Atribuțiile aferente acesteia erau îndeplinite de un factor de decizie colectiv, respectiv de către Prezidiul Marii Adunări Naţionale (MAN) al Republicii Populare Române (RPR). Articolele nr. 40 şi 41 ale Constituţiei din 1948 stipulau că prezidiul MAN se alegea cu o jumătate plus unul din numărul total al deputaţilor şi era format dintr-un președinte, trei vice-președinți, un secretar şi 14 membri aleşi direct de Marea Adunare Naţională a RPR.
București, aprilie 1948. Nicolae Ceaușescu, membru al Biroului provizoriu al Marii Adunări Naționale, în timpul discutării și votării Constituției. (13 aprilie 1948). Cota: 6/1948 Sursa: Film „Scânteia” nr.51/1948
Prezidiul MAN era revocabil oricând de către Marea Adunare Naţională a RPR, cu majoritatea absolută a deputaților, şi era responsabil de întreaga sa activitate faţă de MAN (art. 42-43).
Principalele atribuţii ale Prezidiului MAN erau: convocarea MAN; emiterea de decrete; interpretarea legilor emise de MAN; exercitarea dreptului de graţiere şi comutare a pedepselor; conferirea de decoraţii şi medalii; reprezentarea RPR în relaţiile internaţionale; stabilirea gradelor militare, a rangurilor diplomatice şi a titlurilor onorifice, la propunerea guvernului; declararea stării de război şi mobilizarea parţială sau generală, în intervalul dintre sesiunile MAN, la propunerea guvernului, în caz de agresiune împotriva RPR; ratificarea sau denunţarea tratatelor internaţionale, la propunerea guvernului.
Prezidiul MAN a RPR putea de asemenea numi, la propunerea Consiliului de Miniştri, miniştri adjuncţi la orice ministere.
Pe lângă atribuţiile prevăzute de Constituţia din 1948, Prezidiul MAN capătă, în Constituţia din 1952, o serie de noi atribuții: decide asupra consultării poporului (referendum); îl numeşte şi revocă pe comandantul suprem al forțelor armate ale RPR; promulgă legi. Acest act, la fel ca şi Constituţia din 1948, prevedea că Marea Adunare Naţională a RPR alegea Prezidiul MAN, compus dintr-un președinte, doi vice-preşedinţi, un Secretar şi 13 membri (art. 35).
Primul președinte al Prezidiului MAN al RPR a fost dr. Constantin I. Parhon, care a deţinut această funcţie în perioada decembrie 1947 – iunie 1952, urmat de Petru Groza, iunie 1952 – ianuarie 1958, și Ion Gheorghe Maurer, ianuarie 1958 – martie 1961.
Consiliul de Stat şi preşedintele Consiliul de Stat
Prin modificările Constituţiei din 1952 s-a înfiinţat Consiliul de Stat, organul suprem al puterii de stat cu activitate permanentă, subordonat MAN. Acest nou organ al puterii de stat va fi consfințit prin Constituției din 1965 (art. 62). Odată cu înființarea Consiliului de Stat, se înființa, în 1961, și funcția de președinte al Consiliului de Stat, ce prelua prerogativele președintelui Prezidiului. De fapt, Consiliul de Stat era echivalent cu Prezidiul MAN din constituțiile anterioare.
Primii doi preşedinţi ai Consiliului de Stat au fost Gheorghe Gheorghiu-Dej, în perioada martie 1961-martie 1965 şi Chivu Stoica din martie 1965 până în decembrie 1967.
Următorul care ocupa funcția de președinte al Consiliului de Stat a fost Nicolae Ceauşescu, din decembrie 1967 până în martie 1974, când, printr-o nouă amendare a Constituției din 1965, se înființează funcția de președinte al României. Conform acestei modificări funcţia de preşedinte al Consiliului de Stat este înlocuită cu funcţia de preşedinte al Republicii Socialiste România (RSR).
Primii doi președinți ai Consiliului de Stat au fost Gheorghe Gheorghiu-Dej, în perioada martie 1961-martie 1965 şi Chivu Stoica din martie 1965 până în decembrie 1967.
Următorul care a ocupat funcţia de preşedinte al Consiliului de Stat a fost Nicolae Ceauşescu, din decembrie 1967 până în martie 1974, când, printr-o nouă amendare a Constituţiei din 1965, s-a înfiinţat funcţia de preşedinte al României. Conform acestei modificări funcţia de preşedinte al Consiliului de Stat este înlocuită cu funcţia de preşedinte al Republicii Socialiste România (RSR).
Funcţia de preşedinte al RSR
Funcţia de preşedinte apare pentru prima dată în istoria constituţională a României în Constituţia din 1965, modificată în martie 1974.
Preşedintele RSR este ales, conform noii modificări, de Marea Adunare Naţională pe durata legislaturii, în prima sesiune a acesteia şi rămâne în funcţie până la alegerea preşedintelui în legislatura următoare. De asemenea, preşedintele RSR, la fel ca şi preşedintele Prezidiului sau preşedintele Consiliului de Stat, era responsabil în faţa Marii Adunări Naţionale pentru întreaga sa activitate (art. 69, Constituţia din 1965 modificată la 28 martie 1974).
Totuşi, prin Legea nr. 1 din 1974 de modificare a Constituţiei din 1965, atribuţiile Consiliului de Stat au fost restrânse la: stabilirea datei alegerii deputaţilor, a modului de desfăşurare a referendumului, organizarea ministerelor şi a celorlalte organe centrale de stat, ratificarea şi denunţarea tratatelor internaţionale, stabilirea gradelor militare, instituirea decoraţiilor şi a titlurilor de onoare. Astfel, atribuţii esenţiale pe care Consiliul de Stat le exercita permanent sau în intervalul dintre sesiunile MAN au revenit șefului statului.
Legea de modificare consacra instituția prezidențială la Titlul III, conferindu-i-se calitatea de „organ suprem al puterii de stat”.
Potrivit prevederilor constituţionale, preşedintele „este şeful statului şi reprezintă puterea de stat în relaţiile interne şi internaţionale ale ţării. De asemenea, preşedintele este comandantul suprem al forţelor armate şi preşedintele Consiliului Apărării; prezidează Consiliul de Stat şi şedinţele Consiliului de Miniştri; numeşte şi revocă, la propunerea primului ministru, pe viceprim-miniştri, miniştri şi pe preşedinţii altor organe centrale ale administraţiei de stat, care nu fac parte din Consiliul de Miniştri; numeşte şi revocă pe membrii Tribunalului Suprem; acordă graţierea; acordă cetăţenia; primeşte scrisorile de acreditare şi de rechemare ale reprezentanţilor diplomatici etc.
Până în 1974, atribuţiile de şef al statului erau îndeplinite aşadar de către Prezidiul MAN sau Prezidiul Consiliului de Stat.
Deosebiri şi asemănări între funcţia de preşedinte înainte şi după 1989
Una din principalele distincții dintre funcţia de preşedinte din perioada 1974-1989 şi funcţia de preşedinte de după 1989, este dată de modalitatea de alegere. În timp ce preşedintele postcomunist este ales prin sufragiu universal direct – act consacrat prin Constituţia din 1991 (art. 81), modificată în 2003 prin Legea de revizuire a Constituţiei României nr. 429 (2003, preşedintele din perioada 1974-1989 era ales de Marea Adunare Naţională.
O a doua distincţie se referă la relaţia dintre preşedinte şi Parlament. Dacă în Constituţia din 1965, modificată în 1974, este stipulat că preşedintele RSR poate fi revocat de MAN, după 1989, preşedintele României poate fi suspendat din funcţie de către Parlament, doar în contextul încălcării grave a Constituţiei (art. 95, alineat 1). Propunerea de suspendare din funcţie trebuie să fie iniţiată, conform Constituţiei din 1991 revizuite, de cel puţin o treime din numărul deputaţilor şi senatorilor.
Tot conform Constituţiei României din 1991 revizuite, Parlamentul, cu votul a cel puţin două treimi din numărul deputaţilor şi senatorilor, poate hotărî punerea sub acuzare a Președintelui României pentru înaltă trădare.
Potrivit Constituţiei din 1991 modificate, preşedintele Românei poate dizolva Parlamentul, dar numai în cazul în care acesta nu acordă votul de încredere pentru formarea Guvernului în termen de 60 de zile de la prima solicitare şi numai după respingerea a cel puţin două solicitări de învestitură (art. 89, alineat 1). La acelaşi articol (alineat 3), se prevede că Parlamentul nu poate fi dizolvat în ultimele 6 luni ale mandatului Preşedintelui României şi nici în timpul stării de mobilizare, de război, de asediu sau de urgenţă.
Constituţia din 1991 modificată prevede o limitare a numărului de mandate pe care preşedintele le poate deţine, la două, fie ele succesive sau nesuccesive (art. 81, alineat 4). Dimpotrivă, niciuna din modificările Constituţiei de la 1965 nu prevede vreo limitare a numărului de mandate pe care le putea deţine preşedintele RSR.
În ceea ce priveşte funcţiile de partid şi de stat în perioada comunistă, preşedinţii Prezidiului MAN, preşedinţii Consiliului de Stat şi preşedinţii RSR au îndeplinit următoarele funcţii de partid: Chivu Stoica, preşedintele Prezidiului M.A.N. în perioada 1965-1967, a îndeplinit funcţia de membru al Biroului Politic al PMR; Gheorghe Gheorghiu-Dej a fost preşedinte al Consiliului de Stat în perioada 1961-1965 şi prim-secretar al Secretariatului PMR. Nicolae Ceauşescu a fost preşedinte al Consiliului de Stat, respectiv preşedinte al RSR şi secretar general al PMR, respectiv PCR.
Dacă în constituţiile comuniste rolul partidului a crescut în mod constant, ajungând în Constituţia din 1965 să fie considerat „forța politică conducătoare a întregii societăţi”, în Constituţia din 1991 revizuită, la art. 84, alineat 1, se arată că preşedintele României nu poate fi membru al niciunui partid politic.
În Constituţia din 1952 se prevede că Partidul Muncitoresc Roman este forţa conducătoare atât a organizaţiilor celor ce muncesc, cât şi a organelor şi instituţiilor de stat. De asemenea, în jurul lui se strâng laolaltă toate organizaţiile celor ce muncesc din Republica Populară Română (art. 86, alineat 4 din Constituţia din 1952).
