CONSTITUȚIILE României – istoric

Constituția este legea fundamentală  în care sunt consemnate principiile de bază ale organizării statului şi drepturile şi îndatoririle fundamentale ale cetăţenilor.

În istoria ţării noastre, Constituţia a fost modificată de nu mai puţin de opt ori. Astfel, pe 1 iulie 1866 a fost adoptată prima Constituţie a României, iar după Marea Unire de la 1 decembrie 1918, a fost necesară o nouă Constituţie, adoptată pe 29 martie 1923. Au urmat modificări ale actului fundamental al României, în anul 1938, în dimpul dictaturii regale, apoi în perioada comunistă, în anii 1948, 1952 şi 1965, iar după decembrie 1989, Constituţia a fost din nou modificată în anul 1991, forma actuală fiind adoptată în anul 2003.

Ziua Constituţiei României se sărbătoreşte la 8 decembrie.(instituită prin Legea nr. 120 din 8 decembrie 1995, iniţiată de Camera Deputaţilor şi adoptată de acest for la 13 noiembrie 1995 şi aprobată şi de plenul Senatului, la 5 decembrie 1995.)

---

Regulamentele organice

Prima reglementare cu tentă constituțională a fost “Proclamaţia de la Padeş către norodul omenesc” din Ţara Românească, dată de Tudor Vladimirescu la 23 ianuarie 1821.

Alt act, rămas însă în stadiul de proiect de Constituţie a fost cel al “Cărvunarilor” moldoveni din 1822 – redactată de Ionică Tăutu. Au fost şi alte reglementari, fie cuprinse în dispozițiile unor legi, ca Regulamentul Organic, fie în acte interne, ca programele divanurilor ad-hoc, sau în proclamații de drepturi, cum au fost cele ale Revoluției de la 1848.

Regulamentul Organic a fost făcut sub îndrumarea generalului rus Pavel Kiseleff şi pus în aplicare în 1831 în Ţara Românească şi în 1832 în Moldova. Regulamentul poate fi considerat o Constituţie, pentru că avea dispoziţii care priveau organizarea de stat, organizarea justiţiei, a finanţelor, a armatei. Se stabilea despărţirea activităţii legislative de cea judecătorească şi se crea un Parlament unicameral numit Obicinuita Obştească Adunare. Art. 1 al Regulamentului preciza că “domnii Moldovei şi Valahiei se vor alege de către boierii întruniţi în Adunarea Obştească Extraordinară”, iar art. 26 preciza că “domnul se orânduia pe toată viaţa lui”. El trebuia să aibă 40 de ani împliniţi, să fie din familie a cărei nobilime “să urce cel puţin până la moşul său”. Activitatea executivă aparţinea domnului, care era şeful statului. El numea în funcţii publice şi revoca pe slujbaşii statului, iar miniştrii nu puteau fi şi deputaţi. Obicinuita Obştească Adunare se alegea pe cinci ani şi avea 42 de deputaţi în Ţara Românească şi 35 în Moldova.

Deschiderea Adunării Elective de către A. I. Cuza la 29 februarie 1860

Primul act fundamental al ţării noastre cu caracter constituțional, intrat în vigoare în anul 1864, a fost Statutul lui Cuza adoptat la inițiativa domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Unii specialiști în drept constituțional se raportează la această reglementare ca fiind prima Constituţie a României. Aprobarea acestui act s-a realizat printr-un plebiscit organizat între 10/22 și 14/26 mai 1864, în cadrul căruia 682.621 de persoane au fost de acord, 1.307 împotrivă, iar 70.220 s-au abținut.

STATUTUL LUI CUZA – Statutul dezvoltător al Convenţiei de la Paris

Pe 5 ianuarie 1859, Adunarea electivă de la Iași a ales ca domn al Moldovei pe candidatul partidei naționale, Alexandru Ioan Cuza. După alegerea din Moldova, privirile întregului popor român erau ațintite spre București. Adunarea electivă şi-a deschis lucrările la 22 ianuarie 1859. În noaptea de 23/24 ianuarie, deputații partidei naționale au convocat o ședință la hotelul “Concordia” unde au hotărât să propună Adunării ca domn al Ţării Românești tot pe Alexandru Ioan Cuza.

---

• CONSTITUȚIA României din 1866

Pe 11 mai 1866 s-a constituit cel dintâi executiv român care a depus jurământul în fața domnitorului Carol I. În timpul acestui guvern, s-a definitivat proiectul unei Constituții, elaborată după modelul actului fundamental al Belgiei din 1831 (cea mai avansată constituție din Europa acelei vremi). Oamenii politici sperau ca România să se dezvolte asemănător statului flamand, să devină o Belgie a Orientului. La 1 mai 1866, Adunarea Electivă a depus proiectul noii Constituții. La 16 iunie 1866 s-a dezbătut în plen. Conform raportului se aprecia că aceasta era “liberală și egalitară, astfel precum se cuvine unui popor liber și zelos în cel mai mare grad de libertățile sale publice”. La 1 iulie 1866 este promulgată, de către Carol I, prima constituție propriu-zisă a României – cea mai longevivă Constituție din istoria ţării noastre – în vigoare timp de 67 de ani.

Constituția din 1866 a fost amendată de trei ori: in 1879 s-a modificat art. 7 ce condiționa acordarea cetățeniei române de apartenența la rituri creștine, în 1884 s-a extins dreptul de vot prin reducerea numărului colegiilor electorale, de la 4 la 3 pentru Adunarea Deputaților şi de la 3 la 2 pentru Senat, iar în 1917, actul a fost modificat în sensul abrogării articolului ce declara proprietatea sacră și inviolabilă, s-au modificat prevederile art 57 și 67, care au permis realizarea reformei electorale din 1918 și a celei agrare din perioada 1918-1921

citește si „CHESTIA OVREILOR” – discursul lui Titu Maiorescu, din 10 septembrie 1879, privind modificarea art. 7 din Constituție, conform art. 44 din Tratatul de pace de la Berlin.

---

• CONSTITUȚIA României din 1923

Constituția din 1923 a funcţionat 15 ani şi a fost considerată cea mai liberală Constituţie din Europa la acea vreme. Tradiția Constituțională democratică în România a continuat până în 27 februarie 1938.

Constituția din 1923 (sau Constituţia interbelică) a introdus votul universal – militarii activi şi femeile fiind excluşi de la vot – dar nu a adus modificări esenţiale în raporturile dintre organismele statului. Printre principalele prevederi: ţara noastră era monarhie constituțională, România era stat național, unitar, indivizibil, cu teritoriul inalienabil. Constituția consfințește realizarea României Mari și are la bază în linii mari prevederile Constituției din anul 1866, 78 din cele 138 de articole ale noii Constituții fiind neschimbate. Regele Ferdinand I (1914-1927) exercita puterea executivă, numea și revoca miniștrii, sancționa și promulga legile, era șeful Armatei, avea drept de veto, avea drept de amnistie și grațiere, convoca și dizolva Parlamentul, încheia tratate, sub rezerva aprobării de către Parlament. Parlamentul îşi păstra structura bicamerală având rolul de a vota legile, de a le abroga precum şi drept de control asupra activității Guvernului.

---

• CONSTITUȚIA României din 1938

Constituția din 1938 a fost redactată în culisele Palatului Regal de Carol al II-lea, fiind, in fapt actul prin care regele a preluat puterea supremă printr-o lovitură de stat. Aprobata, în prealabil, de către Consiliul de Miniștri (la 20 februarie 1938), Constituția a fost votată printr-un plebiscit desfășurat pe 24 februarie 1938, la votul obligatoriu fiind chemați toți alegătorii înscriși în listele electorale pentru Adunarea Deputaților. Din cele 4.303.064 de persoane prezente la vot, 4.297.221 au fost de acord, iar 5.843 – împotrivă

Prin Constituția din 1938 se instala practic un regim autoritar – dictatura regală. Regele era „capul statului”. Actul fundamental din 1938 a transformat principiul separării puterilor în stat în concentrarea puterilor, conferind regelui dreptul de a deține atât puterea executivă, cât şi pe cea legislativă. Alte prevederi introduse de Constituția anului 1938 erau instaurarea stării de asediu, suspendarea partidelor politice, prin care pluripartitismul şi parlamentarismul au fost desființate, cenzurarea presei, iar interzicerea dreptului de a manifesta şi a întrunirilor au fost încredințate autorităților militare.

În consecință, la 16 decembrie 1938, noul regim introduce partidul unic – Frontul Renaşterii Naţionale – şi proclamarea monarhului ca şef absolut al FRN, al administraţiei, guvernului şi parlamentului.

Suspendarea Constituţiei – 1940

Pe 3 septembrie, generalul Ion Antonescu a fost numit preşedinte al Consiliului de Miniştri. Prin decretul din 8 septembrie 1940, generalul Ion Antonescu a fost învestit cu depline puteri în conducerea statului, iar Regele a primit puteri restrânse: era cap al oştirii, bătea monedă, conferea distincţii, primea şi acredita diplomaţi, amnistia şi graţia, numea primul-ministru.

Constituţia din anul 1938 a fost înlocuită parţial, în perioada septembrie 1944 – 30 decembrie 1947 (la proclamarea republicii) de vechea Constituţie din anul 1923, principala modificare fiind introdusă prin Decretul-Regal nr. 2281 din 13 iulie 1946 privind exercitarea puterii legislative, publicat in Monitorul Oficial nr. 161 din 15 iulie 1946.

---

• CONSTITUȚIA Republicii Populare Române din 1948

După abdicarea regelui Mihai la 30 decembrie 1947 şi după “câştigarea” alegerilor de către comunişti, începe regimul politic ce va dura până în 1989. Noul regim elaborează o nouă Constituţie, după modelul celei sovietice din 1936, care să consacre „cucerirea puterii în stat de către clasa muncitoare, cu ţărănimea muncitoare şi intelectualitatea legată de popor”. Constituţia din 1948 a abolit monarhia şi a instituit republica, a naţionalizat întreprinderile, iar Parlamentul a fost înlocuit cu Marea Adunare Naţională (MAN). România a primit numele de Republica Populară Română. Se desfiinţează judeţele şi se înfiinţează regiunile şi raioanele.

Constituția din 1948 încredințează funcția de șef de stat Prezidiului Marii Adunări Nationale, organ central menținut pana in anul 1961, când a fost înlocuit prin Consiliul de Stat. Cel care a îndeplinit funcția de președinte al Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române (respectiv șeful statului) în perioada 13 aprilie 1948 – 2 iunie 1952 a fost I.C. Parhon (Parhon a fost numit, la 8/9 ianuarie, prin decretul 3/1948 Președintele RPR; el mai făcut parte dintr-un comitet interimar prezidențial format din cinci membri (printre care și Mihail Sadoveanu, Ștefan Voitec, Gheorghe Stere și Ion Niculi) între 30 decembrie 1947 și 13 aprilie 1948).

---

• CONSTITUȚIA Republicii Populare Române din 1952

Proiectul noii Constituţii a fost adoptat de Marea Adunare Naţională pe 24 septembrie 1952, cu unanimitate de voturi. Constituția prevedea rolul conducător al Partidului Muncitoresc Român, dezvoltarea sectorului socialist şi eliminarea treptată a elementelor exploatatoare.

