Pe 28 februarie 1950 – Klaus Emil Julius Fuchs (1911-1988) – om de știință, spion sovietic (nume de cod REST), cel care a transmis URSS schema completa a bombei cu hidrogen, cat și o serie de alte informații științifice referitoare la bomba atomica, este acuzat de „prejudiciu la adresa siguranței și interesului Statului” și condamnat pentru spionaj. La proces, directorul MI5, Dick White, a susținut că, spre deosebire de alți spioni, Fuchs nu a fost motivat de bani, ci de „credința sa sinceră” că aliații au dreptul la informație.
Fuchs, alias REST, a fost părintele a doua „capodopere” explozive: FAT MAN, „copilul obez” hrănit cu plutonium, de sorginte americana, lansat asupra orașului Nagasaki (9 august 1945) și al fratele sau cu hidrogen, „adoptat” și perfecționat ulterior de sovietici, denumit TARUL (Bomba Țarului)
MEMBRU AL PARTIDULUI COMUNIST GERMAN
Fuchs s-a născut la Rüsselsheim, Imperiul German la 29 decembrie 1911. A studiat matematica și fizica la Universitatea din Leipzig, unde tatăl său – pastor luteran -preda un curs de teologie. În 1930, Fuchs se alătură Partidului Comunist German; mai târziu, se transferă la Universitatea din Kiel, iar tatăl său devine, la același institut, profesor de religie.
VICTIMA A NAZISMULUI
După ascensiunea lui Adolf Hitler la putere, in 1933, pentru a evita persecuția, Klaus Fuchs se refugiază, în septembrie, în Regatul Unit al Marii Britanii. În Germania nazista, tatăl, fratele și sora lui sunt încarcerați pentru acțiuni împotriva regimului (sora sa și cumnatul său, amândoi comuniști, organizând evadarea unor evrei și altor adversari ai regimului hitlerist). Urmare a persecuției naziste, mama și sora lui se sinucid, dar tatăl său reușește să scape, fugind in Anglia.
DOUA DOCTORATE DE TOP
In Anglia, Fuchs devine asistent cercetător al profesorului de fizică Nevill Mott, la Universitatea din Bristol, unde își da doctoratul în fizică (Ph.D. in physics, 1937) apoi la Universitatea din Edinburgh, sub coordonarea lui Max Born, unde obține un al doilea doctorat, în științe (Ph.D. in Science).
CETĂȚEAN AL UNEI NAȚIUNI INAMICE
Fuchs solicită cetățenia britanică în 1939, dar cererea sa nu este procesată până la izbucnirea celui de-al doilea război mondial. In consecința, Fuchs este expediat in 1940 pe Insula Man, apoi în Canada, ca „cetățean al unei națiuni inamice„. Profesorul Born reușește să-l elibereze, iar Fuchs revine la Edinburgh, în ianuarie 1941, reluându-și activitatea cu acesta.
În mai 1941, Rudolf Peierls, coautor al Raportului Frisch-Peierls, îl invită pe Fuchs să se alăture proiectului britanic de cercetare al bombei atomice TUBE ALLOYS (echivalentul britanic al Proiectului MANHATTAN).
La sfârșitul anului 1941, în urma invaziei Uniunii Sovietice de către Germania nazistă, Fuchs i-a legătura cu comunistul german exilat Jurgen Kuczynski, cu intenția de a oferi sovieticilor informații cu privire la proiectul TUBE ALLOYS. Este pus în contact cu un agent din cadrul agenției de informații militare GRU, căreia ii transmite documente științifice secrete.
BRITANIC IN ACTE, SOVIETIC IN FAPTE
In august 1942, Fuchs devine cetățean britanic și semnează „Actul privind secretele oficiale„, angajându-se să nu transmită guvernelor străine secrete legate de securitatea națională și de apărare. Cu toate acestea, ca simpatizant al cauzei comuniste, Fuchs continuă sa furnizeze sovieticilor informații, ținându-i la curent cu progresul proiectului britanic de cercetare și dezvoltare a bombei atomice. Fuchs primește numele de cod REST și este transferat în 1942, la un alt agent GRU, Ursula Beurton (nume de cod SONYA). Cei doi s-au întâlnit în frecvent în Banbury, Oxfordshire, unde Fuchs i-a transmis acesteia documente secrete.
PROIECTUL MANHATTAN, PE TAVA URSS
Spre sfârșitul anului 1943, Fuchs, se alătură unei delegații britanice de oameni de știință trimiși la Universitatea Columbia din New York, in cadrul Proiectului MANHATTAN. El a jucat un rol cheie în cercetare, în următorii trei ani, dezvoltând multe dintre proiectele, ecuațiile și tehnicile utilizate pentru construirea primelor bombe atomice.