Potrivit Constituţiei din 1965, Partidul Comunist Român era forța politică conducătoare a întregii societăţi (art. 3).
Constituţia din 1991 prevede, pentru funcția de preşedinte, o serie de atribuţii similare celor dinainte de 1989: reprezintă statul român în relaţiile internaţionale şi interne, este comandantul forţelor armate şi îndeplineşte funcţia de preşedinte al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării (art. 80, 92); desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru şi numeşte Guvernul pe baza votului de încredere acordat de Parlament; acreditează şi recheamă reprezentanţii diplomatici ai României şi aprobă înfiinţarea, desfiinţează sau schimbă rangul misiunilor diplomatice; conferă decoraţii şi titluri de onoare; acordă graţierea individuală; acordă gradele de mareşal, de general şi de amiral etc.
Republica Populara Româna este un stat al oamenilor muncii de la orașe și sate.
Republica Populara Româna a luat naștere ca urmare a victoriei istorice a Uniunii Sovietice asupra fascismului german și a eliberării României de către glorioasa Armata Sovietica, eliberare care a dat putința poporului muncitor, in frunte cu clasa muncitoare condusa de Partidul Comunist, sa doboare dictatura fascista, sa nimicească puterea claselor exploatatoare și sa făurească statul de democrație populara, care corespunde pe deplin intereselor si năzuințelor maselor populare din Romania.
Astfel s-au putut incununa cu o victorie istorica lupta de secole dusa de poporul muncitor roman pentru libertate si independenta nationala, luptele eroice ale clasei muncitoare aliata cu taranimea muncitoare pentru doborirea regimului capitalisto-mosieresc si scuturarea jugului imperialist.
Faurirea si intarirea statului de democratie populara, prietenia si alianta cu marea Uniune Sovietica, sprijinul si ajutorul ei dezinteresat si fratesc asigura independenta, suveranitatea de stat, dezvoltarea si inflorirea Republicii Populare Române.
Fortele armate ale Republicii Populare Române stau de straja hotarelor tarii, suveranității si independentei poporului roman, securității sale si păcii.
Politica externa a Republicii Populare Romane este o politica de aparare a pacii, de prietenie si alianta cu Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste si cu tarile de democratie populara, o politica de pace si prietenie cu toate popoarele iubitoare de pace.
Minoritatile naționale din Republica Populara Româna se bucura de deplina egalitate in drepturi cu poporul roman. In Republica Populara Romana se asigura autonomie administrativ-teritoriala populației maghiare din raioanele secuesti, unde ea formează o masa compacta.
Prezenta Constituție a Republicii Populare Române consacra rezultatele obținute pana acum de oamenii muncii, in frunte cu clasa muncitoare, in opera de construire a societății socialiste in țara noastră.
Politica statului de democratie populara este indreptata spre lichidarea exploatarii omului de catre om si construirea socialismului.
CAPITOLUL 1 Oranduirea sociala
Art. 1. – Republica Populara Romana este un stat al oamenilor muncii de la orase si sate.
Art. 2. – Baza puterii populare in Republica Populara Romana este alianta clasei muncitoare cu taranimea muncitoare, in care rolul conducator apartine clasei muncitoare.
Art. 3. – Republica Populara Romana s-a nascut si s-a intarit ca rezultat al eliberarii tarii de catre fortele armate ale Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste de sub jugul fascismului si de sub dominatia imperialista, ca rezultat al doboririi puterii mosierilor si capitalistilor de catre masele de la orase si sate in frunte cu clasa muncitoare, sub conducerea Partidului Comunist Roman.
Art. 4. – In Republica Populara Romana puterea apartine oamenilor muncii de la orase si sate, care o exercita prin Marea Adunare Nationala si Sfaturile Populare.
Sfaturile Populare constituie baza politica a Republicii Populare Romane.
Art. 5. – Economia nationala a Republicii Populare Romane cuprinde trei formatiuni social-economice: formatiunea socialista, mica productie de marfuri si formatiunea particular-capitalista.
Art. 6. – Fundamentul formatiunii social-economice socialiste este proprietatea socialista asupra mijloacelor de productie care are fie forma proprietatii de stat (bun comun al poporului), fie forma proprietatii cooperatiste-colectiviste (proprietatea gospodariilor agricole colective sau a organizatiilor cooperatiste).
In formatiunea socialista a economiei nationale este lichidata exploatarea omului de catre om.
Formatiunea socialista, careia ii apartine rolul conducator in economia nationala a Republicii Populare Romane, constituie baza dezvoltarii tarii pe calea socialismului. Statul de democratie populara, proclamand ca principala sarcina a sa construirea socialismului, intareste si largeste neincetat formatiunea socialista, asigura cresterea neintrerupta a bunei stari materiale si a nivelului cultural al oamenilor muncii.
Art. 7. – Bogatiile de orice natura ale subsolului, fabricile, uzinele si minele, padurile, apele, izvoarele de energie naturala, caile de comunicatie de orice fel, transportul feroviar, fluvial, maritim si aerian, bancile, posta, telegraful, telefonul, radio-ul, mijloacele de tipar, cinematografia si teatrul, gospodariile agricole de stat, statiunile de masini si tractoare, intreprinderile comunale si partea nationalizata a fondului de locuinte de la orase, constituie proprietate de stat, bun comun al poporului.
Art. 8. – Pamantul in Republica Populara Româna apartine celor ce-l muncesc.
Art. 9. – Inventarul viu si mort al gospodariilor agricole colective si al cooperativelor, productia realizata, cat si toate intreprinderile sau constructiile ce le apartin, reprezinta proprietatea obsteasca a gospodariilor agricole colective si a cooperativelor.
Taranii membri ai gospodariilor agricole colective au in folosinta personala un lot de pamant pe langa casa si in proprietate personala gospodaria de pe acest lot, casa de locuit, animalele productive, pasari, inventar agricol marunt – in conformitate cu statutul gospodariei agricole colective.
Art. 10. – Mica productie de marfuri in Republica Populara Romana cuprinde gospodăriile țărănești mici si mijlocii, care poseda proprietate particulara asupra pământului bazata pe munca proprie a producătorului, ca si atelierele meseriașilor care nu exploatează munca altora. Statul ocrotește dreptul de proprietate particulara asupra pământului a țăranilor cu gospodarii mici si mijlocii, pe baza legilor in vigoare.
Statul democrat-popular sprijina pe taranii cu gospodarii mici si mijlocii si pe meseriasi, cu scopul de a-i feri de exploatarea capitalista, de a spori productia realizata de ei si de a ridica bunastarea lor.
Art. 11. – Formatiunea particular-capitalista in Republica Populara Romana cuprinde gospodariile chiaburesti, intreprinderile comerciale particulare, micile intreprinderi industriale nenationalizate, bazate pe exploatarea muncii salariate.
Statul democrat-popular realizeaza in mod consecvent politica de ingradire si eliminare a elementelor capitaliste.
Art. 12. – Dreptul de proprietate personala a cetatenilor Republicii Populare Romane asupra veniturilor si economiilor provenite din munca, asupra casei de locuit si gospodariei auxiliare pe langa casa, asupra obiectelor casnice si de uz personal, cat si dreptul de mostenire asupra proprietatii personale a cetatenilor sunt ocrotite de lege.
Art. 13. – Viata economica a Republicii Populare Romane se dezvolta pe baza planului de stat al economiei nationale, in interesul construirii socialismului, cresterii neincetate a bunei stari materiale si culturale a oamenilor muncii, intaririi independentei nationale a tarii si a capacitatii ei de aparare.
Art. 14. – In Republica Populara Romana, comertul exterior este monopol de stat.
Art. 15. – In Republica Populara Romana munca este o datorie si o chestiune de onoare pentru fiecare cetatean capabil de munca, dupa principiul „cine nu munceste, nu mananca”. In Republica Populara Romana se infaptuieste tot mai larg principiul socialismului: „De la fiecare dupa capacitatile sale, fiecaruia dupa munca sa”.
CAPITOLUL 2 Orânduirea de stat
Art. 16. – Regimul de stat al Republicii Populare Romane este regimul democratiei populare, care reprezinta puterea oamenilor muncii.
Art. 17. – Statul roman democrat-popular – stat unitar, suveran si independent:
a) apară independenta si suveranitatea poporului roman, cuceririle oamenilor muncii de la orașe si sate, drepturile, libertățile si puterea oamenilor muncii, împotriva dușmanilor poporului muncitor;
b) asigura întărirea si dezvoltarea forțelor de producție ale tarii prin industrializarea ei socialista, prin lichidarea înapoierii economice, tehnice și culturale, prin transformarea socialista treptata a agriculturii pe baza liberului consimțământ al țăranilor muncitori;
c) organizează si dezvolta economia planificata, bazându-se pe intreprinderile de stat si cooperatiste;
d) organizează apărarea Republicii de dușmanii externi și conduce forțele armate ale tarii;
e) asigura securitatea interna a cetățenilor, face inofensivi și reprima pe dușmanii poporului;f) conduce sistemul bănesc si de credite, elaborează si realizează bugetul de stat, stabileste impozitele, taxele si veniturile necesare pentru nevoile statului;
g) administrează băncile, intreprinderile si institutiile de stat industriale, agricole si comerciale;h) conduce invatamantul public de toate gradele;
i) asigura creșterea continua a bunei stări si sănătatea maselor populare de la orase si sate;
j) asigura dezvoltarea culturii poporului roman si a culturii minoritatilor nationale, socialista in continut, nationala in forma;
k) veghează la aplicarea și respectarea Constituției si legilor Republicii Populare Romane, ele fiind expresia voinței și intereselor poporului muncitor.
Respectarea si aplicarea intocmai a Constitutiei si a legilor tarii este datoria principala a fiecarei institutii de stat si a fiecarui cetatean, ele fiind obligatorii pe intreg teritoriul Republicii.
Art. 18. – Republica Populara Romana are urmatoarea impartire administrativ-teritoriala:
Regiunile: Arad, Bacau, Baia Mare, Barlad, Bucuresti, Cluj, Constanta, Craiova, Galati, Hunedoara, Iasi, Oradea, Pitesti, Ploiesti, Stalin, Suceava, Timisoara, Regiunea Autonoma Maghiara.