În Constituţie – denumită de unii istorici ca fiind „Constituţia construirii socialismului” – exista un capitol introductiv în care se arata ca existenţa statului român se datorează URSS („Republica Populara Româna a luat naștere ca urmare a victoriei istorice a Uniunii Sovietice asupra fascismului german și a eliberării României de către glorioasa Armata Sovietica„), având în cuprins referiri la proprietatea socialistă care a constituit mijlocul economic de aservire a cetățeanului şi rolul conducător al partidului.

Principiul de bază al puterii de stat este dictatura proletariatului, regimul de stat al României este regimul „democrației populare„, care reprezintă interesele celor ce muncesc, iar statul democrat popular este o formă a dictaturii proletariatului exercitată de Partidul Comunist.

De asemenea, organul executiv suprem al R.P.R. este Consiliul de Miniştri, justiţia este realizată de către Tribunalul Suprem al R.P.R., tribunalele regionale şi tribunalele populare, şi de către tribunalele judecătoreşti, înfiinţate prin lege.Unicul organ legiuitor este Marea Adunare Naţională, aleasă pe o perioadă de 4 ani, iar M.A.N. alege Tribunalul Suprem pe o perioadă de 5 ani.

Acestei Constituții i s-au adus modificări în 1957 şi 1961, când prezidiul Marii Adunări Naționale a căpătat numele de Consiliul de Stat al Republicii Populare Române. În plus, procurorul general a fost subordonat numai MAN.

---

• CONSTITUȚIA Republicii Socialiste România 1965

Constituția din1965 a schimbat denumirea ţării din Republica Populară Română în Republica Socialistă România, fiind astfel subînțeleasă finalizarea construcției fundamentului socialist în România. Pe 22 martie 1965, Partidul Muncitoresc Român și-a schimbat titulatura în Partidul Comunist Român iar Plenara CC al PCR îl alegea în funcția de prim-secretar pe Nicolae Ceaușescu. La decizia sa este elaborată o nouă Constituţie – Constituţia ceauşistă.

Proiectul, dezbătut o luna şi jumătate, a fost votat în unanimitate de MAN. A treia Constituţie comunistă înlătura teroarea polițienească şi garanta o parte din relația cetățeanului cu justiția. Atribuțiile și rolul organelor judecătorești şi ale procuraturii nu se modifică substanțial în raport cu prevederile Constituției precedente.

Constituția a consfințit şi o nouă împărțire administrativ-teritorială a ţării. Pentru prima dată apare principiul folosirii doar a limbii române în justiție, iar minorităților li se asigură translator. Actul fundamental punea un accent extrem de mare pe rolul partidului în cvasitotalitatea domeniilor de activitate, conferindu-i rolul de conducător. Astfel, partidul imprima statului un caracter dinamic, partidul definește obiectivele în domeniile de interes pentru societate, iar statul socialist –  reprezentantul Partidului Comunist – legiferează. .

Constituției din 1965 i s-au adus modificări în 1968 (Legea nr. 2 din anul 1968), privind organizarea teritorial – administrativă, prin care se înființau comune, orașe, municipii, municipii reședință de județ şi județe; Consiliile populare și rolul procuraturii, în 1969 – privind Consiliul de Stat, în 1971 s-a lărgit componenţa Biroului Permanent al Consiliului de Miniștri, iar în 1972 s-a modificat durata legislaturii Marii Adunări Naționale.

---

• CONSTITUȚIA României din 1974

În 1974, prin Legea nr. 1, s-a creat instituția Președintelui României. Pe 28 martie 1974, Nicolae Ceaușescu devine primul președinte al RSR – deținătorul funcției supreme în partid fiind și titularul celei mai înalte funcții în stat, atribuțiile deținute până atunci de Consiliul de Stat al României revenindu-i aceluiași „comandant suprem”, netezind astfel calea spre dictatură. În 1974 au avut loc si alte modificări, definindu-se rolul Frontului Democrației şi Unității Socialiste. În 1975, Comisia Constituțională și Comisia Juridică au devenit una singură, iar în 1979 s-a modificat alegerea delegaților Marii Adunări Naționale.

Constituţia a mai fost modificată în 29 octombrie 1986 – când au fost extinse atribuțiile puterii centrale (Președinția, Consiliul de stat şi MAN) şi când a fost creat postul de prim-viceprim-ministru al Consiliului de Miniștri (pentru Elena Ceauşescu). Această Constituţie a rămas valabilă până în decembrie 1989. În 1990, această Constituţie a fost modificată substanțial şi a ieșit din vigoare în 1991.

La 11 iunie 1990, a fost desemnată Comisia Constituțională pentru elaborarea proiectului de Constituţie, condusă de Antonie Iorgovan, cadru universitar la Facultatea de Drept, comisie care număra 23 de parlamentari și 5 experți – personalități ale învățământului juridic românesc şi juriști cu activitate îndelungată. Elaborarea, dezbaterea și adoptarea noii Constituţii a României au durat un an și jumătate.

---

• CONSTITUȚIA României 1991

Potrivit Decretului-Lege 92/1990, Adunarea Deputaţilor şi Senatul s-au constituit în Adunarea Constituantă pentru adoptarea Constituţiei României. La 11 iunie 1990, a fost desemnată Comisia Constituţională – formată din 23 de parlamentari şi cinci experţi profesori universitari – condusă de profesorul Antonie Iorgovan, pentru a redacta tezele proiectului de Constituţie.

Elaborarea, dezbaterea şi adoptarea Constituţiei, inspirată din Constituţia franceză din 1958, au durat aproape un an şi jumătate. Prevederile care au provocat cele mai aprinse discuţii s-au referit la caracterul naţional al statului român, la drepturile minorităţilor naţionale, forma de guvernământ, lipsa garantării proprietăţii (fiind preferată formula de „ocrotire” a acesteia), dreptul de proprietate asupra terenurilor ca atribut exclusiv al cetăţeanului român sau la separarea puterilor în stat.

Constituţia a fost adoptată în Adunarea Constituantă la 21 noiembrie 1991 şi a intrat în vigoare în urma aprobării ei prin Referendumul naţional de la 8 decembrie 1991, cu o majoritate semnificativă: din numărul de 10.948.468 de participanţi, 77,3% au răspuns afirmativ, 20,49% negativ, voturile nule reprezentând 2,3%.

Constituţia stabileşte că România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil şi că forma de guvernământ a statului român este republica. România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, care sunt garantate. Noua Constituţie consacră principiul separării celor trei puteri – legislativă, executivă şi judecătorească – şi enunţă principiul autonomiei şi al descentralizării în administraţia publică.

După intrarea în vigoare a Constituţiei, necesitatea revizuirii ei a revenit în mod constant.

În 2003, după dezbateri generale asupra propunerilor făcute de partide, dezbateri pe articole, dezbateri generale şi medieri între cele două Camere ale Parlamentului, a rezultat un nou text al Constituţiei. Mai mult de jumătate dintre articole au suferit modificări.

La referendumul naţional din 18 şi 19 octombrie 2003, s-au prezentat la vot 55,7% dintre cei 17 milioane de cetăţeni cu drept de vot, iar 89,7% dintre participanți au votat pentru modificarea Constituţiei. Noua Constituţie a intrat în vigoare pe 29 octombrie 2003.

Principalele modificări aduse Constituţiei se referă la prelungirea mandatului preşedintelui României, de la 4 la 5 ani, la garantarea proprietăţii private, nu doar ocrotirea ei, la faptul că arestarea preventivă şi percheziţia nu vor putea fi decise decât de judecător şi nu de procuror, la competenţe diferite ale celor două Camere ale Parlamentului. Imunitatea parlamentară este limitată, minoritățile naționale au dreptul de a folosi limba maternă în administrație şi justiţie şi nu se mai stipulează caracterul obligatoriu al serviciului militar.

Tot din 2003, Constituția mai prevede ca cetățenii străini şi apatrizii au posibilitatea de a dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor, dar numai în condițiile rezultate din aderarea României la UE; cetățenii țărilor membre ale UE vor avea dreptul de a alege şi de a fi aleşi în scrutinul local, dacă sunt rezidenți ai localității respective.

---

„PATRIARHUL ROSU” IN ARHIVELE C.I.A.

„Omul nou este omul sovietic!“ – Justinian Marina

Justinian Marina (1901 – 1977)

„Chipul Patriarhului Justinian, întipărit în sufletele tuturor slujitorilor şi credincioșilor Bisericii noastre, este zugrăvit aici, cu real talent de către medicul său personal, încât oricare dintre noi toţi care l-am cunoscut şi am slujit în Biserică, în timpul arhipăstoririi sale, parcurgând minunatele pagini de amintiri ale acestor trei decenii, atât de scumpe nouă, suntem copleșiți de emoție. Patriarhul Justinian a găsit soluții tuturor problemelor Bisericii noastre, care trebuia să-şi îndeplinească misiunea sa, în vremuri de cumplită prigoană comunistă atee”. – Teoctist Arăpaşu – Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

Justinian Marina (1901 – 1977) – supranumit și „Patriarhul Roșu” – a fost unul din cei mai longevivi patriarhi din istoria României cât și una dintre cele mai controversate „fețe” ale Bisericii Ortodoxe Române, pe care a condus-o din 1948 până in 1977.

Ceremonia de înscăunare a patriarhului Justinian Marina, decembrie 1947

Unii istorici au consemnat ca avea strânse legături cu liderii comuniști din epocă, mai ales cu Gheorghe Gheorghiu Dej, căruia, conform unor marturii, i-ar fi oferit protecție și adăpost în 1944, în casa sa parohială din Vâlcea (când era doar un simplu preot), după ce Dej fugise din lagărul de muncă de la Târgu Jiu.

Ceremonia de înscăunare a patriarhului Justinian Marina, decembrie 1947

Acuzat, pe de o parte, pentru contribuția sa la suprimarea Bisericii Greco-Catolice din România și pentru acceptarea prigoanei regimului asupra preoților catolici, a fost considerat, pe de alta parte, de unii teologi, „drept providențial” pentru BOR, „în funcția ocupată în anii terorii regimului comunist, folosindu-și calitățile diplomatice și recurgând la compromisuri acceptabile în faţa puterii”.

Ascensiunea sa rapidă la conducerea BOR a fost pusă pe seama obedientei sale faţă de comuniști, fiind cu precădere o consecința a relației sale cu Gheorghe Gheorghiu Dej.

citește si JUSTINIAN MARINA: „HRISTOS ESTE SOVIETIC!”

„OMUL POTRIVIT LA LOCUL POTRIVIT”

„Un simplu preot din Eparhia Râmnicului, Justinian Marina se afla în legături apropiate cu formaţia disidenţilor „ţărărănişti” condusă de Anton Alexandrescu (n.r. grupare aflată sub controlul PCR/PMR in acel moment), care a părăsit Partidul Naţional Ţărănesc . A reuşit să devină dintr-o lovitură mitropolit al Moldovei, fără a avea vreo proeminenţă sau vreun merit special ca om al bisericii. În mai 1948, a fost ales Patriarh al Bisericii Ortodoxe a RPR, succedându-l pe ultimul patriarh, Nicodim. Ca patriarh, Justinian Marina, care s-a afirmat public ca un susţinător devotat al regimului, a fost cu siguranţă omul potrivit la locul potrivit, în ochii Guvernului Groza. S-a ilustrat astfel prin Pastorala din 14 martie 1948, în care a glorificat viitoarea constituţie a RPR.”

