Arhive etichetă: Dictatul de la Viena

Scrisoarea lui Adolf Hitler către regele Carol al II-lea

Publicat pe de
Răspunde

 

(17 iulie 1940)

Maiestatea Voastră,

Evenimentele, ca şi unele consultări determinate de ele, nu mi-au îngăduit până azi să exprim opiniile mele despre propunerile pe care Maiestatea Voastră mi le-a comunicat. Trebuie să vă rog să admiteți că situația extraordinară și pericolele pe care le prezintă constituie explicația absolutei francheţi a gândurilor pe care doresc să le exprim. L-am informat pe duce despre această scrisoare. […]

După războiul mondial, România, favorizată de o șansă excepțională, a dobândit de la trei state teritorii pe care, după părerea mea, nu le mai poate păstra mult timp din punctul de vedere al politicii de forţă.

Alta ar fi fost situaţia dacă România ar fi reușit să realizeze asimilarea internă a acestor teritorii din punct de vedere etnic și politic sau dacă slăbiciunea militară a ţărilor vecine ar fi rămas permanentă. Prima alternativă nu s-a putut materializa, iar pe cea de-a doua nu ar putea conta nimeni dintre cei care au cunoştinţă  de legile ce guvernează evoluția națiunilor.

Dacă România este astăzi silită pe calea concesiei să înapoieze teritoriile pe care le-a dobândit, aceasta nu reprezintă altceva decât ceea ce previziunea omenească trebuia să se aștepte a se întâmpla într-o zi.

Îmi pare deja un mare câştig faptul că Ungaria – după cum consider că am motive să cred – nu insistă asupra unei definiri strict juridice a revendicărilor ei, ci este gata să le negocieze pe baza unui compromis echitabil. […]

Eu am făcut însă şi guvernului ungar următoarea declarație clară:

În eventualitatea că nu ar exista nici o posibilitate de înțelegere pașnică între România, Ungaria şi Bulgaria, Germania – la rândul ei – ar putea anunța în mod clar că de acum înainte ea se va dezinteresa total faţă de viitoarea evoluție în sud-estul Europei. Reichul german este destul de puternic pentru a se proteja el însuși, cu promptitudine şi prin propria forţă, împotriva amenințării oricărei agresiuni. Totuși, eu nu voi permite niciodată ca Wehrmachtul german să fie angrenat într-un conflict pentru chestiuni care sunt absolut disproporționate cu jertfele cerute de un război. Dacă România, Ungaria şi Bulgaria consideră că nu pot ajunge la o înțelegere, convingerea mea este că această atitudine nu va aduce beneficii nici uneia dintre aceste ţări, ci, din contra, le va aduce pedeapsa tuturor. În acest caz, nu mă simt chemat să întreprind ceva spre a ţine sub control evoluţia viitoare. […]

Dacă Maiestatea Voastră ar fi acum în măsură să revadă punctul de vedere al României în acest sens şi ar fi dispusă să mă informeze despre aceasta, aş face imediat cunoscut lui Mussolini acest fapt, ca și  guvernelor ungar și bulgar.

Dacă, pe de altă parte, Maiestatea Voastră ar considera că nu poate fi de acord cu modul meu de a raționa, eu nu îl voi mai  continua în viitor, ci, pur şi simplu, voi informa guvernele ungar şi bulgar că guvernul german, la rândul lui, nu vede calea pe care ar putea porni la soluționarea acestor probleme.

Dacă totuși ar fi posibil să se ajungă la o reglementare satisfăcătoare între cele trei ţări printr-o asemenea atitudine, aceasta ar însemna, pentru fericirea şi viitorul tuturor celor trei interesați, mai mult decât orice presupus succes tactic de moment, care, mai devreme sau mai târziu, ar duce inevitabil la noi crize. 

Adolf Hitler

23 August 1944. Documente, vol. I, 1939-1943, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1984, pp. 88-91

Citește și

Pactul Ribbentrop-Molotov (The Communazi Pact) – pactul secret încheiat intre Hitler și Stalin la 23 august 1939.

