Grigore Preoteasa (25 august 1915, București – 4 noiembrie 1957, Moscova). Gazetar (redactor-șef al ziarului „România libera”, director al „Agerpres”), activist al P.C.R., ministru al Afacerilor Externe (1955–1957). Fisa ilegalist.
Căsătorit cu PREOTEASA, Ecaterina (zisă Kati) (n. FEHER)[1]
Grigore Preoteasa moare într-un accident aviatic, fiind membru al delegației PMR care se deplasa la Moscova, in 4 noiembrie 1957, cu ocazia sărbătoririi a 40 de ani de la „Revoluția din Octombrie”. In tara, se organizeaza funeralii naționale.
Delațiunea lui Grigore Preoteasa împotriva lui Lucrețiu Pătrășcanu: „Am greșit că n-am informat Partidul”Cum si-a construit Grigore Preoteasa, viitor diplomat si ministru al afacerilor externe o identitate politica radicala de stânga în anii primului deceniu comunist (1915–1940) (*).
AVANTAJUL DEZAVANTAJULUI
Faptul ca părinții săi erau simpatizanți ai Partidului National-Țărănesc va deveni, pentru Grigore Preoteasa, un stigmat care îl va urmări timp îndelungat. Desigur, el se va desprinde de „râul” moștenirii sale, alăturându-se „binelui”, reprezentat de structurile comuniste, dar țărănismul din în trecutul sau îl va obliga permanent sa apeleze la diverse formule explicative privitoare la originile sale mic-burgheze.
Pe de alta parte, rădăcinile țărăniste vor căpăta o importanță strategică în activitatea sa de ilegalist, când Preoteasa se va infiltra în structurile partizane pentru a racola noi membri în interiorul mișcării radicale emergente de stânga. În aceasta perioadă, Preoteasa participa la acțiuni de protest, devine U.T.C.-ist si este încarcerat pentru prima oară, ajungând astfel în compania mai multor viitori membri marcanți ai Partidului Comunist, între care Laurențiu Pătrășcanu, de care Preoteasa se va lepăda in ’48, dar si Nicolae Ceausescu.
„UN TALENT VIGUROS”, NĂSCUT „IN CARTIERELE MUNCITOREȘTI DIN GRANT”
Grigore Preoteasa s-a născut „în comuna București, județul Ilfov, la 25 august 1915” [2] într-o familie de muncitori – „tatăl sau fiu de țărani din Barbatesti-Gorj, iar mama sa era originara din Nicoresti-Vrancea” [3]. În autobiografia atașata dosarului sau de ilegalist, descoperit în cadrul Arhivelor Nationale, el declara: „sunt născut în anul 1915 în București. Părinții mei erau ambii de origine țărănească din București, tatăl meu a fost angajat la C.F.R. într-o calitate care ezita între serviciul de funcționar si acea de tipograf, anume manipulant de imprimate speciale ale C.F.R. În acest serviciu este si astăzi. Mama a fost muncitoare de fabrica, la C.A.M.” [4].
Evident, Grigore Preoteasa încerca sa sublinieze ca nu s-a născut într-o familie privilegiata, ca are „origine sociala muncitoreasca” sănătoasă [5] , așa cum specificau „observațiunile” Comisiei de Verificare a dosarului sau de „preschimbare a carnetului de partid si de eliberare a carnetului model 1953.” [6] Părinții, desi simpli muncitori, au fost în trecut atrași de viata politica. Tatăl sau, Ion Preoteasa, a făcut parte „din Partidul National-Țărănesc si, apoi, la sciziunea lui Grigore Iunian a trecut în partidul acestuia, Partidul Radical-Țărănist.” [7]
In prima parte a vietii, după cum singur declara, Grigore Preoteasa a „trait în copilărie în cartierele muncitorești Grant, Giulești” [8]. În perioada 1922–1933 „a urmat scoala primara în localitatea București” [9], iar intre anii 1926–1933 „a urmat Liceul Aurel Vlaicu” [10], unde a trecut bacalaureatul.