„APĂRĂTOR AL REGIMULUI COMUNIST, PRIN VORBĂ SI FAPTĂ”

„Din ultimul și cel mai înalt tron al său, el a făcut serviciul de apărător al regimului, atât prin vorbe cât şi prin fapte. Nicio unealtă mai devotată nu ar fi putut găsi comuniștii altundeva. Așadar, cu ocazia întronării sale, din 6 iunie 1948, Patriarhul Justinian nu numai că a apelat la credincioşii uniţi (greco-catolici), chemându-i să treacă la Biserica Ortodoxă, dar a tunat împotriva Concordatului, denunţând puternic presupusa inechitate între denominaţiuni” – conform raportului „Persecuţia religioasă în România”, întocmit de Comitetul Naţional Român, din SUA, in 1950, păstrat în arhivele CIA.

În acei ani, în România începuseră să circule nenumărate zvonuri cu privire la ‘fenomene supernaturale”, relaționate de unii oameni cu prigoana religioasă, notau autorii documentului.

„DRUMUL SPRE CULMI”

O altă notă informativă despre „Patriarhul Roşu”, păstrată în arhivele RFE – provenind de la un refugiat, fost bijutier din aprilie 1949 până în august 1951, în atelierele Patriarhiei – releva aspecte interesante privitoare la Patriarhul BOR.

„Marina era un preot de parohie puţin important din regiunea Vâlcea când într-o zi a găzduit la el un fugar ce îi ceruse adăpost în biserică. Evadatul era Gheorghe Gheorghiu Dej, astăzi lider al comuniştilor. Marina imediat îl ascunsese în clopotniţa casei sale parohiale. Când Gheorghiu Dej a devenit secretar general al Partidului Comunist, vicleanul Marina a ştiut că vense momentul să ceară compensaţii pentru deranjul său. L-a vizitat pe Dej şi i-a cerut să fie promovat, solicitarea fiindu-i acceptată, iar după câţiva ani, Comitetul Central al Partidului Comunist Român l-a numit pe Marina şef al Bisericii Ortodoxe Române. Pentru a fi eligibil acestui post, Marina a trebuit să intre pentru o scurtă perioadă într-o mănăstire. După ce a petrecut trei luni slujind drept călugăr, a avansat la rangul de mitropolit în 1947. La acel moment erau 16 oficiali ai Bisericii mult mai calificaţi decât Marina pentru postul de patriarh, printre ei episcopul Firmilian şi Nicolae Bălan, mitropolit al Ardealului. Votul Sfântului Sinod este de obicei şi cel final, dar Marina a primit numirea direct de la Partidul Comunist Român” – în nota informativă din 1951.

Ceremonia de înscăunare a patriarhului Justinian Marina, decembrie 1947

In 1946, la doar 45 de ani, Justinian Marina este ales arhiereu-vicar al Mitropoliei Moldovei, iar la scurt timp mitropolit al Moldovei. În 1948, după moartea patriarhului Nicodim, Justinian ajunge patriarh al Bisericii Ortodoxe Române.

„Ca să fie sigur că va fi ales patriarh, colegiul n-a fost format numai din reprezentanți ai Bisericii, membri ai Sfântului Sinod şi ai Arhiepiscopiei, ci şi din membri ai guvernului condus de Petru Groza şi din reprezentanți ai Marii Adunări Naţionale. Au fost 428 de voturi, dintre care 383 le-a primit Justinian“ – a spus fostul medic personal al Patriarhului Justinian.

„UN DICTATOR ABSOLUT CU O VIATA DE LUX’

Marina era un dictator absolut, temut de preoți – aceștia, cu excepția celor doi vicari ai Patriarhiei, Antim şi Teoctist trebuiau să îngenuncheze atunci când Patriarhul trecea pe lângă ei şi trebuiau să îi sărute mâna. Inducea ideea că era un om religios, dar viaţa sa privată arăta contrariul, afirma fostul bijutier din atelierele Patriarhiei.

„Un mare iubitor de pofte lumeşti, Marina şi-a luat o tânără doctoriţă de 27 de ani ca amantă. Ea locuiește împreună cu el la palatul Patriarhiei. Prezenţa sa este un secret deschis doar membrilor suitei sale. Marina deține o moșie în afara Bucureştilor, estimată la 2,5 milioane de lei, iar atelierul de tâmplărie al Patriarhiei este ocupat cu mobilarea luxoasei sale case. Mobilă de dormitor în valoare de 600.000 de lei fabricată pentru patriarh, realizata de cei mai buni designeri, una dintre cele mai fine piese ale atelierelor României contemporane. Patriarhul Marina păstrează legături strânse de prietenie cu liderii comuniști români, în special cu Gheorghe Gheorghiu Dej, a cărui mașină este trimisă adesea la patriarh pentru a-l aduce la conducătorul poporului român. În ocazii formale, Marina folosește propria mașină, un Buick, care i-a fost oferit de guvern”, se arăta în documentul păstrat în arhivele RFE.

„PATRIARHUL DON JUAN”

„Patriarhul Justinian, ce fusese preot cunoscut sub numele de marina, s-a născut în Băbeni, pe râul Olteţ. Şi-a început cariera de preot la ţară în satul său şi, mai târziu, ca rezultat al activităţii sale politice în Partidul Naţional Ţărănesc, a fost transferat la Biserica Sf. George din Rîmnicu Vâlcea. A avut succes în a-şi face prieteni în cercurile politice ce frecventau parohia sa, iar prin aceştia şi-a câştigat o poziţie respectată. În 1940, soţia sa a murit, iar preotul a devenit Don Juanul oraşului. Oamenii ştiau despre relaţia sa cu o văduvă bogată ce locuia pe Strada Călăraşi (acum Libertăţii). În casa lui parohială, preotul l-a ascuns temporar pe Gheorghe Gheorghiu Dej în timpul regimului Antonescu. Acest lucru a condus la ascensiunea rapidă a sa în poziţia de patriarh. O altă afacere de dragoste a lui Justinian a fost cu văduva Poldy, o nemţoaică al cărui soţ nu s-a mai întors niciodată de pe frontul rusesc. Când a devenit patriarh a adus-o pe aceast femeie în Bucureşti, cu el. Astăzi, Justinian este implicat într-o nouă idilă cu o anume Neamţu, fiica unui poliţist din Râmnicu Vâlcea. A adus-o să locuiască împreună cu el în reşedinţa patriarhală şi a plasat întreaga ei familie sub protecţia sa.” – conform unei relatări din 1951, făcută de uni repatriat în Roma care l-ar fi cunoscut pe Justinian.

„Moralitatea lui Justinian este departe de a fi exemplară. Se ştie că a participat la orgii cu băutură la Dragoslavele, cu fiul său şi prietenele acestuia. Justinian se deplasează adesea la o mănăstire din Moldova, unde stareța este una dintre fostele amante ale sale, numită în funcţie chiar de acesta”, releva documentul din arhivele RFE (1951).

O altă notă informativă, din 1952, provenită de la un refugiat grec, arăta că patriarhul pierduse respectul şi veneraţia multor preoţi ortodocşi, in special datorită ataşamentului său faţă de Partidul Comunist.

---

Citește și:

• SLUJITORII DOMNULUI, COLABORATORI (DOVEDIȚI) AI SECURITĂȚII
• DECRET Nr. 177 din 4 august 1948 pentru regimul general al cultelor religioase

---

Petru Groza, mesaj de Anul Nou 1947/48

„Dragi cetățeni,

„intrăm în Anul cel Nou, anul 1948, într-un moment de întețire a luptei între forțele progresului, ale democrației și păcii pe de-o parte și forțele imperialiste, care vor să pregătească aruncarea popoarelor într-un nou dezastru, pe de altă parte. […] Trebuie să ne fie clar că pentru a putea consolida drepturile cucerite de popor, Republica noastră Populară, noi, trebuie să mergem înainte pe calea înfăptuirii unor noi reforme şi realizări. Trebuie să adâncim și să dezvoltăm elementele democratice ale vieții noastre economice. Trebuie să ridicăm nivelul de viaţă materială și culturală a poporului muncitor. […]

Dragi cetățeni, încheiem un an de mari greutăți, dar și de mari realizări. Avem multe, multe de înfăptuit şi este clar că nu putem înfăptui nimic fără muncă intensă şi luptă hotărâtă împotriva celor ce stau în calea dezvoltării ţării noastre! Noi avem încredere nestrămutată în forțele înnoitoare ale poporului nostru, în voința sa de neclintit, de a merge înainte pe calea luptei pentru consolidarea şi dezvoltarea democrației noastre populare, a asigurării suveranității și independenţei Republicii noastre Populare, patria celor ce muncesc, împotriva tuturor celor care ar încerca să se atingă de ea. Suntem siguri că vom izbuti! Uniţi cu toții, vom merge din victorie în victorie!”

„Vă urez, dragi cetățeni, un An Nou cu spor la muncă şi noi izbânzi! Înainte, pentru un viitor fericit, luminos, pentru scumpa noastră Republică Populară Română, pentru oamenii muncii manuale şi intelectuale de la orașe şi sate!”