Nota lui Joachim von Ribbentrop către Viaceslav Molotov privitoare la Basarabia şi Bucovina, 25 iunie 1940

Pierderile teritoriale ale României în vara anului 1940 – CEDAREA BASARABIEI

DICTATUL DE LA VIENA (textul arbitrajului*)DICTATUL DE LA VIENA (textul arbitrajului*) – 30 august 1940

URMĂRILE DICTATULUI DE LA VIENA – 1940

.ACORD din 7 septembrie 1940 privitor la schimbul de populațiune Română şi Bulgară

„AU FOST DISTRUSE CRUCILE SI CIMITIRUL ROMÂNESC A FOST PROFANAT”

Publicat pe de
Răspunde

URMĂRILE DICTATULUI DE LA VIENA – ATROCITĂȚILE COMISE IN TRANSILVANIA DE MAGHIARI, IN 1940

DE CE NU TREBUIE SĂRBĂTORITĂ INTRAREA TRUPELOR HORTHYSTE IN TRANSILVANIA(*)

Aita Mare – județul COVASNA

„După declararea Dictatului de la Viena (30 august 1940), în septembrie 1940, in biserica din localitate s-a tras cu puşca din biserica din cimitirul unitarian, care se află pe un deal, iar credincioşii au fost trecuţi cu forţa la cultele maghiare. Au fost distruse crucile din curtea bisericii, cimitirul a fost profanat, iar casele românilor au fost jefuite (ancheta jandarmilor maghiari a stabilit o pagubă de 6.000.000 lei). Preotul ortodox Ioan Comşa a fost izgonit în acelaşi an. Căminul cultural al ASTREI a fost confiscat, iar Monumentul Eroilor Jandarmilor dărâmat.”

„IEȘI AFARA POPA VALAH SA TE SPÂNZURĂM DE LIMBA”

Aita Medie – județul COVASNA

„În toamna anului 1940, drama preotului Ioan Bunuş, a bisericii şi a credincioşilor este similară cu cea a multor biserici ale judeţului (preotul este izgonit din sat, iar credincioşii obligaţi să treacă la cultele reformate). La 1 septembrie 1940, “poarta părintelui era bătută cu bâte de membrii gărzii naţionale maghiare, strigând cuvintele: «ieşi afară popă valah, să te spânzurăm de limbă de stâlpul de telefon (să) nu mai înveţi tu pe aici pe valahi valaheşte»”.”În noaptea de 4 septembrie 1940, 12 săteni maghiari au venit la casa parohială cu căruţe, pentru a-l expulza pe preot, spunând: «Nu putem tolera popă valah sau valahi printre noi». Apoi au încărcat carele cu lucrurile familiei preotului şi, sub ameninţări şi insulte, l-au obligat să părăsească satul.”

Baraolt – județul COVASNA

„În toamna anului 1940, preotul greco-catolic Ioan Ţălnariu şi cel ortodox Octavian Stoian au fost expulzaţi din localitate şi credincioşii români trecuţi la cultele maghiare. Biserica ortodoxă a fost devastată în interior şi ferestrele au fost sparte,  iar biserica greco-catolică a rămas ridicată în roşu, neterminată.”

„PE LOCUL BISERICII S-A CONSTRUIT O CÂRCIUMA”

Biborţeni – județul COVASNA

„În toamna anului 1940, biserica a fost dărâmată iar locuitorii de confesiune ortodoxă au fost obligaţi să treacă la reformaţi. În urma ameninţărilor primite, părintele Eşianu a fost silit  să  părăsească localitatea în primele zile ale lunii septembrie 1940. Pe locul bisericii s-a construit o cârciumă. Acest lucru împiedică astăzi înălţarea unei troiţe care să amintească de existenţa sfântului lăcaş, dărâmat samavolnic în anul 1940.”

Bodoş – județul COVASNA

„În septembrie 1940, noile autorităţi maghiare au voit să distrugă din temelie şi biserica ortodoxă română din Bodoş. Intenţia necreştinească a fost împiedicată – cu arma în mână  –  de preotul reformat din localitate care, prin gestul său hotărât, a salvat sfântul lăcaş de la dărâmare. Totuşi, biserica a fost devastată, fiindu-i date jos crucile, sparte geamurile, furate uşile şi distrusă Sfânta Masă, mobilierul şi cărţile de cult. Odoarele sfinţite au fost salvate de  soţia  epitropului Nicolae Bogdan, Bucura Bogdan, printr-un gest pilduitor pentru ceea ce înseamnă statornicia în credinţă.”

sursa: „Românii din Covasna şi Harghita. Istorie. Biserică. Şcoală. Cultură”, de Ioan Lăcătuşu, Vasile Lechinţan şi Violeta Pătrunjel, Editura Grai Românesc a Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei, Miercurea Ciuc, 2003

–(*)NOTA: la Miercurea-Ciuc, pe 11 septembrie 2010, s-a autorizat desfășurarea unor manifestări in „onoarea trupelor horthyste”, de către primarul Raduly Robert.

citește și

URMĂRILE DICTATULUI DE LA VIENA – 1940

„VOI UCIDE PÂNĂ SI COPIII DIN LEAGĂN”

