Această galerie conține 3 fotografii.
22 aprilie 1870 – zi nepieritoare in memoria istoriei mondiale, marcând nașterea unuia dintre cei mai mari impostori și „influenceri” al tuturor timpurilor – „tovarășul Vladimir Ilici Lenin” (1), fondatorul URSS, al Cominternului (Internaționala comunistă) și al doctrinei care ii … Continuă lectura
„Testamentul” lui Lenin a fost o scrisoare oficială, un document, în două părți, dictat de Vladimir Ilici Lenin în perioada 23-26 decembrie 1922 și 4 ianuarie 1923, prin care acesta se adresa unui viitor Congres al Partidului Comunist (Congresul al-13-lea, care a avut loc în 1924).
„Testamentul” conținea propuneri orientative pentru schimbările necesare în sistemul politic sovietic, cat și o serie de evaluări concise ale celor șase lideri de partid (Iosif Stalin, Leon Troțki, Grigory Y. Zinovyev, Lev B. Kamenev, Nikolay Bukharin și Georgy Pyatakov).
„Testamentul„, conceput în timp ce Lenin își revenea după un grav accident vascular cerebral sever care survenise in mai 1922, se încheie cu o recomandare fermă: Stalin trebuie să fie înlăturat din funcția sa de secretar general al partidului. Au fost făcute mai multe copii ale testamentului, și sigilate, cu instrucțiunea că acestea vor fi deschise numai de Lenin personal sau, în cazul morții sale, de soția sa, Krupskaya.
Max Eastman a obținut ulterior fragmente din aceasta scrisoare, și le-a publicat în articolul intitulat „De când Lenin a murit„, apărut în 1925.
New York Times a tipărit însă întregul testament, obținut indirect prin Krupskaya, care se alăturase opoziției împotriva lui Stalin, în octombrie 1926.
„Cred că […] factorul fundamental în materie de stabilitate îl constituie membrii Comitetului Central (n.r al PCUS), precum Stalin și Troțki. Raportul dintre ei constituie, în opinia mea, pericolul unei scindări, care poate fi evitat și evitarea, […], poate avea loc prin creșterea numărului membrilor Comitetului central la cincizeci, sau o sută”, se arata în scrisoarea lui Lenin.
„Stalin, devenit secretar general (n.r. al CC al PCUS), a concentrat o putere enormă în mâinile sale și nu sunt atât de sigur că el știe întotdeauna să folosească această putere cu suficientă precauție. Pe de altă parte, Trotsky, așa cum s-a dovedit […], se distinge nu doar prin abilități excepționale – ca persoana, el este probabil cel mai abil om din actualul Comitet Central – dar a arătat o încredere în sine excesivă și o preocupare pentru partea pur administrativă a muncii (…)”
„MINCIUNI DESPRE URSS”, LĂMURITE DE STALIN
UN DEFECT INTOLERABIL
Într-un post-scriptum adăugat mai târziu, Lenin recomanda ”îndepărtarea din funcție a lui Stalin din poziția de Secretar General al PC al URSS”.
Stalin este prea grosolan („necivilizat”) și acest defect, altfel destul de tolerabil printre noi, comuniștii, devine intolerabil pentru un Secretar General. De aceea eu sugerez tovarășilor să se gândească la îndepărtarea lui Stalin din acel post și la numirea unui alt om în locul lui, care să se deosebească din toate punctele de vedere de tovarășul Stalin”, a precizat Lenin.
– nota dictată de Lenin secretarei sale, Lidia Fotieva, cunoscută sub numele de „Testamentul lui Lenin”
DE CE DOREA LENIN ELIMINAREA LUI STALIN DE LA PUTERE?
În 1923, spre finalul vieți, când Lenin și-a exprimat îndoielile în privința lui Stalin, numindu-l, pe ultima suta de metri, „grosolan”(„necivilizat”), era prea târziu. „Omul de otel” își întărise poziția, iar „testamentul secret” al lui Lenin, prin care „marele învățător” lăsa urmașilor, cu limba de moarte, ultima sa dorință, nu și-a produs efectele.