[Arhiva audio a SRR]

---

citește si

Mesaj de Anul Nou, Gheorghe Gheorghiu-Dej (1962/63)

MESAJUL DE ANUL NOU, al tovarășului Nicolae Ceaușescu (1988/89) – adresat întregului nostru popor, la posturile de radio şi televiziune

„MAI PUȚINE ICRE NEGRE, DAR MAI MULTA „PRIETENIE””

PETRU GROZA – UN „BARON” DE LUX, IN SLUJBA COMUNIȘTILOR

„NU AM NICIO GRIJĂ IN LUME, CÂT TIMP MAI POT JUCA TENIS CÂND VREAU”

Viața de lux a nomenclaturii comuniste – regimul Gheorghe Gheorghiu Dej

LEGE nr.119 din 11 iunie 1948 pentru naţionalizarea intreprinderilor industriale, bancare, de asigurări, miniere şi de transporturi

publicat în M.Of. nr. 133 bis/11 iunie 1948

CAP. 1
Obiectul nationalizarii

ART. 1
Se nationalizeaza toate bogatiile subsolului care nu se gaseau in proprietatea Statului la data intrarii in vigoare a Constitutiei Republicii Populare Romane, precum si intreprinderile individuale, societatile de orice fel si asociatiunile particulare industriale, bancare, de asigurari, miniere, de transporturi si telecomunicatii, enumerate mai jos, dupa criteriile indicate pentru fiecare categorie:
1. Intreprinderile siderurgice, de metalurgie, neferoase si de laminat, prevazute in lista anexa Nr. I.
2. Toate intreprinderile din domeniul metalurgiei prelucratoare cu peste 100 de salariati.
3. Intreprinderile prelucratoare de metale, santierele navale, intreprinderile producatoare de instrumente de precizie si de material electrotehnic, garajele si atelierele de reparat auto, enumerate in lista anexa Nr. II.
4. Toate intreprinderile care produc, transporta sau distribuie energia electrica, cu exceptia uzinelor apartinand organelor administratiei locale si acelea care apartin intreprinderilor nenationalizate si servesc in cea mai mare parte nevoilor proprii ale acestor uzine.
5. Toate intreprinderile de extractie si prelucrare a minereurilor de fier, aur, argint si alte metale neferoase.
6. Intreprinderile din domeniul industriei carbonifere, precum si carierele prevazute in lista anexa Nr. III.
7. Intreprinderile din domeniul industriei petrolifere si de gaze naturale, enumerate in lista anexa Nr. IV.
8. Toate intreprinderile producatoare de ciment.
9. Intreprinderile producatoare de materiale de constructie si anume: var, materiale ceramice, brute si fine, pietre de constructie, produse din piatra, produse din ciment, materiale pentru izolari termice, carton asfaltat, conform listei anexe Nr. V.
10. Toate intreprinderile producatoare de materiale refractare.
11. Toate intreprinderile producatoare de geamuri.
12. Intreprinderile producatoare de sticla, cristale pentru oglinzi conform listei anexe Nr. VI.
13. Intreprinderile de constructie enumerate in lista anexa Nr. VII.
14. Toate intreprinderile producatoare de cherestea, cu cel putin un gater mecanic, avand o instalatie de forta de cel putin 50 HP.
15. Toate intreprinderile producatoare de tamplarie de arta si de binale, de unelte de tamplarie, cu o instalatie de forta motrice de cel putin 50 HP., utilate cu cel putin 5 masini-unelte, cum ar fi: bandseg, abricht, fierastrau circular, frezmasina, masina de grosime, lant, masina, bormasina, strung, nut si feder, sau masini de importanta apropiata.
16. Toate intreprinderile producatoare de placaje, panele, furnire, parchete si frizuri, cu o instalatie de forta motrice de cel putin 20 HP.
17. Toate intreprinderile producatoare de accesorii pentru industria textila, de calapoade si cuie de lemn, cu o forta motrice de cel putin 100 HP.
18. Toate intreprinderile producatoare de creioane, rechizite scolare din lemn, metri de lemn cu o forta motrice de cel putin 30 HP.
19. Toate intreprinderile producatoare de tevi si butoaie, cu o forta motrice de cel putin 20 HP.
20. Toate intreprinderile producatoare de cherestea, carucioare, jucarii, perii si pensule, rulouri si jaluzele, racitoare si alte articole de lemn, enumerate in lista anexa Nr. VIII.
21. Toate intreprinderile producatoare de celuloza, hartie, carton si mucava.
22. Toate intreprinderile de arte grafice, confectiuni din hartie, cartonaje, precum si sectiile arte grafice si cartonaje, apartinand altor intreprinderi, avand cel putin o masina rotativa sau o instalatie de forta motrice de cel putin 30 HP.
23. Toate intreprinderile producatoare de tevi din carton, necesare industriei textile, intreprinderile producatoare de hartie sticlata (emeri) sau de alte articole din hartie, enumerate in lista anexa Nr. IX.
24. Toate filaturile de bumbac.
25. Toate tesatoriile de bumbac, avand cel putin 30 de razboaie.
26. Intreprinderile prelucratoare de bumbac si anume: tesatoriile, intreprinderile de tricotaje, intreprinderile producatoare de ata, intreprinderile producatoare de vata, precum si intreprinderile de egrenat bumbacul, enumerate in lista anexa Nr. X.
27. Toate filaturile de matase.
28. Toate tesatoriile de matase avand cel putin 20 razboaie.
29. Intreprinderile prelucratoare de matase si anume: tesatorii, intreprinderi de tricotaje, impletituri, panglici, ata, ciorapi, enumerate in lista anexa Nr. XI.
30. Vopsitoriile, apreturile si intreprinderile de confectiuni enumerate in lista anexa Nr. XII.
31. Toate filaturile si tesatoriile de lana avand cel putin 150 de fuse sau cel putin 4 razboaie cord.
32. Intreprinderile producatoare de lana si anume: de tricotaje, vata de croitorie, pasla, palarii si articole tehnice, enumerate in lista anexa Nr. XIII.
33. Intreprinderile producatoare de in, canepa si iuta, enumerate in lista anexa Nr. XIV.
34. Toate intreprinderile de textile cu productie diversa avand insa cel putin 30 razboaie.
35. Toate intreprinderile integrate si semiintegrate, din domeniul industriei de pielarie, avand o instalatie de forta motrice de cel putin 30 HP.
36. Toate tabacariile avand o instalatie de forta motrice de cel putin 20 HP.
37. Toate intreprinderile de incaltaminte avand o instalatie de forta motrice de cel putin 10 HP.
38. Intreprinderile prelucratoare de blanuri, producatoare de manusi si alte articole din piele, enumerate in lista anexa Nr. XV.
39. Intreprinderile din industria chimica de baza, conform listei anexa Nr. XVI.
40. Intreprinderile producatoare de articole de cauciuc, cu o forta motrice de cel putin 80 HP.
41. Intreprinderile producatoare si prelucratoare de materiale plastice, cu o forta motrice de cel putin 20 HP.
42. Toate intreprinderile prelucratoare de materiale grase: sapun, stearina, oleina si lumanari, avand o forta motrice de cel putin 50 HP., precum si toate fabricile care produc glicerina.
43. Toate intreprinderile producatoare de lacuri si vopsele, de culori, oxizi metalici, materii colorante, de ultramarin, avand o instalatie de forta motrice de cel putin 40 HP.
44. Intreprinderile producatoare de panglici pentru masini de scris, hartie carbon, indigo, paste si cerneluri pentru sapirograf si cerneluri in general, avand o instalatie de forta motrice de cel putin 10 HP.
45. Intreprinderile producatoare de negru de fum, carbune vegetal si animal, conform listei anexe Nr. XVII.
46. Intreprinderile producatoare de chimicale pentru industriile textile si tabacarie, avand o instalatie de forta motrice de cel putin 10 HP.
47. Intreprinderile producatoare de oxigen, avand o forta motrice de cel putin 50 HP.
48. Intreprinderile producatoare de produse chimice diverse, enumerate in lista anexa Nr. XVIII.
49. Intreprinderile producatoare de articole de parfumerie si cosmetice, de solventi, esente si uleiuri eterice, precum si laboratoarele farmaceutice, enumerate in lista anexa Nr. XIX.
50. Toate morile sistematice avand cel putin un valt dublu pentru grau sau porumb si o capacitate teoretica de macinis de minimum 1 vag/24 ore de paioase sau de porumb.
51. Toate fabricile de bere cu o capacitate de productie de cel putin 1.000.000 l/an.
52. Toate intreprinderile producatoare de spirt, cu o capacitate de productie de cel putin 100 tone/an.
53. Intreprinderile producatoare de bauturi spirtoase, enumerate in lista anexa Nr. XX.
54. Intreprinderile producatoare de glucoza, dextrina, amidon, drojdie comprimata, enumerate in lista anexa Nr. XXI.
55. Intreprinderile producatoare de ulei, enumerate in lista anexa Nr. XXII.
56. Toate presele mecanice de ulei care apartin proprietarilor de mori ce au fost nationalizate prin efectul prezentei legi, acele care functioneaza impreuna cu o moara nationalizata, indiferent de proprietar, precum si acelea a caror capacitate de productie este de cel putin 500 kg ulei in 24 ore.
57. Toate intreprinderile producatoare de ghiata artificiala si toate depozitele frigorifere.
58. Toate intreprinderile producatoare de zahar.
59. Toate intreprinderile producatoare de produse zaharoase (bomboane, ciocolata, halva, marmelada etc.), cu o capacitate de productie de cel putin 1 to/8 ore.
60. Toate intreprinderile producatoare de conserve de orice fel, care poseda instalatii pentru fabricarea conservelor in cutii de tabla sau borcane de sticla inchise ermetic, toate intreprinderile producatoare de bulion sau marmelada, cu o capacitate de cel putin 1 to/8 ore, precum si toate intreprinderile producatoare de afumaturi sau preparate de carne, cu o capacitate de productie de cel putin 500 tone produse/an.
61. Intreprinderile de uscat fructe, enumerate in lista anexa Nr. XXIII.
62. Toate intreprinderile de decorticat cereale (orez, arpacas, fulgi de ovaz), cu o capacitate de productie de cel putin 1,5 to/8 ore.
63. Toate intreprinderile producatoare de paste fainoase.
64. Toate brutariile ce poseda instalatii mecanice pentru framantat aluatul.
65. Toate intreprinderile producatoare de unt, branzeturi si lapte pasteurizat, cu o capacitate de prelucrare zilnica de cel putin 2.000 litri lapte.
66. Toate intreprinderile producatoare de bulion sau marmelada, cu o capacitate de productie de cel putin 1 to/8 ore.
67. Toate abatoarele particulare cu o capacitate de taiere zilnica de cel putin 100 bovine sau 150 porcine.
68. Caile ferate enumerate in lista anexa Nr. XXIV.
69. Toate societatile particulare de exploatare a tramvaielor, daca nu au fost nationalizate odata cu intreprinderile industriale.
70. Intreprinderile exploatatoare de vagoane-cisterne, enumerate in lista anexa Nr. XXV.
71. Toate conductele pentru transportul produselor lichide si gazoase, care nu sunt nationalizate prin efectul prezentei legi, concomitent cu societatile industriale respective.
72. Societatile de navigatie, enumerate in lista anexa Nr. XXVI.
73. Toate vasele fluviale si maritime, enumerate in lista anexa Nr. XXVII, precum si toate vasele sub pavilion romanesc, scufundate in apele teritoriale romanesti sau straine.
74. Societatile de asigurare, enumerate in lista anexa Nr. XXVIII.
75. Societatea Anonima Romana de Telefoane.
76. Societatea Romana de Radio-Difuziune.
77. Societatea Nationala de Credit Industrial.
La intreprinderile infiintate printr-o conventiune speciala de catre un Stat strain cu Statul Roman, se nationalizeaza tot ce nu apartine celor doua state.
Listele anexe fac parte integranta din prezenta lege.
O intreprindere se considera intrand in prevederile legii de fata daca conditiunile stabilite prin criteriile indicate pentru fiecare categorie au existat intr-un moment oarecare in decursul perioadei cuprinse intre 1 Ianuarie 1938 si data publicarii prezentei legi.
Intreprinderile prevazute in listele anexa se considera nationalizate, chiar daca denumirea sau adresa lor sunt indicate in aceste liste partial sau inexact; de asemenea daca si-au schimbat denumirea ori adresa.
De asemenea, intreprinderile se considera nationalizate daca sunt indicate cu numele persoanei fizice sau juridice care le-a detinut sub orice titlu (arenda etc.)
Pe data publicarii prezentei legi, trec in proprietatea Statului ca bunuri comune ale poporului, administrate prin Ministerul de Finante, libere de orice sarcini, actiunile si partile sociale ale societatilor si asociatiunilor care intra in prevederile acestui articol.
Bunurile nationalizate prin efectul prezentei legi vor fi administrate de ministerele in al caror domeniu de preocupare intra obiectul intreprinderilor nationalizate.
Brutariile, abatoarele, morile, presele mecanice de ulei, care se incadreaza in criteriile legii de fata, art. 1, vor fi preluate si administrate de organele primariilor locale, cu exceptia acelora la care s-au numit sau se vor numi directori de catre ministerele de resort. In termen de zece zile de la aparitia prezentei legi, primariile vor comunica Consiliului de Ministri, prin Comisiunea Judeteana de Nationalizare respectiva, precum si Ministerului de Interne, lista acestor unitati industriale pentru a se da decizia de trecerea lor in administratia primariilor.
Consiliile de administratie ale intreprinderilor nationalizate se dizolva pe data publicarii legii de fata.

