Decretul-lege nr. 3263/1940 pentru funcționarea comisiunilor de anchetă instituite pe lângă Președinția Consiliului de Miniștri și a Comisiunii de judecată

Text publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 226 din 27 septembrie 1940.

În vigoare de la 27 septembrie 1940

GENERAL ION ANTONESCU,

Conducătorul Statului Român

și

Președintele Consiliului de Miniștri

Având în vedere raportul d-lui ministru secretar de Stat la Departamentul Justiției cu Nr. 131.615 din 26 Septemvrie 1940;

În baza dispozițiunilor decretelor-legi Nr. 3.052 din 5 Septemvrie și Nr. 3.072 din 7 Septemvrie 1940,

Am decretat și decretăm:

DECRET-LEGE
pentru funcționarea comisiunilor de anchetă instituite pe lângă
Președinția Consiliului de Miniștri și a Comisiunii de judecată

Art. 1. –

Comisiunile instituite prin decretele-legi Nr.: 3.075, 3.078, 3.079 din 7 Septemvrie 1940; 3.114 din 11 Septemvrie 1940 și 3.130 din 14 Septemvrie 1940, prin decizia ministerială Nr. 4.726 din 10 Septemvrie 1940 și prin decretul-lege Nr. 3.225 din 24 Septemvrie 1940, vor funcționa potrivit dispozițiunilor de mai jos.

Art. 2. –

În exercitarea atribuțiunilor lor, comisiunile de anchetă vor putea uza de următoarele mijloace:

a) Vor putea audia martori și informatori;

b) Vor putea face descinderi și constatări de orice fel la fața locului, fie la instituțiuni publice, fie la persoane sau întreprinderi particulare, putând ridica orice act, document, piesă justificativă, etc., socotite necesare comisiunii, cu dresare de proces-verbal;

c) Vor putea ordona expertize în chestiunile de ordin tehnic și de specialitate;

d) Vor putea ordona comisiuni rogatorii adresate instanțelor judecătorești, parchetelor sau cabinetelor de instrucțiune de pe lângă aceste instanțe, fie prin intermediul Ministerului de Justiție, fie direct.

Audierile de martori, descinderile și constatările la fața locului, vor putea fi efectuate fie de către comisiune, asistată de secretar, fie de către subcomisiuni delegate de președinte și compuse din unul sau mai mulți membri ai comisiunii, asistați de către unul din judecătorii sau supleanții delegați pe lângă comisiune.

Audierea martorilor și experților se va face sub prestare de jurământ;

e) Vor putea cere comunicarea oricăror piese, acte, documente, dosare, aflate în păstrarea oricărei autorități sau serviciu public;

f) Vor putea obliga pe orice persoană chemată înaintea sa, să depună în termen de maximum 10 zile un memoriu scris asupra lămuririlor ce i se vor cere. Refuzul depunerii acestui memoriu în termenul fixat, nu va putea împiedeca încheierea lucrărilor definitive.

La descinderile efectuate de comisiune, acestea vor putea cere asistența procurorului. Dreptul de a emite mandate de arestare aparțin comisiunilor compuse exclusiv din magistrați, iar în comisiunile mixte numai completului de magistrați.

Art. 3. –

Toate probele administrate înaintea comisiunii sau delegaților săi, se vor efectua după normele prevăzute în Codul de procedură penală.

Art. 4. –

Pentru lucrările curente, comisiunile vor putea funcționa constituite cu majoritatea membrilor lor.

Ordonanța prin care se sezisează comisiunea de judecată se va da cu majoritatea absolută a membrilor comisiunii respective, în prezența a cel puțin 2/3 din numărul membrilor comisiunii.

În contra acestor ordonanțe nu există nicio cale de atac.

Art. 5. –

Comisiunile au dreptul de a cere dela orice autoritate, instituțiuni, întreprinderi sau persoane, acte sau documente, sub sancțiunea prevăzută de art. 243 din Codul penal.

Toți cei ce vor da cu rea credință informațiuni inexacte sau vor ascunde acte ori fapte, cunoscute de ei, se vor pedepsi cu pedepsele prevăzute de art. 277 și urm. din Codul penal.