Art. 19. – Regiunea Autonoma Maghiara a Republicii Populare Romane este formata din teritoriul locuit de populatia compacta maghiara secuiasca si are conducere administrativa autonoma, aleasa de populatia Regiunii Autonome.
Regiunea Autonoma Maghiara cuprinde raioanele: Ciuc, Gheorgheni, Odorhei, Reghin, Sangeorgiu de Padure, Sf. Gheorghe, Targu-Mures, Targu-Sacuesc, Toplita.
Centrul administrativ al Regiunii Autonome Maghiare este orasul Targu-Mures.
Art. 20. – Legile Republicii Populare Romane, hotaririle si dispozitiile organelor centrale ale statului sunt obligatorii pe teritoriul Regiunii Autonome Maghiare.
Art. 21. – Regulamentul Regiunii Autonome Maghiare este elaborat de Sfatul Popular al Regiunii Autonome si supus spre aprobare Marii Adunari Nationale a Republicii Populare Romane.
CAPITOLUL 3 Organul suprem al puterii de stat a Republicii Populare Romane
Art. 22. – Organul suprem al puterii de stat a Republicii Populare Romane este Marea Adunare Nationala a Republicii Populare Romane.
Art. 23. – Marea Adunare Nationala este unicul organ legiuitor al Republicii Populare Romane.
Art. 24. – Marea Adunare Nationala are in competenta sa directa:a) alegerea Prezidiului Marii Adunari Nationale a Republicii Populare Romane;b) formarea Guvernului Republicii Populare Romane;c) modificarea Constitutiei;d) chestiunile razboiului si ale pacii;e) stabilirea planurilor economiei nationale;f) aprobarea bugetului de stat, a incheierii exercitiilor bugetare si stabilirea impozitelor si veniturilor destinate bugetului statului;g) stabilirea numarului de ministere, denumirea, contopirea si desfiintarea de ministere;h) modificarea impartirii pe regiuni a teritoriului Republicii Populare Romane;i) acordarea amnistiei;j) controlul general asupra aplicarii Constitutiei.
Art. 25. – Marea Adunare Nationala este aleasa de catre oamenii muncii, cetateni ai Republicii Populare Romane, pe circumscriptii electorale, cate un deputat la 40.000 locuitori.
Marea Adunare Nationala se alege pe timp de 4 ani.
Art. 26. – O lege se socoteste adoptata daca e votata de majoritatea simpla a Marii Adunari Nationale.
Art. 27. – Dupa adoptarea legilor de catre Marea Adunare Nationala, ele sunt semnate de Presedintele si de Secretarul Prezidiului si publicate in Buletinul Oficial al Marii Adunari Nationale.
Indeplinirea legilor adoptate de Marea Adunare Nationala este obligatorie pentru toti cetatenii Republicii Populare Romane.
Art. 28. – Sesiunile Marii Adunari Nationale se tin de doua ori pe an. Convocarea Marii Adunari Nationale se face de catre Prezidiul Marii Adunari Nationale.
Art. 29. – Marea Adunare Nationala poate fi convocata in sesiuni extraordinare de catre Prezidiul Marii Adunari Nationale, sau la cererea cel putin a unei treimi din numarul total al deputatilor.
Art. 30. – Marea Adunare Nationala isi alege in fiecare legislatura un Presedinte si doi Vice-presedinti, care conduc sedintele Marii Adunari Nationale conform cu regulamentul interior de functionare.
Art. 31. – Marea Adunare Nationala valideaza mandatele deputatilor alesi.
In vederea verificarii conditiunilor in care s-a desfasurat alegerea fiecarui deputat, Marea Adunare Nationala alege o comisie de validare. Aceasta comisie supune raportul sau aprobarii Marii Adunari Nationale, care hotaraste validarea sau anularea alegerii fiecarui deputat.
Art. 32. – Marea Adunare Nationala poate numi comisii de ancheta si revizie in diverse probleme.
Toate organele si functionarii de stat au obligatia sa puna la dispozitia acestor comisii informatiile si documentele necesare.
Marea Adunare Nationala stabileste pentru fiecare comisie in parte imputernicirile si modul ei de activitate.
Art. 33. – Fiecare deputat are dreptul de a pune intrebari sau de a interpela Guvernul ori pe ministri in parte. Guvernul sau ministrul intrebat are obligatia de a raspunde verbal sau in scris, in termen de cel mult 3 zile.
Art. 34. – Nici un deputat al Marii Adunari Nationale nu poate fi trimis in judecata si nu poate fi arestat fara incuviintarea Marii Adunari Nationale, in timpul sesiunilor, iar intre sesiuni – a Prezidiului Marii Adunari Nationale.
Art. 35. – Marea Adunare Nationala a Republicii Populare Romane alege Prezidiul Marii Adunari Nationale, compus dintr-un Presedinte, doi Vice-presedinti, un Secretar si treisprezece membri.
Art. 36. – Prezidiul Marii Adunari Nationale raspunde de toata activitatea sa in fata Marii Adunari Nationale a Republicii Populare Romane.
Art. 37. – Prezidiul Marii Adunari Nationale a Republicii Populare Romane are urmatoarele atributiuni:a) convoaca in sesiuni Marea Adunare Nationala;b) emite decrete;c) interpreteaza legile in vigoare in Republica Populara Romana;d) hotaraste consultarea poporului (referendum);e) anuleaza hotararile si dispozitiunile Consiliului de Ministri cand acestea nu sunt conforme legilor;f) in intervalul dintre sesiunile Marii Adunari Nationale, revoca din functiuni si numeste ministri in Guvern la propunerea Presedintelui Consiliului de Ministri si cu aprobarea ulterioara a Marii Adunari Nationale;g) instituie decoratiile, medaliile si titlurile onorifice ale Republicii Populare Romane;h) confera decoratiile, medaliile si titlurile onorifice ale Republicii Populare Romane; stabileste gradele militare, rangurile diplomatice si alte titluri speciale;i) in intervalul dintre sesiunile Marii Adunari Nationale a Republicii Populare Romane, la propunerea Guvernului, declara starea de razboi in cazul unei agresiuni armate indreptate impotriva Republicii Populare Romane sau impotriva unui alt stat, fata de care Republica Populara Romana are obligatiuni de aparare mutuala ce decurg din tratatele internationale;j) numeste si revoca pe comandantul suprem al fortelor armate ale Republicii Populare Romane;k) declara mobilizarea partiala sau generala;l) exercita dreptul de gratiere si comutare a pedepselor;m) ratifica si denunta tratatele internationale ale Republicii Populare Romane;n) acrediteaza si recheama pe reprezentantii plenipotentiari ai Republicii Populare Romane in statele straine;o) primeste scrisorile de acreditare si de rechemare ale reprezentantilor diplomatici ai statelor straine, acreditati pe langa Prezidiu;p) in interesul apararii Republicii Populare Romane sau al asigurarii ordinii publice si securitatii statului, proclama in unele localitati sau pe intreg teritoriul tarii starea exceptionala.
Art. 38. – Mandatul Marii Adunari Nationale inceteaza la expirarea termenului pentru care a fost aleasa.
Art. 39. – Dupa expirarea mandatului Marii Adunari Nationale a Republicii Populare Romane, Prezidiul Marii Adunari Nationale fixeaza noi alegeri in termen de cel mult trei luni, socotite de la ziua expirarii mandatului Marii Adunari Nationale.
Prezidiul in functiune isi pastreaza imputernicirile sale pana la alegerea noului Prezidiu de catre noua Mare Adunare Nationala a Republicii Populare Romane.
Art. 40. – In caz de razboi sau in cazul altor imprejurari exceptionale, Marea Adunare Nationala poate sa-si prelungeasca mandatul pentru timpul cat va dura starea exceptionala.
Art. 41. – Marea Adunare Nationala nou aleasa este convocata de catre Prezidiul in functiune, in termen de cel mult trei luni dupa alegeri.
CAPITOLUL 4 Organele administratiei de stat ale Republicii Populare Romane
Art. 42. – Organul suprem executiv si de dispozitie al puterii de stat a Republicii Populare Romane este Consiliul de Ministri al Republicii Populare Romane.
Art. 43. – Consiliul de Ministri este constituit de catre Marea Adunare Nationala a Republicii Populare Romane si este format din:- Presedintele Consiliului de Ministri al Republicii Populare Romane;- Vice-presedintii Consiliului de Ministri al Republicii Populare Romane;- Presedintele Comitetului de Stat al Planificarii;- Presedintele Comisiei Controlului de Stat;- Ministrii Republicii Populare Romane;- Presedintele Comitetului de Stat al Aprovizionarii;- Presedintele Comitetului de Stat pentru Colectarea Produselor Agricole;- Presedintele Comitetului Invatamantului Superior;- Presedintele Comitetului pentru Cinematografie;- Presedintele Comitetului pentru Arta.
Art. 44. – Consiliul de Ministri este raspunzator si da socoteala de activitatea sa in fata Marii Adunari Nationale, iar in intervalul dintre sesiunile Marii Adunari Nationale – in fata Prezidiului Marii Adunari Nationale.
Art. 45. – Consiliul de Ministri al Republicii Populare Romane emite hotariri si dispozitii pe baza legilor in vigoare sau in vederea aplicarii lor si controleaza executarea acestora.
Art. 46. – Aplicarea hotaririlor si dispozitiilor Consiliului de Ministri al Republicii Populare Romane este obligatorie pe intreg teritoriul Republicii Populare Romane.
Art. 47. – Consiliul de Ministri al Republicii Populare Romane are urmatoarele atributii:a) coordoneaza si indrumeaza activitatea ministerelor si a celorlalte institutii subordonate lui;b) ia masuri pentru realizarea planului economiei nationale, a bugetului statului si in vederea consolidarii sistemului banesc si de credit;c) ia masuri in vederea asigurarii ordinei publice, apararii intereselor statului si ocrotirii drepturilor cetatenilor;d) exercita conducerea generala in domeniul relatiilor cu statele straine;e) fixeaza contingentele anuale de cetateni care urmeaza sa fie chemati la indeplinirea serviciului militar activ; conduce organizarea generala a fortelor armate ale tarii;f) infiinteaza, dupa necesitati, comitete si comisii speciale, precum si directii generale pe langa Consiliul de Ministri pentru probleme economice, culturale, juridice si militare.