ART. 2
Odata cu intreprinderile principale se nationalizeaza toate intreprinderile anexe.
Se nationalizeaza de asemenea instalatiuni care servesc in mod permanent activitatii unei intreprinderi nationalizate, chiar daca aceste instalatiuni apartin altui proprietar decat acel al intreprinderii nationalizate.

ART. 3
Societatile de orice fel care poseda mai multe unitati, se nationalizeaza in intregime, daca vreuna din unitati se incadreaza in prevederile legii de fata.

ART. 4
Incepand de la data publicarii prezentei legi, nici o intreprindere nu va putea instraina, nici in total si nici in parte, si nici muta utilajul sau sau instalatiunile sale, decat cu autorizarea prealabila a ministerului de resort, chiar daca nu se incadreaza in prevederile prezentei legi.
Instrainarile facute fara respectarea dispozitiunilor de mai sus sunt nule de drept, nulitatea fiind de ordine publica si putand fi invocata de oricine.
Proprietarii sau reprezentantii legali ori imputernicitii acestora, ai intreprinderilor in constructie sau a acelora care, din orice motiv, nu au fost puse in functiune, precum si a acelora care si-au incetat sau intrerupt activitatea, sunt obligati ca in termen de 15 zile de la publicarea legii de fata, sa inainteze Directiunii Generale a Controlului Economic, iar in provincie Serviciilor Judetene de Control Economic, o declaratie intocmita conform formularului constituind anexa Nr. XXIX din prezenta lege.

ART. 5
Nu intra in prevederile legii de fata si nu se nationalizeaza intreprinderile sau partea din capitalul acestora, care se gasesc in proprietatea unui Stat facand parte din Natiunile-Unite, care a dobandit aceste bunuri ca urmare a executarii Tratatului de Pace, sau prin achitarea unor obligatiuni de despagubiri, izvorand din starea de razboi.

CAP. 2
Efectele nationalizarii

ART. 6
Prin efectul nationalizarii, intreprinderile trec in proprietatea Statului cu fondul de comert si cu toate obligatiunile contractate in vederea exploatarii lor; intreprinderile sub forma de societate sau asociatiuni isi pastreaza patrimoniul, asa precum el va reiesi din bilantul incheiat in vederea predarii catre noua conducere desemnata de Stat in urma nationalizarii; in activul si pasivul intreprinderilor de orice fel, nationalizate, intrand:
a) La activ toate bunurile imobile si mobile, corporale si incorporale, precum: terenuri, cladiri, instalatiuni, drepturi patente, licente, contracte, autorizatii, marci de fabrica, hartii de valoare, cambii, carti de depuneri, numerar, sume datorate intreprinderii, accesorii, materii prime, marfuri semifabricate sau finite si alte asemenea;
b) La pasiv totalitatea obligatiunilor intreprinderii.
Prin efectul prezentei legi intreprinderile nationalizate se substituie in toate drepturile si obligatiunile vechilor intreprinderi.

ART. 7
Noua conducere a intreprinderii nationalizate va putea cere, in termen de sase luni de zile de la publicarea prezentei legi, sa declare nule obligatiunile sau tranzactiunile incheiate de intreprinderea respectiva inainte de nationalizare, care au fost incheiate cu scopul vadit de a pagubi intreprinderea, in folosul personal al contractului sau al unei persoane fizice sau juridice straine.
Pentru judecarea acestor cereri va fi instituita pe langa Curti cate o comisie compusa din trei magistrati numiti de Ministerul de Justitie. Comisiunea va judeca la primul termen, pe baza de memorii scrise depuse de partile interesate cu 15 zile inainte de termenul de judecata.
Deciziunea comisiunii nu este supusa nici unei cai de atac ordinara sau extraordinara.

CAP. 3
Procedura nationalizarii

ART. 8
La intrarea in vigoare a prezentei legi, ministerele de resort vor numi directori care vor lua in primire conducerea intreprinderilor nationalizate pe baza unor situatiuni sumare, de la proprietarii sau reprezentantii ori imputernicitii acestora.
Noii directori vor exercita toate atributiunile vechilor organe de conducere.
In caz de lipsa a proprietarilor, reprezentantilor sau imputernicitilor lor, intreprinderea va fi preluata in prezenta autoritatilor politienesti, in comunele urbane, sau a autoritatilor comunale in comunele rurale.

ART. 9
Pana in momentul preluarii intreprinderilor de catre noua conducere, conform inventarului si bilantului pe care intreprinderile sunt obligate sa le incheie in acest scop, vechea conducere sta la dispozitia celei noi pentru orice lamuriri, fiind responsabila pentru lipsurile constatate, afara de lipsurile si pagubele provenite din actele de administratie ale noii conduceri.

ART. 10
La predarea intreprinderii se va incheia un proces-verbal, in triplu exemplar, la care se vor alatura copii de pe inventar si bilant. Un exemplar al procesului-verbal se va inmana vechiului proprietar, un altul se va pastra de intreprindere, iar ultimul se va inainta Ministerului de resort.

CAP. 4
Despagubiri

ART. 11
Statul va acorda despagubiri proprietarilor si actionarilor intreprinderilor nationalizate.
In acest scop se instituie „Fondul Industriei Nationalizate”, persoana juridica de drept public, autonoma, cu sediul in Bucuresti.
Pentru sumele datorate, Fondul Industriei Nationalizate va emite obligatiuni, pe care le va rascumpara din beneficiul net al intreprinderii nationalizate.

ART. 12
Organizarea si modul de functionare al Fondului Industriei Nationalizate, se va stabili printr-o deciziune a Consiliului de Ministri.
Gestiunea Fondului Industriei Nationalizate este supusa controlului Ministerului de Finante.

ART. 13
Despagubirile cuvenite proprietarilor se vor stabili de comisiuni functionand pe langa Curti, formate din trei magistrati numiti de Ministerul de Justitie.
Impotriva deciziunilor acestor comisiuni nu exista nici o cale de atac.

ART. 14
Din drepturile de despagubire se vor scadea datoriile intreprinderilor neprevazute in pasivul acestora, precum si acele izvorand din evaziuni fiscale sau alte operatiuni contrare legii, ca si pierderile provenite din reaua administratie a acestor intreprinderi, inainte de nationalizare.

ART. 15
Nu se acorda despagubiri:
a) Acelora care, fiind in serviciul Statului, judetelor sau comunelor, s-au imbogatit in timpul cat erau in serviciu, prin fapte ilicite constatate judecatoreste;
b) Acelora care, au plecat din tara in mod clandestin ori fraudulos, precum si acelora care nu se intorc in tara dupa expirarea termenului de valabilitate a actelor de calatorie eliberate de autoritatile romane.

CAP. 5
Infiintari de noi intreprinderi si concesiuni

ART. 16
In ramurile in care intreprinderile au fost nationalizate, dreptul de a crea intreprinderi noi apartine Statului.

ART. 17
Prin exceptie Statul va putea acorda concesiuni pentru infiintarea de noi intreprinderi persoanelor fizice sau juridice, prin jurnal al Consiliului de Ministri, la propunerea Ministerului de resort.

CAP. 6
Sanctiuni

ART. 18
Se pedepsesc cu 5-10 ani munca silnica si cu confiscarea intregii averi acei care, indiferent prin ce mijloace, cu intentiune, vor zadarnici sau vor incerca sa zadarniceasca nationalizarea prevazuta de prezenta lege, vor tainui parte din patrimoniul intreprinderilor sau vor vatama, nimici, instraina, muta, exporta sau micsora, prin orice mijloace, bunuri sau instalatiuni supuse nationalizarii.
Cu aceeasi pedeapsa se vor sanctiona si acei care intentionat vor prezenta organelor Statului date inexacte sau incomplete asupra acestor bunuri.

ART. 19
Se pedepsesc cu inchisoare corectionala de la 4-10 ani si cu amenda de la 50.000-500.000 lei, functionarii publici sau persoanele imputernicite in temeiul prezentei legi, care nu vor executa sau vor zadarnici executarea insarcinarilor ce le revin potrivit prevederilor ei.

ART. 20
Infractiunile la prevederile prezentei legi se constata, se urmaresc si se judeca, potrivit legii Nr. 351 din 3 Mai 1945, pentru reprimarea speculei ilicite si a sabotajului economic si a legii Nr. 252 din 15 Iulie 1947, pentru organizarea controlului economic.

CAP. 7
Dispozitiuni finale

ART. 21
Cu efectuarea nationalizarii si cu rezolvarea problemelor si litigiilor izvorand din aplicarea ei, se insarcineaza Consiliul de Ministri. Consiliul de Ministri va putea delega o comisiune restransa din sanul sau pentru conducerea operativa a operatiunilor care va avea ca organe exterioare, in fiecare judet, cate o Comisiune Judeteana de Nationalizare.

ART. 22
Intreprinderile nationalizate pot fi date in proprietate sau in simpla folosinta administratiunilor locale, pe baza hotaririi Consiliului de Ministri.

ART. 23
In cazul dizolvarii unei intreprinderi nationalizate, activul net ramas dupa lichidare trece in proprietatea Statului.

ART. 24
Conturile creditoare ale proprietarilor intreprinderilor nationalizate, la aceste intreprinderi, fie ca aceste conturi au fost deschise pe numele acestora sau pe numele de interpusi, dupa o constatare judecatoreasca se considera aport de capital la intreprinderea respectiva, neconstituind o creanta impotriva intreprinderii.

ART. 25
Membrii societatilor cooperative industriale existente la data intrarii in vigoare a prezentei legi, la iesirea lor din societate, vor putea retrage din partea lor sociala maximum 50.000 lei numerar, restul profitand societatea.
Dispozitiunile alineatului precedent nu vor fi aplicate societatilor cooperative ce se vor instiinta dupa intrarea in vigoare a legii de fata.

ART. 26
Timp de trei luni de la nationalizare, personalul administrativ de la sef de sectie in sus, precum si personalul tehnic (ingineri, subingineri, desenatori, constructori, maistri etc.), al intreprinderilor nationalizate, nu va putea parasi intreprinderea si nu va putea fi licentiat din aceasta, fara aprobarea ministerului de resort.