MOMENTUL IN CARE MINISTRUL ROMÂN AL AFACERILOR STRĂINE A LEȘINAT

Scrisoarea lui Adolf Hitler către regele Carol al II-lea

–Serial: România sub Carol al-II-lea, #dictatuldelaViena, 30 august 1940. Drumul spre comunism

„VOI UCIDE PÂNĂ SI COPIII DIN LEAGĂN”

Publicat pe de
Răspunde

URMĂRILE DICTATULUI DE LA VIENA – CRIMELE COMISE IN TRANSILVANIA DE MAGHIARI IN 1940

foto: gazetadenord-vestro

„Intrarea trupelor horthyste în nordul Transilvaniei a fost însoțitã de masacre în masã asupra românilor care au rămas pe loc, cum a fost la Trãsnea, Ip etc., de spintecarea femeilor însărcinate si purtarea pruncilor în vârful baionetelor de la arme, de exodul, mai ales al intelectualilor români, în teritoriul rămas liber.”

„Se punea astfel în practicã îndemnul sălbatic de exterminare a românilor lansat în broșura lui Dücsö Csaba: Nincs Kegyelem, la Budapesta, 1939”:

„VOI SUPRIMA PE FIECARE VALAH CE-MI IESE IN CALE”

„Voi suprima pe fiecare valah ce-mi iese în cale! Pe fiecare îl voi suprima. Nu va fi îndurare. Voi aprinde noaptea satele valahe! Voi trage în țeapa toată populația.”

„VOI DISTRUGE ACEST NEAM TICĂLOS„

„Voi otrăvi fântânile și voi ucide pânã și copiii în leagăn. În general, voi distruge acest neam ticălos si hot. Nu va fi pentru nimeni nicio milã. Nici pentru copiii din leagăn, nici pentru mama care va naște un copil.”

„NU VA MAI FI IN TRANSILVANIA DECÂT O SINGURĂ NAȚIONALITATE: CEA MAGHIARĂ”

„Voi suprima pe fiecare valah și atunci nu va mai fi în Transilvania decât o singurã naționalitate, cea maghiarã, nația mea, sângele meu. Voi face inofensivi pe viitorii Horia și Cloșca. Nu va fi îndurare!””… În noi fierbe sângele lui Attila, al lui Arpad si al lui Gingis Han!” – Ion Stefan, in lucrarea „Sfârtecarea României Mari”

citește și „AU FOST DISTRUSE CRUCILE SI CIMITIRUL ROMÂNESC A FOST PROFANAT”

–Serial: România sub Carol al-II-lea, #dictatuldelaViena, 30 august 1940. Drumul spre comunism

Citește și

DICTATUL DE LA VIENA (textul „arbitrajului” din 30 august 1940*)

MOMENTUL IN CARE MINISTRUL ROMÂN AL AFACERILOR STRĂINE A LEȘINAT

URMĂRILE DICTATULUI DE LA VIENA – 1940

„SOARTA ARDEALULUI NU POATE FI DETERMINATĂ LA „MASA VERDE””

„DIN SLĂBIREA ROMÂNIEI SE VA FACE UN NOU REAZEM AL BOLȘEVISMULUI”

„SOARTA ARDEALULUI NU POATE FI DETERMINATĂ LA „MASA VERDE””

Publicat pe de
2

Discursul lui Iuliu Maniu (Președintele Partidului National Țărănesc) in seara de 30/31 august 1940, in cadrul ultimului Consiliu de Coroană la care a participat regele Carol al-II-lea:

„Mulţumesc Majestăţii Voastre că mi-a dat ocazia să arăt înaintea acestei distinse reuniuni punctul de vedere al Transilvaniei, privitor la ultimatumul din Viena. Mă simt în drept să afirm că reprezint Transilvania, în deosebi când iau cuvântul în problema deslipirei ei de la Patria Mamă. Adunarea de la Alba-lulia, care a decretat Unirea, m-a însărcinat pe mine să pun în aplicare, în calitatea mea de prezident al Consiliului Dirigent, hotărârile dela Alba-lulia şi în special realizarea alipirii Transilvaniei la Vechiul Regat.

Pot să afirm că m-am silit totdeauna să satisfac cu conștiinciozitate jurământul ce am depus înaintea celor patru arhierei, de a păstra integritatea Ardealului încorporat la România și drepturile poporului român. Nu m-am abătut un moment dela calea ce mi-a dictat acest jurământ şi nu mă voiu abate nici în momentul de faţă, când dușmanii vor să ia din nou Transilvania.