Art. 48. – Consiliul de Ministri al Republicii Populare Romane poate anula ordinele si instructiunile ministrilor neconforme legilor si hotaririlor Consiliului de Ministri.
Art. 49. – In limitele competentei ministerelor pe care le conduc, Ministrii dau ordine si instructiuni pe baza si in vederea aplicarii legilor in vigoare, a hotaririlor si dispozitiunilor Consiliului de Ministri, controland executarea lor.
Art. 50. – Ministerele Republicii Populare Romane sunt urmatoarele:Ministerul Afacerilor Externe;Ministerul Afacerilor Interne;Ministerul Agriculturii;Ministerul Comertului Exterior;Ministerul Comertului Interior;Ministerul Constructiilor si al Industriei Materialelor de Constructii;Ministerul Cultelor;Ministerul Energiei Electrice si Industriei Electrotehnice;Ministerul Finantelor;Ministerul Fortelor Armate;Ministerul Gospodariilor Agricole de Stat;Ministerul Gospodariei Comunale si Industriei Locale;Ministerul Gospodariei Silvice;Ministerul Industriei Alimentare;Ministerul Industriei Carnii, Pestelui si Laptelui;Ministerul Industriei Carbunelui;Ministerul Industriei Chimice;Ministerul Industriei Metalurgice;Ministerul Industriei Petrolului;Ministerul Industriei Lemnului, Hartiei si Celulozei;Ministerul Industriei Usoare;Ministerul Invatamantului Public;Ministerul Justitiei;Ministerul Postelor si Telecomunicatiilor;Ministerul Prevederilor Sociale;Ministerul Sanatatii;Ministerul Securitatii Statului;Ministerul Transporturilor.
CAPITOLUL 5 Organele locale ale puterii de stat
Art. 51. – Organele puterii de stat in regiuni, raioane, orase si comune sunt Sfaturile Populare ale oamenilor muncii de la orase si sate.
Art. 52. – Sfaturile Populare se compun din deputati alesi pe timp de doi ani de catre oamenii muncii, cetateni ai Republicii Populare Romane, din regiunea, raionul, orasul si comuna respectiva.
Normele de reprezentare in Sfaturile Populare se stabilesc prin lege.
Art. 53. – Sfaturile Populare indruma munca organelor administrative subordonate lor, conduc activitatea locala pe taram economic si cultural, asigura mentinerea ordinei publice, respectarea legilor si ocrotirea drepturilor cetatenilor, intocmesc bugetul local.
Art. 54. – Sfaturile Populare organizeaza participarea activa a oamenilor muncii la conducerea treburilor de stat si obstesti si la opera de construire a socialismului.
Art. 55. – Sfaturile Populare iau hotariri si dau dispozitii in limitele drepturilor ce le sunt acordate prin legile Republicii Populare Romane.
Art. 56. – Organele executive si de dispozitie ale Sfaturilor Populare regionale, raionale, orasenesti si comunale sunt Comitetele Executive alese de deputatii Sfaturilor Populare si sunt alcatuite din Presedinte, Vice-presedinti, Secretar si membri.
Art. 57. – Organul puterii de stat al Regiunii Autonome Maghiare este Sfatul Popular al Regiunii Autonome.
Organul executiv si de dispozitie al Sfatului Popular al Regiunii Autonome Maghiare este Comitetul Executiv ales de el.
Art. 58. – Sfatul Popular al Regiunii Autonome Maghiare este ales dupa normele stabilite de lege, pe timp de 2 ani, de catre oamenii muncii din Regiunea Autonoma, cetateni ai Republicii Populare Romane.
Art. 59. – Organul executiv si de dispozitie al Sfaturilor Populare din comunele mici este alcatuit din Presedinte, Vice-presedinte si Secretar, alesi de deputatii Sfatului Popular respectiv.
Art. 60. – Organele executive si de dispozitie ale Sfaturilor Populare dau socoteala de activitatea lor atat Sfatului Popular care le-a ales, cat si Comitetului Executiv al Sfatului Popular imediat superior.
Art. 61. – Sfaturile Populare regionale, raionale si orasenesti organizeaza sectiuni ale Comitetelor Executive.
Organizarea, modul de functionare si activitatea sectiunilor sunt determinate prin lege.
Art. 62. – Secțiunile Comitetelor Executive ale Sfaturilor Populare sunt subordonate atat Sfatului Popular si Comitetului Executiv pe langa care functioneaza, cat si sectiunii corespunzatoare a Comitetului Executiv al Sfatului Popular imediat superior si Ministerelor respective.
Art. 63. – Dupa expirarea mandatului Sfaturilor Populare, Comitetele Executive isi pastreaza atributiile pana la constituirea noilor organe executive de catre Sfaturile Populare nou alese.
CAPITOLUL 6 Instantele judecatoresti si procuratura
Art. 64. – Justitia in Republica Populara Romana se infaptuieste de catre Tribunalul Suprem al Republicii Populare Romane, Tribunalele regionale si Tribunalele populare, precum si de catre instantele judecatoresti speciale, infiintate prin lege.
Organizarea, competenta si procedura tribunalelor sunt stabilite prin lege.
Art. 65. – Tribunalele apara regimul de democratie populara si cuceririle poporului muncitor; asigura legalitatea populara, proprietatea obsteasca si drepturile cetatenilor.
Art. 66. – Judecarea proceselor la toate instantele se face cu participarea asesorilor populari, afara de cazurile cand legea dispune altfel.
Art. 67. – Tribunalul Suprem al Republicii Populare Romane este ales de Marea Adunare Nationala pe termen de cinci ani.
Judecatorii si asesorii populari sunt alesi in conformitate cu procedura stabilita prin lege.
Prin lege este stabilita si numirea judecatorilor in instantele speciale.
Art. 68. – In Republica Populara Romana, procedura judiciara se face in limba romana, asigurandu-se in regiunile si raioanele locuite de populatie de alta nationalitate decat cea romana folosirea limbii materne a acelei populatii.
Partilor, care nu vorbesc limba in care se face procedura judiciara, li se asigura posibilitatea de a lua cunostinta, prin traducator, de piesele dosarului, precum si dreptul de a vorbi in instanta si a pune concluziuni in limba materna.
Art. 69. – In toate instantele judecata este publica, in afara de cazurile prevazute de lege.
Acuzatului i se garanteaza dreptul de aparare.
Art. 70. – Judecatorii sunt independenti si se supun numai legii.
Art. 71. – Tribunalele pronunta hotaririle lor in numele poporului.
Art. 72. – Tribunalul Suprem al Republicii Populare Romane exercita supravegherea activitatii judiciare a tuturor instantelor judecatoresti din Republica Populara Romana.
Art. 73. – Procurorul General al Republicii Populare Romane exercita supravegherea superioara a respectarii legilor de catre Ministere si celelalte organe centrale, de catre organele locale ale puterii si administratiei de stat, precum si de catre functionari si ceilalti cetateni.
Art. 74. – Procurorul General al Republicii Populare Romane este numit de Marea Adunare Nationala pe termen de cinci ani.
Loctiitorii Procurorului General al Republicii Populare Romane si procurorii unitatilor locale ale Procuraturii sunt numiti de Procurorul General pe termen de patru ani.
Art. 75. – Procurorul General raspunde fata de Marea Adunare Nationala a Republicii Populare Romane, si – in intervalul dintre sesiuni – fata de Prezidiul Marii Adunari Nationale si fata de Consiliul de Ministri.
Art. 76. – Organele Procuraturii sunt independente de organele locale, subordonandu-se numai Procurorului General al Republicii Populare Romane.
CAPITOLUL 7 Drepturile si datoriile fundamentale ale cetatenilor
Art. 77. – Cetatenilor Republicii Populare Romane le este asigurat dreptul la munca, adica dreptul de a capata o munca garantata si platita potrivit cu cantitatea si calitatea ei.
Dreptul la munca este garantat prin existenta si dezvoltarea formatiunii socialiste a economiei nationale, prin cresterea neintrerupta si sistematica a fortelor de productie in Republica Populara Romana, prin inlaturarea posibilitatii crizelor economice si prin lichidarea somajului.
Art. 78. – Cetatenii Republicii Populare Romane au dreptul la odihna.
Dreptul la odihna este asigurat prin: stabilirea zilei de munca de 8 ore pentru muncitori si functionari; reducerea zilei de munca sub 8 ore pentru anumite profesiuni cu conditii de munca grele si pentru sectii cu conditii de munca deosebit de grele; stabilirea de concedii anuale platite pentru toti muncitorii si functionarii; punerea la dispozitia oamenilor muncii a caselor de odihna, sanatoriilor si institutiilor de cultura.
Art. 79. – Cetatenii Republicii Populare Romane au dreptul la asigurare materiala la batranete, in caz de boala sau incapacitate de munca.
Acest drept este garantat prin dezvoltarea larga a asigurarilor sociale ale muncitorilor si functionarilor, pe socoteala statului, prin asistenta medicala gratuita acordata celor ce muncesc si prin punerea statiunilor balneare si climaterice la dispozitia oamenilor muncii.
Art. 80. – Cetatenii Republicii Populare Romane au dreptul la invatatura.
Acest drept este asigurat prin invatamantul elementar general, obligatoriu si gratuit; prin sistemul burselor de stat acordate studentilor si elevilor merituosi din scolile invatamantului superior, mediu si elementar, prin organizarea pe langa intreprinderi industriale, gospodarii agricole de stat, statiuni de masini si tractoare si gospodarii agricole colective a invatamantului profesional gratuit pentru cei ce muncesc.
Invatamantul de toate gradele este invatamant de stat.
Statul se ingrijeste de dezvoltarea stiintei, literaturii si artei.
Art. 81. – Oamenilor muncii, cetateni ai Republicii Populare Romane, fara deosebire de nationalitate sau rasa le este asigurata deplina egalitate de drepturi in toate domeniile vietii economice, politice si culturale.
