Mihai Francisc (n.r. posibil FELDMAN, Mihai Francisc – cu dosar la secția Gospodarei de Partid a C.C. al P.C.R. (4/1953), Leonte Răutu, Belu Nicolae„
| NR. FISA | NR. DOSAR | NUME | DATA NASTERII |
|---|---|---|---|
| 8245 | 122372 | TISMANEANU LEONTE (TISMINETCHI LEONID) | 1912-02-26 |
Căsătorit cu TISMĂNEANU, Ermina (n. Ermina MARCUSOHN)
Redactor și crainic la emisiunea în limba română a postului de radio “Moscova” (1941-1948), revenit în ţară în 1948, devine șeful secției Propagandă-Agitaţie a C.C. al P.C.R/PMR. (1948-1952), redactor șef şi director adjunct al Editurii de Stat pentru Literatură Politică (fosta Editură P.M.R.) (1952-1958), și șeful catedrei de Marxism-Leninism de la Universitatea București (fostul C.I. Parhon), ulterior șef de catedră la Şcoala de Ştiinţe Sociale “A.A. Jdanov”; șeful secției culturale la Sfatul Popular al raionului “Tudor Vladimirescu” (1959-1964); redactor la Editura “Meridiane” până la pensionare.
Exclus, în 1959; din P.M.R. și de la editură, ca “fracționist”; reprimit (la cerere) în partid în 1964.
Decorat în 1949 cu ordinul “Apărarea Patriei” cls. III-a, decorat prin decretul nr. 157 din 4 mai 1971 cu ordinul “Tudor Vladimirescu” clasa a III-a, „cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român”.
Unii comuniști susținători ai lui Gheorghiu-Dej, precum fostul ministru al Comerțului, Alexandru Bârlădeanu, îl plasează, retrospectiv, pe Leonte Tismăneanu în prima linie a celor veniți din URSS pentru a impune in Romania noul regim. „Eu i-am purtat întotdeauna respect pentru curajul și abnegația lui. După război, printre primii care au fost trimiși de la Moscova în România au fost Tesmeneţki şi Răutu/Oigenstein. Graba cu care au fost trimiși în ţară arăta că erau printre cei mai de încredere oameni ai Moscovei“ – declara Alexandru Bârlădeanu (Lavinia Betea, „Alexandru Bârlădeanu, despre Dej, Ceaușescu și Iliescu“).
Pe de alta parte, o nota a Comisiei Centrale de Verificare, organism responsabil cu verificarea activiștilor aprecia, la 14 iulie 1949, referitor la Leonte Tismăneanu: „Este un tovarăș vechi, încercat, are o mare capacitate în muncă, perseverent, duce sarcinile la îndeplinire. După întoarcerea lui în ţară, în munca la Editura a avut momente de nemulțumire, considerând că nu a fost repartizat la o muncă corespunzătoare capacității sale“.
Opinia este susținuta si de fiul sau, Vladimir Tismăneanu: „Tatăl meu nu a lucrat ca activist în aparatul CC. La Școala «Jdanov» a predat doar câteva luni. În clipa revenirii în ţară, în 1948, nu în septembrie 1944, jocurile erau pe deplin făcute„. (V. Tismăneanu. în „Anatomia unei mistificări“, pe contributors.ro)
TISMĂNEANU, Ermina (n. Ermina MARCUSOHN, fiica lui Isidor și Luiza) (25 iulie 1915, Botoșani, Romania – 10 februarie 2000, Haifa, Israel) – ilegalistă Comintern, fisa 9667, mama lui Vladimir Tismăneanu, Rodica Tismăneanu (stabilită la Haifa, Israel) și Victoria Leorda. Sora Cristinei „Luca” Boica (n. Marcusohn).
