17 februarie 1975. Cartierul Primăverii, casa Chivu Stoica – se aude un foc armă. Șoferul fostului prim-ministru al României, aflat in curte, intră in casă anunțând: Chivu Stoica s-a sinucis!
S-A ÎMPUȘCAT IN CAP!
Arma cu care Chivu Stoica și-ar fi luat viața, in propria sa locuință, era un cadou de la Nicolae Ceaușescu – o frumoasă pușcă de vânătoare, cu lunetă și pat încrustat cu sidef și argint, marca Holland-Holland, care, la origine, îi aparținuse lui Gheorghe Gheorghiu-Dej.
Paul Sfetcu, fost șef de cabinet al lui Gheorghiu-Dej, afirma însă că Dej personal i-a oferit pușca lui Chivu Stoica. „Lui Nicu (n.r. – Nicolae Ceaușescu) nu i-o dăm în niciun caz! Nu este pentru el asemenea armă! Lasă-l să mai crească, să mai învețe“, ar fi spus Dej, la momentul cu pricina.
„Când a ieşit (n.r. Chivu Stoica) din cabinetul lui Gheorghiu-Dej era îmbujorat și surâzător de fericire, iar cutia cu arma o trăgea după el. Nu a vrut s-o lase la mine să i-o trimit prin curier, de teamă ca nu cumva cel ce i-o oferise să se răzgândească“, spune Paul Sfetcu.
Tot el susține că, atunci când Chivu Stoica și-a pus capăt zilelor, a proptit arma în cerul gurii, iar cu degetul mare de la picior a apăsat pe trăgaci pentru a elibera glonțul.
Singurele două persoane din vila, Maria Manolescu, recent devenita fosta soție a lui Chivu Stoica, și Doina Roman, nepoata acestuia, nu sunt lăsate să vadă corpul neînsuflețit al fostului premier.
MOTIVUL SINUCIDERII: VARIANTA NEBUNIEI CLINICE
Chivu Stoica, (bolnav de sifilis într-un stadiu destul de avansat), fusese externat de puţină vreme. Zăcea lipsit de vlagă, in pat, părând să nu mai aibă discernământ – judecata îi era tulburată și tocmai semnase, fără vreun preaviz casnic, actele de divorț.
Din aceasta perspectivă, sinuciderea lui Chivu Stoica ar fi fost doar consecința bolii sale.
In opinia istoricului Stelian Tănase, afecțiunea cu transmitere sexuală i-ar fi întunecat complet mintea.
„Pavel Câmpeanu îmi spunea că nu făcea baie pentru că-și imagina că se va topi ca un săpun. A publicat documentele lui din închisoare în care specifica faptul că mergea la tratament. Așadar, avea un istoric medical bogat al afecțiunii“, consideră Stelian Tănase.
VARIANTA CRIMEI ORDONATE DE SUS: „SINUCIDERE” ARANJATA
O alta ipoteză se baza pe istoricul relației dintre Chivu și Ceausescu, plasându-l, pe ultimul, in rolul de ordonator și beneficiar direct al „sinuciderii”.
In acel an, Nicolae Ceauşescu eliminase definitv din prim-planul politicii toți oamenii fostului lider, Gheorghiu-Dej. Chivu Stoica era unul dintre ei.
Fidel lui Gheorghiu-Del, pe care îl însoțise, mai bine de 11 ani, prin toate închisorile, ca unul dintre ceferiștii care făcuseră istorie în partid și în stat, Chivu Stoica străbătuse toate etapele, ajungând cel mai aproape de nucleul puterii: membru al Biroului Politic al Partidului Muncitoresc Român (PMR) (1945-1965), membru al Secretariatului CC al PMR (1961-1965), ministru al Metalurgiei și Industriei Chimice (1949-1955), președinte al Consiliului de Miniștri (1955-1961) și președinte al Consiliului de Stat (1965-1967).
Gheorghiu-Dej, la rândul sau, l-a perceput ca pe unul dintre cei mai apropiați. Paul Sfetcu evidenția, în volumul său memorialistic: „Faptul că Gheorghiu-Dej îl considera cel mai bun prieten al său este elocvent și din cererea ce i-a făcut-o în 1964 ca, după moartea sa, Chivu să aibă grijă de fetele și de nepoții săi“.