La începutul anului 1944, după ce este contactat de agentul KGB Harry Gold, cetățean american, care se recomandă „Raymond” (nume de cod GUS), Fuchs se oferă să lucreze la dezvoltarea metodei de difuzie gazoasă a îmbogățirii uraniului, furnizându-i lui GUS informații cu privire la desfășurarea cercetărilor. GUS și REST (Fuchs) s-au întâlnit într-o serie de locații, printre care New York City și Santa Fe, New Mexico, unde Fuchs a oferit unele detalii cu privire la proiectarea bombei atomice. Combinate cu datele provenite din alte surse, acest lucru i-a ajutat pe sovietici să progreseze rapid în elaborarea a ceea ce a fost, în mod eficient, o copie a designului bombei atomice americane.
În august 1944, Fuchs este transferat la Los Alamos, la Divizia Teoretică, sub Hans Bethe și Edward Teller. El calculează randamentul energetic al unei explozii atomice și se specializează în studiul metodelor de implozie, concentrându-se în special pe proiectul bombei „Fat Man”(foto). În plus, este prezent la „Trinity Test” (16 iulie 1945). Pe lângă furnizarea secretelor cu privire la proiectul atomic american, Fuchs transmite URSS informații detaliate despre bomba cu hidrogen.
Unii experți estimează că, prin acțiunile sale, Fuchs le-a permis sovieticilor să-și dezvolte și să testeze propria lor bombă atomică, cu circa 20 de luni mai devreme decât se preconiza.
„SFÂNTA SFINTELOR”
La încheierea războiului, Fuchs revine în Anglia, ca șef al secției de fizică din cadrul Departamentului de cercetare a energiei atomice Harwell (Atomic Energy Research Establishment), Oxfordshire. Importanța și secretul unității erau maxime, fiind supranumită „sfânta sfintelor” („the holy of holiest„). Desi unitatea se afla sub stricta supraveghere a securității britanice, in urma anchetei asupra lui Fuchs, MI5 – care a revizuit dosarul acestuia, inclusiv acuzațiile privind activitățile comuniste -, nu a găsit nimic incriminatoriu. Fuchs a continuat să spioneze până când a fost expus definitiv în 1949
DECONSPIRAREA LUI FUCHS
In 1949, la patru ani de la încheierea celui de-al doilea război mondial, din decriptările convorbirilor efectuate in cadrul proiectului „VENONA” (efectuate, din 1943, de SIS – Serviciul de Informații al Army Signal SUA – United States Army Signal Intelligence Service, in colaborare cu serviciile britanice de spionaj, pentru a sparge codurile secrete ale sovieticilor) a reieșit ca Fuchs este spion sovietic.
Deși initial nu era foarte clar că Fuchs a fost agentul cunoscut sub numele de REST, anchetatorii au restrâns in final cercul suspecților la doar două persoane – Fuchs și colegul său, omul de știință german, Rudolf Peierls. Până în 1949, devenise clar că Fuchs era „cârtita”.Eugenia Peierls, soția lui Rudolf Peierls, i-a scris mai târziu lui Fuchs: „Te-ai bucurat de tot ce e mai bun in lumea pe care ai încercat să o distrugi. Nu ai fost onest„
O altă verificare de rutină a securității, descoperă, in același timp, că tatălui lui Fuchs a părăsit Anglia, plecând în Germania de Est (Germania comunistă), în 1949. Utilizarea datelor furnizate de VENONA nu era însă posibilă pentru incriminarea lui Fuchs; VENONA fiind un proiect strict secret, acestea nu puteau fi invocate în instanță.
În același timp, cu toate ca MI5 demarase, din iulie 1949, interceptarea mesajelor și apelurilor telefonice efectuate și primite de Fuchs, nu a găsit nimic consistent. Astfel, s-a decis o noua abordare a cazului, pentru a-l convinge pe Fuchs să mărturisească.
INTRA IN SCENA „JIM”
Pentru această „noua abordare”, este ales William „Jim” Skardon, fost ofițer al filialei speciale a poliției britanice. Când tatăl lui Fuchs accepta un post la Universitatea din Leipzig, în Germania comunistă (RDG), Fuchs solicita aprobarea „Sfintei Sfintelor” pentru a comunica cu acesta.
Jim, care „se ocupa” de solicitare, reușește să o aibă o serie de întâlniri cu Fuchs, sub pretextul analizării situației sale. „Jim” câștiga treptat încrederea lui Fuchs, pană in punctul in care, în decembrie 1949, îl confruntă cu vestea că MI5 a aflat despre implicarea sa in spionajul științific. Fuchs neagă inițial acuzația, dar o lună mai târziu, ii mărturisește lui „Jim” că vrea (conștiința îl obliga) să „devină curat” – și admite că acuzațiile sunt reale.
PROCESUL
Fuchs este arestat de Scotland Yard, în februarie 1950, fiind învinuit de încălcarea „Legii privind secretele oficiale”. Pe 28 februarie 1950, este acuzat de prejudiciu la adresa „siguranței și interesului Statului”, pentru faptul că a comunicat unei persoane necunoscute (lui „Raymond”) date despre bomba atomică cat și alte cercetări științifice, „care ar fi putut fi…pot fi …ar fi…utile unui dușman”. S-a stabilit ca aceste „comunicări” au avut loc la- Birmingham (1943), New York (1943/44), Boston (1945) și Berkshire (1947). Fuchs a recunoscut, in timpul anchetelor, că a spionat pentru URSS in perioada 1942-1949 și a fost condamnat pentru spionaj în martie
MOTIVELE TRĂDĂRII LUI FUCHS
Motivele sale, potrivit celor declarate de Fuchs, au fost comunismul (marxismul) – ideologie in care credea, decepția personală… și tulburare mentală.
