Nicolae. D. Cocea, comunistul care a vegheat „trecerea în adormire” a Masoneriei române și trezirea presei de stânga din România

AGENT BOLȘEVIC LA BUCUREȘTI, PRIETEN CU LENIN

Bun prieten cu Lenin (pe care îl cunoaște in 1917, și pe care îl va invoca, doi ani mai târziu, cu multa căldura, într-un articol din ziarul Chemarea) Nicolae Cocea (n. 29 noiembrie 1880, Bârlad – d. 1 feb. 1949, București, Republica Populară Română)  se implica direct în revoluția bolșevică. Este acuzat de lezmaiestate, închis și pus pe lista Siguranței ca agent bolșevic.

Nicolae Cocea, „teribilul” descendent al boierimii romane, (fiu al generalului Dumitru Cocea), își face intrarea in lumea presei înainte de Primul Război Mondial, când se alătură socrului sau, marxistul Constantin Mille, fondator al publicației Adevărul.

„Amant celebru în epocă, mason, jurnalist, „scriitor pornografic” și deputat independent”, N. D. Cocea este totodată fondatorul și editorul șef al primei reviste săptămânale de centru-stânga, anti-monarhiste, și al celei mai longevive publicații din Romania – FACLA, urmata de multe altele.

In perioada primului război mondial sta în Rusia, unde stabilește relații cu bolșevicii „cu care va colabora în anii ‘20, când săptămânalul FACLA, va fi stipendiat o vreme, de Moscova […], Cocea devenind unul din oamenii bolșevicilor la București.” – Stelian Tănase

N. Cocea va fi perceput ca un pilon fundamental al presei de stânga, fiind asociat cu toate publicațiile din acest registru, începând de la revista „Linia dreaptă” (lansata in 1904, împreună cu T. Arghezi, Vasile Demetrius și Gala Galaction), .Facla (din 1910), Clopotul și Chemarea, la „presa din Sărindar” – Adevărul și Dimineața (unde semnează cu nenumărate pseudonime), pana la Cuvîntul liber, Era nouă, Reporter, și Omul liber.
Fondează și tipărește ziare si reviste, antameaza scriitori și scrie chiar el însuși, când este cuprins de inspirație. Toate se petrec cu mare efervescenta.

Membru al Asociației Amicii URSS, conectat la absolut toate «aripile» socialiste din România (dr. N. Lupu și Petru Groza, între alții), Nicolae Cocea se detașează vizibil, alături de Arghezi, Ion Vinea (discipolul sau) și, mai tîrziu, Geo Bogza , ca unul dintre maeștrii pamfletului politic ante- și interbelic, de coloratură «roșie».

incisiv, acid și contondent, N. Cocea s-a erijat într-un adversar constant și un critic virulent al oligarhiei liberale și al monarhiei.

CU BANII CUI A FOST FINANȚATA PRESA DE STÂNGA DIN ROMANIA ?

Ca și azi, (nimic nou), nici atunci nimeni nu făcea nimic fără bani. Banii vorbesc, și vorbesc bine, începând din 1917, in presa de stânga fondata de Cocea, care se înmulțește ca ciupercile după ploaie. Dar ce ploaie? Ca nu de apa de ploaie vorbim. Vorbim de bani.
Deci, de unde vin banii? De la sponsori ? Ce sponsori? Si cu ce interese? Nimeni nu plătește nimic, fără sa obțină niște beneficii. Nu erau organizații de caritate, erau vectori politici, cautând sa acapareze puterea.
FACLA poate, trăia și din reclame, dar numai reclamele nu produc suficient cat sa fondezi alte ziare.

Partidul Comunist Roman (PCdR(*)), la acea vreme, nu avea nici de-o pâine. Membrii lui (cel mult o mie pana in 1933, când numărul acestora creste la 1633) nu stăteau pe cai mari, nu erau odrasle de industriași ori de boieri, nu aveau resurse proprii pe care sa le sacrifice in folosul mișcării, iar majoritatea erau prin închisori.(*)
Cunoaște-ti povestea: origine simpla, de muncitori și țărani, zero lei, zero bani.

Bref, de unde sa plătească PCdR propaganda anti-monarhista și pro-leninista, sa achite eforturile scriitorilor, graficienilor, sa onoreze articole, sa aloce sume serioase pentru ziare întregi pe banda rulanta, care odată scrise mai trebuiau și tipărite, și difuzate – ca degeaba le tipărești, dacă nu le diseminezi și-ti faci fotoliu literar acasă, din ele.

Cumva, banii de publicații existau, și grosul lor provenea din URSS. Totuși, de unde sa aibă Lenin atâția bani? De la sursele din occident ? Lenin folosea finanțările din occident cu prioritate pentru propriul proiect, cel al ‘revoluției bolșevice” din Rusia. Misiunea lui numărul unu era succesul in Rusia, cu prioritate, și deja avea mari cheltuieli loco, cu Armata Roșie și propaganda aferenta. Din ce sa mai dea și la alții?