Exista cel puțin patru cauze care pot explica decizia finală a lui Lenin, de a recomanda înlăturarea lui Stalin:
– Teama scindării partidului unic, începută sub ochii săi, când greii partidului (Zinoviev, Kamenev, Buharin) trecuseră deja de partea lui Stalin.
– Trosky, pe care Lenin îl considera mai potrivit la succesiune
– „Chestiunea gruzina” in care Stalin s-a dovedit prea brutal
– Si, in fine, un alt detaliu sensibil, se datora conflictului dintre Krupskaia (soția lui Lenin) și Stalin, petrecut in decembrie, 1922.
Scandalul începe când Krupskaia, la cererea lui Lenin, trimite un bilet confidential către Trosky, chemându-l in vizita, cu toate ca Stalin (cum va face mai târziu și Ceausescu cu Dej, când acesta era bolnav și urma sa moarai) interzisese oricui accesul la Lenin, cu excepția sa.
„DACĂ TE CULCI CU LENIN, NU ÎNSEAMNĂ CĂ TE SI PRICEPI LA LENINISM!”
Imediat, Lenin ii va scrie lui Stalin: „Stimate tovarășe Stalin, ai avut tupeul sa-i telefonezi soției mele și s-o copleșești cu insulte. Desi a fost de acord sa uite ce s-a întâmplat, le-a făcut totuși confidente lui Zinoview si Karmenev. Nu am de gând sa trec cu vederea vreun afront la adresa mea. și se înțelege de la sine ca o acțiune îndreptată împotriva soției mele, ma afectează direct si personal. Te întreb așadar, dacă ești dispus sa-ti retragi cuvintele, și sa-ti ceri scuze,in caz contrar, încetează orice relație intre noi. Cu respect, Lenin”(*)
Stalin răspunde pe trei pagini scrise de mână, care se încheie cu: „Dacă considerați că pentru a menține „relațiile” noastre, ar trebui sa-mi retrag cuvintele, nu e nicio problemă, deși nu reușesc sa înțeleg cu ce am greșit și ce vor oamenii de la mine” (*)
Episodul e relatat mai târziu și de Molotov.
„Ce? Trebuie să merg pe vârfuri in fața ei?” – ar fi zis Stalin.
„Dacă te culci cu Lenin, nu înseamnă că te și pricepi la leninism!” […] „Ce să spun? Pentru că ea și Lenin folosesc aceeași olița, trebuie să o apreciez și sa o recunosc ca pe Lenin?!”(*)
Krupskaia ii va mărturisi lui Trosky (după spusele acestuia), că Lenin, la sfârșitul vieții, l-a socotit pe Stalin „lipsit de cea mai elementară, cea mai simplă probitate umană„
In fine, in acest context, ideea generala pare a fi: „Criminal-criminal, treacă-meargă, dar să fi chiar lipsit de galanterie față de o femeie, este de neiertat!
SCRISOARE DESCHISĂ CĂTRE LENIN
„PARTIDUL POATE ORICE”
“Testamentul” lui Lenin nu era deloc favorabil lui Stalin, iar când Krupskaia l-a înmânat Comitetului Central al PCUS, în mai, 1924, ea spera sa provoace îndepărtarea acestuia. Nadejda Krupskaia insista ca dorințele lui Lenin să fie respectate – însă demiterea lui Stalin, deși discutată, a fost respinsă. In același timp, Stalin a avertizat-o pe Krupskaia ca își va pierde statutul de „văduvă a lui Lenin”, dacă nu trece de partea lui. „Partidul poate orice” i-a spus Stalin, și nu mințea cu nimic.
Nici în 1927, când Troțki a încercat să folosească “testamentul” lui Lenin pentru subminarea puterii lui Stalin, evenimentele nu au decurs mai bine.