Procesele-verbale care constată infracțiunile de mai sus, se vor trimite parchetului tribunalului care va deschide acțiune publică.

Art. 6. –

Comisiunile de anchetă pot cere revizuirea hotărîrilor definitive, în afară de cazurile prevăzute de codul de procedură penală și Codul de procedură civilă și atunci când constată că au fost comise crime sau delicte, ori că interesele Statului au fost primejduite cu rea credință și viclenie.

În toate cazurile prescripțiunea de orice natură nu poate fi invocată, iar amnestiile acordate nu operează.

Art. 7. –

În scopul conservării bunurilor ieșite din patrimoniul public și aflate la particulari, comisiunile vor putea cere parchetelor aplicarea de sigilii și orice alte măsuri conservatorii.

Din momentul aplicării acestor măsuri, bunurile sunt lovite de indisponibilitate.

În ce privește bunurile înscrise în cartea funciară, măsura indisponibilității se va comunica de comisiune judecătorului de carte funciară, spre notare.

Art. 8. –

Lucrările comisiunii sunt secrete.

Părțile nu se pot apăra decât personal și prin depunere de memorii.

Art. 9. –

Secretul profesional nu poate fi în niciun caz invocat în fața comisiunilor sau delegaților lor.

Art. 10. –

Legea responsabilității ministeriale se suspendă.

Art. 11. –

În afară de personalul și membrii numiți sau delegați în baza decretului de instituirea acestor comisiuni, comisiunile vor putea cere Ministerului de Justiție, delegarea unui judecător de ședință, supleanți și grefieri, iar dela Ministerul de Finanțe, se vor putea delega referendari dela Înalta Curte de Conturi.

Art. 12. –

Funcționarii delegați pe lângă comisiuni vor depune jurământ înaintea președintelui comisiunii respective.

Art. 13. –

Actele adresate comisiunilor, extrasele din registre și orice lucrări cerute de comisiuni, precum și corespondența acestora, vor fi scutite de orice fel de timbru și taxă.

Art. 14. –

Regulamente speciale vor putea determina organizarea și modul de lucru a fiecărei comisiuni.

Art. 15. –

Se instituie o comisiune de judecată a tuturor neregulilor săvârșite și constatate, compusă din primul președinte al Înaltei Curți de Casație și din președinții de secții, care va fi sesizată prin ordonanța de trimitere în judecată a celui vinovat, pentru aplicarea sancțiunilor. În caz de lipsă sau împiedicare, primul președinte va fi înlocuit de președintele de secție cel mai vechi în grad, iar președinții de secție printr’un consilier desemnat de primul președinte.

Înaintea comisiunii, cel trimis în judecată se va putea apăra, personal sau prin avocat.

Comisiunea va judeca în complet de minimum trei membri, hotărîrea putându-se lua cu majoritate, fără arătarea părerii minorității, dacă ar fi.

Probele și contraprobele se vor efectua numai înaintea comisiunilor de anchetă. Instanțele de judecată nu vor putea să le refacă și nici să admită probe noi.

Deciziunile comisiunilor de judecată sunt definitive; ele nu se pot ataca nici pe calea recursului.

Art. 16. –

Se instituie pe baza decretului-lege Nr. 3.168 din 17 Septemvrie 1940, un secretariat general al comisiunilor de anchetă pe lângă Președinția Consiliului de Miniștri, depinzând de Ministerul de Justiție.

Art. 17. –

Secretariatul are următoarele atribuțiuni:

1. Coordonarea lucrărilor tuturor comisiunilor.

2. Primirea tuturor reclamațiunilor și denunțurilor, precum și repartizarea lor la autoritățile sau comisiunile respective.

Art. 18. –

Secretariatul general va comunica direct cu autoritățile care vor fi obligate a da informațiunile cerute.

Dat în București la 26 Septemvrie 1940.

	Conducătorul Statului Român
	și
	Președintele Consiliului de Miniștri,
	General Ion Antonescu

	Ministrul justiției,
	Mihai A. Antonescu

Nr. 3.203.

citește si Decretul-lege nr. 3715, 7 noiembrie 1940

---