În anii de liceu era atras de istorie, dar cocheta si cu poezia; „la îndemnul criticului Pompiliu Constantinescu, pe atunci profesor la acel liceu, Grigore Preoteasa publica, la 17 ani, în revista Vremea primele sale versuri. Versurile publicate în Vremea între anii 1932 si 1934, în Dacia noua în 1938 si în alte reviste ale timpului consemnau în Grigore Cluceru (pseudonim pe care îl va folosi, mai târziu, si ca publicist) ivirea unui talent viguros.” [11]
ANUL DE GRAȚIE 1933
Potrivit istoriografiei comuniste, în perioada anilor 1929-1932, în România au avut loc cca 377 de proteste muncitorești (greve, revolte si demonstrații) […], iar o analiza a ramurilor industriale arata ca muncitorii din industria feroviara, petroliera, metalurgica si textila au inițiat majoritatea grevelor.” [12]
Anul 1933 este unul de referința pentru viitoarea cariera politica a lui Grigore Preoteasa, in contextul frământărilor sociale generate de „profunda criza din 1929–1933 [care] a dus la reducerea masiva a salariaților, ceea ce a provocat revolte, greve si demonstrații ale muncitorilor.
Pe 2 februarie 1933 o dare de seama adresata Comitetului Central al P.C.dR., descria situația de la Atelierele Grivița: „la 31.I. muncitorii s-au prezentat la lucru. După cum s-a stabilit, la ora 12 munca a încetat. S-a organizat un miting în cadrul căruia delegații trimiși de direcție au dat raportul. Direcția, de comun acord cu social-democrații, a făcut unele concesii cu totul neînsemnate fata de revendicările muncitorilor… Imediat au luat cuvântul tovărășii noștri, care au problema ca măririle acordate de direcțiune nu rezolva revindicările muncitorilor, si ca e necesar sa se desfășoare lupta pentru mărirea salariilor cu 40%, desființarea impozitului global de 4% –8%, împotriva concedierilor, pentru reprimirea celor concediați etc… Muncitorii au pus mâna pe sirena, chemând alți 7000 de muncitori. Pe lînga acestea, grupe de muncitori au început sa cutreere toate secțiile si atelierele… Atmosfera a fost atât de însuflețită, încât niciunul din social-democrați n-a îndrăznit sa ia cuvîntul.” [13]
Greva de la Atelierele Grivița C.F.R. este momentul in care Grigore Preoteasa „ia pentru prima oara contact cu acțiunile de stânga” [14], participând la „ajutorarea greviștilor” [15].
În autobiografia din dosarul sau de ilegalist, Preoteasa consemna: „contactul cu ideile de stânga l-am avut de mult, contactul cu acțiunile de stânga si anume a Partidului Comunist, l-am avut în 1933 când greva de la atelierele Grivița ne-a dat prilejul sa ne manifestam. Numeroși elevi ai liceului au participat atunci la ajutorarea greviștilor si la ciocnirile de strada. Acest eveniment a determinat orientarea mea ulterioara.” [16]
Sprijinul acordat greviștilor de tineri este amintit si într-un raport referitor la situația de după terminarea grevelor, trimisa Comitetului Central la 15 martie 1933: „munca de pâna acum a fost dusa prin cei 2 din afara si prin membrii tineretului.” [17]
Acțiunile desfășurate de agitatorii aflați la fata locului s-au dovedit a fi eficiente: „după ce a fost declarata greva, s-au alăturat de asemenea si muncitorii de la triaj si stația Grivița. Pâna la sfârșitul grevei în jurul atelierelor se aflau cîteva mii de muncitori care au ținut mitinguri si vorbind peste gard, încurajau greviștii.” [18]
„PE DRUMUL ARĂTAT DE PARTIDUL COMUNIST”
Greva de la Grivița l-a marcat fundamental pe Grigore Preoteasa care mărturisea, în 1945, Comisiei Centrale de Verificare a Sectorului Ministere: „datorita evenimentelor revoluționare care s-au petrecut sub ochii mei, greva dela Grivița din 1933, care m-au prins în clocotul lor si au dat o precisie politica gândurilor mele pâna atunci necristalizate într-o concepție revoluționară, aceasta revolta s-a îndreptat pe drumul arătat de Partidul comunist.” [19].
