„COMUNISMUL NU A FOST INSTAURAT PRIN REVOLUȚII, CI PRIN LOVITURA DE STAT”

„Înainte de toate, trebuie ca istoria să clarifice un lucru:

Comunismul nu a fost instaurat nicăieri printr-o revoluție”, ci prin lovituri de stat sau prin război civil.

„Teza revoluțiilor a fost însă susținută ferm de regimurile comuniste, pentru că liderii comuniști aveau nevoie de legitimare printr-o poveste de succes.”

„Proiectul comunist prevăzut de Karl Marx stipula că proletarii exploatați de capitaliști aveau să instaureze o dictatură a proletariatului, din care toți muncitorii vor avea numai de câștigat.

Insa proletarii nu au făcut nicio revoluție. La putere s-a cocoțat un partid de «revoluționari profesioniști», care ar fi avut ca misiune sa instaureze dictatura proletariatului, ca reprezentant al proletariatului.

 Thierry Wolton, „O istorie mondială a comunismului”.

Iar „după ce partidul-stat a ajuns la conducere, nu s-a mai vorbit despre dictatura proletariatului, ci despre dictatura asupra proletariatului” – jurnalistul francez specializat în relații internaționale Thierry Wolton, autor al trilogiei „O istorie mondială a comunismului”.

EGALITATEA A FOST O MINCIUNA

„Succesul comunismului’ – a mai spus Wolton – „constă mai ales […] în felul în care acest sistem a fost impus întregii societății. Este regimul partidului-stat, care practică un război civil permanent.

”In esență, comunismul a fost impus de „o minoritate” – asa numita nomenclatura – singura categorie, de altfel, care a beneficiat de absolut toate privilegiile, in numele „comunismului””.

Comuniștii promiteau egalitate perfectă, dar egalitatea a fost o minciună, pentru că liderii nu au trăit niciodată la fel ca oamenii obișnuiți.

pressone, 12.12.2017


Citește și:


„EXPERIMENTUL LENIN”, LA NIVEL PLANETAR

Galerie

Această galerie conține 3 fotografii.

22 aprilie 1870 – zi nepieritoare in memoria istoriei mondiale, marcând nașterea unuia dintre cei mai mari impostori și „influenceri” al tuturor timpurilor – „tovarășul Vladimir Ilici Lenin” (1), fondatorul URSS, al Cominternului (Internaționala comunistă) și al doctrinei care ii … Continuă lectura

UN INTERVIU SECRET

Galerie

Această galerie conține 3 fotografii.

Pe 3 octombrie 2005, „La Stampa” a publicat un interviu cu Papa Ioan Paul al II-lea, realizat în octombrie 1988, de editorul și directorul ziarului, europarlamentarul Jas Gawronski. Papa a dorit ca această convorbire să rămână privată; din acest motiv interviul a rămas și el, un secret, timp de 18 ani. „DICTATURA COMUNISTĂ NU A FOST A PROLETARIATULUI, CI A NOMENCLATURII”, a afirmat Papa, în acest interviu. Continuă lectura

„NUMELE MARELUI GENIU AL OMENIRII MUNCITOARE”

în 1950, toată Europa de Est „sărbătorea“ instalarea comunismului, sub dominația rusească. Astfel, 14 oraşe din tot atâtea ţări au ajuns să fie redenumite Stalin. În România a fost Braşovul.

La 22 august 1950, cu o zi înainte de aniversarea întoarcerii armelor de partea URSS în Al Doilea Război Mondial, schimbarea denumirii orașului Brașov in orașul Stalin a fost legiferata prin decret, in urma „solicitării muncitorilor”. Numele de Oraşul Stalin a apărut scris pe Muntele Tâmpa şi pe toate documentele oficiale.

In prealabil, gazeta Drum nou făcea cunoscut poporului, in ediția sa din 19 august 1950, „cererea” oamenilor muncii pentru schimbare, „izvorâtă” din „dorința lor înflăcărată„:

Dragi Tovarăşi,

„Cererea muncitorilor”
pentru schimbarea denumirii
orașului Brașov in orașul Stalin,
19 august 1950

la iniţiativa C.F.R.-iştilor, noi, oamenii muncii din oraşul Braşov am hotărât să propunem ca numele orașului nostru să fie schimbat dându-i-se numele marelui geniu al omenirii muncitoare, scumpului şi iubitului prieten al poporului muncitor din ţara noastră, învăţătorului şi eliberatorului nostru – marelui Stalin.”

Oraşul nostru este unul dintre principalele centre industriale ale ţării; marile sale întreprinderi, ca uzinele de tractoare „Sovromtractor”, ca întreprinderea metalurgică „Steagul Roşu” şi multe altele, sunt binecunoscute oamenilor muncii din întreaga ţară. În oraşul nostru convieţuiesc frăţesc, muncind şi lucrând cot la cot, muncitorii români cu muncitorii unguri şi cu muncitori de alte naţionalităţi.

Suntem convinşi că conducerea Partidului şi Guvernului Republicii Populare Române vor satisface dorinţa noastră înflăcărată şi vor acorda oraşului nostru înalta cinste de a purta numele de oraşul Stalin“


„SCHIMBAREA A FOST IMPUSA DE COMUNIȘTI”

„Nu muncitorii au cerut schimbarea numelui. A fost impusă de comuniști, care îi preaslăveau pe ruşi. Noi trebuia să tăcem. Dacă ne întreba cineva spuneam că aşa este, noi am vrut. Frica era mare atunci. Nimeni nu avea opinii proprii. Dacă aduceai critici comuniştilor familia ta era persecutată. Puteai fi rapid deportat sau băgat la închisoare. Aşa a fost atunci. Aşa erau vremurile“ – a declarat presei, in 2015, Valentin Oproiu, fost muncitor la „Steagu Roşu”.