„ADEVĂRUL DESPRE STALIN ȘI TROȚKI”In final, Stalin a recunoscut că se face vinovat de o singură mare acuzație la adresa sa, menționată in „testamentul lui Lenin” – aceea de a fi un individ “necivilizat” -, și, a promis el, va continua să rămână „necivilizat” față de toți cei care atentează la unitatea Partidului.
UN INDIVID „NECIVILIZAT”
Din acel moment, Stalin a devenit din ce în ce mai „necivilizat”, consolidându-și pe deplin autoritatea odată cu Marea Epurare, represiune al cărei apogeu este atins în 1937. Ulterior, a rămas la putere pe tot parcursul celui de-al Doilea Război Mondial, dar și după încheierea acestuia, până la moartea sa.
El a lansat chiar o nouă „modă”.ideologică – a terorii, preluată și dusă, inclusiv în Romania, la extrem, de dictaturile Dej și Ceausescu, desigur, în mod „personalizat” – respectiv aplicarea, în practică, a Ideologiei marxist-leniniste, ca interpretare a lui Stalin, numită, deseori, stalinism.
Din perspectiva istoriei și, mai ales, a consecințelor produse de acești dictatori, astăzi este dificil să decidem care dintre ei a fost cel mai „necivilizat”.
–-
(*) Thierry Wolton, „O istorie mondiala a comunismului„.
Citește și:
OMUL DE OȚEL, CU NERVI DE OȚEL
ANALIZA UNUI TESTAMENT SECRET
STALIN – ACUZAT POST-MORTEM de „încălcarea preceptelor leniniste”
DISCURSUL SECRET al lui Nikita Hruşciov
O kulcie jednostki i jego następstwach – prima ediție a Discursului secret (*) a lui Nikita Hrușciov
секретный доклад – „DISCURSUL SECRET” AL LUI HRUSCIOV SI EFECTELE SALE
SERVICIILE SECRETE AMERICANE PUBLICA DISCURSUL ANTI-STALIN
ATAC DE CORD SI SINUCIDERI DUPĂ „DISCURSUL SECRET” ANTI-STALIN
„Era lui Stalin a fost una de dezvoltare economică rapidă în Uniunea Sovietică. Propaganda de stat lăuda imensele proiecte de infrastructură puse în practică cu o viteză nemaivăzută, care au transformat un imperiul rural, agricol, într-o putere industrială. Dar multe din aceste proiecte cu care se lăuda propaganda – cum ar fi între altele canalul Moscova-Volga (Canalul Lenin Volga–Don n.r.), Canalul Belomor, și Linia ferată transpolară (așa-numita Cale ferată a oaselor) – au fost construite parțial sau în întregime de către prizonieri din faimosul Gulag al lui Stalin, o rețea de lagăre de muncă care împânzeau întreaga țară.” (*)
„Se estimează că, din 1929 până în 1953, anul morții lui Stalin, 14 milioane de oameni au trecut prin Gulag. Aproximativ un milion 600 au murit acolo. Cei din lagăre erau prost hrăniți, aveau foarte puțină asistență medicală, nu aveau haine pentru a se proteja de condițiile meteorologice deseori brutale, și mai ales nu aveau la îndemână unelte și mașini moderne.”
Din noiembrie 1917, tribunalele revoluționare ale lui Lenin, alcătuite din „susținători ai revoluției bolșevice”, aleși la întâmplare, au început sa condamne „dușmanii revoluției si ai poporului”, aleși tot la întâmplare. Suprapopularea din închisori, a dus la „soluții creatoare”: GULAG-urile, sau lagărele de munca. [1]
Genrikh Yagoda (Yenokh Gershevich Iyeguda, n. 7 noiembrie 1891, într-o familie de evrei din Rybinsk – d. 15 martie 1938, executat), unul dintre cei mai mari criminali ai istoriei umanității, fondator al primului şi celui mai mare instrument de ucidere sistematică în masă, numită Administraţia Generală a Lagărelor de muncă forțată, cunoscut şi sub numele generic de GULAG. – instrument major de represiune politică în Uniunea Sovietică.
