O PRIETENIE DURABILA
Lansat într-un periplu mondial, oficializând totodată și o îndelungată tradiție de colaborare ROMANIA-CUBA, El Lider Maximo – liderul cubanez Fidel Castro -, vine într-o scurtă vizită la București (26 mai – 30 mai 1972).
Primire călduroasă, cu pompă, entuziasm și voie bună, o mostră de „ospitalitate românească” la cel mai înalt nivel.
Ambii lideri comuniști sunt aclamați de oamenii aduși la aeroport, meniți să îl impresioneze pe Castro.
Urmează discursuri ținute din balconul CC PCR (VIDEO), adresate poporului, adunat in piață sã audă mesajele oaspetelui și să scandeze, la pauze, „Ceaușescu-și-Poporul” și „România-Pace”.
TVR filmează non-stop. Vizita lui Fidel Castro a ocupat (sau a umplut) zeci de minute de emisie, fiind, de altfel, transmisiunile singurei televiziuni din România anilor 70.
New York Times titrează, comentând turneul lui Fidel Castro: „Cel mai lung drum” – „Fidel Castro nu mai este la fel de proeminent pe scena mondială comparativ cu perioada de început, ca atunci când a preluat puterea în Cuba, în 1959. În ultimii ani a stat mai mult pe-acasă, ca forță motrice a „revoluției” din țara sa, pe care dl. Castro a prezis că o va scoate din „subdezvoltare” până în 1975. Totuși, săptămâna trecută, premierul a plecat in cea mai lungă ședere în afara Cubei – un turneu de două luni în nouă țări africane și est-europene, inclusiv URSS, sponsorul principal al regimului cubanez. Prima oprire a fost in Guineea. Înainte de a pleca din Havana, domnul Castro a spus că își poate permite sa „călcătoreasa fără griji”, deoarece revoluția cubanează „este ca o stâncă de granit, de neclintit”. (New York Times, 7 mai, 1972, Sectiunea E, P 6)
VIZITA LUI FIDEL CASTRO LA BUCURESTI
Ceaușescu şi Castro au avut trei întâlniri oficiale, pe 26, 27 şi 29 mai.
27 MAI 1972
La întâlnirea din 27 mai 1972, Ceaușescu i-a propus oaspetelui sud-american să discute pe larg despre relațiile internaționale. Castro a fost încântat să converseze despre soarta lumii, însă l-a anunțat pe liderul român că nu-l interesa Orientul Mijlociu si nici problemele din Africa.
Tema sa preferată era conflictul din Indochina, unde „imperialiștii yankei“ cotropiseră pașnicul poporul vietnamez.
„Ceauşescu a încercat să impună un ton moderat discuției. Secretarul general al PCR s-a lăudat cu eforturile sale privind procesul de pace. Ceaușescu i-a spus lui Castro că nici el nu accepta invazia americană în Vietnam, însă conflictul era o realitate şi trebuia încheiat prin soluţii politice. Liderul român susţinea că războiul din Indochina arătase lumii că o ţară mică putea face faţă unui colos militar, fiind o lecție pentru marile puteri. Ceaușescu i-a mai povestit lui Castro cum îi sfătuise el pe liderii vietnamezi să se întoarcă la masa negocierilor de la Paris, soluţia politico-diplomatică fiind cea mai înțeleaptă.” – historia
Castro nu agrea variantele de catifea.
„Fără o ripostă militară a vietnamezilor, spunea el, „imperialiștii“ americani rămâneau pentru totdeauna în Indochina. În opinia liderului cubanez, dacă războiul se încheia printr-o soluție politică, ar fi însemnat de fapt capitularea militară a americanilor. „Înfrângerea trebuie numită soluție politică?“, se întreba ironic „El Lider Maximo“. Dacă aveau onoare, „yankeii“ ar fi trebuit să-şi asume public pierderea războiului din Vietnam.” – historia
28 MAI 1972
Ziua de 28 mai a fost rezervată unei vizite la Ploiești, o ocazie pentru ca liderul cubanez să cunoască realizările socialismului românesc.
La discuțiile bilaterale au participat Ion-Gheorghe Maurer (prim-ministru), Emil Bodnăraş (vicepreședinte al Consiliului de Stat), Ion Păţan (ministrul Comerţului Exterior), Ion Ioniță (ministrul Apărării), Bujor Almăşan (ministrul Minelor, Petrolului şi Geologiei), George Macovescu (prim-adjunct al ministrului de Externe), Gheorghe Oprea (consilier al CC al PCR) şi Petre Ionescu (ambasadorul României la Havana).