ART. 27
Politele intreprinderilor nationalizate scadente in decursul unei luni de la ziua nationalizarii, nu vor putea fi protestate, acordandu-li-se o prelungire de treizeci de zile de la data scadentei.

ART. 28
Delegatiile de numire a noilor directori le dau drept de semnatura valabila chiar si pana la indeplinirea formelor legale de publicare in Monitorul Oficial.

ART. 29
Intreprinderile nenationalizate vor continua activitatea lor in cadrul legilor in vigoare.

ART. 30
Legea de fata intra in vigoare pe data publicarii ei in Monitorul Oficial.

ART. 31
Orice dispozitiuni contrare prezentei legi, se abroga.

Legea votata de Marea Adunare Naționala in ședința de la 11 Iunie 1948.

---

citește și

DOCUMENTE SECRETE: Declarația Departamentului de Stat privind politica SUA față de România (1949)

„MAI PUȚINE ICRE NEGRE, DAR MAI MULTA „PRIETENIE””

Această galerie conține 1 fotografie.

„Pierderea acestor insule va însemna doar scăderea de icre negre. Există însă pericolul colmatării Canalului Sulina al Dunării, ceea ce înseamnă ca România să fie ruptă de Marea Neagră. Colmatarea însă a prieteniei dintre România și U.R.S.S. reprezintă un pericol … Continuă lectura →

CONSTITUȚIA Republicii Populare Române din 1948

| CONSTITUȚIILE României – istoric

Bucureşti, aprilie 1948. Petru Groza, Gheorghe Apostol, Nicolae Ceauşescu, membru al Biroului provizoriu al Marii Adunări Naţionale, în timpul discutării şi votării Constituţiei | Sursa: Film „Scânteia” nr.51/1948

TITLUL I

Republica Populara Româna

Art. 1. – Republica Populara Româna este un Stat popular, unitar, independent și suveran.

Art. 2. – Republica Populara Româna a luat ființa prin lupta dusa de popor, in frunte cu clasa muncitoare, împotriva fascismului, reacțiunii si imperialismului.

Art. 3. – In Republica Populara Româna întreaga putere de stat emana de la popor si aparține poporului.

Poporul își exercita puterea prin organe reprezentative, alese prin vot universal, egal, direct si secret.

Art. 4. – Reprezentanții poporului in toate organele puterii de Stat sunt răspunzători in fata poporului si pot fi revocați prin voința alegatorilor, in condițiile stabilite de lege.

TITLUL II

Structura social-economica

Art. 5. – In Republica Populara Româna, mijloacele de producție aparțin sau Statului, ca bunuri ale întregului popor, sau organizațiilor cooperative, sau particularilor, persoane fizice sau juridice.

Art. 6. – Bogățiile de orice natura ale subsolului, zăcămintele miniere, pădurile, apele, izvoarele de energie naturala, căile de comunicație ferate, rutiere, pe apa si in aer, posta, telegraful, telefonul si radio-ul aparțin Statului, ca bunuri comune ale poporului.

Prin lege se vor stabili modalitatile de trecere in proprietatea Statului, a bunurilor enumerate in alineatul precedent, care, la data intrarii in vigoare a prezentei Constitutii, se aflau in maini particulare.

Art. 7. – Bunurile comune ale poporului constituiesc temelia materiala a propășirii economice si a independentei naționale a Republicii Populare Romane.

Apararea si dezvoltarea bunurilor comune ale poporului sunt o indatorire a fiecarui cetatean.

Art. 8. – Proprietatea particulara si dreptul de mostenire sunt recunoscute si garantate prin lege.

Proprietatea particulara, agonisita prin munca si economisire, se bucura de o protectie speciala.

Art. 9. – Pământul aparține celor ce-l muncesc.

Statul protejeaza proprietatea de munca taraneasca. Statul incurajeaza si sprijina cooperatia sateasca.

Pentru a stimula ridicarea agriculturii, statul poate crea întreprinderi agricole, proprietatea statului.

Art. 10. – Pot fi facute exproprieri pentru cauza de utilitate publica pe baza unei legi si cu o dreapta despagubire stabilita de justitie.

Art. 11. – Cand interesul general cere, mijloacele de productie, bancile si societatile de asigurare, care sunt proprietate particulara a persoanelor fizice sau juridice, pot deveni proprietatea Statului, adica bun al poporului, in conditiunile prevazute de lege.

Art. 12. – Munca este factorul de baza al vietii economice a Statului. Ea este o datorie a fiecarui cetatean. Statul acorda sprijin tuturor celor ce muncesc, pentru a-i apara impotriva exploatarii si a ridica nivelul lor de trai.

Art. 13. – Statul acorda protectie initiativei particulare puse in slujba intereselor generale.

Art. 14. – Comertul intern si extern este reglementat si controlat de stat si se exercita de intreprinderi comerciale de stat, particulare si cooperative.

Art. 15. – Statul indrumeaza si planifica economia nationala in vederea dezvoltarii puterii economice a tarii, asigurarii bunei stari a poporului si garantarii independentei nationale.

TITLUL III

Drepturile si îndatoririle fundamentale ale cetățenilor

Art. 16. – Toți cetățenii Republicii Populare Române, fără deosebire de sex, naționalitate, rasa, religie sau grad de cultura, sunt egali in fata legii.

Art. 17. – Orice propovaduire sau manifestare a urei de rasa sau de nationalitate se pedepseste de lege.

Art. 18. – Toti cetatenii, fara deosebire de sex, nationalitate, rasa, religie, grad de cultura, profesiune, inclusiv militarii, magistratii si functionarii publici, au dreptul sa aleaga si sa fie alesi in toate organele Statului.

Dreptul de a alege il au toti cetatenii care au implinit varsta de 18 ani, iar dreptul de a fi alesi, cei care au implinit varsta de 23 ani.

Nu se bucura de dreptul de vot persoanele interzise, lipsite de drepturi civile si politice si nedemne, declarate ca atare de organele in drept, conform legii.

Art. 19. – Cetatenii au drept la munca. Statul asigura treptat acest drept prin organizarea si dezvoltarea planificata a economiei nationale.

Art. 20. – Cetatenii au drept la odihna. Dreptul la odihna este asigurat prin reglementarea orelor de munca, prin concedii platite, in conformitate cu legea, prin organizarea de case de odihna, sanatorii, cluburi, parcuri, terenuri de sport si asezaminte special amenajate.

Art. 21. – Femeia are drepturi egale cu barbatul in toate domeniile vietii de Stat, economic, social, cultural politic si de drept privat.

La munca egala femeia are drept de salarizare egala cu barbatul. Art. 22.- In Republica Populara Romana, toti cetatenii au drept la invatatura.

Statul asigura indeplinirea acestui drept prin organizarea si dezvoltarea invatamantului primar obligatoriu si gratuit, prin burse de Stat acordate elevilor si studentilor meritosi si prin organizarea si dezvoltarea invatamantului profesional si tehnic.

Art. 23. – Statul incurajeaza si sprijina dezvoltarea stiintei si a artei si organizeaza institute de cercetari, biblioteci, edituri, teatre, muzee, conservatoare.

Art. 24. – In Republica Populara Romana se asigura nationalitatilor conlocuitoare dreptul de folosire a limbii materne si organizarea invatamantului de toate gradele in limba materna. Administratia si justitia, in circumscriptiile locuite si de populatii de alta nationalitate decat cea romana, vor folosi oral si scris si limba nationalitatii respective si vor face numiri de functionari din sanul nationalitatii respective sau din alta nationalitate, care cunosc limba populatiei locale.

Predarea limbii si literaturii romane este obligatorie in scolile de orice grad.

Art. 25. – Statul poarta grija de sanatatea publica prin infiintarea si dezvoltarea de servicii sanitare si prin incurajarea si sprijinirea educatiei fizice.

Statul asigura ocrotire sociala si asistenta medicala pentru boala, accidente si invaliditate, rezultate din munca, in timpul muncii sau in serviciul de aparare a patriei, precum si pentru batranete, atat salariatilor sai cat si acelora ai intreprinderilor particulare, a caror contributie si drepturi se fixeaza prin lege.

Art. 26. – Casatoria si familia se bucura de protectia Statului.

Mama, precum si copiii pana la varsta de 18 ani, se bucura de protectie deosebita, stabilita prin lege.

Parintii au aceleasi indatoriri fata de copiii nascuti in afara casatoriei, ca si pentru cei nascuti in casatorie.

Sunt valabile numai actele de stare civila, incheiate de organele Statului.

Art. 27. – Libertatea constiintei si libertatea religioasa sunt garantate de Stat.

Cultele religioase sunt libere sa se organizeze si pot functiona liber daca ritualul si practica lor nu sunt contrarii Constitutiei, securitatii publice sau bunelor moravuri.

Nici o confesiune, congregatie sau comunitate religioasa nu poate deschide sau intretine institutii de invatamant general, ci numai scoli speciale pentru pregatirea personalului cultului sub controlul Statului.

Biserica ortodoxa-romana este autocefala si unitara in organizarea sa.

Modul de organizare si functionare a cultelor religioase va fi reglementat prin lege.

Art. 28. – Libertatea individuala a cetatenilor este garantata.

Nimeni nu poate fi arestat si detinut mai mult de 48 ore, fara un mandat al parchetului, al organelor de instructie, stabilite de lege, sau autorizarea instantelor judecatoresti, conform prevederilor legii.

Art. 29. – Domiciliul este inviolabil. Nimeni nu poate intra in domiciliul sau resedinta cetatenilor fara invoirea acestora, decat in prezenta lor si in baza unui ordin scris al autoritatii competente sau in caz de flagrant delict.

Art. 30. – Nimeni nu poate fi condamnat si tinut a executa o pedeapsa decat in baza hotararii judecatoresti, pronuntate in conformitate cu legea.

Art. 31. – Libertatea presei, a cuvantului, a intrunirilor, meetingurilor, cortegiilor si manifestatiilor este garantata.

Exercitarea acestor drepturi este asigurata prin faptul ca mijloacele de tiparire, hartia si locurile de intrunire sunt puse la dispozitia celor ce muncesc.

Art. 32. – Cetatenii au dreptul de a se asocia si organiza, daca scopul urmarit nu este indreptat in contra ordinei democratice stabilita prin Constitutie.

Orice asociatie cu caracter fascist sau antidemocratic este interzisa si pedepsita de lege.

Art. 33. – Secretul corespondentei este garantat. Numai in caz de instructie penala, sub stare de asediu, sau in caz de mobilizare, corespondenta poate fi controlata.

Art. 34. – Orice cetatean are dreptul de petitionare, precum si dreptul de a cere organelor prevazute de legi trimiterea in judecata a oricarui functionar public, pentru infractiunile savarsite in timpul exercitarii serviciului.

Art. 35. – Republica Populara Romana acorda drept de refugiu tuturor strainilor urmariti pentru activitatea lor democratica, pentru lupta de eliberare nationala, pentru activitate stiintifica sau culturala.

Art. 36. – Apararea patriei este o datorie de onoare a tuturor cetatenilor.

Serviciul militar este obligatoriu pentru toti cetatenii, in conformitate cu legea.