În faţa acestei tentative, declar că Transilvania şi, cu ea împreună, şi eu, suntem categoric împotriva deslipiriide România şi în contra fărâmiţării ei.

Nu putem admite să ni se răpească nici cea mai mică parte din ea. Sunt revoltat adânc atunci când aud că se aduce chestia Transilvaniei în legătură cu Tratatul de la Trianon. Unirea Ardealului cu Patria Mamă nu se întemeiază pe Tratatul de la Trianon, ci urmează din dreptul la autodeterminare al poporului român din Transilvania, manifestat liber la 1 Decembrie 1918. Noi am luat în stăpânire Transilvania în baza acestui drept, încă înainte de încheierea Tratatului de la Trianon şi chiar înainte de armistițiu. Am organizat viaţa de stat românească în Dacia Superioară, înainte de încheierea şi ratificarea Tratatului dela Trianon, organizând o armată regulată, care, împreună cu armata venită din Vechiul Regat, a dat dovadă eminentă despre buna sa organizare şi impresionanta sa vitejie, rupând linia demarcațională întâiu şi apoi trecând Tisa.

„ASUPRA ARDEALULUI NU POATE DISPUNE NIMENI ALTUL DECÂT POPORUL ROMÂN”

Asupra Ardealului nu poate dispune nimeni altul, decât poporul român din Transilvania, care a avut şi are dreptul firesc de a uni Ardealul cu Vechiul Regat, pentru a realiza marele ideal al Unirii Naţionale. Poporul român are acest drept pentrucă formează majoritatea locuitorilor din Transilvania şi pentrucă unitatea geografică a Vechiului Regat şi împrejurările social-economice pretind această unitate.

„TRANSILVANIA NU A FOST NICIODATĂ A UNGARIEI”

Am aflat că, delegaţii maghiari, ştiind acest lucru, au refuzat consecvent să discute această problemă din punct de vedere etnografic şi social-economic, şi au argumentat exclusiv argumentul fals că Ungaria are drept istoric asupra Transilvaniei, argument absolut neîntemeiat, pentru că Transilvania nu a fost niciodată a Ungariei, ci a fost întotdeauna independentă până în 1867, când, împotriva voinței noastre, în urma războaielor pierdute de Prusia, Dinastia Habsburgică a fost nevoită să sacrifice Ardealul Ungurilor…

„GUVERNUL ACTUAL NU ARE NICIUN MANDAT DE LA NAȚIUNE, ESTE UN GUVERN DICTATORIAL SI NU ARE NICIUN DREPT SA LUCREZE IN NUMELE NAȚIUNII”

Protestez deci cu cea din urmă energie în contra hotărârii de arbitraj şi protestez ca această hotărâre să fie pusă în aplicare. Aceasta şi pentru motivul formal, că guvernul actual (*) care a hotărât acceptarea arbitrajului și care a semnat hotărârea, nu are nici un drept să lucreze în numele Națiunii Române. Guvernul actual nu are nici un mandat dela Naţiune. El este un guvern dictatorial, ieşit dintr-o lovitură de stat, şi nu are nici-o legătură de drept cu cetăţenii acestui stat, deci semnătura lui nu are nici-o valoare.

Este foarte important lucru de a constata aceasta, deoarece un document nu poate fi izvor de drept decât atunci când semnatarii lui sunt mandatari legitimaţi, ceea ce nu e cazul în problema actuală…

„CONSILIUL DE COROANĂ NU ESTE O CORPORAȚIE DELIBERATIVĂ”

Chiar în ce priveşte Consiliul de Coroană de faţă, trebuie să constat respectuos, dar cu toată hotărârea, că el nu are dreptul de a hotărî nimic îndeosebi în problema Ardealului care ne preocupă. Consiliul de Coroană nu este o corporaţie deliberativă. Noi suntem chemaţi aici să ne exprimăm fiecare personal opinia noastră, dar nu putem hotărî nimic. Soarta Ardealului nu poate fi determinată la masa verde şi între patru pereţi, ori cât de distinse ar fi persoanele întrunite. Soarta Transilvaniei trebuie să fie hotărâtă de însuşi poporul românesc din Ardeal şi de curentele care mișcă acest popor, iar nu de persoane care nu sunt în funcţie de voinţa națională…

Cei vinovaţi pentru dureroasa pierdere a Basarabei şi Bucovinei trebue chemaţi la răspundere cu atât mai mult, că nenorocirea pe care o suferim acum cu Transilvania şi demoralizarea în care a căzut poporul român, este a se atribui catastrofei de atunci, care ne-a adus pierderi şi prejudicii ireparabile.” – Iuliu Maniu, 30/31 august 1940

(*) guvernul Ion Gigurtu, numit la 4 iulie 1940

–Serial: România sub Carol al-II-lea, DICTATUL DE LA VIENA 30 august 1940. | Drumul spre comunism

Citește și:

URMĂRILE DICTATULUI DE LA VIENA – 1940

Galerie

Publicat pe de

Această galerie conține 3 fotografii.

