„Omul nou este omul sovietic!“ – Justinian Marina
„Chipul Patriarhului Justinian, întipărit în sufletele tuturor slujitorilor şi credincioșilor Bisericii noastre, este zugrăvit aici, cu real talent de către medicul său personal, încât oricare dintre noi toţi care l-am cunoscut şi am slujit în Biserică, în timpul arhipăstoririi sale, parcurgând minunatele pagini de amintiri ale acestor trei decenii, atât de scumpe nouă, suntem copleșiți de emoție. Patriarhul Justinian a găsit soluții tuturor problemelor Bisericii noastre, care trebuia să-şi îndeplinească misiunea sa, în vremuri de cumplită prigoană comunistă atee”. – Teoctist Arăpaşu – Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.
Justinian Marina (1901 – 1977) – supranumit și „Patriarhul Roșu” – a fost unul din cei mai longevivi patriarhi din istoria României cât și una dintre cele mai controversate „fețe” ale Bisericii Ortodoxe Române, pe care a condus-o din 1948 până in 1977.
Unii istorici au consemnat ca avea strânse legături cu liderii comuniști din epocă, mai ales cu Gheorghe Gheorghiu Dej, căruia, conform unor marturii, i-ar fi oferit protecție și adăpost în 1944, în casa sa parohială din Vâlcea (când era doar un simplu preot), după ce Dej fugise din lagărul de muncă de la Târgu Jiu.
Acuzat, pe de o parte, pentru contribuția sa la suprimarea Bisericii Greco-Catolice din România și pentru acceptarea prigoanei regimului asupra preoților catolici, a fost considerat, pe de alta parte, de unii teologi, „drept providențial” pentru BOR, „în funcția ocupată în anii terorii regimului comunist, folosindu-și calitățile diplomatice și recurgând la compromisuri acceptabile în faţa puterii”.
Ascensiunea sa rapidă la conducerea BOR a fost pusă pe seama obedientei sale faţă de comuniști, fiind cu precădere o consecința a relației sale cu Gheorghe Gheorghiu Dej.
citește si 
JUSTINIAN MARINA: „HRISTOS ESTE SOVIETIC!”
„OMUL POTRIVIT LA LOCUL POTRIVIT”
„Un simplu preot din Eparhia Râmnicului, Justinian Marina se afla în legături apropiate cu formaţia disidenţilor „ţărărănişti” condusă de Anton Alexandrescu (n.r. grupare aflată sub controlul PCR/PMR in acel moment), care a părăsit Partidul Naţional Ţărănesc . A reuşit să devină dintr-o lovitură mitropolit al Moldovei, fără a avea vreo proeminenţă sau vreun merit special ca om al bisericii. În mai 1948, a fost ales Patriarh al Bisericii Ortodoxe a RPR, succedându-l pe ultimul patriarh, Nicodim. Ca patriarh, Justinian Marina, care s-a afirmat public ca un susţinător devotat al regimului, a fost cu siguranţă omul potrivit la locul potrivit, în ochii Guvernului Groza. S-a ilustrat astfel prin Pastorala din 14 martie 1948, în care a glorificat viitoarea constituţie a RPR.”
„APĂRĂTOR AL REGIMULUI COMUNIST, PRIN VORBĂ SI FAPTĂ”
„Din ultimul și cel mai înalt tron al său, el a făcut serviciul de apărător al regimului, atât prin vorbe cât şi prin fapte. Nicio unealtă mai devotată nu ar fi putut găsi comuniștii altundeva. Așadar, cu ocazia întronării sale, din 6 iunie 1948, Patriarhul Justinian nu numai că a apelat la credincioşii uniţi (greco-catolici), chemându-i să treacă la Biserica Ortodoxă, dar a tunat împotriva Concordatului, denunţând puternic presupusa inechitate între denominaţiuni” – conform raportului „Persecuţia religioasă în România”, întocmit de Comitetul Naţional Român, din SUA, in 1950, păstrat în arhivele CIA.
În acei ani, în România începuseră să circule nenumărate zvonuri cu privire la ‘fenomene supernaturale”, relaționate de unii oameni cu prigoana religioasă, notau autorii documentului.
„DRUMUL SPRE CULMI”
O altă notă informativă despre „Patriarhul Roşu”, păstrată în arhivele RFE – provenind de la un refugiat, fost bijutier din aprilie 1949 până în august 1951, în atelierele Patriarhiei – releva aspecte interesante privitoare la Patriarhul BOR.
„Marina era un preot de parohie puţin important din regiunea Vâlcea când într-o zi a găzduit la el un fugar ce îi ceruse adăpost în biserică. Evadatul era Gheorghe Gheorghiu Dej, astăzi lider al comuniştilor. Marina imediat îl ascunsese în clopotniţa casei sale parohiale. Când Gheorghiu Dej a devenit secretar general al Partidului Comunist, vicleanul Marina a ştiut că vense momentul să ceară compensaţii pentru deranjul său. L-a vizitat pe Dej şi i-a cerut să fie promovat, solicitarea fiindu-i acceptată, iar după câţiva ani, Comitetul Central al Partidului Comunist Român l-a numit pe Marina şef al Bisericii Ortodoxe Române. Pentru a fi eligibil acestui post, Marina a trebuit să intre pentru o scurtă perioadă într-o mănăstire. După ce a petrecut trei luni slujind drept călugăr, a avansat la rangul de mitropolit în 1947. La acel moment erau 16 oficiali ai Bisericii mult mai calificaţi decât Marina pentru postul de patriarh, printre ei episcopul Firmilian şi Nicolae Bălan, mitropolit al Ardealului. Votul Sfântului Sinod este de obicei şi cel final, dar Marina a primit numirea direct de la Partidul Comunist Român” – în nota informativă din 1951.