Orice fel de ingradire directa sau indirecta a drepturilor oamenilor muncii, cetateni ai Republicii Populare Romane, stabilirea de privilegii directe sau indirecte pe temeiul rasei sau al nationalitatii carora le apartin cetatenii, orice manifestare de sovinism, ura de rasa, ura nationala sau propaganda nationalista sovina este pedepsita de lege.
Art. 82. – In Republica Populara Romana se asigura minoritatilor nationale folosirea libera a limbii materne, invatamantul de toate gradele in limba materna, carti, ziare si teatre in limba materna. In raioanele locuite si de populatii de alta nationalitate decat cea romana, toate organele si institutiile vor folosi oral si scris si limba nationalitatilor respective si vor face numiri de functionari din randul nationalitatii respective sau al altor localnici care cunosc limba si felul de trai al populatiei locale.
Art. 83. – Femeia in Republica Populara Romana are drepturi egale cu ale barbatului in toate domeniile vietii economice, politice, de stat si culturale.
Femeia are drepturi egale cu ale barbatului la munca, salariu, odihna, asigurare sociala si invatamant.
Statul ocroteste casatoria si familia si apara interesele mamei si copilului. Statul acorda ajutor mamelor cu multi copii si mamelor singure, concedii cu plata salariului femeilor insarcinate; organizeaza maternitati, crese si camine de copii.
Art. 84. – Libertatea de constiinta este garantata tuturor cetatenilor Republicii Populare Romane.
Cultele religioase sunt libere sa se organizeze si pot functiona liber. Libertatea exercitarii cultelor religioase este garantata tuturor cetatenilor Republicii Populare Romane.
Scoala este despartita de biserica. Nici o confesiune, congregatie sau comunitate religioasa nu poate deschide sau intretine institutii de invatamant general, ci numai scoli speciale pentru pregatirea personalului cultului.
Modul de organizare si functionare a cultelor religioase se reglementeaza prin lege.
Art. 85. – In conformitate cu interesele celor ce muncesc si in vederea intaririi regimului de democratie populara, cetatenilor Republicii Populare Romane li se garanteaza prin lege:a) libertatea cuvantului;b) libertatea presei;c) libertatea intrunirilor si a meetingurilor;d) libertatea cortegiilor si a demonstratiilor de strada.
Aceste drepturi sunt asigurate punandu-se la dispozitia maselor muncitoare si organizatiilor lor tipografiile, depozitele de hartie, cladirile publice, strazile, mijloacele de comunicatii si alte conditii materiale necesare exercitarii acestor drepturi.
Art. 86. – In conformitate cu interesele celor ce muncesc si in scopul dezvoltarii activitatii politice si obstesti a maselor populare, cetatenilor Republicii Populare Romane li se asigura dreptul de asociere in organizatii obstesti, in sindicate profesionale, uniuni cooperatiste, organizatii de femei, de tineret, organizatii sportive, asociatii culturale, tehnice si stiintifice.
Orice asociatie cu caracter fascist sau antidemocratic este interzisa. Participarea la astfel de asociatii este pedepsita de lege.
Cetatenii cei mai activi si cei mai constienti din randurile clasei muncitoare si din randurile celorlalte paturi de oameni ai muncii se unesc in Partidul Muncitoresc Roman, detasamentul de avangarda al oamenilor muncii in lupta pentru intarirea si dezvoltarea regimului de democratie populara si pentru construirea societatii socialiste.
Partidul Muncitoresc Roman este forta conducatoare atat a organizatiilor celor ce muncesc, cat si a organelor si institutiilor de stat. In jurul lui se strang laolalta toate organizatiile celor ce muncesc din Republica Populara Romana.
Art. 87. – Cetatenilor Republicii Populare Romane le este garantata inviolabilitatea persoanei.
Nimeni nu poate fi arestat decat pe baza hotaririi tribunalului sau a procurorului, conform prevederilor legii.
Art. 88. – Inviolabilitatea domiciliului cetatenilor si secretul corespondentei sunt ocrotite de lege.
Art. 89. – Republica Populara Romana acorda drept de azil cetatenilor straini urmariti pentru apararea intereselor celor ce muncesc, pentru activitate stiintifica, pentru participare la lupta de eliberare nationala sau de aparare a pacii.
Art. 90. – Fiecare cetatean al Republicii Populare Romane este dator sa respecte Constitutia si legile Statului de democratie populara; sa pazeasca, sa intareasca si sa dezvolte proprietatea obsteasca socialista; sa respecte disciplina muncii; sa contribuie activ la intarirea regimului de democratie populara si la propasirea economica si culturala a tarii.
Art. 91. – Serviciul militar este obligatoriu. Serviciul militar in randurile Fortelor Armate ale Republicii Populare Romane este o indatorire de onoare a cetatenilor Republicii Populare Romane.
Art. 92. – Apararea Patriei este datoria sfanta a fiecarui cetatean al Republicii Populare Romane. Tradarea de Patrie, calcarea juramantului, trecerea de partea inamicului, aducerea de prejudicii capacitatii de aparare a statului, spionajul constituie crimele cele mai grave fata de popor si de stat si sunt pedepsite de lege cu toata asprimea.
CAPITOLUL 8 Sistemul electoral
Art. 93. – Alegerile de deputati pentru Marea Adunare Nationala si pentru Sfaturile Populare se fac prin vot universal, egal, direct si secret.
Art. 94. – Alegerile de deputati se fac prin vot universal. Toti oamenii muncii, cetateni ai Republicii Populare Romane, care au implinit varsta de 18 ani, fara deosebire de rasa sau nationalitate, sex, religie, grad de cultura, profesiune sau durata domicilierii, au dreptul de a lua parte la alegerea deputatilor, cu exceptia alienatilor, a persoanelor condamnate prin hotarire judecatoreasca la pierderea dreptului electoral si a celor declarati nedemni prin lege.
Poate fi ales deputat al Marii Adunari Nationale si al Sfaturilor Populare oricare om al muncii, cetatean al Republicii Populare Romane cu drept de vot, care a implinit varsta de 23 de ani.
Art. 95. – Alegerile de deputati se fac prin vot egal. Toti oamenii muncii, cetateni ai Republicii Populare Romane, iau parte la alegeri in conditii egale si fiecare are dreptul la un singur vot.
Art. 96. – Femeile au dreptul de a alege si de a fi alese in Marea Adunare Nationala si in Sfaturile Populare la fel cu barbatii.
Art. 97. – Cetatenii aflati in randurile Fortelor Armate ale Republicii Populare Romane au dreptul de a alege si a fi alesi, la fel ca toti oamenii muncii, cetateni ai Republicii Populare Romane.
Art. 98. – Alegerile de deputati se fac prin vot direct. La alegerile pentru Marea Adunare Nationala si pentru toate Sfaturile Populare, oamenii muncii, cetateni ai Republicii Populare Romane participa in mod nemijlocit, prin vot direct.
Art. 99. – Alegerile de deputati se fac prin vot secret. Art. 100. -Candidaturile pentru alegerea deputatilor se depun pe circumscriptii electorale, dupa normele stabilite prin lege.
Dreptul de a depune candidaturi este asigurat tuturor organizatiilor oamenilor muncii: organizatiilor Partidului Muncitoresc Roman, sindicatelor profesionale, cooperativelor, organizatiilor de tineret si altor organizatii de masa, precum si asociatilor culturale.
Art. 101. – Fiecare deputat este obligat sa dea socoteala in fata alegatorilor de activitatea sa si de aceea a organului ales din care face parte.
Deputatului i se poate retrage oricand mandatul, in urma hotaririi majoritatii alegatorilor, luata in conformitate cu procedura fixata de lege.
CAPITOLUL 9 Stema, Drapelul si Capitala Republicii Populare Romane
Art. 102. – Stema Republicii Populare Romane reprezinta munti impaduriti, deasupra carora se ridica soarele. In partea stanga a stemei se afla o sonda. Stema este incadrata de o cununa de spice de grau. In partea de sus a stemei se afla o stea in cinci colturi. In partea de jos a stemei, spicele sunt infasurate intr-o panglica tricolora pe care sunt scrise literele R.P.R.
Art. 103. – Drapelul Republicii Populare Romane poarta culorile rosu, galben si albastru, asezate vertical cu albastrul langa lancie. In mijloc este asezata stema Republicii Populare Romane.
Art. 104. – Capitala Republicii Populare Romane este orasul Bucuresti.
CAPITOLUL 10 Procedura de modificare a Constitutiei Republicii Populare Romane
Art. 105. – Constituția Republicii Populare Romane poate fi modificata numai prin lege votata de Marea Adunare Nationala.
Proiectul de lege asupra modificării Constituției se considera adoptat dacă a fost votat de cel putin doua treimi din numărul total al membrilor Marii Adunări Nationale a Republicii Populare Romane.
Bucureşti, aprilie 1948. Petru Groza, Gheorghe Apostol, Nicolae Ceauşescu, membru al Biroului provizoriu al Marii Adunări Naţionale, în timpul discutării şi votării Constituţiei | Sursa: Film „Scânteia” nr.51/1948
TITLUL I
Republica Populara Româna
Art. 1. – Republica Populara Româna este un Stat popular, unitar, independent și suveran.
Art. 2. – Republica Populara Româna a luat ființa prin lupta dusa de popor, in frunte cu clasa muncitoare, împotriva fascismului, reacțiunii si imperialismului.
Art. 3. – In Republica Populara Româna întreaga putere de stat emana de la popor si aparține poporului.
Poporul își exercita puterea prin organe reprezentative, alese prin vot universal, egal, direct si secret.
Art. 4. – Reprezentanții poporului in toate organele puterii de Stat sunt răspunzători in fata poporului si pot fi revocați prin voința alegatorilor, in condițiile stabilite de lege.
TITLUL II
Structura social-economica
Art. 5. – In Republica Populara Româna, mijloacele de producție aparțin sau Statului, ca bunuri ale întregului popor, sau organizațiilor cooperative, sau particularilor, persoane fizice sau juridice.
Art. 6. – Bogățiile de orice natura ale subsolului, zăcămintele miniere, pădurile, apele, izvoarele de energie naturala, căile de comunicație ferate, rutiere, pe apa si in aer, posta, telegraful, telefonul si radio-ul aparțin Statului, ca bunuri comune ale poporului.