Începând din 1922, lagărele au fost plasate sub jurisdicția NKVD. În 1933, 200.000 de deținuți au săpat canalul Moscova-Volga-Don. Tot în 1933, 20.000 de deținuți din lagărele de la Uhta şi Peciora extrăgeau petrol.
În 1918–1922, GULAG a fost administrat de CEKA, urmată de GPU (1922–23), OGPU (1923–1934), ulterior de NKVD (1934–1946), iar în ultimii ani de Ministerul Afacerilor Interne (MVD).
Lagărul de prizonieri Solovki, primul lagăr de muncă corecțională construit după revoluție, a fost înființat în 1918 și legalizat printr-un decret , „Despre crearea lagărelor de muncă forțată” emis la 15 aprilie 1919. In total, în Uniunea Sovietică, au fost 53 direcții ale lagărului Gulag (denumite în mod colocvial „lagăre”) și 423 colonii de muncă
NKVD, LA CONDUCEREA LAGARELOR
Principalii oficiali ai poliției secrete sovietice implicați în organizarea muncii forțate in Gulag, pentru „reeducarea” deținuților politici au fost Matvey Berman, torționar, șef al sistemului de lagăre sovietice Gulag; Lazar Iosifovich Kogan, șeful MosVolgaStroy; Semyen Firin, șef adjunct al Gulagului și șef al Dmitlag; generalul Zinovy Borisovich Katsnelson, șef adjunct al Gulag din 1934; si Izrael Pliner (șeful Gulag din 1936, a supravegheat finalizarea construcției canalului Moscova-Volga (1937).
In 1935, potrivit propriului său raport, Matvei Davidovich Berman se ocupa de peste 740.000 de prizonieri, care lucrau la 15 proiecte majore în Gulag.
Un document ulterior al lui Berman – Top Secret, „Cu privire la utilizarea cotelor pentru lagărele de muncă de reeducare din NKVD” (datat 11 ianuarie 1935) – menționează că sumele planificate pentru deținuții care lucrau la canale erau de „4 ruble si 3 copeici pe zi/persoana, dar cheltuielile efective erau ceva mai mari, 4 ruble si 36 copeici pe zi.”
In căutarea hranei, prizonierii au fost conduși să scotocească prin lăzile de gunoi și să mănânce fructe de pădure și frunze otrăvitoare.
Printre tehnicile de înfrângere a voinței prizonierilor figurau nu doar înfometarea, ci inclusiv cele descrise de Alexandru Soljenitin, in „Arhipelagul Gulag„:
„Este extrem de satisfăcător, sa izbucnești!” – spuneau comandatii Gulag-ului instruindu-i pe cei care urmau sa interogheze prizonierii – „Lasă-ți furia să-și dea drumul; nu-ți pune limite. Nu te reține! Atunci când interoghezi, scuipă în gura acuzatului! Și împinge-i fața într-o toaletă plină! Aceasta este starea sufletească în care trebuie sa-i aduci pe credincioșii creștini. Sau urinează în fața unui prizonier îngenuncheat! După o asemenea furtună de furie, te simți cu adevărat dumnezeu, omule!” [2]
În august 1918, Berman s-a alăturat CEKA. și a fost numit șef al CEKA în orașul Glazov. Din 1923 până în 1924, a fost Comisarul Poporului pentru Securitatea Statului, în Republica Socialistă Sovietică Autonomă Buriat-Mongolă.
Căderea lui Berman a început în vremea Marii Terori. La 17 august 1937, și-a pierdut funcția de șef al Gulagului și a fost numit Comisar al Poporului pentru poștă și telecomunicații.