In 1946, la doar 45 de ani, Justinian Marina este ales arhiereu-vicar al Mitropoliei Moldovei, iar la scurt timp mitropolit al Moldovei. În 1948, după moartea patriarhului Nicodim, Justinian ajunge patriarh al Bisericii Ortodoxe Române.
„Ca să fie sigur că va fi ales patriarh, colegiul n-a fost format numai din reprezentanți ai Bisericii, membri ai Sfântului Sinod şi ai Arhiepiscopiei, ci şi din membri ai guvernului condus de Petru Groza şi din reprezentanți ai Marii Adunări Naţionale. Au fost 428 de voturi, dintre care 383 le-a primit Justinian“ – a spus fostul medic personal al Patriarhului Justinian.
„UN DICTATOR ABSOLUT CU O VIATA DE LUX’
Marina era un dictator absolut, temut de preoți – aceștia, cu excepția celor doi vicari ai Patriarhiei, Antim şi Teoctist trebuiau să îngenuncheze atunci când Patriarhul trecea pe lângă ei şi trebuiau să îi sărute mâna. Inducea ideea că era un om religios, dar viaţa sa privată arăta contrariul, afirma fostul bijutier din atelierele Patriarhiei.
„Un mare iubitor de pofte lumeşti, Marina şi-a luat o tânără doctoriţă de 27 de ani ca amantă. Ea locuiește împreună cu el la palatul Patriarhiei. Prezenţa sa este un secret deschis doar membrilor suitei sale. Marina deține o moșie în afara Bucureştilor, estimată la 2,5 milioane de lei, iar atelierul de tâmplărie al Patriarhiei este ocupat cu mobilarea luxoasei sale case. Mobilă de dormitor în valoare de 600.000 de lei fabricată pentru patriarh, realizata de cei mai buni designeri, una dintre cele mai fine piese ale atelierelor României contemporane. Patriarhul Marina păstrează legături strânse de prietenie cu liderii comuniști români, în special cu Gheorghe Gheorghiu Dej, a cărui mașină este trimisă adesea la patriarh pentru a-l aduce la conducătorul poporului român. În ocazii formale, Marina folosește propria mașină, un Buick, care i-a fost oferit de guvern”, se arăta în documentul păstrat în arhivele RFE.
„PATRIARHUL DON JUAN”
„Patriarhul Justinian, ce fusese preot cunoscut sub numele de marina, s-a născut în Băbeni, pe râul Olteţ. Şi-a început cariera de preot la ţară în satul său şi, mai târziu, ca rezultat al activităţii sale politice în Partidul Naţional Ţărănesc, a fost transferat la Biserica Sf. George din Rîmnicu Vâlcea. A avut succes în a-şi face prieteni în cercurile politice ce frecventau parohia sa, iar prin aceştia şi-a câştigat o poziţie respectată. În 1940, soţia sa a murit, iar preotul a devenit Don Juanul oraşului. Oamenii ştiau despre relaţia sa cu o văduvă bogată ce locuia pe Strada Călăraşi (acum Libertăţii). În casa lui parohială, preotul l-a ascuns temporar pe Gheorghe Gheorghiu Dej în timpul regimului Antonescu. Acest lucru a condus la ascensiunea rapidă a sa în poziţia de patriarh. O altă afacere de dragoste a lui Justinian a fost cu văduva Poldy, o nemţoaică al cărui soţ nu s-a mai întors niciodată de pe frontul rusesc. Când a devenit patriarh a adus-o pe aceast femeie în Bucureşti, cu el. Astăzi, Justinian este implicat într-o nouă idilă cu o anume Neamţu, fiica unui poliţist din Râmnicu Vâlcea. A adus-o să locuiască împreună cu el în reşedinţa patriarhală şi a plasat întreaga ei familie sub protecţia sa.” – conform unei relatări din 1951, făcută de uni repatriat în Roma care l-ar fi cunoscut pe Justinian.
„Moralitatea lui Justinian este departe de a fi exemplară. Se ştie că a participat la orgii cu băutură la Dragoslavele, cu fiul său şi prietenele acestuia. Justinian se deplasează adesea la o mănăstire din Moldova, unde stareța este una dintre fostele amante ale sale, numită în funcţie chiar de acesta”, releva documentul din arhivele RFE (1951).
O altă notă informativă, din 1952, provenită de la un refugiat grec, arăta că patriarhul pierduse respectul şi veneraţia multor preoţi ortodocşi, in special datorită ataşamentului său faţă de Partidul Comunist.
Citește și:
SLUJITORII DOMNULUI, COLABORATORI (DOVEDIȚI) AI SECURITĂȚII
DECRET Nr. 177 din 4 august 1948 pentru regimul general al cultelor religioase
AMINTIRI DIN COMUNISM 
Pingback: ISTORIA COMUNISMULUI IN DATE | AMINTIRI DIN COMUNISM