DRUMUL SPRE COMUNISM Conform istoricului Keith Hitchins, Dictatul de la Viena „nu numai că nu a clarificat situația, ci a dus la o tensionare a relațiilor dintre România și Ungaria. Nu a reușit să rezolve problema naționalităților, separând toți etnicii … Continuă lectura →

DICTATUL DE LA VIENA (textul „arbitrajului” din 30 august 1940*)

Publicat pe de
11

Arbitrajul de la Viena, din 30 august 1940*, de la Viena, a fost actul prin care partea de nord a Transilvaniei (43.492 de kmp şi 2.667.000 de locuitori, majoritatea români) era luată României și predată Ungariei horthyste.

1. Traseul definitiv al liniei de frontieră, care desparte România de Ungaria, va corespunde aceluia marcat pe harta geografică aici anexată. O comisie româno-ungară va determina detaliile traseului la faţa locului.

2. Teritoriul român atribuit Ungariei va fi evacuat de trupele românești într-un termen de 15 zile şi remis în bună ordine acesteia. Diferitele faze ale evacuării şi ale ocupării, precum şi modalitățile lor vor fi fixate în termen de o comisie româno-ungară. Guvernele ungar şi român vor veghea ca evacuarea şi ocuparea să se desfășoare în ordine completă.

3. Toţi supușii români, stabiliți în această zi pe teritoriul ce urmează a fi cedat de România, dobândesc fără alte formalități naționalitatea ungară. Ei vor fi autorizați să opteze în favoarea naționalității române într’un termen de şase luni. Acele persoane care vor face uz de acest drept vor părăsi teritoriul ungar într’un termen adițional de un an şi vor fi primiți de România. Ei vor putea să ia, fără nicio împiedicare, bunurile lor mobile, să lichideze proprietatea lor imobilă, până în momentul plecării lor, să ia cu ei produsul rezultat. Dacă lichidarea nu reușește, aceste persoane vor fi despăgubite de Ungaria. Ungaria va rezolva într’un mod larg şi acomodant toate chestiunile relative la transplantarea optațiilor.

4. Supuşii români de rasă ungară, stabiliţi în teritoriul cedat în 1919 de către Ungaria României şi care rămâne sub suveranitatea acesteia, primesc dreptul de a opta pentru naționalitatea ungară, într’un termen de şase luni. Principiile enunţate în paragraful trei vor fi valabile pentru persoanele care vor face uz de acest drept.

5. Guvernul ungar se angajează solemn să asimileze în totul cu ceilalţi supuşi unguri pe persoanele de rasă română, care, pe baza arbitrajului de mai sus, vor dobândi naţionalitatea ungară. Pe de altă parte, guvernul român ia acelaşi angajament solemn în ceea ce priveşte pe supuşii de rasă ungară, care vor rămâne pe teritoriul român.

6. Detaliile rezultând din transferul de suveranitate vor fi reglementate prin convenție directă între guvernele român şi ungar.

7. În cazul în care dificultăți sau îndoieli s’ar ivi în cursul aplicării acestui arbitraj, guvernele român şi ungar se vor înțelege pe cale directă. Dacă într’o chestiune sau alta înțelegerea nu se realizează, litigiul va fi supus guvernelor Reich-ului și Italiei, care vor adopta o soluție definitivă.

harta României prezentata in cadrul dictatului de la Viena

citește și URMĂRILE DICTATULUI DE LA VIENA – 1940

–Serial: România sub Carol al-II-lea, DICTATUL DE LA VIENA 30 august 1940. | Drumul spre comunism–Serial: România sub Carol al-II-lea, 30 august 1940. Drumul spre comunism

(*) Dictatul de la Viena din 30 august 1940 este cunoscut și sub denumirea de Al doilea arbitraj de la Viena. Primul „arbitraj” a avut loc pe 2 noiembrie 1938, când Ungaria horthystă a obținut o porțiune din Slovacia (ținut supranumit Felvidék, „Provincia de Sus”, în timpul Imperiului Austro-Ungar).

„Viena este cu adevarat cenușie” – consemna, la 30 august 1940, Ministrul de Externe italian Ciano. (Ion Dumitru-Snagov, România „Diplomația Vaticanului”. 1939-1945, Ed. Garamond, Bucureşti, 1991, p.6S.)

La mijlocul lunii martie 1939, Ungaria ocupa Ucraina Subcarpatică (Rutenia) autonomă -regiunea Transcarpatia de astăzi din Ucraina. Cu toate acestea, ambițiile Ungariei nu se opresc aici, deoarece, in concepția politicienilor unguri, nu fuseseră recuperate decât o parte din teritoriile care aparținuseră Transleithaniei, pierdute in Primul Război Mondial, prin Tratatul de la Trianon din 4 iunie 1920.

Astfel, guvernul horthyst, adus la putere cu sprijin francez, a declanșat o politică revizionistă agresivă vizând recuperarea, prin orice mijloace, a Transilvaniei și a altor teritorii aparținând Iugoslaviei şi Cehoslovaciei, în care locuiau etnici unguri.

Atât la primul, cât și la al doilea „arbitraj” de la Viena, Ungaria a avut câștig de cauză, sprijinită de Germania lui Hitler și de Italia lui Mussolini, celelalte mari puteri europene, Franța și Marea Britanie, fiind preocupate să-și asigure propria securitate.

Presiunile asupra României, pentru a ceda Ungariei Transilvania, fără lupta, s-au bazat promisiunea Germaniei, care se angajase să “garanteze”, ulterior semnării „arbitrajului”, frontierele României.

Înaintea Dictatului, „in urma unor schimburi de note diplomatice între București-Budapesta şi Bucureşti-Sofia, s-a hotãrât deschiderea discuțiilor: la Turnu Severin cu Ungaria şi la Craiova cu Bulgaria. Tratativele de la Turnu Severin, deschise la 16 august 1940, au fost ca un dialog al surzilor: ungurii pretindeau aproximativ 69.000 km2 cu aproximativ 3.900.000 locuitori, din care peste 2.200.000 români; românii, prin ardeleanul Valer Pop, acceptau numai un schimb complet de populație şi ulterior o rectificare teritorialã în Crişana, pentru a asigura populației strãmutate un spațiu necesar. În lipsã de consens, tratativele au fost rupte la 24 august, iritând Axa”

„Aceasta, nemulțumitã de eșecul tratativelor româno-ungare, a hotãrât sã le dicteze soluția: miniştrii de Externe, J. Ribbentrop şi respectiv G. Ciano, hotãrãsc o întâlnire în „patru”, la Viena, pentru a „sfãtui” reprezentanții României şi Ungariei sã cadã la o „înțelegere”, dar cu intenția ascunsã de a le obliga sã le accepte „arbitrajul”! În acest scop, Hitler a trasat pe o hartã româneascã linia de demarcație a teritoriului ce trebuia cedat Ungariei în mod ultimativ, linie trasatã în funcție de interesele strategice ale Germanei”. – Ion Stefan, „Sfârtecarea României mari”

„Reprezentanţii celor douã ţãri sunt invitați la Viena pentru discuţii. M. Manoilescu, ministrul de Externe al României, primeşte depline împuterniciri pentru tratative, însoțit de Valer Pop. La 29 august încep convorbirile Ribbentrop-Ciano-Manoilescu. Ultimul venise încãrcat cu o mulţime de dosare şi hãrţi pentru susţinerea drepturilor României asupra Translvaniei, dar care nu i-au folosit la nimic, reprezentanţii Axei impunându-i ultimativ acceptarea „arbitrajului” acesteia, în conflictul româno-ungar, dupã care Axa va garanta noile frontiere ale României”.

„M. Manoilescu înştiinţeazã telefonic guvernul de la Bucureşti despre cererea reprezentanţilor Axei. Regele convoacã de urgenţã Consiliul de Coroanã. Lucrãrile acestuia se desfãşoarã într-o atmosferã tensionatã de știrile transmise repetat de la Viena, de urgentare a rãspunsului dacã acceptã „arbitrajul” și de cele alarmante de la frontiera apuseanã, violatã mereu, provocator, de aviaţia ungarã. La orele 4 din dimineaţa zilei de 30 august, cu majoritate de voturi, Consiliul de Coroanã sfãtuieşte pe rege sã accepte „arbitrajul”, dupã ce reprezentanții armatei au arãtat neputinţa acesteia de a face faţã unui rãzboi pe trei fronturi, cãci pe Prut şi în Delta Dunãrii ruşii masau trupe şi provocau incidente de frontierã, cu morţi şi rãniţi din partea românã, iar bulgarii, enervaţi de întârzierea semnãrii Tratatului la Craiova, atâta aşteptau! Acceptarea „arbitrajului” a fost consideratã de conducerea României ca fiind singura soluţie de a pãstra fiinţa statului român pentru vremuri mai favorabile refacerii României Mari”.

