PERLELE LUI PĂSTOREL

| vezi si Zece membri de partid

Reușind o performanță greu de egalat, Păstorel Teodoreanu (Alexandru Osvald (Al. O.) Teodoreanu) si-a făcut dușmani aprigi „de la cușmă la opincă” – si printre înțelepți, si printre analfabeți. Cu stilul său ironic, amuzant si spumos, ridiculizând cu vervă si aciditate tot ce era de ridiculizat, a fost pus la index atât de monarhiști, cât si de comuniști – aceștia din urma, având mai dezvoltat simțul omorului decât al umorului, l-au trimis si după gratii, o perioadă.

Într-o contrapondere a istoriei, pe cât de antipatic le-a devenit Păstorel celor vizați de catrenele sale, pe atât de iubit a fost de cei numiți, sui generis, „oameni de rând”.

Volumul Strofe cu pelin de mai (Strofe cu pelin de Mai… Contra Iorga Neculai), o critică versificată la adresa lui Nicolae Iorga, l-a costat pe Osvald Teodoreanu, tatăl lui Păstorel, funcția de ministru în guvernul Iorga. Deși (se spune că) acesta ar fi cumpărat întregul stoc publicat, in speranța ca astfel nimeni nu va citi epigramele fiului sau, relația cu prim-ministrul Iorga a fost complet compromisa.

Inclusiv Ionel Teodoreanu, fratele lui Păstorel, a suportat consecințele supărării lui Iorga. Pe lista scriitorilor propuși pentru decorații figurau ambii frați Teodoreanu, însă, confundându-l cu Păstorel, dintr-o eroare, Iorga l-a scos pe Ionel. Chestiunea a provocat un amuzament copios în cercurile literare ale vremii, fapt ce l-a dezavantajat odată in plus pe Iorga.

Oratorul. Frazele domnului Iorga sunt lungi

Fraza asta nefirească
Pentru public e un bine,
Fiindcă, până s-o termine,
Poate sala s-o golească.

Guvernul Iorga

Cazul nu-i aşa sinistru,
Căci părosul demiurg
Doar pe scenă-i prim-ministru,
La consiliu-i dramaturg.

Tot pentru Iorga

De la Tisa pân-la Nistru
Ce român n-a fost ministru?
Iorga!
Şi-ncă din copilărie
Cine a vrut mereu să fie?
Iorga!

Epitaf Mitropolitului Miron Cristea, prim ministru în timpul dictaturii regelui Carol al II-lea

Aici zace-n groapa asta
Fostu-amant al doamnei Nasta,
A bisericii ocară
Şi-a bugetului povară!

Unui ministru trimis în Spania (Jean Th. Florescu)

Am trimis la mauri
Un ministru nou,
Printre atâţia tauri
Să fie şi-un bou!

La sosirea Armatei roșii „eliberatoare”

Pe drumeagul din cătun
Venea ieri un rus și-un tun;
Tunul rus
Şi rusul tun!

Pentru Petru Groza

Armistițiul ne-a impus
Să dăm boii pentru rus!
Ca să completam noi doza,
L-am trimis pe Petru Groza!

Tot cu bătaie la Petru Groza, referitor la numirea lui Zăroni în funcția de ministru al agriculturii

Caligula imperator
A făcut din cal senator!
Domnul Groza, mai sinistru,
A făcut din bou – ministru!

Despre monumentul „ostașului sovietic eliberator”, inaugurat în Piața Victoriei, în 1946.

Soldate rus, soldate rus,
Te-ai înălțat acolo sus
Că liberași popoarele
Sau că iţi put picioarele?

Când comuniștii îşi măresc rândurile cu o parte din legionari:

Căpitane, nu fi trist!
Garda merge înainte
Prin partidul comunist!

Pentru reforma agrara făcută de comuniști, in scop electoral (catren lansat, se pare, la restaurantul lui Dobrică, cârciuma frecventata asiduu de Păstorel)

I se dă (cum se zvonește)
Pământ celui ce-l muncește!
De ce oare nu s-ar da
Via celui… care-o bea?

Gazetei literare

Gazeta-i urmărită-n ţară
Cu interes de mici şi mari,
Fiindcă este literară,
Şi literații… gazetari!

Veronicăi Porumbacu, la apariția versurilor „O, Europă, te simt în mine/Te simt adânc în mine!„

Mult stimată Veronică,
Eu credeam c-o ai mai mică,
Dar mărturisirea-ţi clară,
Din Gazeta Literară,
Dovedește elocvent
Că în chestia matale
Cu-adâncimi fenomenale
Intră-ntregul continent!

Chitanță lui Sadoveanu

De ţi-ai face testamentul,
Tu să nu-mi lași mii de franci!
Nașule, să-mi lași obrazul,
Ca să-mi fac din el bocanci!

Despre demnitarii Românei comuniste

Cine-i mare, dă din mână şi-are 4 la română?
Cine-i la academie şi-are 4 la chimie?
Cine-n ţară este tare şi-are 4 la purtare?
Toate trei de le ghiceşti, 20 de ani primeşti.

Mai târziu, fabula Măgarii și libertatea, il va priva efectiv de libertate. In 1960, in cadrul unui proces mai amplu, dedicat intelectualilor nealiniați regimului comunist, Păstorel a fost condamnat la șase ani de închisoare corecțională. In același timp, bunurile sale au fost confiscate, iar manuscrisele și o parte considerabilă din bibliotecă au ajuns scrum si pulbere la propriu, fiind puse de cenzori pe foc. Începând cu 1961 a fost încarcerat alături de celebrul lot Noica-Pilat.