SENTINȚA LOTULUI PATRASCANU

„N-am de spus nimic, decât că scuip pe acuzațiile care mi se aduc” – Lucrețiu Pătrăşcanu

Pronunțarea sentinței pentru lotul Pătrăşcanu a avut loc la 14 aprilie 1954. Lucreţiu Pătrăşcanu și Remus Koffler au fost condamnați la moarte, iar averile lor au fost confiscate. Pentru ceilalți inculpaţi au fost stabilite pedepse cu închisoarea intre 8-15 ani.

Sentinţa a fost publicată în ziarul Scânteia, nr. 2950, din 18 aprilie 1954

„De la Tribunalul Suprem al R.P.R.

Comunicat

Între 6–14 aprilie 1954, Colegiul Militar al Tribunalului Suprem al Republicii Populare Române, compus din colonelul Ilie Moisescu, preşedinte, colonel Demeter Alexandru şi colonel Ciulei Ion, asesori populari, procurori fiind colonel Aurel Ardeleanu, colonel Rudolf Rosman, colonel Grigore Râpeanu şi maior Ion Pahonţu, a judecat procesul grupului de spioni şi complotiști în frunte cu L. Pătrăşcanu […]

Cercetările au dovedit că încă din 1940 Pătrăşcanu a întreținut legătura cu directorul general al Siguranţei legionare, Al. Ghica. El a de venit unul din cei mai mârşavi agenţi ai Siguranţei şi ulterior unul din principalii agenţi ai serviciilor de spionaj ale unor puteri imperialiste.

În timpul războiului criminal antisovietic, acești provocatori şi spioni au dat pe mâna Siguranţei un mare număr de luptători patrioţi antifascişti, dintre care mulţi au fost executaţi de autorităţile fasciste.

În anul 1943, L. Pătrăşcanu şi-a aranjat cu ajutorul subsecretarului de stat la Interne în guvernul fascist, generalul Piki Vasiliu, o internare de câteva luni în lagărul de la Tg. Jiu pentru a-și acoperi astfel legăturile cu Siguranța fascistă şi pentru a desfășura acolo acţiuni provocatoare împotriva internaţilor antifascişti.

Acţionând ca duşman al poporului român, L. Pătrăşcanu s-a întâlnit, în iulie 1944, cu Ion Antonescu şi a căutat prin felurite mijloace să întârzie răsturnarea clicii fasciste de către forţele patriotice.

După eliberarea ţării noastre de către forţele armate ale Uniunii Sovietice, când forţele patriotice au reuşit să doboare dictatura fascistă şi să aresteze căpeteniile antonesciene, L. Pătrăşcanu primește din partea serviciilor de spionaj ale unor puteri imperialiste directiva de a păstra cu orice preț funcția înaltă în care se strecurase, în vederea intensificării activității criminale împotriva statului şi poporului român. El are în acest scop o serie de întrevederi secrete cu agenți ai serviciilor de spionaj ale S.U.A.

Folosind situaţia sa în guvern, Pătrăşcanu organizează un grup complotist antistatal, având agenţi atât în aparatul exterior al ministerului de Externe, cât şi în Ministerul Justiţiei, Institutul de statistică şi în alte instituţii de stat.

În preajma lui 24 februarie 1945, Pătrăşcanu transmite lui Rădescu, prin spionul american L. Madison, asentimentul său pentru organizarea unei lovituri militaro-fasciste. […]

Tribunalul a stabilit, de asemenea, o serie de fapte care arăta totala descompunere morală a lui Pătrăşcanu şi a complicilor săi.

În cursul dezbaterilor procesului, a fost dovedită pe deplin vinovăţia acuzaţiilor prin documente originale descoperite de organele de cercetări, prin corespondenţa personală a acuzaţilor, precum şi prin depoziţiile unui număr de 89 martori.

În faţa probelor incontestabile, acuzaţii au confirmat în instanţă declaraţiile făcute la cercetări, recunoscându-şi vina pentru crimele săvârşite.

Tribunalul Suprem al R.P.R. a stabilit că acuzatul L. Pătrăşcanu se face vinovat de trădare de patrie, de acțiunea de paralizare a luptei forțelor patriotice împotriva fascismului, de organizarea unui grup complotist contrarevoluţionar şi antistatal, în scopul acaparării puterii şi restabilirii regimului burghezo-moșieresc şi a dominației imperialiste asupra României. […] Tribunalul Suprem al R.P.R. hotărăște:

Condamnă pe L. Părtăşcanu şi R. Koffler la pedeapsa cu moartea; […]

Sentinţa este definitivă.

Sentinţa Tribunalului Suprem de condamnare la moarte a lui L. Pătrăşcanu şi R. Koffler a fost executată“.

Sentinţa de condamnare la pedeapsa capitală a lui Pătrăşcanu şi Koffler a fost executată prin împușcare în 17 aprilie 1954 la închisoarea Jilava.

„A murit împuşcat pe la spate chiar de anchetatorul său, Iosif Moldoveanu. Au avut de câştigat de pe urma morţii sale Dej, Gh. Apostol, Al. Drăghici, N. Ceauşescu”, relata V. Frunză în lucrarea „Istoria stalinismului în România” (Ed. Humanitas).

Reabilitarea lui Pătrăşcanu s-a realizat la plenara CC al PCR din 22-25 aprilie 1968, când Ceauşescu decide eliminarea vechii gărzi a Biroului Politic din perioada lui Dej.

Citește și: