CELE 21 de condiții DE ADERARE LA KOMINTERN

In martie 1919, din inițiativa lui Lenin, la Moscova apărea Internaționala a III-a Comunista (Kominternul), „partid unic mondial„. Scopul declarat al Internaționalei a III-a era declanșarea revoluției mondiale – , având ca efect înfrângerea capitalismului si instaurarea comunismului victorios in întreaga lume.

Kominternul lupta, pe plan international, prin toate mijloacele disponibile, inclusiv forța armată, pentru răsturnarea burgheziei de pretutindeni și pentru crearea unei republici sovietice internaționale, ca etapă de tranziție către abolirea completă a statului

Sintetizând, „Când prioritara a devenit construirea socialismului in URSS, partidele frățești tind sa nu mai fie decât apărătoarele bastionului central… înscrisa in natura si in funcționarea Kominternului, aceasta evoluție va face din șefii comuniști de peste tot un aparat international dirijat de Kremlin„.[1]

Delegații celui de-al doilea Congres al Internaționalei Comuniste. Leon Troțki (al patrulea din stânga), în fața lui se află Giacinto Serrati (Italia), în spatele lui se află Alfred Rosmer (Franța), Paul Levi (Germania), Grigori Zinoviev, Nikolai Bukharin, Mihail Kalinin. | Moscova, 1920.

Referitor la acest aspect, ziarul socialist Lumea noua, observa, in 1922, “Internaționala a III-a a fost puternic influențată de interesele Rusiei sovietice. Conducătorii ei efectivi, in majoritatea ruși, in dorința de a consolida republica sovietica, trebuiau sa faca tot posibilul spre a dezlănțui in Europa revoluția sociala“. In concluzie, Rusia sovietica urma sa întărească revoluția bolșevică si sa stăpânească planeta, cu centrul de comanda la Moscova, conducerea fiind asigurata de Partidului Comunist bolșevic Unic, ramificat in alte state prin filialele sale (secții externe), subordonate Kominternului, ce urmau sa fie înființate in restul tarilor.

O asemenea filiala/secție, trebuia sa se realizeze si in Romania, concretizata ulterior prin Partidul Comunist din Romania – al cărui prim secretar-general a fost Gheroghe Cristescu „Plapumaru'”. In primul rand însă, pentru a deveni parte din Komintern, Partidul urma sa accepte, necondiționat si fără excepție, toate cele 21 de condiții de aderare impuse de Komintern. Iată ce declarau membrii delegației romane, deplasați in URSS pentru negocieri:

Ioan Flueras (care va fi exclus din Partid): „(…) Partidul ne-a dat sarcina de a intra in legătura cu Executiva Internaționalei a III-a comuniste pentru a cunoaște condițiile afilierii, in cazul in care partidul nostru se hotărăște sa facă acest lucru, pentru ca noi, la plecarea noastra, nu am stiut nimic de cele 21 de puncte. Dupa ce Comitetul Executiv va fi luat la cunostinta de situatia din partidul nostru (…) noi am dori, de asemenea, sa obtinem un raspuns in scris de la Executiva, in ce masura privesc partidul nostru cele 21 de puncte ale conditiilor de afiliere, pentru cazul cand acesta hotaraste afilierea la Internationala a III-a comunista, la Congresul ce va fi convocat in cel mai scurt timp dupa intoarcerea noastra„. Eugen Rozvan: „Conditiile de afiliere nu le-am putut discuta acasa, intrucat le-am primit numai in drum spre Rusia. Insa eu sunt convins ca la Congresul care va avea loc la Bucuresti, marea majoritate se vor supune acestor conditii„

CONDITIILE DE AFILIERE LA KOMINTERN le-au fost comunicate după plecarea spre URSS, după cum urmează:

Propaganda şi agitaţia sunt comuniste şi vizează în acelaşi timp burghezia şi reformismul.
Epurarea posturilor de răspundere în mişcarea munictorească. A se înlocui reformiştii prin comunişti.
Acţiunea legală îmbinată întotdeauna cu cea ilegală.
Propaganda ideilor comuniste în armată.
Propagarea ideilor comuniste la ţară.
Denunţarea patriotismului social şi a pacifismului social.
Ruptura completă şi definitivă cu reformiştii.
Susţinerea nu prin vorbe, ci prin fapte a oricărei mişcări de emancipare colonială.
Crearea unor nuclee comuniste în sindicate.
Organizarea partidului comunist trebuie să fie bazată pe o disciplină de fier, de tip militar.
Epurarea grupurilor parlamentare.
Combaterea internaţionalei sindicale de la Amsterdam. ( sindicatele socialiste)
Epurarea periodică a partidelor comuniste de elementele mic-burgheze.
Ajutor necondiționat republicilor sovietice în lupta împotriva contrarevoluției.(Orice partid care vrea sa facă parte din Internaționala Comunista este obligat sa dea ajutor necondiționat oricărei republici sovietice in lupta împotriva forțelor contrarevoluționare)
Fiecare program naţional-comunist trebuie adaptat la condițiile specifice ale ţării.
Hotărârile Kominternului, partid mondial unic, au caracter obligatoriu.(Toate hotărârile congreselor internaționale comuniste, precum si hotărârile Comitetului Executiv sunt obligatorii pentru toate partidele care tin de Internaționala Comunista)
Partidele sunt comuniste şi nu socialiste.
Toate ziarele comuniste trebuie să publice toate documentele importante ale Kominternului.
La patru luni după al II-lea congres va fi convocat un nou congres pentru a dezbate propunerile.
Noul comitet central va fi ales cu 2/3 de membri comuniști.
A exclude din partidele comuniste pe cei care resping propunerile prezente.(Acei membri de partid care resping din principiu condițiile si principiile conducătoare ale Internaționalei Comuniste trebuie excluși din partid. Același lucru se va aplica in special delegaților congresului extraordinar)