IN SPIRITUL PARTIDULUI: „OMUL POTRIVIT LA LOCUL POTRIVIT”
Deoarece „munca politică educativă cât şi de partid se face încă la un nivel politico-ideologic scăzut atât cu trupa cât şi cu cadrele (din Armata)”, și pentru ca s-a constatat existenta „în Armată a unui număr mare de abateri, accidente și atitudini negative”, care „demonstrează nivelul scăzut al muncii de educație îndeosebi din partea organelor politice, de partid şi ale U.T.M”, Partidul a luat unele masuri ferme pentru rezolvarea acestor „neajunsuri”. [1]
In consecința, după ce, în ședința Secretariatului C.C. al P.M.R. din 9 martie 1950, Vasile Luca afirmase că Nicolae Ceaușescu era “slab pentru Secția agrară”, opinie cu care a fost de acord și Alexandru Moghioroș, „acesta a fost numit, la 22 martie, în funcția de ministru adjunct și șef al Direcției Superioare Politice a Armatei, după ce primise gradul de general-maior.” [1]
„CEAUȘESCU E SLAB PENTRU SECȚIA AGRARĂ”
Fragmente din intervențiile lui Vasile Luca, Anei Pauker, Alexandru Moghioroş, Gheorghe Gheorghiu-Dej, I. Chişinevschi, la „Dezbaterea proiectului de funcționare a Biroului organizatoric şi al Secretariatului C.C. al P.M.R.” (9 martie 1950)
Tov. Gheorghiu: În legătură cu numirea șefilor şi adjuncților secțiilor dau citire propunerilor (citește).
Tov. Luca: Cred că Ceaușescu este slab pentru Secția Agrară.
Tov. Moghioroș: Sunt de acord că e slab. Am mai propus pe Malinschi.
Tov. Gheorghiu: La Secția Agrară ar fi foarte nimerit, este economist în probleme agrare. Dacă vrem într-adevăr să stăpânim acest sector dată fiind importanţa lui, să-l punem pe el. […]
Tov. Ana: Eu sunt de acord să punem oameni care se potrivesc, dar să nu procedăm pripit. Să luăm 2-3 oameni, pe care să-i pregătim pentru Min. Comerţului. Această Secţie ne va ajuta la pregătirea acestor oameni. Ceauşescu nu este potrivit. […]
Tov. Ana: Ceaușescu nu este bun organizator. El merge pentru M.A.I.
Tov. Teohari: Eu l-am cerut pentru Com. de Stat pentru sfaturi.
DACĂ NU MERGE CU AGRICULTURA, EȘTI PROMOVAT IN ARMATĂ
In final, s-au luat si deciziile. Pe 22 martie 1950 se emite Ordinul general nr. 12 al Ministrului Apărării Naționale privind numirea generalului-maior Leontin Sălăjan [2], Nicolae Ceaușescu și William Suder [3] în funcțiile de ministru adjunct la Ministerul Apărării Naționale.
„În urma Hotărârii Consiliului de Miniștri şi conform Decretelor Prezidiului Marii Adunări Naționale specificate mai jos, s-au făcut următoarele schimbări în conducerea Armatei Republicii Populare Române:
1. Cu Decretul nr. 229 din 18 martie 1950, generalul-maior Leontin Sălăjan a fost numit Ministru Adjunct la Ministerul Apărării Naţionale şi Şef al Marelui Stat Major.
2. Cu Decretul nr. 232 din 18 martie 1950, generalul-maior Ceauşescu Nicolae a fost numit Ministru Adjunct la Ministerul Apărării Naţionale şi Şef al Direcţiei Superioare Politice a Armatei.
3. Cu Decretul nr. 233 din 233 din 18 martie 1950, generalul-maior Suder William se numeşte Ministru Adjunct la Ministerul Apărării Naționale pentru probleme care privesc Spatele Armatei.
Conform ordinului ministrului apărării naționale, prezentul ordin va fi adus la cunoștința tuturor cadrelor Armatei.”
Astfel, prin decret de stat (nr. 232), la 18 martie 1950, Nicolae Ceaușescu a devenit general-maior, ocupând totodată, din 22 martie 1950, prin Ordinul nr. 12, și funcțiile de ministru adjunct al Apărării și Șef al Direcției Superioare Politice a Armatei (DSPA).
[1] Arhivele Nationale ale României, „VIAŢA POLITICĂ ÎN DOCUMENTE, 1950”
[2] SĂLĂJAN, Leontin (19 iunie 1913 Santău, jud. Satu Mare – 28 august 1966, Bucureşti) (n. după unele surse Ignác (Andreescu, Nastasă şi Varga 2003a: 20), după altele Leon (C. Levant 2007) SZILÁGYI/Silaghi) – membru de partid din 1939, La 13 martie 1934 a avut primul contact cu armata, în cadrul stagiului militar la Regimentul 3 Transmisiuni (arma geniu). După stagiul militar, a lucrat ca muncitor lăcătuș la depoul CFR din Oradea; avansat direct, prin acest decret, de la gradul de sergent (obținut în timpul stagiului militar, la 16 octombrie 1935, odată cu lăsarea la vatră), la gradul de general; ministru adjunct al Sănătăţii şi Prevederilor Sociale (1948), președinte al Comitetului pentru Verificarea Armatei, ministru al Construcțiilor (24 septembrie 1949 – 17 martie 1950, guvernul Petru Groza (4)), şef al Marelui Stat Major al Armatei (1950-1954); ministrul Forţelor Armate (1955-1966); considerat de regulă maghiar, uneori chiar român (Gh. Gaston Marin într-un interviu cu Lavinia Betea). În timpul revoluției ungare din 1956, Sălăjan a făcut parte (împreună cu Emil Bodnăraș, Alexandru Drăghici și Nicolae Ceaușescu) din Comandamentul Național organizat pentru a împiedica orice revoltă internă posibilă în Republica Populară Romînă
[3] SUDER, Wiliam/Viliam (n. Wilman SÜDER / Szuder) (n. 20 mai 1912, Lupeni) – fost ofițer al Armatei Roșii, revenit în România în 1944, general-maior, şef al Departamentului Contraspionaj al Armatei (1945-1949); adjunct al Ministrului Apărării (şef al Spatelui Armatei) (1950-1952), ministrul al Industriei Cărbunelui (1952-1953); membru al C.C. al P.M.R. (1948-1955); In 1962, a primit o tabachera din argint, cu monograma SW si stema RPR, pe care era gravat: „Din partea conducerii ministerului/ Tov. Ing. Szuder Wiliam/ Cu ocazia împlinirii a 50 de ani de viata/ si 23 ani de munca neintrerupta in subteran / Mai 1962„. .
AMINTIRI DIN COMUNISM 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.