Activează, in 1931-1933, in cadrul „Ajutorului Roșu„; „in perioada 1933-1937” in UTC, ca „secretara a celulei UTC dela facultatea de medicina București”, „in 1937 in Frontul Studențesc București”; „in 1938-1939, secretara cu munca de masa in PC spaniol”, partid in care figurează începând din 1937, „membru PMR/PCR din 1937, carnet de Partid nr. 000256, eliberat de organizația București”; funcționară în biroul lui Alexandru Moghioroș de la Biroul Politic al P.M.R. (1951-1952), după reabilitarea soțului ei, Leonte Tismăneanu, lucrează ca medic la Sanepid București;
Conform declarațiilor sale din fisa de evidenta de ilegalist, de „naționalitate evreica”, „voluntara in Spania republicana, din 1937 in 1939„, din 1939 pana in 1948 a fost in URSS, „unde am lucrat in domeniul propagandei, si am fost decorata cu medalia „Pentru munca excelenta in Marele războiu pentru Apărarea Patriei”„(n.r. de fapt angajata in războiul contra patriei), revine in Romania, fiind încadrată in Ministerul Sănătății, șef serviciu (din 1948), si din 1950, in paralel, șef de lucrări la Institutul Medico-Farmaceutic si, in 1951 (data declarației), Inspector sanitar de Stat la același institut.
Activează in organizația de partid a Ministerului Sănătății si la ARLUS, in calitate de responsabil cultural (1948-1949). Din 1949 in 1950, este responsabil de cadre in Organizația de baza a centrului de specializare a medicilor.
In ilegalitate a avut legături cu „Popovici Andrei, Petre Năvodaru (n.r. n. Peter FISCHER, socrul lui Paul Goma), Tatiana Bulan (n.r. n. Tassia LEAPIS), Sorin Toma (n.r. n. Sorin MOSCOVICI), Leonte Răutu (1937); in Spania cu Petre Borilă (n.r. n. Iordan Dragan RUSEV), Mihai Boico (n.r. zis “Bibi”, n. Meir ROSNER, fiul lui Meyer (alias “Roman”) și Fulie (alias “Elena”)”
| NR. FISA | NR. DOSAR | NUME | DATA NASTERII |
|---|---|---|---|
| 9667 | 122372 | TISMANEANU (MARCUSOHN) HERMINA | 1915-07-25 |
Decorată cu ordinul “Apărarea Patriei” cls. III-a (in 1949), si medalia „Eliberarea de sub jugul fascist; ordinul “23 August” clasa a IV-a, „cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român„, prin Decretul nr. 157 din 4 mai 1971. [inapoi]
citește si 
MIHAIL BOICO (ROSNER), comunist ilegalist
MANOLE, Ofelia (n. ZEITMAN, după alte surse Zeidman; căs. cu Emanoil Vinea; zisă şi “Irina” şi “Jeni”, fiica lui Isidor şi Ernestina)) (15.II.1908 Reni, Ucraina – 1983 București, ucisă de iubitul fiicei ei) – fostă ilegalistă (membru de partid din 1926), după război membră în conducerea Apărării Patriotice, membru supleant al C.C. al P.M.R. (1948-1958), secretar general la Ministerul Sănătăţii (1948-1950), membru în conducerea U.F.A.R. (1945-1948), membru al C.C., al Comitetului Executiv şi al Secretariatului U.F.D.R. (1948-1952), colaboratoare a revistei Femeia a F.D.F.R. (1946-1948), deputat M.A.N. (1948-1952), membru şi apoi şefă a secţiei Cultură a C.C. al P.C.R. în anii ‟50, secretar al Comitetului Regional Bucureşti al partidului (1954-1958) şi prim-adjunct aş şefului Secţiei Propagandă şi Agitaţie a C.C. al P.M.R (1956-1958); marginalizată în 1958 în lotul “fracţioniştilor”, reabilitată în 1964; decorată în 1949 cu ordinul “Apărarea Patriei” cls. I-a şi în 1978 cu ordinul “23 August” cls.I. [inapoi]
BELLU, Niculae (uneori ortografiat Belu) (n. SCHOR) (1916 Brăila – 1997 București) – ilegalist, redactor responsabil (oficial director) la România Liberă după august 1944 până în anii ‟50, președinte al Comitetului de Stat pentru Cinematografie (1950-1953), deputat M.A.N. (1952-1955), ulterior adjunct al rectorului Şcolii Superioare de Partid “Ştefan Gheorghiu”, respectiv profesor de limba română, etică şi publicist34, respectiv cercetător al Academiei R.S.R.; decorat prin Decretul nr. 157 din 4 mai 1971 cu ordinul “Tudor Vladimirescu” clasa a IV-a. [înapoi]
AMINTIRI DIN COMUNISM 