„PRIMA ȘEDINȚĂ DE CELULĂ”
După examenul de bacalaureat, Grigore Preoteasa s-a înscris la „Facultatea de litere, secția filologie moderna” [20], unde, curând după începerea anului universitar, si-a creat legături cu studenți de aceeași orientare politica. Unul dintre aceștia era Mihail Dragomirescu, care, intr-o referința despre Preoteasa, declara la 24 februarie 1947: „ne-am cunoscut în 1933 toamna, ca studenți în anul I la Facultatea de Litere din București. Împreuna am participat la sesiuni marxiste si la prima ședința de celula în primăvara anului 1934, la care au mai luat parte Petre Vulpescu, Ion Stănescu si Victor Pascu. Toamna celula s-a mărit cu Constanta Crăciun, Mironica Mihail si Emilian Bâcov. Legătura ne era Peter Fincher (n.r. Fischer; Petre Năvodaru). Ulterior, Grigore Preoteasa a fost scos din munca studențească si trecut la organizarea U.T.C. la Atelierele Grivița. Am rămas mai departe colegi si prieteni buni.” [21]
„In U.T.C. m-a recomandat Pascu Niculae de a cărui existenta nu mai știu. Am intrat în U.T.C. odată cu Mihail Dragomirescu.”- Grigore Preoteasa [22].
| fisa de ilegalist 7881 | Dosar 122348 |
[1] PREOTEASA, Ecaterina (zisă Kati) (n. FEHER, 21.09.1919), activistă a secției Propagandă-Agitaţie a C.C. al P.M.R. (iniţial la sectorul Evidenţa Cadrelor și Documentare); Intre 1944 – mai 1948, la ziarul Romania Libera „in administrație si apoi in redacție”; membru PMR din 1945, cu carnet de partid nr. 000477/2726, eliberat de Comitetul Sectorului Central. Până în anii ‟70, instructor al C.C. al P.C.R.; dosar de cadre din 1954); Mama Ilincăi (căsătorită în prezent/2013, Bartolomeu) – prima soție, în anii ‟70, a politicianului P.S.D. Adrian Năstase (recăsătorit în 1985 cu Dana, fiica fostului ministru al Agriculturii și ambasador în China, Angelo Miculescu); decorată cu Medalia „Eliberarea de subjugul fascist” si în 1971 cu ordinul “Steaua R.S.R„. clasa a II-a.
| NR. FISA | NR. DOSAR | NUME | DATA NASTERII |
|---|---|---|---|
| 15184 | 122348 | PREOTEASA ECATERINA | 1919-09-21 |
[*] Ionel RADOVICI, Grigore Preoteasa. Începutul carierei politice, pe baza documentelor descoperite la Arhivele Nationale ale României, 2013 [înapoi]
[2] Arhivele Nationale ale României (A.N.R.), Arhiva C.C. al P.C.R., Colectia 53, Dosare de partid ale membrilor de partid cu stagiu în ilegalitate care au încetat din viata, Dosar Nr. P/ 158, Grigore Preoteasa – Chestionar pentru evidenta cadrelor, f. 5. [înapoi]
[3] Octavian Butoi, Gavril Horja, Georgeta Oancea (editori), Grigore Preoteasa. Texte social-politice, Editura Politica, București, 1974, p. 7. [inapoi]
[4] A.N.R., Arhiva C.C. al P.C.R., Colecția 53, Dosare de partid ale membrilor de partid cu stagiu în ilegalitate care au încetat din viata, Dosar Nr. P/ 158, Grigore Preoteasa – Autobiografie, f. 32. [inapoi]
[5] A.N.R., Arhiva C.C. al P.C.R., Colecția 53, Dosare de partid ale membrilor de partid cu stagiu în ilegalitate care au încetat din viata, Dosar Nr. P/ 158, Observațiunile Comisiei de Verificare, f.16. [inapoi]
[6] Ibidem [inapoi]
[7] A.N.R., Arhiva C.C. al P.C.R., Colecția 53, Dosare de partid ale membrilor de partid cu stagiu în ilegalitate care au încetat din viata, Dosar Nr. P/ 158, Grigore Preoteasa – Chestionar de preschimbare a carnetului de partid si de eliberare a carnetului model 1953, f. 12. [inapoi]
[8] A.N.R., Arhiva C.C. al P.C.R., Colectia 53, Dosare de partid ale membrilor de partid cu stagiu în ilegalitate care au încetat din viata, Dosar Nr. P/ 158, Grigore Preoteasa – Autobiografie, f. 32. [inapoi]
