“Locuitori de orice naționalitate si religie! Dobrogea, vechea posesiune a lui Mircea-cel-Bătrân şi a lui Ştefan-cel-Mare, de astăzi face parte din România.”

La 14 noiembrie 1878, o divizie română a trecut Dunărea în Dobrogea, iar domnitorul Carol I a adresat dobrogenilor o Proclamație.

Trecerea Dunării. Autoritățile românești preiau administrația Dobrogei (14 noiembrie 1878)

Pe 14 noiembrie 1878, in urma Războiului de Independență, în baza hotărârilor luate la Congresul de la Berlin de Marile Puteri ale Europei, Dobrogea de Nord cu Delta Dunării și Insula Șerpilor au intrat oficial în componența Regatului României. La capătul unei călători de o noapte, Carol I a ajuns in dimineața aceleași zile la Brăila, unde a fost primit de oficialități și de localnici, cărora li s-a adresat printr-o proclamație.

“Marile puteri europene, prin tratatul din Berlin, au unit ţara voastră cu România. Noi nu intrăm în hotarele voastre trase de Europa, ca cuceritori, dar o ştiţi şi voi: mult sânge românesc s-a vărsat pentru desrobirea popoarelor din dreapta Dunării.

Locuitori de orice naţionalitate şi religiune! Dobrogea, vechea posesiune a lui Mircea-cel-Bătrân şi a lui Ștefan-cel-Mare, de astăzi face parte din România. Voi de acum atârnați de un Stat unde nu voința arbitrara, ci numai legea dezbătută si încuviințată de națiune hotărăște si ocârmuiește. Cele mai sfinte si mai scumpe bunuri ale omenirii: viata, onoarea si proprietatea, sunt puse sub scutul unei Constituții pe care ne-o râvnesc multe națiuni şi nimeni nu le va putea lovi fără a-şi primi legitima pedeapsă. Locuitori musulmani! Dreptatea României nu cunoaște deosebire de neam şi de religiune! Credința voastră, familia voastră vor fi apărate de o potrivă ca și ale creștinilor. Afacerile religiunii şi ale familiei vor fi pentru voi încredințate apărării muftiilor și judecătorilor aleși din neamul și legea voastră.

Şi creștini și musulmani, primiți dar cu încredere autoritățile române, ele vin cu anume însărcinare de a pune capăt dureroaselor încercări prin care aţi trecut, de a vindeca rănile războiului, de a apăra persoana, averea şi interesele voastre legiuite, în sfârșit, de a vă dezvolta buna stare morală și materială.

Armata romana, care intra în Dobrogea, nu are alta chemare decât a menține ordinea si, model de disciplina, de a ocroti pașnica voastră viețuire. Salutați dar cu iubire drapelul roman, care va fi pentru voi drapelul libertății, dra-pelul dreptății si al păcii.

În curând provincia voastră, pe cale constituțională, va primi o organizațiune definitiva. Care va tine seama de trebuințele si moravurile voastre, care va așeza pe temelii statornice poziția voastră cetățenească. Iubiți tara la a cărei soarta este lipita de acum si soarta voastră.”

Datu-s-a în Brăila, la 14 Noiembrie, anul grației 1878, și al 13-lea al domniei noastre.”

Dobrogea de Nord cu Delta Dunării și Insula Șerpilor au intrat oficial în componența Regatului României, după recunoașterea independenței sale și cedarea Basarabiei de Sud către Imperiul Țarist, ca urmare a deciziilor luate de marile puteri europene in Congresul de la Berlin (1878).

Anterior Congresului de la Berlin, Tratatul de pace ruso-turc de la San Stefano (3 martie 1878), prevedea cedarea Dobrogei la sud pe o linie Rasova-Agigea de către Imperiul Otoman către Bulgaria.

In cadrul Congresului de la Berlin, emisarul francez a insistat ca frontiera cu Bulgaria să pornească de la Dunăre imediat în aval de orașul Silistra pentru a ajunge la mare între cătunele de pescari Ofidaki (azi Vama-Veche) și Limanaki (azi Durankulak în Bulgaria), ca să includă populația compact românească din satele dunărene situate între Silistra și Rasova, și din jurul portului Mangalia. Dobrogea de Sud, (Cadrilaterul), locuit la acea data în majoritate de turci și de tătari, a revenit Bulgariei.

În 1879, România a pretins Bulgariei orașul Silistra și chiar a ocupat Arab Tabia, fortăreața orașului. Marile puteri au acordat Arab Tabia României, dar Silistra a fost lăsată bulgarilor.

Includerea Dobrogei în Regatul României a avut o deosebita importanta strategica, politica, economica si culturala – astfel se asigura ieșirea directă la mare și implicit, se creau premisele legăturilor cu întreaga lume. Ulterior, se construiește Podul de la Cernavoda, iar orașul Constanta devine principalul port la Marea Neagră.

citește si „MAI PUȚINE ICRE NEGRE, DAR MAI MULTA „PRIETENIE”” – GUVERNUL PETRU GROZA DONEAZA UNIUNII SOVIETICE INSULA SERPILOR (3 februarie 1948)