Prin lege se vor stabili modalitatile de trecere in proprietatea Statului, a bunurilor enumerate in alineatul precedent, care, la data intrarii in vigoare a prezentei Constitutii, se aflau in maini particulare.
Art. 7. – Bunurile comune ale poporului constituiesc temelia materiala a propășirii economice si a independentei naționale a Republicii Populare Romane.
Apararea si dezvoltarea bunurilor comune ale poporului sunt o indatorire a fiecarui cetatean.
Art. 8. – Proprietatea particulara si dreptul de mostenire sunt recunoscute si garantate prin lege.
Proprietatea particulara, agonisita prin munca si economisire, se bucura de o protectie speciala.
Art. 9. – Pământul aparține celor ce-l muncesc.
Statul protejeaza proprietatea de munca taraneasca. Statul incurajeaza si sprijina cooperatia sateasca.
Pentru a stimula ridicarea agriculturii, statul poate crea întreprinderi agricole, proprietatea statului.
Art. 10. – Pot fi facute exproprieri pentru cauza de utilitate publica pe baza unei legi si cu o dreapta despagubire stabilita de justitie.
Art. 11. – Cand interesul general cere, mijloacele de productie, bancile si societatile de asigurare, care sunt proprietate particulara a persoanelor fizice sau juridice, pot deveni proprietatea Statului, adica bun al poporului, in conditiunile prevazute de lege.
Art. 12. – Munca este factorul de baza al vietii economice a Statului. Ea este o datorie a fiecarui cetatean. Statul acorda sprijin tuturor celor ce muncesc, pentru a-i apara impotriva exploatarii si a ridica nivelul lor de trai.
Art. 13. – Statul acorda protectie initiativei particulare puse in slujba intereselor generale.
Art. 14. – Comertul intern si extern este reglementat si controlat de stat si se exercita de intreprinderi comerciale de stat, particulare si cooperative.
Art. 15. – Statul indrumeaza si planifica economia nationala in vederea dezvoltarii puterii economice a tarii, asigurarii bunei stari a poporului si garantarii independentei nationale.
TITLUL III
Drepturile si îndatoririle fundamentale ale cetățenilor
Art. 16. – Toți cetățenii Republicii Populare Române, fără deosebire de sex, naționalitate, rasa, religie sau grad de cultura, sunt egali in fata legii.
Art. 17. – Orice propovaduire sau manifestare a urei de rasa sau de nationalitate se pedepseste de lege.
Art. 18. – Toti cetatenii, fara deosebire de sex, nationalitate, rasa, religie, grad de cultura, profesiune, inclusiv militarii, magistratii si functionarii publici, au dreptul sa aleaga si sa fie alesi in toate organele Statului.
Dreptul de a alege il au toti cetatenii care au implinit varsta de 18 ani, iar dreptul de a fi alesi, cei care au implinit varsta de 23 ani.
Nu se bucura de dreptul de vot persoanele interzise, lipsite de drepturi civile si politice si nedemne, declarate ca atare de organele in drept, conform legii.
Art. 19. – Cetatenii au drept la munca. Statul asigura treptat acest drept prin organizarea si dezvoltarea planificata a economiei nationale.
Art. 20. – Cetatenii au drept la odihna. Dreptul la odihna este asigurat prin reglementarea orelor de munca, prin concedii platite, in conformitate cu legea, prin organizarea de case de odihna, sanatorii, cluburi, parcuri, terenuri de sport si asezaminte special amenajate.
Art. 21. – Femeia are drepturi egale cu barbatul in toate domeniile vietii de Stat, economic, social, cultural politic si de drept privat.
La munca egala femeia are drept de salarizare egala cu barbatul. Art. 22.- In Republica Populara Romana, toti cetatenii au drept la invatatura.
Statul asigura indeplinirea acestui drept prin organizarea si dezvoltarea invatamantului primar obligatoriu si gratuit, prin burse de Stat acordate elevilor si studentilor meritosi si prin organizarea si dezvoltarea invatamantului profesional si tehnic.
Art. 23. – Statul incurajeaza si sprijina dezvoltarea stiintei si a artei si organizeaza institute de cercetari, biblioteci, edituri, teatre, muzee, conservatoare.
Art. 24. – In Republica Populara Romana se asigura nationalitatilor conlocuitoare dreptul de folosire a limbii materne si organizarea invatamantului de toate gradele in limba materna. Administratia si justitia, in circumscriptiile locuite si de populatii de alta nationalitate decat cea romana, vor folosi oral si scris si limba nationalitatii respective si vor face numiri de functionari din sanul nationalitatii respective sau din alta nationalitate, care cunosc limba populatiei locale.
Predarea limbii si literaturii romane este obligatorie in scolile de orice grad.
Art. 25. – Statul poarta grija de sanatatea publica prin infiintarea si dezvoltarea de servicii sanitare si prin incurajarea si sprijinirea educatiei fizice.
Statul asigura ocrotire sociala si asistenta medicala pentru boala, accidente si invaliditate, rezultate din munca, in timpul muncii sau in serviciul de aparare a patriei, precum si pentru batranete, atat salariatilor sai cat si acelora ai intreprinderilor particulare, a caror contributie si drepturi se fixeaza prin lege.
Art. 26. – Casatoria si familia se bucura de protectia Statului.
Mama, precum si copiii pana la varsta de 18 ani, se bucura de protectie deosebita, stabilita prin lege.
Parintii au aceleasi indatoriri fata de copiii nascuti in afara casatoriei, ca si pentru cei nascuti in casatorie.
Sunt valabile numai actele de stare civila, incheiate de organele Statului.
Art. 27. – Libertatea constiintei si libertatea religioasa sunt garantate de Stat.
Cultele religioase sunt libere sa se organizeze si pot functiona liber daca ritualul si practica lor nu sunt contrarii Constitutiei, securitatii publice sau bunelor moravuri.
Nici o confesiune, congregatie sau comunitate religioasa nu poate deschide sau intretine institutii de invatamant general, ci numai scoli speciale pentru pregatirea personalului cultului sub controlul Statului.
Biserica ortodoxa-romana este autocefala si unitara in organizarea sa.
Modul de organizare si functionare a cultelor religioase va fi reglementat prin lege.
Art. 28. – Libertatea individuala a cetatenilor este garantata.
Nimeni nu poate fi arestat si detinut mai mult de 48 ore, fara un mandat al parchetului, al organelor de instructie, stabilite de lege, sau autorizarea instantelor judecatoresti, conform prevederilor legii.
Art. 29. – Domiciliul este inviolabil. Nimeni nu poate intra in domiciliul sau resedinta cetatenilor fara invoirea acestora, decat in prezenta lor si in baza unui ordin scris al autoritatii competente sau in caz de flagrant delict.
Art. 30. – Nimeni nu poate fi condamnat si tinut a executa o pedeapsa decat in baza hotararii judecatoresti, pronuntate in conformitate cu legea.
Art. 31. – Libertatea presei, a cuvantului, a intrunirilor, meetingurilor, cortegiilor si manifestatiilor este garantata.
Exercitarea acestor drepturi este asigurata prin faptul ca mijloacele de tiparire, hartia si locurile de intrunire sunt puse la dispozitia celor ce muncesc.
Art. 32. – Cetatenii au dreptul de a se asocia si organiza, daca scopul urmarit nu este indreptat in contra ordinei democratice stabilita prin Constitutie.
Orice asociatie cu caracter fascist sau antidemocratic este interzisa si pedepsita de lege.
Art. 33. – Secretul corespondentei este garantat. Numai in caz de instructie penala, sub stare de asediu, sau in caz de mobilizare, corespondenta poate fi controlata.
Art. 34. – Orice cetatean are dreptul de petitionare, precum si dreptul de a cere organelor prevazute de legi trimiterea in judecata a oricarui functionar public, pentru infractiunile savarsite in timpul exercitarii serviciului.
Art. 35. – Republica Populara Romana acorda drept de refugiu tuturor strainilor urmariti pentru activitatea lor democratica, pentru lupta de eliberare nationala, pentru activitate stiintifica sau culturala.
Art. 36. – Apararea patriei este o datorie de onoare a tuturor cetatenilor.
Serviciul militar este obligatoriu pentru toti cetatenii, in conformitate cu legea.
Tradarea de patrie, – calcarea juramantului, trecerea in slujba dusmanului, aducerea de prejudicii puterii militare a Statului, – constituie crima cea mai grava fata de popor si se pedepseste cu toata asprimea legii.
TITLUL IV
Organul suprem al puterii de Stat
Art. 37. – Organul suprem al puterii de Stat a Republicii Populare Romane este Marea Adunare Nationala a R. P. R.
Art. 38. – Marea Adunare Nationala a R. P. R. este unicul organ legislativ al Republicii Populare Romane.
Art. 39. – Marea Adunare Nationala a Republicii Populare Romane are in competinta sa directa:
1) Alegerea Prezidiului Marii Adunari Nationale a Republicii Populare Romane;
2) Formarea Guvernului R. P. R.;
3) Modificarea Constitutiei;
4) Stabilirea numarului, atributiunilor si denumirii ministerelor si desfiintarea, contopirea sau noua denumire a celor existente;
5) Votarea bugetului Statului, a incheierii exercitiilor bugetare, fixarea impozitelor si a modului lor de percepere;
6) Chestiunile razboiului si ale pacii;
7) Sa decida consultarea poporului prin referendum;
8) Acordarea amnistiei.
Art. 40. – Marea Adunare Nationala a Republicii Populare Romane alege din sanul sau Prezidiul Marii Adunari Nationale a Republicii Populare Romane.
Prezidiul se alege cu jumatate plus unul din numarul total al deputatilor.
Art. 41. – Prezidiul Marii Adunari Nationale a Republicii Populare Romane se compune dintr-un presedinte, trei vice-presedinti, un secretar si din 14 membri alesi direct de Marea Adunare Nationala a R. P. R.
Art. 42. – Prezidiul Marii Adunari Nationale al R. P. R., in totalitatea lui, sau oricare din membrii sai, sunt revocabili oricand de Marea Adunare Nationala a Republicii Populare Romane cu majoritatea prevazuta de Art. 40.
