„DIN SLĂBIREA ROMÂNIEI SE VA FACE UN NOU REAZEM AL BOLȘEVISMULUI”

„Totul apare ca o piesă scrisă dinainte, în care nici o vorbă nu se poate schimba”.

„Alternativa pe care mi-au pus-o a fost următoarea: sau primim arbitrajul astăzi, 29 August (1940 – n.r.), cel mai târziu până la miezul nopții, încât mâine să se poată lua hotărârea, sau, dacă nu primim, mâine vom fi atacați și va fi sfârșitul României”, telegrafia M. Manoilescu, de la Viena, la București.

Dând curs telegramei lui Manoilescu, urmare a Dictatului de la Viena, cu caracter ultimativ, impus României de către Germania și Italia, pentru cedarea Ardealului de Nord în favoarea Ungariei, Carol al-II-lea a convocat de urgenţă Consiliul de Coroană, în noaptea de 29/30 august 1940.

Consiliul de Coroană a dezbătut linia politică pe care o va urma guvernul român, în fața acestei amenințări.

Constantin (Dinu) Brătianu, Nicolae Iorga, Mihai Popovici – vicepreședintele Partidului Național Țărănesc, și Ion Mihalache (PNT) s-au pronunțat ferm împotriva acceptării Dictatului de la Viena.

„TREBUIE SĂ NE OPUNEM CU TOATĂ FORȚA”

„Ardealul constituie rezistenta milenară a românismului, iar românii nu-l pot ceda fără luptă.”

„Eu știu că mocnește nu numai în populația civilă, dar și în armată, un simțământ de revoltă extraordinar. Se spune că vechiul Regat i-a părăsit, că domnii de la București ii sacrifică pentru liniștea lor”, a declarat Constantin (Dinu) Brătianu, în cadrul Consiliului de Coroană.

„Că Germania și Italia ne garantează frontierele, n-am nicio încredere…Nu se mai face politică precum pe vremea când cuvântul omului de stat era cuvânt de Evanghelie. Când s-a primit ultimatumul Rusiei, și atunci eram de părere că nu trebuie să cedăm, pentru că prevedeam că o cesiune va atrage alta.”

„Eu sunt contra acceptării arbitrajului. Și apoi, rușii ce așteaptă?…Germania nu vrea un conflict cu Rusia sub nicio formă. Dacă rușii ne atacă și ocupă Moldova, Germania nu poate trimite trupe”.

„Din slăbirea României se va face un nou reazem al bolșevismului în Orient. Trebuie să ne opunem cu forță armată, să salvam măcar onoarea României”, a spus Constantin Brătianu.

„SĂ ȘTIE GENERAȚIILE VIITOARE CĂ NOI AM FOST ÎNFRÂNȚI DUPĂ CE NE-AM FĂCUT DATORIA”

„Mai bine să murim în picioare, decât să murim în genunchi”, a declarat Nicolae Iorga.

„Sunt hotărât pentru rezistență, pentru sacrificiul suprem al națiunii. O națiune de 16 milioane de oameni nu va pieri, oricare ar fi încercările pe care va trebui să le suporte în vremurile acestea”, a spus Mihai Popovici.

„[…] cel puțin să cedăm prin război, să știe generațiile viitoare că noi am fost înfrânați după ce ne-am făcut datoria, în marginile posibilităților noastre. Sau, dacă nu, această situație să ne fie impusă din afară, fără consimțământul nostru. Prin urmare sunt contra arbitrajului”, a afirmat Ion Mihalache.

Atât Constantin I. C. Brătianu cât și Ion Mihalache au cerut să se menționeze că propunerea de arbitraj a avut un caracter ULTIMATIV, și că a fost acceptată cu majoritate de voturi, având în vedere că ei s-au opus categoric Dictatului de la Viena.

Cu toate acestea, în comunicatul dat nu s-a introdus ideea majorității, lăsându-se impresia unei (false) unanimități.

CONTEXTUL ISTORIC

Reprezentanții României și Ungariei, respectiv ministrul de Externe, Mihai Manoilescu și Valer Pop, consilierul regelui Carol al II-lea, din partea României -, și contele Csaky (ministru de Externe), alături de contele Teleki, prim-ministru, din partea Ungariei -, au fost convocați la Viena, de von Ribbentrop şi contele Ciano.

Pe 29 august 1940, delegațiilor li s-a comunicat, fiecăreia separat, decizia lui Hitler.

Pe 30 august 1940, decizia a fost transmisă guvernelor celor doua țări, urmând ca teritoriul românesc atribuit Ungariei să fie evacuat de trupele române în termen de 15 zile.

Cu doua luni înainte, în iunie 1940, Uniunea Sovietică a pretins României Basarabia și Bucovina de Nord, unite cu Romania după Primul Război Mondial.

Somația sovietică se baza pe anexa secretă expansionistă a pactului de neagresiune germano-sovietic semnat la 23 august 1939 (Pactul Ribbentrop-Molotov). Pe fundalul conjuncturii internaționale nefavorabile intereselor suveranității României, guvernul român, forțat de prezenta armatei sovietice, a cedat presiunilor.

Notă: La 31 martie 1938, prin decret regal, Carol al II-lea a desființat toate partidele politice și a instituit Consiliul de Coroană, ca organ de stat cu caracter permanent, alcătuit din membri „consilieri regali” numiți de monarh, cu rang de miniștri de stat.

| citește si