STALIN – ACUZAT POST-MORTEM de „încălcarea preceptelor leniniste”

La 30 octombrie 1961, din ordinul lui Nikita Hrușciov, prin decret, trupul lui Iosif Stalin – cel ce fusese „Tatăl Popoarelor, un înțelept conducător, și continuatorul cauzei lui Lenin” – este scos din Mausoleul din Piata Rosie din Moscova (unde, din 1953, se „odihnea” alături de Lenin), fiind acuzat de “încălcarea preceptelor leniniste”.

Decizia a fost luata in cadrul celui de-al XXII-lea Congres al PCUS, în octombrie 1961.

„LENIN A SPUS…”

In preambulul istoricei hotărâri, bolșevica Dora Abramovna Lazurkina a luat cuvântul in plen, mărturisindu-le tovarășilor prezenți la Congres “Tovarăși, inima mea este întotdeauna plina de Lenin. Tovarăși, aș putea supraviețui in cele mai dificile momente doar pentru că am realizat ca Lenin este în inima mea, și întotdeauna l-am consultat pe el, ca sa știu ce să fac. Ieri l-am consultat. El stătea acolo în fața mea, ca și cum el ar fi fost în viață, și el a spus: “Este neplăcut să fiu alături de Stalin, care a făcut atât de mult rău a partidului”

In aceste condiții, dovezile fiind limpezi si mai mult decât suficiente cum că Lenin însuși nu-l mai suporta pe Stalin in preajma sa, Nikita Hrușciov, a dat citire unui decret care dispunea îndepărtarea rămășițelor lui Stalin, declarând că păstrarea „în mausoleu a sarcofagului cu sicriul lui I.V. Stalin este nepotrivită„, deoarece Stalin s-a dedat la „încălcări grave ale preceptelor lui Lenin, abuz de putere, represiuni în masă împotriva oamenilor cinstiți sovietici, și alte activități (n.r. similare), în perioada cultului personalității sale, ceea ce face imposibilă rămânerea catafalcului cu trupul său în mausoleul lui VI Lenin”.

Aceasta poziție anti-Stalin nu era o noutate pentru multi dintre cei prezenți la Congresul XXII, fiind practic o continuare a celor susținute de Nikita Hrușciov „in spatele ușilor închise”, in februarie 1956, când, prin Raportul sau secret (care deja nu mai era un secret), în fulminantul discurs intitulat „Despre cultul personalității și efectele sale”, il condamnase atât pe Stalin pentru atrocitățile comise, cat și excesele perioadei staliniste, generând astfel un adevărat cutremur în întregul bloc socialist.

A urmat perioada „dezghețului” sau a „destalinizării” , Nikita Hrușciov, prim-secretar al Partidului Comunist (1953-1964) și premier al Uniunii Sovietice (1958-1964), fiind vârful de lance in această mișcare împotriva memoriei false a lui Stalin.

Printr-o succesiune de buletine informative, poporul sovietic a fost pregătit sufletește pentru marea despărțire de liderul lor suprem; mai întâi s-a adus la cunoștință cetățenilor faptul că Stalin era grav bolnav. Apoi, la patru în dimineața, pe data 6 martie 1953, s-a anunțat si vestea cea trista: „inima tovarășului de arme și continuatorul de geniu al cauzei lui Lenin, a liderului înțelept al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, a încetat să bată.“ Oficial, Iosif Stalin, in vârsta de 73 de ani, suferise o hemoragie cerebrală și, la ora 9:50, pe 5 martie 1953, a murit.

După moartea sa, în 1953, rămășițele liderului sovietic Iosif Stalin au fost îmbălsămate și puse alături de Vladimir Lenin. Sute de mii de oameni au venit să il vadă pe generalissimul în mausoleu si au plâns. Mulțimile erau atât de dense și haotice, iar cozile atât de lungi si stufoase, încât unii oameni au fost călcați în picioare, iar alții au înghețat in zăpadă așteptând zadarnic sa le vina rândul. Se estimează că 500 de „tovarasi” si-au pierdut viața, în încercarea de a-si lua adio de la tovarășul Stalin. În 1961, la opt ani mai târziu, guvernul sovietic a ordonat ca rămășițele lui Stalin sa fie scoase din Mausoleu.

In noaptea de Halloween, 30 spre 31 octombrie 1961, evitând eventualele proteste din partea unor susținători ai lui Stalin, la adăpostul întunericului, fără ceremonii și fanfara, Stalin a fost evacuat din Mausoleu si îngropat la circa 300 de metri mai departe, lângă alți lideri minori ai revoluției bolșevice, în apropierea zidul Kremlinului, intr-un loc pe jumătate ascuns printre copaci.

Pe 30 octombrie 1961, URSS detonase Bomba Tarului, cea mai puternica bomba creata vreodată, așa ca nimeni nu a mai remarcat, pe 31 octombrie dimineața, ca in Mausoleumul din Piata Rosie rămăsese doar Lenin.

Câteva săptămâni mai târziu, mormântul generalissimului a fost marcat de o piatră de granit cenusie, pe care se putea citi simplu: ” I.V. Stalin 1879-1953” În 1970, in completare, a fost adăugat si un mic bust al „marelui” Stalin.