Art. 43. – Prezidiul Marii Adunari Nationale a Republicii Populare Romane este raspunzator de intreaga sa activitate fata de Marea Adunare Nationala a Republicii Populare Romane.
Art. 44. – Prezidiul Marii Adunari Nationale a Republicii Populare Romane are urmatoarele atributiuni:
Convoaca Marea Adunare Nationala a Republicii Populare Romane in sesiuni ordinare si extraordinare;
Emite decrete;
Interpreteaza legile votate de Marea Adunare Nationala a Republicii Populare Romane;
Exercita dreptul de gratiere si comuta pedepsele;
Confera decoratiile si medaliile Republicii Populare Romane;
Reprezinta Republica Populara Romana in relatiile internationale;
Acrediteaza si recheama, la propunerea guvernului, pe reprezentantii diplomatici ai Republicii Populare Romane;
Primeste scrisorile de acreditare si rechemare ale reprezentantilor diplomatici ai Statelor straine, acreditati pe langa ei;
In intervalul dintre sesiunile Marii Adunari Nationale a Republicii Populare Romane, numeste si revoca pe ministri, la propunerea Presedintelui Consiliului de Ministri;
Stabileste gradele militare, rangurile diplomatice si titlurile onorifice, la propunerea guvernului;
Face numiri si confirmari in functiunile publice, la propunerea ministrilor de resort sau a guvernului, conform legii;
In intervalul dintre sesiunile Marii Adunari Nationale a Republicii Populare Romane, la propunerea guvernului, declara starea de razboi si mobilizarea partiala sau generala, in caz de agresiune impotriva Republicii Populare Romane, sau impotriva unui alt Stat, fata de care are obligatii de aparare mutuala ce decurg din tratatele internationale;
Ratifica sau denunta tratatele internationale, la propunerea guvernului;
Rezolva orice chestiune cu care este insarcinat de catre Marea Adunare Nationala a Republicii Populare Romane si exercita orice atributie ce i se da prin lege.
Art. 45. – Prezidiul Marii Adunari Nationale a Republicii Populare Romane ia hotariri valabile cu majoritatea simpla a membrilor sai.
Decretele vor fi semnate de catre presedintele si secretarul Prezidiului Marii Adunari Nationale a R. P. R.
In caz de impiedicare a acestora, presedintele va fi inlocuit de unul dintre vicepresedinti, iar secretarul, de unul dintre membrii desemnati de Prezidiu, din sanul sau.
Art. 46. – Dupa expirarea mandatului Marii Adunari Nationale a R. P. R., sau in caz de dizolvare inainte de termen, Prezidiul Marii Adunari Nationale a R. P. R. isi continua functiunile sale pana la alegerea noului Prezidiu.
Art. 47. – Marea Adunare Nationala a R. P. R. se alege pe timp de 4 ani. Ea se compune din reprezentantii poporului (deputati), alesi potrivit normelor ce se stabilesc prin legea electorala.
Art. 48. – Sesiunile ordinare ale Marii Adunari Nationale a R. P. R. au loc cel putin de doua ori pe an si dureaza pana la terminarea lucrarilor.
Convocarea Marii Adunari Nationale a R. P. R., se face prin decret, de catre Prezidiul Marii Adunari Nationale a R. P. R.
Art. 49. – Marea Adunare Nationala a R. P. R. poate fi convocata in sesiuni extraordinare printr-un decret al Prezidiului, la cererea cel putin a unei treimi din numarul deputatilor.
Art. 50. – Dupa validarea deputatilor, Marea Adunare Nationala a R. P. R. isi alege un birou pentru conducerea dezbaterilor, compus dintr-un presedinte, 3 vice-presedinti si secretari. Biroul Marii Adunari Nationale a R. P. R., se alege pentru fiecare sesiune a Marii Adunari Nationale a R. P. R.
Dezbaterile Marii Adunari Nationale a R. P. R. vor fi prezidate de presedinte, sau de unul din vicepresedintii biroului, conform regulamentului elaborat de Marea Adunare Nationala a R. P. R.
Art. 51. – Marea Adunare Nationala a R. P. R. lucreaza valabil cu jumatate plus unul din numarul total al deputatilor si ia hotariri valabile cu majoritatea simpla a deputatilor prezenti, afara de cazul cand Constitutia sau regulamentul prevede un alt numar.
Art. 52. – Votarea se poate face prin vot secret, prin ridicare de maini sau aclamatii, dupa cum va hotari Marea Adunare Nationala a R. P. R.
Art. 53. – Marea Adunare Nationala a R. P. R. valideaza alegerea deputatilor. Votul deputatilor este valabil si inainte de validare.
Art. 54. – Deputatii validati depun in fata Marii Adunari Nationale a R. P. R. urmatorul juramant:
„Jur ca voi servi poporul si Republica Populara Romana cu tot devotamentul si puterea mea de munca, ca voi pazi si respecta Constitutia si legile tarii;
Ca voi pastra secretele de Stat si voi apara interesele poporului si ale Statului, libertatile democratice si independenta patriei”.
Acelasi juramant va fi depus de membrii Prezidiului Marii Adunari Nationale a R. P. R. si de catre membrii guvernului la intrarea in functie.
Art. 55. – Initiativa legislativa apartine guvernului. De asemenea, deputatii, in numar de cel putin o cincime din numarul total, pot lua initiativa oricarei legi.
Art. 56. – Dupa votarea legilor de catre Marea Adunare Nationala a R. P. R., ele se semneaza de catre presedintele si secretarul Prezidiului si se publica in Monitorul Oficial. Legea intra in vigoare la termenul aratat in cuprinsul ei sau a treia zi dupa publicarea in Monitorul Oficial.
Art. 57. – Sedintele Marii Adunari Nationale a R. P. R. sunt publice, afara de cazul cand Marea Adunare Nationala a R. P. R. decide sedinta secreta.
Art. 58. – Marea Adunare Nationala a R. P. R. are dreptul a face anchete si cercetari in orice domeniu, prin comisiile ce vor fi alese din sanul sau.
Toate autoritatile si organele de Stat, precum si persoanele particulare, sunt obligate a da orice informatii si a pune la dispozitie orice acte cerute de catre comisiile de ancheta.
Art. 59. – Nici un deputat nu poate fi retinut, arestat sau urmarit, fara autorizarea Marii Adunari Nationale a R. P. R., in timpul sesiunilor, sau a Prezidiului Marii Adunari Nationale a R. P. R., intre sesiuni, pentru orice fapte penale, afara de cazurile de flagrant delict, cand se va cere de indata aprobarea Marii Adunari Nationale a R. P. R. sau a Prezidiului Marii Adunari Nationale a R.P.R.
Art. 60. – Marea Adunare Nationala a R. P. R. se considera dizolvata la expirarea mandatului pentru care a fost aleasa. Marea Adunare Nationala a R. P. R. se poate dizolva singura inainte de aceasta data.
Art. 61. – In caz de razboi sau in alte imprejurari exceptionale, Marea Adunare Nationala a R. P. R. poate sa-si prelungeasca mandatul pentru timpul cat va dura starea exceptionala.
Art. 62. – In cazul cand razboiul ar izbucni sau o alta imprejurare exceptionala s’ar produce in timpul cat Marea Adunare Nationala a R.P.R. este disolvata, Prezidiul Marii Adunari Nationale disolvate o va convoca din nou si Marea Adunare Nationala a R.P.R., astfel convocata, isi poate prelungi mandatul, conform art. 61.
Art. 63. – Cel mai tarziu in 3 luni dela disolvarea Marii Adunari Nationale a R.P.R., se fac alegeri pentru o noua Mare Adunare Nationala a R.P.R.
Art. 64. – Deputatii primesc o indemnizatie ce se fixeaza de Marea Adunare Nationala a R.P.R.
Art. 65. – Orice deputat are dreptul a pune intrebari sau a interpela guvernul sau pe ministri in parte. Primul ministru sau ministrul intrebat si interpelat este obligat a raspunde, in aceeasi sedinta sau in alta sedinta, ce se va fixa de catre Marea Adunare Nationala a R.P.R.
TITLUL V
Organele administratiei de stat: Consiliul de Miniștri și ministerele
Art. 66. – Organul suprem executiv si administrativ al R.P.R. este guvernul. Guvernul se compune din: Presedintele Consiliului de Ministri (Primul ministru), din unul sau mai multi vicepresedinti si din ministri, care impreuna alcatuesc Consiliul de Ministri.
Art. 67. – Ministerele si atributiile lor se stabilesc de Marea Adunare Nationala a R.P.R., conform art. 39, al. 4.
Art. 68. – Prezidiul Marii Adunari Nationale a R.P.R., poate numi, la propunerea Consiliului de Ministri, ministri adjuncti la orice ministere.
Art. 69. – Guvernul este responsabil de activitatea sa si da seama de ea in fata Marii Adunari Nationale a R.P.R., iar in intervalul dintre sesiuni, in fata prezidiului Marii Adunari Nationale a R.P.R.
Art. 70. – Membrii guvernului depun juramantul in fata Prezidiului Marii Adunari Nationale a R.P.R.
Art. 71. – Ministrii vor fi desemnati dintre deputati sau dintre persoane nefacand parte din Marea Adunare Nationala a R.P.R. Ministrii care nu fac parte din Marea Adunare Nationala a R.P.R. pot participa, la orice deliberare a Marii Adunari Nationale a R.P.R., dar fara drept de vot.
Art. 72. – Guvernul are in sarcina sa conducerea administrativa a Statului.
El coordoneaza si da directive generale ministerelor de resort, dirijeaza si planifica economia nationala, realizeaza bugetul Statului, asigura ordinea publica si securitatea Statului.
Guvernul conduce politica generala a Statului in domeniul relatiilor internationale.
El organizeaza si inzestreaza fortele armate.
Pentru anumite domenii da activitate, guvernul poate organiza si conduce servicii speciale de orice fel, care vor depinde direct de Consiliul de Ministri.
Consiliul de Ministri poate anula deciziile ministeriale neconforme cu Constitutia sau cu legile.
Prezidiul Marii Adunari Nationale a R.P.R. poate anula deciziile Consiliului de Ministri, neconforme cu Constitutia sau cu legile.
Deciziunile Consiliului de Ministri sunt obligatorii pe intreg teritoriul R.P.R.