Fuchs a mai susținut că „a avut încredere deplină în politica rusă”, „că a fost motivat de credința că sovieticii aveau dreptul să știe despre proiectul bombei atomice” și că „Aliații occidentali au permis în mod deliberat ca URSS și Germania să lupte până la moarte.”
Dick White, devenit directorul general al MI5 in anii ’50, a evidențiat că motivele lui Fuchs sunt distincte de ale altor spioni care și-au vândut cercetările pentru bani, fiind „relativ vorbind, pure„, acesta „dând informații vitale de la un aliat, către un alt aliat, care lupta împotriva unui inamic comun„.
Contrar declarațiilor lui Fuchs, guvernul sovietic a declinat oficial orice contact cu acesta, afirmând că nu a avut nicio legătură cu el.
SENTINȚA
Fuchs a fost condamnat la 14 ani de închisoare (pedeapsa maximă pentru încălcarea „Legii privind secretele oficiale”), din care a executat nouă ani și patru luni la Wakefield Prison, Yorkshire. A fost eliberat pe 23 iunie, 1959, pentru ‘buna purtare„, și a părăsit Anglia imediat.
EFECTE COLATERALE
In timpul interogatoriului, Fuchs a admis că a spionat pentru sovietici începând din 1942 și că le-a oferit „secrete cruciale cu privire la proiectul bombei atomice”. În același timp, însă, a refuzat constant să divulge unele aspecte ale activității sale de spionaj. Mărturia lui a dus la arestarea lui Harry Gold, pe care Fuchs l-a identificat, într-o filmare, ca fiind „curierul” care transmitea documentele furnizate de el către URSS, menționând că îl cunoaște sub de numele „Raymond” și îl considera cetățean american.
Confruntat cu autoritățile, in mai și iulie 1950, Harry Gold (GUS) a recunoscut implicarea sa, afirmând că din rețeaua de spionaj mai face parte David Greenglass. Greenglass i-a indicat pe Rosenberg (cumnatul său), pe sora sa (Ethel Rosenberg) și pe Sobell (apropiat al familiei Rosenberg), ca spioni care au transmis sovieticilor informații legate de bomba atomica. Dintre toți, in urma unui lung și controversat proces, puternic mediatizat de presa internaționala, soții Rosenberg, care, precum Fuchs, au susținut ca au crezut ca URSS, ca aliat de război, are dreptul la informație, sunt condamnați in SUA la moarte și executați pe scaunul electric, in iunie 1953, la NY, in închisoarea Sing Sing.
citește si 
PRIMII ȘI SINGURII SPIONI CARE AU SFÂRȘIT PE SCAUNUL ELECTRIC
O NOUA PATRIE
Imediat după eliberare, Fuchs pleacă în Germania de Est (RDG), ca Director adjunct al institutului de cercetări nucleare Rossendorf (lângă Dresda) cat și ca lector in cadrul academiei, unde va activa până la pensionarea sa, în 1979. Fuchs a făcut multiple călătorii in tarile blocului estic, unde a ținut prelegeri, conferințe și seminarii. S-a căsătorit cu Margaret Keilson, o colega de la fosta universitate din Kiel.
După pensionare, s-a implicat in mișcările pentru pace și dezarmare nucleara. A primit Ordinul de merit Fatherland și Ordinul Karl Marx – cea mai înaltă distincție civilă a Germaniei de Est.
Fuchs a murit pe 28 ianuarie 1988, la vârsta de 76 de ani, in Berlinul de Est. Singurii săi „copii” au fost doua bombe: Fat Man si Bomba Tarului (sau versiunea sa inițiala).
Zidul Berlinului a căzut în noiembrie, 1989, iar Germania de Est („noua patrie”) a dispărut ca stat, odată cu reunificarea, in 1990.
––
foto 1: fizicianul Klaus Fuchs, fotografia actului de identitate; photograph of Physicist Klaus Fuchs, Soviet Spy, Los Alamos, NM, Universitatea Columbia
foto 2: Klaus Fuchs, cu ecusonul de acces in laboratoarele proiectului Manhattan
foto 3: Replica of the original Fat Man bomb; copia „copilului cel obez” – „FAT MAN”, al lui Fuchs, lansat de SUA asupra orașului japonez Nagasaki (9 august 1945)
–-surse: mi5.gov / atomicheritage / atomicarchive / Alan Moorehead, „The traitors: The double life of Fuchs, Pontecorvo, and Nunn May” / Chapman Pincher, „Treachery: Betrayals, Blunders, and Cover-ups: Six Decades of Espionage” p. 202
AMINTIRI DIN COMUNISM 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.