Istoricii susțin că Braşovul a fost ales de comunişti pentru că era un oraş-exemplu, unde industria mergea foarte bine.

„Ideea cu redenumirea numelor oraşelor a fost un mod de a le gâdila orgoliul ruşilor. Există zvonuri să iniţial a fost vizat Sibiul, dar eu cred că Braşovul a fost ales pentru că era unul dintre cele mai puternice centre industriale în ale vremii, erau aici zeci-sute de mii de muncitori. Oricum a fost o perioadă sumbră, când oraşul a fost la un pas să-şi piară identitatea. Exista tentinţa ca tot ceea ce era dinaintea comunismului, orice credinţă, orice obicei să fie îndepărtat“ – afirma istoricul Iosif Domora. Îndoctrinarea Braşovului a durat un deceniu.

Odată cu prezentarea „Raportului secret”, Despre cultul personalității și consecințele lui, susținut în sesiunea închisă a celui de-al XX-lea Congres al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, din februarie 1956, Nikita Sergheevici Hrușciov l-a denunțat pe Stalin pentru cultul personalității sale, pentru atrocitățile comise cat și pentru „violările normelor leniniste de legalitate”. În Uniunea Sovietică și în țările satelite, inclusiv în R.P.R, a început un proces de destalinizare. Astfel, pe 24 decembrie 1960 Brașovul și-a recăpătat denumirea originala, statuia lui Stalin, care domina centrul orașului a fost demolată, iar de pe Tâmpa – unde fusese scris din brazi „Stalin” – „numele marelui geniu” a dispărut.

Monumentul lui Stalin (1951-1960) din orașul Stalin(Brasov)

Citește și DECRET „pentru schimbarea numelui orașului Brașov in acela de ORAȘUL STALIN”

„COMUNISMUL E UN CANCER SOCIAL. UNDE SE INSTALEAZĂ, RĂMÂNE PUSTIU”

Eu in tinerețe, am fost om de extremă stânga. Si la maturitate, de extremă dreapta. Iar acum mă consolez cu calitatea mea de român întreg. … Am fost in tinerețe de stânga din generozitate. Pentru că vorba ceea: dacă până la 30 de ani nu ești de stânga, n-ai inimă, daca după 30 de ani mai ești de stânga si nu ești conservator, ești cretin. Confundam, in tinerețe, comunismul cu comunitarismul.

M-a întrebat un anchetator: „De ce-ai vorbit împotriva noastră?” … N-am vorbit. Pai, împotriva voastră vorbește tot poporul român. Ce să mai adaug eu? Si mi-au dat 20 de ani de munca silnica fără motive. Mi s-a prezentat sentința de condamnare, ca să fac recurs. La cine să fac recurs, la Dumnezeu?

Treisprezece ani de închisoare .. Aveam doar o hăinuța de pușcăriaș. Ne dădeau o zeamă chioară si mămăligă friptă. M-au bătut … Când m-au anchetat am leșinat din bătaie. Iacătă n-am murit. Am stat la interne trei ani. Am fost după aceea la Jilava, la Ocnele Mari si pe urma la Aiud. Eu mă mir cum mai sunt aici. De multe ori doream să mor. … Nu pot să povestesc tot ce-am suferit pentru că nu pot să ofensez poporul român spunandu-i că in mijlocul lui s-au petrecut asemenea monstruozități.

Eu, cultural, sunt un european, dar fundamentul spiritual e de țăran din Muscel. La închisoare, grija mea a fost să nu fac neamul românesc de râs. Si toți din generația mea au simțit aceasta grijă. Dacă mă schingiuiau ca să mărturisesc că sunt tâmpit, nu mă interesa, dar dacă era ca să nu mai fac pe românul, mă lăsam schingiuit până la moarte.

Am făcut o mărturisire intr-o curte cu șase sute de inși, in închisoarea de la Aiud. Fraților, am zis, daca murim toți aici, in haine vărgate si in lanțuri, nu noi facem cinste poporului român ca murim pentru el, ci el ne face onoarea sa murim pentru el!

Trei ore am vorbit atunci, in curtea închisorii, de Platon si de Cristos. Zice colonelul: „scrieți ce-ati vorbit, ca nu cumva ministrul de interne Drăghici sa spună ca sunt solidar cu dumneavoastră”. –Domnule colonel, cum sa fim noi solidari? Eu tocmai d-aia am venit aici, câ nu suntem solidari unii cu alții …

… macedo-românii nu sunt români, sunt super români, români absoluți. .. Am stat cu macedoromânii in temnița. Ii bateau pana ii omorau, dar nu declarau nimic. Au o bărbăție perfecta.

Când am văzut, in închisoare, câ tot regimul care mi se aplică e inoperant – puteam eu, ca om, să-mi explic asta? Si atunci m-am gândit ca exista o forța supra cosmică, transcendenta, numita Dumnezeu.

Comunismul e cea mai mare aflare-in-treaba din istoria omenirii. Comunismul e un cancer social. Unde se instalează, rămâne pustiu. … Si la comuniști sunt stăpâni si slugi, dar ei sunt ipocriți, pentru ca știu ca egalitatea oamenilor nu poate exista nicăieri.

In celebra Declaration des droits de l’Homme et du Citoyen, a Revoluției franceze, prima propoziție e o idioție absoluta sau in cel mai bun caz un sofism: oamenii sunt egali de la natura. Oamenii sunt inegali de la natura. Sunt inegali înșiși membri unei familii, in care unul poate fi genial, altul mediocru si altul imbecil.

Am o consolare – ca in grandoarea istorica a poporului român eu sunt o rotita invizibila, dar sunt …

Petre Tutea (1902-1991)