In discuția purtata cu privire la„imperialismul yankeu“, Castro a susţinut că economia Americii de Sud nu se putea dezvolta liber atâta vreme cât ţările din regiune erau subjugate de guvernul de la Washington. Cubanezii erau gată să-şi consilieze confraţii latino-americani dacă ar fi început revoluţii contra capitalismului.
Nici sovieticii nu i-au placut liderului cubanez.
După spusele sale, în primii ani după cucerirea puterii, îşi pusese mari speranțe în ajutorul Moscovei, pentru lupta sa contra „imperialismului american“.
Entuziasmul său inițial se prăbușise în timpul crizei rachetelor din octombrie 1962. Hruşciov era interesat de Cuba în măsura în care statul latino-american putea să-i ofere un avantaj strategic. Cei zece ani de la consumarea crizei rachetelor mai vindecaseră o parte din rănile dezamăgirii. Însă relaţiile sovieto-cubaneze nu mai aveau vigoarea de altădată.
CU OCHII-N 4
„Cu toate că discuţiile oficiale au fost deosebit de cordiale, Ceaușescu nu s-a putut abține să nu il spioneze pe prietenul sud-american.
La reședința de protocol a lui Castro a fost instalată tehnică operativă, Ceaușescu primind zilnic note privind remarcile liderului cubanez la adresa României şi a secretarului general al PCR.
Probabil şi Fidel Castro proceda asemenea în ţara sa, deoarece din discuţiile interceptate s-au cules numai politețuri. Într-o convorbire cu medicul său, Castro l-a prezentat pe Ceaușescu a fi un „om de acțiune, sincer şi dinamic“. Omologul român îi lăsase impresia că stăpânea bine problemele politice şi economice, fiind şi o gazdă primitoare deoarece îşi asculta interlocutorii foarte atent. Liderul cubanez i-a mai spus medicului că se odihnise instantaneu după aterizarea în România, cu toate că venea dintr-un turneu solicitant. L-a ajutat căldura oamenilor şi a tovarășilor români. Castro se simțea ca acasă deoarece înțelegea multe cuvinte din limba locală”.
CADOUL DE PLECARE
Liderul cubanez Fidel Castro a fost decorat cu Steaua Republicii Socialiste România.
CEAUSESCU-CASTRO, BUNI AMICI
Pedro Fuentes(*), un disident cubanez, declara în urmă cu ceva timp că Fidel Castro și Nicolae Ceaușescu aveau multe puncte comune.
„De altfel, erau și buni prieteni. Ambii voiau să pară independenți de ruși, ceea ce probabil că, în inimile lor, și erau, dar amândoi erau administratori ineficienți. De asemenea, ambii erau cruzi cu oamenii”, a spus el, precizând: „Comunismul lui Ceaușescu a fost însă de zece ori mai blând decât ceea ce îndură acum cubanezi (…) Dacă în România, Cehia sau Polonia am putut vorbi despre comunism, în Cuba nu putem vorbi nici de comunism, nici de socialism, ci doar despre „fidelism”. Este un regim care nu are nici o ideologie, ci se bazează exclusiv pe raționamentul unei singure persoane”. (în cadrul conferinței „Cuba at the Crossroads” (Cuba la răscruce), organizată de Centrul de Studii asupra Comunismului şi Post comunismului, la Universitatea Al.I Cuza, din Iași, 10 februarie 2009)
ROMANIA – ANUL 1972
– se încheie lucrările la Porțile de Fier 1
– după 8 ani de lucrări si eforturi se inaugurează Sistemul Hidroenergetic Portile de Fier 1. Încep lucrările la Porțile de Fier 2.
– Marea Adunare Nationala (MAN) adopta legea cetățeniei romane, care prevede ca romanii care părăsesc tara clandestin sau fraudulos, pierd cetățenia. Aceeași adunare instituie titlul de “erou al muncii socialiste” care se acorda in special celor care depășesc planurile stabilite de partid.
– Conferința Nationala a PCR trasează ca sarcina națiunii depășirea planurilor noului cincinal înainte de termen
– Se înființează consiliul Central de Control Muncitoresc al Activității Economice si Sociale, pentru procesul de producție.
– Vizitand Valea Jiului, Ceausescu afla de la mineri ca sunt epuizați de munca si nu au ce manca.
– Ceausescu ii îndepărtează pe adversarii politici, Ion Iliescu, Manea Manescu si Paul Niculescu Mizil.
surse: Arhiva PCR
(*) avocat, fost luptător revoluționar alături de Fidel Castro împotriva generalului Batista, devenit ulterior disident al regimului şi condamnat la închisoare timp de 16 ani.
AMINTIRI DIN COMUNISM 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.