Dar dacă chiar tara al cărei regim monarhic vrei sa-l disloci, tara in care vrei sa-ti impui dictatul, ideologia, „viziunea’, și guvernarea politica, unde iți faci prieteni, precum N. D. Cocea și alții, iți face cadou, in 1916 și 1917, propriul tezaur?

In aceste condiții, e plauzibil sa emitem ipoteza ca Romania și-a plătit singura sovietizarea (fără știința ori intenție), din proprii ei bani. Din tezaurul aflat „in păstrare” la rusi. Erau bani românești, in monede, de-a gata.

Supoziția noastră, logica, este ca URSS nu ne da nici astăzi tezaurul înapoi, pentru ca nu mai are ce sa ne dea. URSS a relocat, parte din el, strictul necesar, într-o investiție sigura – inițierea și punerea in aplicare, in Romania, a strategiei dictate de Moscova,, prin vectorul acesteia, PCdR si oamenii fideli de aici.

Cine, in pana de lichidități, sta cu tezaurul altuia pus la lacăt, și nu-l folosește, de jena?.Are URSS principii? Da. Unul singur. sa își extindă aria de influenta și sa își consolideze poziția, aducând PCdR la putere in Romania, PCdR fiind controlat de la Kremlin..

E o matematica simpla – nu suntem politicieni, doar analiști; și analizam cu datele de care dispunem. Dispunem de una bucata tezaur stand la „cutie”, și nu avem speranțe ca aceasta va fi ștearsă de praf, ca mobila din sufragerie, ci, mai degrabă, ca se va alege praful de ea.

“MINCIUNA CELOR „11.000 de țărani” AI RĂSCOALEI DIN 1907”

Tot el va susține cauza răscoalei din 1907. I-a parte la Congresul Internaționalei Socialiste de la Stuttgart. N. D. Cocea, (posibil în complicitate cu C. Mille), este „autorul celebrei minciuni despre cei 11.000 de ţărani români ucişi în timpul răscoalei țăranilor din 1907” – care rezistă inclusiv până azi.. – Stelian Tănase

Avocat cu studii la Paris, Cocea se implică, în capitala Franței, (patrie demolatoare de regaliști și regi) in mișcarea pro-Dreyfuss. El se va evidenția ca lider creativ al presei protestatare autohtone și ca militant social-democrat.
Va adera la cercul României muncitoare (unde s-a afirmat și Panait Istrati) și va fonda, după 1910, alături de Facla, inca doua reviste: Viața socială și Rampa.

CEVA PICANT

Antifascist de prim-plan în anii 1930, Nicolae Cocea a fost plasat sistematic în topurile «scriitorilor pornografici» ai presei ultranaționaliste.
Ca orice element incisiv și agitator, Cocea era supravegheat de serviciul de Siguranţă, ca oaspete obișnuit al ambasadei sovietice.

SCANDAL, AMOR, ȘANTAJ, BANI GREI DE LA COMUNIȘTI

N. D Cocea, ca şi Scarlat Callimachi, un alt exponent al boierimii române, „a furnizat câteva scandaluri de proporţii presei” – Stelian Tanase
Este închis pentru lezmajestate în anii ‘20, după un proces zgomotos, și face închisoare.

Ulterior, este judecat și închis din nou, de data aceasta „pentru chestiuni de moravuri, respectiv „corupere de minori”, fugind din ţară”, la onorabila vârsta de 50 de ani, „cu fata de 16 ani a unuia dintre cei mai bogați oameni ai vremii, Manolescu Strunga”-Stelian Tanase.

„Respectiva d-ră va fi o celebritate a timpului prin viaţa ei agitată. Se va mărita după N. D. Cocea cu Petru Comărnescu, şi apoi cu Ghiţă Ionescu (detalii în „Jurnal”-ul lui Petru Comărnescu și în cel al lui Miron Radu Paraschivescu, „Jurnalul unui cobai”).” – Stelian Tanase

Lui N. D. Cocea, a cărui imagine era deja șifonată, ambele episoade ii atrag ‘reputația de personaj aventuros” – Stelian Tanase.

N. Cocea „nu ezita să își folosească scrisul (tăios, polemic, vulgar) pentru a stoarce „foloase necuvenite”, să șantajeze si să primească recompense financiare pe care le accepta „cu voluptate şi cinism””.

