Departamentul Securităţii Statului ● Unitatea Specială „R” ● Secret ● Aprilie 1989
Vă facem cunoscut că postul de radio Vocea Americii a transmis miercuri, 5 aprilie a.c., în cadrul emisiunii în limba română de la ora 20:00, următorul material referitor la situația poetului Dan Deşliu.”
„Domnule Președinte, după peste 40 de ani folosesc o altă formulă de adresare decât tovarășe. Mi se pare, cum să zic, mai cinstit. Cei călcați zilnic în picioare nu pot fi tovarăși cu cei care-i calcă. Sunt un fir de pulbere din trupul acestei ţări, ca atâția alții. Nici dv. nu sunteți practic altceva, însă vă socotiți infinit mai sus decât toţi ceilalţi. Voi reveni asupra ideii.„
„Folosesc undele radio, nu radio Bucureşti, din motive lesne de înţeles. Se ştie că scrisorile directe nu prea vă ajung, sunt mai multe, nu-i vorbă. De-ar fi să le citiţi numai pe cele de interes general, sunt convins că n-aţi prididi. Eu v-am trimis o întâmpinare în iulie 1988 în legătură cu satele. Îmi exprimam dezacordul total şi adăugam că, indiferent de bunele intenţii, operaţia mi se pare o gravă eroare. Evident, nu aşeptam răspuns, am avut totuşi, după aceea, unele neplăceri cu serviciile poştale şi telefonice. Voi reveni şi asupra acestui punct.”
„IN LOCUL MONARHIEI EREDITARE, VOM BENEFICIA DE O DICTATURA INFLEXIBILA”
„După cum ştiţi, subsemnatul am pornit încă din anul 1945 la un drum care proclama cu totul alt itinerar şi alte obiective. Programul PCR, declaraţiile, documentele conducerii sale m-au dus la concluzia că merita să mă alătur detașamentului de avangardă al clasei muncitoare, cum se spunea pe atunci. Dacă însă ar fi reieșit că drumul va duce la situaţia actuală, m-aş fi situat fără şovăire pe poziţia contrară. Cred că nu sunt singurul din generaţia mea care ar fi adoptat această atitudine, dacă s-ar fi spus deschis că se urmăreşte înlocuirea vechii oligarhii cu o protipendadă de tip nou. Sună cam bizar, într-adevăr, că în locul monarhiei ereditare vom beneficia, scuzaţi-mă, de o dictatură inflexibilă, cu vădite intenții de transformare tot în ceva ereditar, o afacere de familie.„
„ÎNFLORIREA FĂRĂ PRECEDENT”
„Aşadar, ca unul care a pornit la drum de mult, dar în altă direcţie anunțată oficial, ca unul pe care l-aţi invitat chiar să colaboreze la ceea ce părea că aveți intenția să faceţi la începutul lui 1965, în sfârșit, ca unul care a susținut lungă vreme în versurile sale că, urmărind linia Partidului Comunist, ţara noastră va cunoaște înflorirea fără precedent, socotesc că am nu numai dreptul, ci şi obligația să vă spun pe cale publică următoarele:„
„VA SOCOTIȚI PROPRIETARUL ROMÂNIEI”
„Domnule preşedinte, suntem la capătul puterilor, al răbdării, al absurdului multilateral dezvoltat. De ce? După mine, din cauza unei viziuni aberante asupra realităţii. Nu împăratul sau părintele patriei, dumneavoastră vă socotiți pur şi simplu proprietarul României. Proprietar absolut al solului şi subsolului, al apelor dulci şi sărate, al aerului, al celor vii şi chiar al răposaților din cimitirele de la sate. Ba, în plus, al adevărului şi dreptăţii. Ei bine, asta nu se poate. Nimeni n-a fost vreodată proprietarul unei ţări. Că dumneavoastră vă situați în atare postură o dovedește mai tot ce vă îngădiţi a dispune să se facă. Fără urmă de temei logic şi normal.
„NU A EXISTAT SI NU VA EXISTA NICICÂND UN INS ATOTȘTIUTOR”
Această perspectivă eronată se agravează printr-o particularitate a naturii dumneavoastră. La care presupun că nu v-aţi gândit niciodată. Sunteţi, domnule preşedinte, un mistic ireductibil. Pare greu de crezut de un ateu înverşunat. Sunteţi profund convins că o putere supranaturală v-a dăruit cu harul de care n-a mai avut parte nimeni pe pâmânt. Cum altfel vă puteţi explica faptul că dvs., care n-aveţi pregătire de specialitate chiar în toate direcţiile, îi învăţaţi pe agricultori cum să însămânţeze, pe constructori cum să construiască un bloc cu 13 etaje, de pildă, pe fundația unuia plănuit să aibe doar 8. Pe metalurgiști, pe pictori, pe lucrătorii din comerț, pe fotbaliști, pe profesori, dar pe cine nu? Folosind un citat dintr-o cuvântare pe care aţi rostit-o cândva, prin 1965, sper că vă amintiți, n-a existat, nu există şi nu va exista nicicând un ins atotștiutor, infailibil în toate domeniile. Iată că aţi ajuns la ideea că acest fenomen a devenit o realitate în persoana dumneavoastră.
Dan Deşliu, martie, 1989, scrisoare deschisa către Nicolae Ceaușescu, difuzata de Europa Libera
Cartea Albă a Securităţii, Istorii literare şi artistice (1969-1989), Bucureşti, Serviciul Român de Informaţii, 1996, p. 432-433
Citește și:
AMINTIRI DIN COMUNISM 
Pingback: DAN DEȘLIU – UN POET STALINIST ANTI-CEAUȘIST | AMINTIRI DIN COMUNISM