ÎNTÂLNIREA „PLĂPUMARULUI” CRISTESCU CU LENIN

Pe 10 decembrie 1920, reprezentanții comuniștilor români aflați in URSS (Constantin Popovici, Alexandru Dobrogeanu-Gherea, Gheorghe Cristescu) l-au întâlnit pe Lenin. Despre călătoria în Rusia și întâlnirea istorica cu Lenin, Cristescu „plăpumarul” relata intr-un interviu, in 1969:

” (…) In acel moment nu era ușor sa te duci in Rusia. Intre Rusia si celelalte națiuni exista o centura de izolare, un fel de mare zid chinezesc. (…) După multe peripeții, am ajuns la Petrograd, străbătând mai multe tari. La Congres, știți ce s-a întâmplat. Eu am votat împotrivă tezelor lui Lenin. Am fost introdus la Lenin, in biroul sau; tovarășul care ma anunța spune, deschizând ușa: “Cristescu din Romania. El a votat contra...””

„Bineînțeles ca Lenin a fost intrigat. Da, Lenin a fost intrigat: “Cum? Cristescu cel care primea literatura revoluționara din Elveția in Romania si o trimitea in Rusia de la Galati, cu concursul pescarilor ruși, socialiștilor revoluționari?” (…) Lenin se afla așezat la o masa. A cerut vesti despre partid, organizațiile sindicale, organizațiile de femei”.

„Lenin m-a întrebat de ce votasem împotriva lui. Am răspuns:

“Tu însuți, tovarășe Lenin, m-ai învățat sa conduc barca mișcării socialiste in tara mea. Tu, când ai pus mana pe putere in tara ta, ai vrut sa aplic programul maximal. După noua luni te-ai lovit de dificultăți imense: ai putut sa constati ca teoria, ceea ce este scris pe hartie, nu corespunde cu realitatea concreta. Tu ai scris „Ce-i de făcut?”. Tu ai scris „Stângismul, boala copilăriei comunismului”, tu ai scris „Un pas înainte, doi pași înapoi”. Tu, ca adept al concepțiilor materialismului istoric si dialectic, judeci fenomenele prin aceasta prisma științifică. Ce te-a determinat sa arunci la gunoi programul maximal? E rândul tau sa răspunzi, tovarășe Lenin, Eu știu ca daca ai fi menținut acest program, ai fi pierdut revoluția””.

citește si CINE A FINANȚAT „REVOLUȚIA BOLȘEVICĂ”?

„Lenin a răspuns: “Da… da. Am făcut aceasta cotitura. Am făcut aceasta cotitura pentru ca condițiile obiective si subiective nu se puteau adapta la maniera forte”.

Așadar, Cristescu din 1969, „il admonesta” pe Lenin in 1920, după ce, tot in 1920, fusese intru totul de acord cu el. Conform acestui „model” – al relatărilor mistificate asupra evenimentelor din trecut – se va si scrie istoria Partidului, pe întreg parcursul regimului comunist.

In 1972, intervievat din nou, de data aceasta de revista Universitas, Gheorghe Cristescu oferă o noua versiune a întâlnirii sale cu Lenin.

„L-am întâlnit pe tovarășul Lenin la Moscova, in 1920, când am purtat o discuție cu privire la deosebirea dintre partidul socialist si partidul comunist, când am căzut de acord ca deosebirea principala dintre ele este din punct de vedere al tacticii si nu doctrinal. Tovarășul Lenin m-a întrebat de ce am votat contra a doua dintre tezele Komintern-ului; eu am ripostat si i-am spus :

„Nu pot vota decât ceea ce ajuta dezvoltării tarii mele. Si ca sa fiu mai precis : fiind primit aicea am intrat împreuna cu ceilalți delegați pe care i-am luat cu mine. Va răspund la întrebarea de ce am votat contra si va răspund așa: fiecare tara își are condiții obiective si subiective de dezvoltare. O tara e dezvoltata economicește, alta e înapoiata, alta e mijlocie; la intelect e la fel. Aceasta stare m-a determinat sa ma gândesc ca nu ma pot juca cu situația organizației noastre.”

„Iar eu, ca un comandant al mișcării muncitorești, știu ca acela este comandant distins care obține cu minimum de jertfe maximum de câștig si apoi stim din legile evoluției ca nu se poate face salt in necunoscut. Germinarea in pântecele maici se face in noua luni, iar cine încalcă aceasta lege a firii risca un avorton”.

„Atunci tovarășul Lenin mi-a spus : „Tovarășul Cristescu are dreptate. Vom lăsa fiecare partid sa-si facă munca de organizare si propaganda conform specificului tării sale„. In amintirile „Plăpumarului” din 1972, Lenin gândea precum Ceaușescu.

„A TUTURORA MÂINE”

Tot cu ocazia acestui interviu, in 1972, primul secretar al Partidului Comunist din Romania, Gheorghe Cristescu-Plapumarul, evoca anii de glorie ai tinereții sale, alături de câțiva tineri uteciști aflați de fata. Cu acest prilej, le-a recitat studenților si versurile sale preferate:

„Când or creste in lume îndeajuns/ si trandafiri si pâine/ a câtorva e lumea azi/ A tuturora mâine/ de a pururea„.

Gheorghe Cristescu Plăpumaru’ a murit în 29 noiembrie 1973 şi, desi nu a mai revenit niciodată in Partidul Comunist, a fost îngropat în pantheonul din Parcul Libertății.

După 1990, rămășițele sale au fost depuse în cavoul familiei, la cimitirul Bellu. (Fisa de roman – Partida de vânătoare – editura Vremea, 2018).

citește si

Gheorghe Cristescu, „plăpumarul” – primul secretar al Partidului Comunist din România