„Spre deosebire de alt gangster de presă, Pamfil Şeicaru”, Cocea nu face avere, fiind mana larga. Aşa cum primea, tot asa „cheltuia, mai ales în aventuri amoroase. Unele din aventurile sale le-a descris în diverse romane („Pentru un petec de negreaţă” de exemplu)” – ST
„Utilizează tot felul de „fonduri obscure” (fără deosebire de proveniența). La sfârșitul anilor ‘30 este unul din apropiații „lui Mihail Moruzov, șeful serviciilor secrete (cu care era și vecini), de la care primește „sume importante pentru serviciile sale (informații din zona stângii dar și a Palatului regal) dar mai ales pentru susținerea în presă”. – ST

Pe alta parte, Cocea este „sfătuitorul şi prietenul lui Ştefan Foriş, șeful propagandei PCdR (din decembrie 1940, șeful Partidului Comunist) pentru care scoate, contra cost, diferite gazete, legale, ori cvasi-legale” – ST .
„Secretarul din acea vreme al lui Ştefan Foriş, Mircea Bălănescu (Eugen Bender, n.a.)” – scrie Stelian Tănase- „mi-a povestit, la începutul anilor ‘90, mai multe episoade ale acestei colaborări, relatări demne de luat în seamă, M.B. fiind însărcinat să îi achite lui N.D. Cocea sumele de bani din partea PCdR.” – ST

Dar de unde are bani PCdR? Ca PCdR nu produce nimic.

„Aceste istorioare îmi confirmau o parte din lucrurile despre N. D. Cocea, povestite mie de N. Carandino în anii ‘80. Mai târziu, în arhive, am descoperit documente, care vorbesc mai sec, aproape neutru”, despre N. Cocea. – Stelian Tanase

„Unele (utilizate” (n.r. de mine) „în „Clienţii lui Tanti Varvara” – Humanitas, 2003 -, unde i-am dedicat mai multe pagini)”
Toate, documente inedite”. – ST

În anii ‘40, N. D. Cocea se retrage la Sighișoara, unde ţine un jurnal cel putijn interesant, „din care, in 1968, apar scurte” pasaje în Magazinul istoric”
„Jurnalul se află astăzi la rude, în Elveţia, o editură ar putea încerca să îl recupreze și să îl publice, dând dovadă de inițiativă”

MASONUL COCEA

Ca mason, in decembrie 1944, face parte din comitetul care va convocat toți frații de la gradul 3 în sus, pentru reaprinderea luminilor Masoneriei în România.
Activitatea sa masonică mai cunoscută este cea dintre anii 1945-1948. În iunie 1948, va anunța fraților săi „intrarea în adormire a Masoneriei române”, impusă de comuniști.

EPILOG

N. Cocea moare la începutul anului 1949, „după ce s-a livrat ocupantului sovietic, cu același amoralism și cinism care l-au însoţit toată viaţa.” -Stelian Tanase

Dar înainte sa- l abandonam eternității pe D.N. Cocea, avem și câteva note de urmărire (supraveghere) „discret efectuate” care merita citite.

„MINISTERUL INTERNELOR
DIRECȚIUNEA GENERALĂ A POLIȚIEI

CORPUL DETECTIVILOR
9 ianuarie 1938
SECŢIA A 2-A
ARHIVA SIGURANȚEI
Intrarea No. 957
REFERAT”

„Potrivit delegaţiunei primite raportez:

Din supravegherea discret efectuată la hotelul Athenee Palace cu privire la activitatea lui N.D.Cocea s-a stabilit până în prezent următoarele:
În ziua de 10 decembrie 1937, întâlnindu-se în hall-ul hotelului cu LOPEZ REY, ministrul Spaniei guvernamentale la Bucureşti, a schimbat cu acesta câteva cuvinte.
A luat contact cu ziariştii francezi veniţi în Capitală cu ocazia vizitei lui IVON DELBOS ministrul Afacerilor Străine al Franţei.
În ziua de 14 decembrie 1937 a vorbit în hall-ul hotelului cu ziaristul evreu GOLDSCHLEGHER JAQUES ( JAQUES COSTIN).
În ziua de 15 decembrie 1937, N. D. Cocea a avut o convorbire cu Petre Grozea fost ministru.
În ziua de 22 decembrie 1937, N.D. Cocea a stat de vorbă în hall-ul hotelului cu IULIU MANIU, SERGIU LECCA şi alţi partizani politici naţional-ţărănişti, discutând chestiuni politice.
În ziua de 28 decembrie 1937, N. D. Cocea împreună cu soţia sa au stat de vorbă în hall-ul hotelului cu ziariştii români cari îl aşteptau pe IULIU MANIU. De la această dată nu au mai fost văzuţi prin hotel.
Nu s-a constatat că N. D .Cocea ar fi luat contact la hotel cu PAUKER de la ziarul Adevărul sau cu alte persoane străine.

Rugăm să binevoiți a dispune
Comisar ajutor

Arhivele Statului
Fd 95
D/10/vol II
Fila: 44″

citeste si

„Am onoarea să vă raportez” – cum era supravegheat N. Cocea de către Siguranța

ARGHEZI REFUZA SUMA DE 200.000(*) LEI OFERITA DE PCR, CA SA SCRIE UN ARTICOL FAVORABIL
–––––
(*) Activând ca secție a Kominternului (1921-1943)
NOTA: STELIAN TĂNASE este Profesor de ştiinţe politice la Facultatea de Ştiinţe Politice, Universitatea Bucureşti.

---