Citește și:

MOMENTUL IN CARE MINISTRUL ROMÂN AL AFACERILOR STRĂINE A LEȘINAT

Publicat pe de
2

„Totul apare ca o piesă scrisă dinainte, in care nici o vorbă nu se poate schimba”, telegrafia, de la Viena, Mihail Manoilescu la București. „Alternativa pe care mi-au pus-o a fost următoarea: sau primim arbitrajul astăzi, 29 August, cel mai târziu până la miezul nopții, încât mâine să se poată lua hotărârea, sau, dacă nu primim, mâine vom fi atacați și va fi sfârșitul României”.

In fața acestei amenințări, Consiliul de Coroană a dezbătut, in noaptea de 29/30 august 1940, linia politica pe care o va urma guvernul român.

După citirea textului ,,arbitrajului” de la Viena, (în germană și italiană), delegației române i-a fost prezentată noua hartă a României cu viitoarea linie de demarcație a granițelor româno-ungare.

„IN CLIPA ACEEA MI-AM PIERDUT CUNOȘTINȚA”

„Ochii mei – rememora Mihail Manoilescu, ministrul român al Afacerilor Străine (ministrul de Externe) – căutau tăietura de la granița de vest pe care cu toții o așteptam. Mi-am dat seama că este însă altceva. Am urmărit cu ochii granița care pornea de la Oradea către răsărit, alunecând sub linia ferată și am înțeles că cuprindea și Clujul… Am început să nu mai văd.„

Reprezentanții României Mihai Manoilescu, ministru de Externe, Valer Pop (consilierul regelui Carol al II-lea) , Viena, 30 august 1940

„Când mi-am dat seama că graniţa coboară în jos ca să cuprindă secuimea am mai avut, în disperarea mea, un singur gând: Brașovul! O mică ușurare: Braşovul rămâne la noi.””Când am privit în toată grozăvia împărţirea Transilvaniei, am înţeles că puterile, care îmi erau mult slăbite, mă părăsesc cu totul. Tabloul dinaintea ochilor s-a făcut neclar, ca un nor galben cenușiu, negru… În clipa aceea mi-am pierdut cunoștința”.

„Nu mai trăisem o asemenea senzaţie fizică decât cu 22 de ani în urmă, când o injecţie cu novocaină la o operaţie mă făcuse să trec pentru o clipă pe lumea cealaltă, de unde mi-am revenit cu ajutoare medicale date in extremis. Acum aveam pentru a doua oară impresia netă că am trecut dincolo.”

Şi-a revenit după ce i s-a adus un pahar cu apă. Când i s-a prezentat actul pentru semnare a scos stiloul cu cerneală verde şi a iscălit fără să citească.

„Am scos tocul meu cu cerneală verde, cu care scrisesem atâtea lucruri frumoase și atâtea gânduri bune pentru ţara mea. Am iscălit tot fără să mai citesc. Valer Pop citea pentru mine. De altfel, nu mai era nimic de verificat: actele erau cunoscute, harta tot aşa.” – rememorează Mihail Manoilescu

Profitând de starea în care se afla, Joachim von Ribbentrop nu i-a mai dat cuvântul.

Manoilescu s-a ridicat din fotoliu, susținut de Valer Popp, care l-a condus într-o cameră unde un medic i-a luat pulsul şi tensiunea, ultima fiind între 6 şi 8.

Când Joachim von Ribbentrop a încercat să-l consoleze, Manoilescu i-a răspuns: „Ceea ce mă îngrozește nu este judecata istoriei, ci soarta ce se deschide acum atâtor români care trec sub stăpânirea maghiarilor”.

–Serial: România sub Carol al-II-lea, DICTATUL DE LA VIENA 30 august 1940. | Drumul spre comunism

CONTEXTUL ISTORIC: Reprezentanții României și Ungariei, respectiv Mihai Manoilescu, ministru de Externe, Valer Pop (consilierul regelui Carol al II-lea) (din partea României) și contele Csaky (ministru de Externe), alături de contele Teleki, prim-ministru (din partea Ungariei), au fost convocați la Viena, de von Ribbentrop si contele Ciano, unde li s-a comunicat, separat, pe 29 august 1940, decizia lui Hitler. Pe 30 august 1940 decizia a fost transmisă guvernelor celor doua țări, urmând ca teritoriul românesc atribuit Ungariei să fie evacuat de trupele române in termen de 15 zile.