Tradarea de patrie, – calcarea juramantului, trecerea in slujba dusmanului, aducerea de prejudicii puterii militare a Statului, – constituie crima cea mai grava fata de popor si se pedepseste cu toata asprimea legii.

TITLUL IV

Organul suprem al puterii de Stat

Art. 37. – Organul suprem al puterii de Stat a Republicii Populare Romane este Marea Adunare Nationala a R. P. R.

Art. 38. – Marea Adunare Nationala a R. P. R. este unicul organ legislativ al Republicii Populare Romane.

Art. 39. – Marea Adunare Nationala a Republicii Populare Romane are in competinta sa directa:

1) Alegerea Prezidiului Marii Adunari Nationale a Republicii Populare Romane;

2) Formarea Guvernului R. P. R.;

3) Modificarea Constitutiei;

4) Stabilirea numarului, atributiunilor si denumirii ministerelor si desfiintarea, contopirea sau noua denumire a celor existente;

5) Votarea bugetului Statului, a incheierii exercitiilor bugetare, fixarea impozitelor si a modului lor de percepere;

6) Chestiunile razboiului si ale pacii;

7) Sa decida consultarea poporului prin referendum;

8) Acordarea amnistiei.

Art. 40. – Marea Adunare Nationala a Republicii Populare Romane alege din sanul sau Prezidiul Marii Adunari Nationale a Republicii Populare Romane.

Prezidiul se alege cu jumatate plus unul din numarul total al deputatilor.

Art. 41. – Prezidiul Marii Adunari Nationale a Republicii Populare Romane se compune dintr-un presedinte, trei vice-presedinti, un secretar si din 14 membri alesi direct de Marea Adunare Nationala a R. P. R.

Art. 42. – Prezidiul Marii Adunari Nationale al R. P. R., in totalitatea lui, sau oricare din membrii sai, sunt revocabili oricand de Marea Adunare Nationala a Republicii Populare Romane cu majoritatea prevazuta de Art. 40.

Art. 43. – Prezidiul Marii Adunari Nationale a Republicii Populare Romane este raspunzator de intreaga sa activitate fata de Marea Adunare Nationala a Republicii Populare Romane.

Art. 44. – Prezidiul Marii Adunari Nationale a Republicii Populare Romane are urmatoarele atributiuni:

Convoaca Marea Adunare Nationala a Republicii Populare Romane in sesiuni ordinare si extraordinare;

Emite decrete;

Interpreteaza legile votate de Marea Adunare Nationala a Republicii Populare Romane;

Exercita dreptul de gratiere si comuta pedepsele;

Confera decoratiile si medaliile Republicii Populare Romane;

Reprezinta Republica Populara Romana in relatiile internationale;

Acrediteaza si recheama, la propunerea guvernului, pe reprezentantii diplomatici ai Republicii Populare Romane;

Primeste scrisorile de acreditare si rechemare ale reprezentantilor diplomatici ai Statelor straine, acreditati pe langa ei;

In intervalul dintre sesiunile Marii Adunari Nationale a Republicii Populare Romane, numeste si revoca pe ministri, la propunerea Presedintelui Consiliului de Ministri;

Stabileste gradele militare, rangurile diplomatice si titlurile onorifice, la propunerea guvernului;

Face numiri si confirmari in functiunile publice, la propunerea ministrilor de resort sau a guvernului, conform legii;

In intervalul dintre sesiunile Marii Adunari Nationale a Republicii Populare Romane, la propunerea guvernului, declara starea de razboi si mobilizarea partiala sau generala, in caz de agresiune impotriva Republicii Populare Romane, sau impotriva unui alt Stat, fata de care are obligatii de aparare mutuala ce decurg din tratatele internationale;

Ratifica sau denunta tratatele internationale, la propunerea guvernului;

Rezolva orice chestiune cu care este insarcinat de catre Marea Adunare Nationala a Republicii Populare Romane si exercita orice atributie ce i se da prin lege.

Art. 45. – Prezidiul Marii Adunari Nationale a Republicii Populare Romane ia hotariri valabile cu majoritatea simpla a membrilor sai.

Decretele vor fi semnate de catre presedintele si secretarul Prezidiului Marii Adunari Nationale a R. P. R.

In caz de impiedicare a acestora, presedintele va fi inlocuit de unul dintre vicepresedinti, iar secretarul, de unul dintre membrii desemnati de Prezidiu, din sanul sau.

Art. 46. – Dupa expirarea mandatului Marii Adunari Nationale a R. P. R., sau in caz de dizolvare inainte de termen, Prezidiul Marii Adunari Nationale a R. P. R. isi continua functiunile sale pana la alegerea noului Prezidiu.

Art. 47. – Marea Adunare Nationala a R. P. R. se alege pe timp de 4 ani. Ea se compune din reprezentantii poporului (deputati), alesi potrivit normelor ce se stabilesc prin legea electorala.

Art. 48. – Sesiunile ordinare ale Marii Adunari Nationale a R. P. R. au loc cel putin de doua ori pe an si dureaza pana la terminarea lucrarilor.

Convocarea Marii Adunari Nationale a R. P. R., se face prin decret, de catre Prezidiul Marii Adunari Nationale a R. P. R.

Art. 49. – Marea Adunare Nationala a R. P. R. poate fi convocata in sesiuni extraordinare printr-un decret al Prezidiului, la cererea cel putin a unei treimi din numarul deputatilor.

Art. 50. – Dupa validarea deputatilor, Marea Adunare Nationala a R. P. R. isi alege un birou pentru conducerea dezbaterilor, compus dintr-un presedinte, 3 vice-presedinti si secretari. Biroul Marii Adunari Nationale a R. P. R., se alege pentru fiecare sesiune a Marii Adunari Nationale a R. P. R.

Dezbaterile Marii Adunari Nationale a R. P. R. vor fi prezidate de presedinte, sau de unul din vicepresedintii biroului, conform regulamentului elaborat de Marea Adunare Nationala a R. P. R.

Art. 51. – Marea Adunare Nationala a R. P. R. lucreaza valabil cu jumatate plus unul din numarul total al deputatilor si ia hotariri valabile cu majoritatea simpla a deputatilor prezenti, afara de cazul cand Constitutia sau regulamentul prevede un alt numar.

Art. 52. – Votarea se poate face prin vot secret, prin ridicare de maini sau aclamatii, dupa cum va hotari Marea Adunare Nationala a R. P. R.

Art. 53. – Marea Adunare Nationala a R. P. R. valideaza alegerea deputatilor. Votul deputatilor este valabil si inainte de validare.

Art. 54. – Deputatii validati depun in fata Marii Adunari Nationale a R. P. R. urmatorul juramant:

„Jur ca voi servi poporul si Republica Populara Romana cu tot devotamentul si puterea mea de munca, ca voi pazi si respecta Constitutia si legile tarii;

Ca voi pastra secretele de Stat si voi apara interesele poporului si ale Statului, libertatile democratice si independenta patriei”.

Acelasi juramant va fi depus de membrii Prezidiului Marii Adunari Nationale a R. P. R. si de catre membrii guvernului la intrarea in functie.

Art. 55. – Initiativa legislativa apartine guvernului. De asemenea, deputatii, in numar de cel putin o cincime din numarul total, pot lua initiativa oricarei legi.

Art. 56. – Dupa votarea legilor de catre Marea Adunare Nationala a R. P. R., ele se semneaza de catre presedintele si secretarul Prezidiului si se publica in Monitorul Oficial. Legea intra in vigoare la termenul aratat in cuprinsul ei sau a treia zi dupa publicarea in Monitorul Oficial.

Art. 57. – Sedintele Marii Adunari Nationale a R. P. R. sunt publice, afara de cazul cand Marea Adunare Nationala a R. P. R. decide sedinta secreta.

Art. 58. – Marea Adunare Nationala a R. P. R. are dreptul a face anchete si cercetari in orice domeniu, prin comisiile ce vor fi alese din sanul sau.

Toate autoritatile si organele de Stat, precum si persoanele particulare, sunt obligate a da orice informatii si a pune la dispozitie orice acte cerute de catre comisiile de ancheta.

Art. 59. – Nici un deputat nu poate fi retinut, arestat sau urmarit, fara autorizarea Marii Adunari Nationale a R. P. R., in timpul sesiunilor, sau a Prezidiului Marii Adunari Nationale a R. P. R., intre sesiuni, pentru orice fapte penale, afara de cazurile de flagrant delict, cand se va cere de indata aprobarea Marii Adunari Nationale a R. P. R. sau a Prezidiului Marii Adunari Nationale a R.P.R.

Art. 60. – Marea Adunare Nationala a R. P. R. se considera dizolvata la expirarea mandatului pentru care a fost aleasa. Marea Adunare Nationala a R. P. R. se poate dizolva singura inainte de aceasta data.

Art. 61. – In caz de razboi sau in alte imprejurari exceptionale, Marea Adunare Nationala a R. P. R. poate sa-si prelungeasca mandatul pentru timpul cat va dura starea exceptionala.

Art. 62. – In cazul cand razboiul ar izbucni sau o alta imprejurare exceptionala s’ar produce in timpul cat Marea Adunare Nationala a R.P.R. este disolvata, Prezidiul Marii Adunari Nationale disolvate o va convoca din nou si Marea Adunare Nationala a R.P.R., astfel convocata, isi poate prelungi mandatul, conform art. 61.

Art. 63. – Cel mai tarziu in 3 luni dela disolvarea Marii Adunari Nationale a R.P.R., se fac alegeri pentru o noua Mare Adunare Nationala a R.P.R.

Art. 64. – Deputatii primesc o indemnizatie ce se fixeaza de Marea Adunare Nationala a R.P.R.

Art. 65. – Orice deputat are dreptul a pune intrebari sau a interpela guvernul sau pe ministri in parte. Primul ministru sau ministrul intrebat si interpelat este obligat a raspunde, in aceeasi sedinta sau in alta sedinta, ce se va fixa de catre Marea Adunare Nationala a R.P.R.

TITLUL V

Organele administratiei de stat: Consiliul de Miniștri și ministerele

Art. 66. – Organul suprem executiv si administrativ al R.P.R. este guvernul. Guvernul se compune din: Presedintele Consiliului de Ministri (Primul ministru), din unul sau mai multi vicepresedinti si din ministri, care impreuna alcatuesc Consiliul de Ministri.

Art. 67. – Ministerele si atributiile lor se stabilesc de Marea Adunare Nationala a R.P.R., conform art. 39, al. 4.

Art. 68. – Prezidiul Marii Adunari Nationale a R.P.R., poate numi, la propunerea Consiliului de Ministri, ministri adjuncti la orice ministere.

Art. 69. – Guvernul este responsabil de activitatea sa si da seama de ea in fata Marii Adunari Nationale a R.P.R., iar in intervalul dintre sesiuni, in fata prezidiului Marii Adunari Nationale a R.P.R.

Art. 70. – Membrii guvernului depun juramantul in fata Prezidiului Marii Adunari Nationale a R.P.R.

Art. 71. – Ministrii vor fi desemnati dintre deputati sau dintre persoane nefacand parte din Marea Adunare Nationala a R.P.R. Ministrii care nu fac parte din Marea Adunare Nationala a R.P.R. pot participa, la orice deliberare a Marii Adunari Nationale a R.P.R., dar fara drept de vot.

