Manifestul Partidului Comunist – Manifest der Kommunistischen Partei – Karl Marx, Friedrich Engels

Publicat pe de

Manifestul Partidului Comunist (germană: Manifest der Kommunistischen Partei), sau Manifestul Comunist – poate fi considerat, din punct de vedere al consecințelor economice si sociale (cat si numărului de victime produs de comunism), cea mai importanta scriere politica din istorie. Scris de Karl Marx și Friedrich Engels, Manifestul, publicat pentru prima oară la Londra, în 21 februarie 1848, stabilește si descrise scopurile și programul Ligii Comuniste, prima organizație marxistă din lume.

Manifestul, inspirat de programul “Lojei Iluminaților” al lui Weishaupt;din cele zece puncte ale “Manifestului Partidului Comunist”, Marx prevedea la pct. 2 “un impozit gradat pe venit”, iar pct. 5 “centralizarea creditului in mâinile statului prin intermediul unei bănci naționale cu capital de stat si monopol exclusiv”.

Marx-Engels Manifestul Partidului Comunist (ediția a IV-a; 1953) Editura pentru Literatura Politica

Scris: decembrie 1847 – ianuarie 1848
Publicat: februarie 1848

Prima ediție in limba rusă a „Manifestului Partidului Comunist“ a apărut în 1869, la Geneva, în traducerea lui Bakunin, care a denaturat conținutul „Manifestului“, intr-o serie de aspecte. Lipsurile primei ediții au fost înlăturate în ediția apărută la Geneva în 1882, în traducerea lui Plehanov. Aceasta versiune a pus bazele răspândirii pe scara larga a ideilor „Manifestului“, în Rusia. Acordând o mare importanţă propagării marxismului în Rusia, Marx şi Engels au scris o prefață specială pentru această ediție.

După moartea lui Marx au apărut o serie de ediţii ale „Manifestului“ revăzute de Engels; în 1883 — o ediţie germană cu o prefață a lui Engels; în 1888 — o ediţie engleză în traducerea lui Samuel Moore, fiind redactată de Engels şi însoțită de prefața şi notele făcute de el; în 1890 — o ediție germană cu o nouă prefaţă a lui Engels; la aceasta din urmă Engels a scris de asemenea cîteva note. În 1885 s-a publicat în „Le Socialiste“ traducerea franceză a „Manifestului“ făcută de fiica lui Marx, Laura Lafargue, şi revăzută de Engels. Engels a scris prefaţa la ediţia poloneză din 1892 a „Manifestului“ şi la cea italiană din 1893.

Prima editie in limba română a „Manifestului Partidului Comunist“ a apărut pentru prima oară la Iaşi în 1892, în traducerea lui P. Muşoiu, din limba franceză, după textul cuprins în cartea lui Mermeix „La France socialiste“. Prefețele au fost date după ediţia a patra germană, pe care autorul versiunii românești afirmă, în prefață, că le-a folosit la verificarea traducerii sale. În 1913 a apărut o nouă ediţie în limba română, în traducerea lui I. Sion, cu o introducere de dr. C. Racovski (Biblioteca „România muncitoare“) care cuprinde, pe lîngă prefețele lui K. Marx şi F. Engels, şi prefețele la ediția rusă din 1882. În cea de-a treia ediţie, apărută în 1922, traducerea este semnată tot de I. Sion. Introducerea d-rului C. Racovski este înlocuită cu o precuvântare a lui K. Kautsky (Biblioteca socialistă). (Nota Editurii Politice, 1966.)

Principalele schimbari sociale pe care le prevede Manifestul Partidului Comunist sunt:

1. Exproprierea proprietății funciare și întrebuințarea rentei funciare pentru acoperirea cheltuielilor de stat.
2. Impozit cu puternic caracter progresiv.
3. Desființarea dreptului de moștenire.
4. Confiscarea proprietății tuturor emigranților și rebelilor.
5. Centralizarea creditului în mîinile statului cu ajutorul unei bănci naționale cu capital de stat și cu monopol exclusiv.
6. Centralizarea tuturor mijloacelor de transport în mîinile statului.
7. Sporirea numărului fabricilor de stat, a uneltelor de producție, desțelenirea și ameliorarea pămînturilor după un plan general.
8. Egală obligativitate a muncii pentru toți, organizarea de armate industriale, îndeosebi pentru agricultură.
9. Îmbinarea muncii agricole cu cea industrială, măsuri avînd ca scop înlăturarea treptată a opoziției dintre sat și oraș.
10. Învățămînt public gratuit pentru toți copiii. Interzicerea muncii în fabrici a copiilor, sub actuală ei formă. Îmbinarea educației cu producția materială etc., etc.

MANIFESTUL PARTIDULUI COMUNIST

O stafie umblă prin Europa — stafia comunismului. Toate puterile bătrînei Europe s-au unit într-o sfîntă hăituială împotriva aceste stafii: Papa şi Ţarul, Metternich şi Guizot, radicali francezi şi poliţişti germani.

Există oare vreun partid de opoziţie care să nu fi fost defăimat, ca fiind comunist, de către adversarii săi de la putere? Există oare vreun partid de opoziţie care să nu fi răspuns la rîndul său atît elementelor mai înaintate ale opoziţiei, cît şi adversarilor săi reacţionari zvîrlindu-le în faţă imputarea stigmatizantă de comunist?

Din acest fapt reies două lucruri.

Toate puterile europene recunosc de pe acum comunismul ca o putere.

A venit timpul ca comuniștii să-şi expună deschis, în faţa lumii întregi, concepția, scopurile, tendințele și să opună basmului despre stafia comunismului un manifest al partidului însuși.

În acest scop s-au întrunit la Londra comuniști de diferite naționalități şi au redactat următorul „Manifest“, care se publică în limbile: engleză, franceză, germană, italiană, flamandă şi daneză”

I.  Burghezi şi proletari
  II.  Proletari și comunişti
  III.  Literatura socialistă şi comunistă
 1. Socialismul reacţionar
      a) Socialismul feudal
      b) Socialismul mic-burghez
      c) Socialismul german sau „adevăratul” socialism
2. Socialismul conservator sau burghez
3. Socialismul şi comunismul critico-utopic
 
  IV.  Poziţia comuniştilor faţă de diferitele partide de opoziţie