La 23 decembrie 1938, Berman a fost expulzat din Partidul Comunist Sovietic. Arestat a doua zi, în biroul lui Malenkov, a fost trimis în închisoare la Lubyanka. Găsit vinovat de Colegiul Militar al Curții Supreme al URSS pentru apartenența la o „organizație teroristă și de sabotaj”, a fost împușcat la 7 martie 1939, la Kommunarka. Ulterior, reabilitat postmortem, pe 17 octombrie 1957.
Fratele sau, Solomon Berman (1902–1940), a deținut, de asemenea, funcții de conducere NKVD, până la arestarea sa în octombrie 1938; a fost executat la 19 ianuarie 1940.
Al treilea frate, Boris Davidovich Berman, a fost, de asemenea, ofițer principal al NKVD. A jucat un rol proeminent în Marea Epurare, înainte de a fi el însuși arestat și împușcat.
[1] La inițiativa lui Lenin, in categoria de „dușmani ai poporului” au fost incluși toți „foștii“, adică aristocrați, funcționari ai regimului țarist, inclusiv lucrători ai organelor de drept. „Evreii, care formau undeva la 5% din populația Rusiei la acea vreme, aveau poziții de putere însemnate în fazele incipiente ale regimului bolșevic: nume precum Lenin, Troţki şi Genrikh Yagoda (n.r. Yenokh Gershevich Iyeguda), cel care a fondat primul şi cel mai mare instrument de ucidere sistematică în masă, numită „Administrația Generală a Lagărelor de muncă forțată”, sau mai cunoscut şi sub numele generic de „gulag”. Alte persoane importante din cercul lui Yagoda, care au creat şi au administrat gulagurile, Aron Solts, Lazar Kogan, Naftaly Frenkel, Matvei Berman şi Yakov Rappoport erau de asemenea evrei. Conform unor statistici, în 1934 38,5% din cei care ocupau poziții de putere erau de origini evreiești.”(in articolul „Cazul Genrikh Yagoda, fondatorul gulagurilor. Zeci de milioane de oameni au murit din cauza sistemului creat de el„, Alexandru Voiculescu 01.14.2017) [înapoi]
[2] „Da, era o proporție mare de evrei la comanda Gulag-ului. Portretele directorilor Gulag-ului pentru construcția Canalului Marea Albă-Marea Baltica, din 1936, au provocat indignare; s-a spus că i-am selectat pe evrei intenționat. Dar nu i-am selectat eu, eu doar am reprodus fotografiile tuturor Înalților Directori ai BelBaltlag [administrația taberei Marea Albă – Canalul Baltic] Sunt vinovat că s-au dovedit a fi evrei?” (Alexandru Soljenitin)
După apariția volumului „Arhipelagul Gulag” al lui Soljenitsyn – consemna un istoric – „este clar că epopeea eroică a Canalului Marea Albă – Marea Baltică a fost un mit, bazat pe minciunile propagandistice. Belomorkanal este acum sinonim nu fapte genial eroice, ci doar cu un imens lagăr de concentrare”. [înapoi]
(*) surse: Julie Draskoczy, „BELOMOR, Criminality and Creativity in Stalin’s Gulag”, Boston 2014 * „Stalin, PROPAGANDĂ ȘI REALITATE”, in articolul „Stalin. 60 de ani de la moarte”, publicat de radio-europa libera Moldova * Khlevniuk, Oleg V. (2004) „The History of the Gulag. From Collectivization to the Great Terror”, New Haven: Yale University Press,. ISBN 0-300-09284-9 * Anne Applebaum, „Gulagul. O istorie”, Ed. Humanitas, București, 2011 * Jean-Jacques Marie, Gulagul, traducere şi note de Florin Constantiniu, Ed. Corint, Bucureşti, 2001 * gulaghistoryorg * Alexandru Soljenitin, „Arhipelagul Gulag” („The Gulag Archipelago”, Harper & Row) [înapoi]
AMINTIRI DIN COMUNISM 