Art. 72. – Guvernul are in sarcina sa conducerea administrativa a Statului.

El coordoneaza si da directive generale ministerelor de resort, dirijeaza si planifica economia nationala, realizeaza bugetul Statului, asigura ordinea publica si securitatea Statului.

Guvernul conduce politica generala a Statului in domeniul relatiilor internationale.

El organizeaza si inzestreaza fortele armate.

Pentru anumite domenii da activitate, guvernul poate organiza si conduce servicii speciale de orice fel, care vor depinde direct de Consiliul de Ministri.

Consiliul de Ministri poate anula deciziile ministeriale neconforme cu Constitutia sau cu legile.

Prezidiul Marii Adunari Nationale a R.P.R. poate anula deciziile Consiliului de Ministri, neconforme cu Constitutia sau cu legile.

Deciziunile Consiliului de Ministri sunt obligatorii pe intreg teritoriul R.P.R.

Art. 73. – Ministrii sunt raspunzatori de faptele lor penale savarsite in exercitiul functiunii.

O lege speciala va statornici modul de urmarire si judecare a ministrilor.

Art. 74. – Ministrii conduc departamentele respective pe baza directivelor generale, date de Consiliul de Ministri. Ei dau, in conformitate cu legea, decizii obligatorii pentru toti cetatenii.

TITLUL VI

Organele locale ale puterii de Stat

Art. 75. – Teritoriul Republicii Populare Romane se imparte din punct de vedere administrativ, in: comune, plasi, judete si regiuni. Prin lege se pot aduce modificari acestor impartiri.

Art. 76. – Organele locale ale puterii de Stat sunt consiliile populare locale.

Art. 77. – Consiliile populare locale sunt organe reprezentative, alese pe 4 ani, prin vot universal, direct, egal si secret.

Art. 78. – Consiliile populare locale indrumeaza si conduc activitatea economica, sociala si culturala locala, potrivit legilor si dispozitiunilor organelor administrative superioare.

Ele elaboreaza si executa, planul economic si bugetul local, tinand seama de planul general national si de bugetul general al Statului, se ingrijesc de buna administrare a bunurilor si intreprinderilor locale, de pastrarea ordinei publice, de apararea drepturilor locuitorilor, de respectul si aplicarea legilor, precum si de luarea masurilor necesare bunului mers al gospodariei locale.

Art. 79. – In executarea atributiilor lor, consiliile populare se sprijina pe initiativa si larga participare a maselor populare.

Art. 80. – Consiliile populare locale fac dari de seama in fata poporului.

Art. 81. – Consiliile populare locale se intrunesc in sesiuni ordinare si extraordinare de lucru.

Art. 82. – Organele de directie si executie ale consiliilor populare locale sunt comitetele executive.

Ele se aleg din sanul consiliilor populare locale respective si se alcatuesc si functioneaza in modul stabilit prin lege.

Art. 83. – Comitetele executive sunt raspunzatoare in fata consiliilor populare locale respective.

Art. 84. – Consiliile populare si comitetele executive locale isi desfasoara activitatea in conformitate cu legile si sunt subordonate consiliilor populare si comitetelor executive superioare, precum si organelor administrative centrale de Stat.

Art. 85. – Se pot infiinta sectiuni ale consiliilor populare pe ramuri de activitate, acestea fiind subordonate in activitatea lor de orice fel consiliilor populare si comitetelor executive, pe langa care functioneaza, iar in ce priveste indrumarea tehnica de specialitate, sectiunilor corespunzatoare de pe langa consiliile populare superioare, precum si organelor administrative centrale de Stat competente.

TITLUL VII

Organele judecătorești și parchetul

Art. 86. – Instantele judecatoresti sunt: Curtea Suprema, una pentru intreaga tara, Curtile, tribunalele si judecatoriile populare.

Art. 87. – Se pot infiinta prin lege, instante speciale pentru anumite ramuri de activitate.

Art. 88. – La toate instantele, cu exceptia Curtii Supreme, judecarea are loc cu asesori populari, afara de cazurile cand legea dispune altfel.

Art. 89. – Primul presedinte, presedintii si membrii Curtii Supreme sunt numiti de Prezidiul Marii Adunari Nationale a R.P.R., la propunerea guvernului.

Art. 90. – Curtea Suprema supravegheaza activitatea judiciara a instantelor si organelor judiciare, in conditiile legii.

Art. 91. – La toate instantele de judecata desbaterile sunt publice, afara de cazurile si conditiunile prevazute de lege.

Art. 92. – Dreptul de aparare in fata tuturor instantelor este garantat.

Art. 93. – Judecatorii de orice grad se supun in exercitarea atributiilor lor numai legii si aplica legile egal fata de toti cetatenii.

Art. 94. – O lege va determina organizarea si modul de functionare a instantelor judecatoresti, precum si modul de numire si indepartare a judecatorilor de orice grad.

Art. 95. – In Republica Populara Romana, parchetul supravegheaza respectarea legilor penale, atat de catre functionarii publici cat si de catre ceilalti cetateni.

Art. 96. – Parchetul vegheaza indeosebi la urmarirea si pedepsirea crimelor impotriva ordinei si libertatii democratice, a intereselor economice, a independentei nationale si a suveranitatii Statului Roman.

Art. 97. – Parchetul se compune dintr’un procuror general al Republicii Populare Romane si mai multi procurori. Prin lege se vor determina modul de organizare, atributiile si functionarea parchetului.

Art. 98. – Procurorul general al Republicii Populare Romane se numeste de Prezidiul Marii Adunari Nationale a R.P.R., la propunerea guvernului.

TITLUL VIII

Stema, Sigiliul, Drapelul si Capitala

Art. 99. – Stema Republicii Populare Romane, reprezinta muntii impaduriti, deasupra carora se ridica soarele. In mijloc se afla o sonda, iar in jurul stemei o coroana de spice de grau.

Art. 100. – Pe sigiliul Statului este reprezentata stema tarii.

Art. 101. – Drapelul Republicii Populare Romane se compune din culorile: albastru, galben si rosu, asezate vertical.

In mijloc este asezata stema tarii.

Art. 102. – Capitala Republicii Populare Romane este orasul Bucuresti.

TITLUL IX

Modificarea Constitutiei

Art. 103. – Constitutia Republicii Populare Romane poate fi modificata, in parte sau in total, la propunerea guvernului sau a unei treimi din membrii Marii Adunări Nationale a R.P.R.

Art. 104. – Proiectul de lege asupra modificarii Constitutiei se considera adoptat daca a fost votat de doua treimi din numarul total al membrilor Marii Adunari Nationale a R.P.R.

TITLUL X

Dispozitiuni transitorii

Art. 105. – Se vor revizui toate codicele si legile existente spre a le pune de acord cu Constituția.

Dela data intrarii in vigoare a Constituției, prin publicarea ei in Monitorul Oficial, se desfiinteaza toate dispozițiile din legi, decrete, regulamente si orice alte dispozițiuni contrare prevederilor Constituției.

Aceasta Constituție s’a votat de Marea Adunare Nationala, in ședința dela 13 Aprilie 1948, si s’a aprobat cu unanimitate de 401 voturi.

---

NOTA:

Prin Legea nr. 363 din 30 decembrie 1947 pentru constituirea Statului Roman in Republica Populara Romana, promulgata prin Decretul nr. 2299 din 30 decembrie 1947 și publicata in „Monitorul Oficial” nr. 300 bis din 30 decembrie 1947, Constituția din 1923, repusa partial in vigoare in septembrie 1944 și modificata prin acte ulterioare, a fost expres abrogata, Adunarea Deputaților stabilind ca urmează a fi aleasa, la o data ce o va hotărî ulterior, o Adunare Constituanta care va hotărî asupra noii Constituții a Republicii Populare Romane.

Adunarea Deputaților, aleasa in noiembrie 1946 pe baza Decretului nr. 2218/1946 si a Legii nr. 560/1946, hotărăște, prin Legea nr. 32/1948 pentru dizolvarea Adunarii Deputatilor, reglementarea convocarii Marii Adunari Nationale si trecerea puterii legislative asupra Guvernului, promulgata prin Decretul nr. 372 din 25 februarie 1948 si publicata in „Monitorul Oficial” nr. 46 din 25 februarie 1948, sa se autodizolve pe data publicarii legii. Prin acelasi act normativ se stabilesc alegerile pentru Marea Adunare Nationala la 28 martie 1948, desfasurate pe baza Legii nr. 560/1946, se convoaca Marea Adunare Nationala la 6 aprilie 1948 si se stabileste ca aceasta va elabora Constitutia Republicii Populare Romane si apoi va exercita atributiile Adunarii Legislative Ordinare.

In ședința din 13 aprilie 1948, Marea Adunare Nationala voteaza Constitutia Republicii Populare Romane (Legea nr. 114/1948), cu unanimitate de 401 voturi.

Constituția a fost promulgata prin Decretul nr. 729 din 13 aprilie 1948 al Prezidiumului Provizoriu al Republicii Populare Romane, semnat de Presedintele Prezidiumului Provizoriu, C. I. Parhon, si de Secretarul Prezidiumului Provizoriu, G. C. Stere, contrasemnat de Presedintele Consiliului de Ministri, dr. Petru Groza, si de ministrul justitiei, Avram Bunaciu. Ea a fost publicata in „Monitorul Oficial”, partea I, nr. 87 bis din 13 aprilie 1948 si a intrat in vigoare la aceeași data.

Constituția Republicii Populare Romane era compusa din 105 articole, grupate in 10 titluri.

Constituția din 1948 a fost amendata prin Legea nr. 3/1952 privitoare la modificarea Art. 61 din Constituția Republicii Populare Romane, publicata in „Buletinul Oficial” nr. 16 din 29 martie 1952.

Constitutia Republicii Populare Romane din 1948 a fost abrogata implicit la data de 24 septembrie 1952, prin intrarea in vigoare a Constitutiei din 1952.

Textul Constituției din 1948 este reprodus după „Monitorul Oficial”, partea I, nr. 87 bis din 13 aprilie 1948.

---

vezi si

• CONSTITUȚIA României 1991
• CONSTITUȚIA României 1974
• CONSTITUȚIA Republicii Socialiste România 1965 (*)
• CONSTITUȚIA Republicii Populare Române din 1952
• CONSTITUȚIA României din 1938
• CONSTITUȚIA României din 1923

---

„DE CE ERAM POPOR SĂRAC ÎN ȚARĂ BOGATĂ?”

Această galerie conține 1 fotografie.

„DE CE ERAM POPOR SĂRAC ÎN ȚARĂ BOGATĂ?” ne lămurește Scânteia, ORGAN CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN, în numărul de vineri, 8 ianuarie, 1948. Continuă lectura →

Imnurile naționale ale României (1848-1856): Un răsunet | (1989-prezent): Deșteaptă-te, Române

Deșteaptă-te, Române, din somnul cel de moarte / În care te-adânciră barbarii de tirani! / Acum ori niciodată croiește-ți altă soarte / La care să se-nchine şi cruzii tăi dușmani! […] Continuă lectura →