Pe lângă alte speculații, cum ar fi obsesia lui Ceaușescu de a-l înlătura pe Gheorghiu-Dej din memoria partidului și a poporului, inclusiv din cărțile de istorie, mergând, pentru a-i diminua importanta, cât și orice posibilă concurență, până la dezmembrarea anturajului politic dedicat fostului lider.
Moartea misterioasă a lui Chivu Stoica a scos la iveală și anumite picanterii incomode, cu referire la trecutul lui Ceaușescu, care, ca tânăr comunist ilegalist, in timpul detenției petrecute in închisoarea Doftana, ar fi întreținut relații sexuale cu inveteratul Şmil Marcovici, fapt ce nu cadra cu nicio morala, inclusiv cu cea comunistă.
SECRETUL RUȘINOS DIN CELULA MARCOVICI
În pușcărie s-a format chiar o comisie de anchetă asupra acestui caz de homosexualitate, coordonată de organizația de partid Doftana, din care făcea parte și Chivu Stoica.
Într-o autobiografie semnată de acesta (aflată în posesia fostei soții, Maria Manolescu și publicată de Lavinia Betea în „Povesti din cartierul Primăverii“), Chivu Stoica afirma că Şmil Marcovici „practica perversități. Obișnuia să aibă relații îndeosebi cu tovarăși tineri, printre care Anghel, Sor și alții (n.r. – subliniat în text)“.
Se pare că Nicolae Ceaușescu avusese o dispută aprinsă cu Chivu Stoica, subiectul fiind legat de culisele vieţii sale din închisoare.
Ca să se asigure că informațiile nu vor deveni publice, unele voci emit teoria ca Ceausescu ar fi aranjat ca depozitarul secretului să fie eliminat.
Comunistul Alexandru Bârlădeanu confirmă această teorie în interviul publicat de Lavinia Betea în volumul „Alexandru Bârlădeanu despre Dej, Ceauşescu şi Iliescu“.
„Nu poate Chivu să se sinucidă“, se zvonea prin cartierul Primăverii. Chivu Stoica era perceput ca o persoana fără tărie de caracter – un fel de „yesman“ al vremii – cel care mai degrabă aprobă, decât sa riște o confruntare cu liderul sau suprem.
„Chivu Stoica era un primitiv. […] Era limitat și ca istețime“ – declara Alexandru Bârlădeanu, într-un interviu acordat istoricului Lavinia Beteta.
Totodată, Maria Manolescu, fosta soție a lui Chivu Stoica considera comportamentul lui Ceaușescu ca cel putin bizar, acesta schimbându-și brusc și radical opiniile in privința fostului premier.
După moartea lui Dej, Stoica devenise unul dintre cei mai vocali critici ai celor două decenii Dejiste. Sustine numirea lui Ceaușescu în fruntea partidului, la propunerea lui Ion Gheorghe Maurer și Emil Bodnăraş, și culege astfel și roadele suportului sau:
„Când a împlinit Chivu Stoica 65 de ani, Ceaușescu ne-a invitat la mare. I-a dat diplomă de Erou al Republicii Socialiste România. Chivu era al doilea erou. Prima diplomă i-a fost dată lui Tito. [….] Pe urmă a venit Congresul al XI-lea, în 1974, când l-a pus pe Chivu Stoica să deschidă congresul, să arate cât îl stimează el. L-a băgat atunci din nou în CPEx, ca, în ianuarie 1975, să spună că e afemeiat, că e beţiv, că nu ştiu ce“, spune Maria Manolescu.
Sub aceste auspicii, având in vedere un posibil șantaj legat de trecutul lui Ceausescu, teoria „sinuciderii” înscenate a fost avansata de multe persoane.
„E TOTAL FALS”
Andrei Lupu, fiul ilegalistului Petre Lupu și locatar în cartierul Primăverii, înlătură categoric aceasta ipoteză:
„S-a spus că fusese împușcat din ordinul lui Ceaușescu, ceea ce e total fals. Îmi pare rău s-o spun, dar el avea o asistentă sau o soră medicală, de 24 de ani, care-l îngrijea. El spunea că e nepoata lui și o luase și acasă! Şi când a realizat că are o vârstă, că degeaba își luase «nepoata» în casă, și-a luat viaţa!“ – Andrei Lupu, în volumul „Povești din cartierul Primăverii“.
Nepoata, pe nume Doina Roman, ar fi fost trimisă de Securitate în casa familiei Chivu, pe 18 ianuarie 1975, ca parte a planului de eliminare, susține Maria Manolescu.
AMINTIRI DIN COMUNISM 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.