Cu doua luni înaintea semnării Dictatului de la Viena, in iunie 1940, Uniunea Sovietică a pretins României Basarabia și Bucovina de Nord, unite cu Romania, după Primul Război Mondial. Somația sovietică se baza pe anexa secretă expansionistă a pactului de neagresiune germano-sovietic semnat la 23 august 1939 (Pactul Ribbentrop-Molotov). Pe fundalul conjuncturii internaționale nefavorabile intereselor (suveranității) României, guvernul român, forțat de prezenta armatei sovietice, a cedat presiunilor.

Citește și:

„DIN SLĂBIREA ROMÂNIEI SE VA FACE UN NOU REAZEM AL BOLȘEVISMULUI”

Galerie

Publicat pe de

Această galerie conține 4 fotografii.

„Din slăbirea României se va face un nou reazem al bolșevismului in Orient. Trebuie să ne opunem cu forță armată, să salvam măcar onoarea României” – afirma Constantin (Dinu) Brătianu, in 29/30 august 1940, la Consiliul de Coroana convocat de Carol al-II-lea pentru comunicările cu caracter ultimativ, in urma dictatului de la Viena impus României de către Germania și Italia, pentru cedarea Ardealului de Nord Ungariei. Continuă lectura →

„NU VĂD O ALTĂ IEȘIRE DECÂT ABDICAREA MAJESTĂȚII VOASTRE”

Publicat pe de
1

ATMOSFERA DE CATACLISM

„În București este atmosferă de cataclism. Toată lumea, la unison, fierbe de revoltă și de indignare. Pe chipul tuturor s-a tipărit amprenta durerii şi a mâniei.””Invitat […] la Consiliul de Coroană, Maniu, pe care-l însoțesc, pleacă la București cu acceleratul de noapte, într-un vagon de clasă. Ajungem dimineața la orele 7. Consiliul are loc la orele 12. Înainte de consiliu, Maniu este invitat în audienţă la rege” – extras din jurnalul lui Corneliu Coposu, 29 august, 1940

IN POLITICA, GREȘELILE SE PLĂTESC

Iuliu Maniu

„Prevederile mele, pe care vi le-am tălmăcit în februarie 1938 și avertismentele repetate din memoriile pe care vi le-am înaintat, din nefericire s-au confirmat. Greșelile capitate făcute de Maiestatea voastră, atunci când aţi alunecat pe povârnișul dictaturii regale şi v-aţi asumat răspunderea personală a unei politici iresponsabile, au ajuns la scadenţă. În politică, greşelile se plătesc, Maiestate!„

CE A FĂCUT REGELE FERDINAND, A DESFĂCUT CAROL AL-II-LEA

„Datorită acestor greșeli, ce vă pot fi direct reproșate, am rămas fără prieteni, am pierdut o treime din ţara rotunjită sub sceptrul glorios al regelui Ferdinand. Ţara revoltată vă cere socoteală. Nu văd o altă ieșire decât abdicarea Maiestăţii Voastre.” – Iuliu Maniu, 29 august, 1940, in audienta la regele Carol al-II-lea.

„INDIGNAREA ROMANILOR CONȘTIENȚI NU CUNOAȘTE LIMITE”

„Prin acceptarea acestui dictat, România urma să cedeze Ungariei integral județele Sălaj, Satu-Mare, Maramureș, Năsăud, Someș, Ciuc, Odorhei şi Trei Scaune şi parţial județele Bihor, Cluj şi Mureș, însumând o suprafață de peste 43.500 km2, cu o populație majoritar românească, de peste 2 milioane şi jumătate. Regiunea mea natală se află în teritoriul care se cedează. Satul și fieful lui Maniu, la fel. Clujul cade sub unguri….Revoltător! Indignarea românilor conștienți nu cunoaște limite” – Corneliu Coposu, „File dintr-un jurnal interzis”, Editura Vremea, București, 2014

–Serial: România sub Carol al-II-lea, DICTATUL DE LA VIENA 30 august 1940. | Drumul spre comunism

Citește și:

„UNIREA ARDEALULUI A FOST HOTĂRÂTĂ DE POPOR ȘI NUMAI POPORUL POATE DISPUNE”

Galerie

Publicat pe de

„Asta este cea din urmă mișelie a netrebnicului rege!” „Canaliile! Trădătorii! Cu dreptul cui dispun ei de ţară? Cine le-a dat puterea de a vinde sfântul nostru pământ? Asta este cea din urmă mișelie a netrebnicului rege! S-a terminat cu … Continuă lectura →