[9] A.N.R., Arhiva C.C. al P.C.R., Colectia 53, Dosare de partid ale membrilor de partid cu stagiu în ilegalitate care au încetat din viata, Dosar Nr. P/ 158, Grigore Preoteasa – Chestionar de preschimbare a carnetului de partid si de eliberare a carnetului model 1953, f. 12. [inapoi]
[10] Ibidem [inapoi]
[11] Octavian Butoi, Gavril Horja, Georgeta Oancea (editori), op. cit., p. 8. [înapoi]
[12] V. Tismăneanu, Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului românesc, Editura Polirom, Bucuresti, 2005, p. 104. [înapoi]
[13] A.N.R., Arhiva C.C. al P.C.R. – Sectia Cancelarie, Dosar Nr. 14/ 1933, Scrisoarea Nr. 12 catre C.C. semnata de Stoian, despre desfășurarea lucrurilor la C.F.R. [inapoi]
[14] A.N.R., Arhiva C.C. al P.C.R., Colecția 53, Dosare de partid ale membrilor de partid cu stagiu în ilegalitate care au încetat din viata, Dosar Nr. P/ 158, Observațiunile Comisiei de Verificare, f. 16. [înapoi]
[15] A.N.R., Arhiva C.C. al P.C.R., Colecția 53, Dosare de partid ale membrilor de partid cu stagiu în ilegalitate care au încetat din viata, Dosar Nr. P/ 158, Nota informativa, f. 4. [înapoi]
[16] A.N.R., Arhiva C.C. al P.C.R., Colecția 53, Dosare de partid ale membrilor de partid cu stagiu în ilegalitate care au încetat din viata, Dosar Nr. P/ 158, Grigore Preoteasa – Autobiografie, f. 32. [înapoi]
[17] A.N.R., Arhiva C.C. al P.C.R. – Sectia Cancelarie, Dosar Nr. 46/ 1933. [înapoi]
[18] A.N.R., Arhiva C.C. al P.C.R. – Secția Cancelarie, Dosar Nr. 15/ 1933. [înapoi]
[19] A.N.R., Arhiva C.C. al P.C.R., Colecția 53, Dosare de partid ale membrilor de partid cu stagiu în ilegalitate care au încetat din viata, Dosar Nr. P/ 158, Grigore Preoteasa – Declarație Către Comisia Centrala de Verificare a Sectorului Ministere, f. 22. [înapoi]
CRĂCIUN, Constanţa (n. Helene, căs. VINŢE) (16.II.1914 Constanţa – 2.V.2002 București) – fostă ilegalistă (membru de partid din 1935), membru în conducerea U.F.A.R.(1945-1948), colaboratoare la revista Femeia a F.D.F.R. (din 1946), membru al Comitetului Executiv şi al C .C. şi “preşedinte activ” (i.e. executiv) al U.F.D.R. (1948-1952), membru al C.C. al .C.R./P.M.R. (1945-1969, 1972-1974) şi al Biroului Organizatoric al C.C. (1950-1952), deputat M.A.N. (mandate succesive 1946-1969), membru al prezidiului Marii Adunări Naționale (1948-1953), membru al Consiliului General de Conducere al A.R.L.U.S. președinta Comitetului Central al Crucii Roşii România (1949-1951), secretar pentru probleme organizatorice al comitetului orășenesc de partid Bucureşti (1951-1953), ministru al Culturii (1953-1957), ministru-adjunct (1957-1961), președinte al Comitetului de Stat pentru Cultură și Artă (1962-1965); vicepreședinte al Consiliului de Stat (1965-1969); decorată cu ordinul “Apărarea Patriei” cls. II-a în 1949 (decretul nr. 873 al MAN din 20 august 1949); [înapoi]
NĂVODARU, Petre (n. Peter FISCHER, la 21.III.1913) (socrul lui Paul Goma) – ilegalist (membru de partid din 1933), după august 1944 redactor la cotidianul pro-comunist Era Nouă şi la Scânteia, în 1946-1947 redactor la ziarul Universul, respectiv director adjunct al editurii omonime; exclus din partid urmare a implicării sale în “dosarul Pătrăşcanu”, după 1957 director adjunct la Direcția Centrală de Statistică (șeful departamentului Studii Demografice) şi ulterior publicist la diverse edituri; în 1961 propus pentru decorare într-un raport al Direcției Treburilor Cancelariei P.M.R. (Goma 2007; Balaş 2008: 413, 424; Solomovici 2004: 184; Tismăneanu 1991: 141); [înapoi]
AMINTIRI DIN COMUNISM 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.