Art. 73. – Ministrii sunt raspunzatori de faptele lor penale savarsite in exercitiul functiunii.
O lege speciala va statornici modul de urmarire si judecare a ministrilor.
Art. 74. – Ministrii conduc departamentele respective pe baza directivelor generale, date de Consiliul de Ministri. Ei dau, in conformitate cu legea, decizii obligatorii pentru toti cetatenii.
TITLUL VI
Organele locale ale puterii de Stat
Art. 75. – Teritoriul Republicii Populare Romane se imparte din punct de vedere administrativ, in: comune, plasi, judete si regiuni. Prin lege se pot aduce modificari acestor impartiri.
Art. 76. – Organele locale ale puterii de Stat sunt consiliile populare locale.
Art. 77. – Consiliile populare locale sunt organe reprezentative, alese pe 4 ani, prin vot universal, direct, egal si secret.
Art. 78. – Consiliile populare locale indrumeaza si conduc activitatea economica, sociala si culturala locala, potrivit legilor si dispozitiunilor organelor administrative superioare.
Ele elaboreaza si executa, planul economic si bugetul local, tinand seama de planul general national si de bugetul general al Statului, se ingrijesc de buna administrare a bunurilor si intreprinderilor locale, de pastrarea ordinei publice, de apararea drepturilor locuitorilor, de respectul si aplicarea legilor, precum si de luarea masurilor necesare bunului mers al gospodariei locale.
Art. 79. – In executarea atributiilor lor, consiliile populare se sprijina pe initiativa si larga participare a maselor populare.
Art. 80. – Consiliile populare locale fac dari de seama in fata poporului.
Art. 81. – Consiliile populare locale se intrunesc in sesiuni ordinare si extraordinare de lucru.
Art. 82. – Organele de directie si executie ale consiliilor populare locale sunt comitetele executive.
Ele se aleg din sanul consiliilor populare locale respective si se alcatuesc si functioneaza in modul stabilit prin lege.
Art. 83. – Comitetele executive sunt raspunzatoare in fata consiliilor populare locale respective.
Art. 84. – Consiliile populare si comitetele executive locale isi desfasoara activitatea in conformitate cu legile si sunt subordonate consiliilor populare si comitetelor executive superioare, precum si organelor administrative centrale de Stat.
Art. 85. – Se pot infiinta sectiuni ale consiliilor populare pe ramuri de activitate, acestea fiind subordonate in activitatea lor de orice fel consiliilor populare si comitetelor executive, pe langa care functioneaza, iar in ce priveste indrumarea tehnica de specialitate, sectiunilor corespunzatoare de pe langa consiliile populare superioare, precum si organelor administrative centrale de Stat competente.
TITLUL VII
Organele judecătorești și parchetul
Art. 86. – Instantele judecatoresti sunt: Curtea Suprema, una pentru intreaga tara, Curtile, tribunalele si judecatoriile populare.
Art. 87. – Se pot infiinta prin lege, instante speciale pentru anumite ramuri de activitate.
Art. 88. – La toate instantele, cu exceptia Curtii Supreme, judecarea are loc cu asesori populari, afara de cazurile cand legea dispune altfel.
Art. 89. – Primul presedinte, presedintii si membrii Curtii Supreme sunt numiti de Prezidiul Marii Adunari Nationale a R.P.R., la propunerea guvernului.
Art. 90. – Curtea Suprema supravegheaza activitatea judiciara a instantelor si organelor judiciare, in conditiile legii.
Art. 91. – La toate instantele de judecata desbaterile sunt publice, afara de cazurile si conditiunile prevazute de lege.
Art. 92. – Dreptul de aparare in fata tuturor instantelor este garantat.
Art. 93. – Judecatorii de orice grad se supun in exercitarea atributiilor lor numai legii si aplica legile egal fata de toti cetatenii.
Art. 94. – O lege va determina organizarea si modul de functionare a instantelor judecatoresti, precum si modul de numire si indepartare a judecatorilor de orice grad.
Art. 95. – In Republica Populara Romana, parchetul supravegheaza respectarea legilor penale, atat de catre functionarii publici cat si de catre ceilalti cetateni.
Art. 96. – Parchetul vegheaza indeosebi la urmarirea si pedepsirea crimelor impotriva ordinei si libertatii democratice, a intereselor economice, a independentei nationale si a suveranitatii Statului Roman.
Art. 97. – Parchetul se compune dintr’un procuror general al Republicii Populare Romane si mai multi procurori. Prin lege se vor determina modul de organizare, atributiile si functionarea parchetului.
Art. 98. – Procurorul general al Republicii Populare Romane se numeste de Prezidiul Marii Adunari Nationale a R.P.R., la propunerea guvernului.
TITLUL VIII
Stema, Sigiliul, Drapelul si Capitala
Art. 99. – Stema Republicii Populare Romane, reprezinta muntii impaduriti, deasupra carora se ridica soarele. In mijloc se afla o sonda, iar in jurul stemei o coroana de spice de grau.
Art. 100. – Pe sigiliul Statului este reprezentata stema tarii.
Art. 101. – Drapelul Republicii Populare Romane se compune din culorile: albastru, galben si rosu, asezate vertical.
In mijloc este asezata stema tarii.
Art. 102. – Capitala Republicii Populare Romane este orasul Bucuresti.
TITLUL IX
Modificarea Constitutiei
Art. 103. – Constitutia Republicii Populare Romane poate fi modificata, in parte sau in total, la propunerea guvernului sau a unei treimi din membrii Marii Adunări Nationale a R.P.R.
Art. 104. – Proiectul de lege asupra modificarii Constitutiei se considera adoptat daca a fost votat de doua treimi din numarul total al membrilor Marii Adunari Nationale a R.P.R.
TITLUL X
Dispozitiuni transitorii
Art. 105. – Se vor revizui toate codicele si legile existente spre a le pune de acord cu Constituția.
Dela data intrarii in vigoare a Constituției, prin publicarea ei in Monitorul Oficial, se desfiinteaza toate dispozițiile din legi, decrete, regulamente si orice alte dispozițiuni contrare prevederilor Constituției.
Aceasta Constituție s’a votat de Marea Adunare Nationala, in ședința dela 13 Aprilie 1948, si s’a aprobat cu unanimitate de 401 voturi.
NOTA:
Prin Legea nr. 363 din 30 decembrie 1947 pentru constituirea Statului Roman in Republica Populara Romana, promulgata prin Decretul nr. 2299 din 30 decembrie 1947 și publicata in „Monitorul Oficial” nr. 300 bis din 30 decembrie 1947, Constituția din 1923, repusa partial in vigoare in septembrie 1944 și modificata prin acte ulterioare, a fost expres abrogata, Adunarea Deputaților stabilind ca urmează a fi aleasa, la o data ce o va hotărî ulterior, o Adunare Constituanta care va hotărî asupra noii Constituții a Republicii Populare Romane.
Adunarea Deputaților, aleasa in noiembrie 1946 pe baza Decretului nr. 2218/1946 si a Legii nr. 560/1946, hotărăște, prin Legea nr. 32/1948 pentru dizolvarea Adunarii Deputatilor, reglementarea convocarii Marii Adunari Nationale si trecerea puterii legislative asupra Guvernului, promulgata prin Decretul nr. 372 din 25 februarie 1948 si publicata in „Monitorul Oficial” nr. 46 din 25 februarie 1948, sa se autodizolve pe data publicarii legii. Prin acelasi act normativ se stabilesc alegerile pentru Marea Adunare Nationala la 28 martie 1948, desfasurate pe baza Legii nr. 560/1946, se convoaca Marea Adunare Nationala la 6 aprilie 1948 si se stabileste ca aceasta va elabora Constitutia Republicii Populare Romane si apoi va exercita atributiile Adunarii Legislative Ordinare.
In ședința din 13 aprilie 1948, Marea Adunare Nationala voteaza Constitutia Republicii Populare Romane (Legea nr. 114/1948), cu unanimitate de 401 voturi.
Constituția a fost promulgata prin Decretul nr. 729 din 13 aprilie 1948 al Prezidiumului Provizoriu al Republicii Populare Romane, semnat de Presedintele Prezidiumului Provizoriu, C. I. Parhon, si de Secretarul Prezidiumului Provizoriu, G. C. Stere, contrasemnat de Presedintele Consiliului de Ministri, dr. Petru Groza, si de ministrul justitiei, Avram Bunaciu. Ea a fost publicata in „Monitorul Oficial”, partea I, nr. 87 bis din 13 aprilie 1948 si a intrat in vigoare la aceeași data.
Constituția Republicii Populare Romane era compusa din 105 articole, grupate in 10 titluri.
Constituția din 1948 a fost amendata prin Legea nr. 3/1952 privitoare la modificarea Art. 61 din Constituția Republicii Populare Romane, publicata in „Buletinul Oficial” nr. 16 din 29 martie 1952.
Constitutia Republicii Populare Romane din 1948 a fost abrogata implicit la data de 24 septembrie 1952, prin intrarea in vigoare a Constitutiei din 1952.
Textul Constituției din 1948 este reprodus după „Monitorul Oficial”, partea I, nr. 87 bis din 13 aprilie 1948.
privind modificarea Constituției Republicii Socialiste România
EMITENT
MAREA ADUNARE NAŢIONALA
Publicat în BULETINUL OFICIAL nr. 45 din 28 martie 1974
Marea Adunare Naţionala a Republicii Socialiste România adopta prezenta lege.
Articolul 1
Articolul 43 al Constituţiei Republicii Socialiste România, cuprinzînd principalele atribuţii ale Marii Adunări Naţionale, se modifica după cum urmează:1. Punctul 4 va avea următorul cuprins:”4. Organizează Consiliul de Miniştri; stabileşte normele generale de organizare şi funcţionare a ministerelor şi celorlalte organe centrale de stat;”2. După punctul 9 se adauga punctul 9^1, care va avea următorul cuprins:”9^1. Alege şi revoca pe Preşedintele Republicii Socialiste România;”3. Punctul 14 va avea următorul cuprins:”14. Controlează activitatea Preşedintelui Republicii Socialiste România şi a Consiliului de Stat;”4. Punctul 23 se abroga.
Articolul 2
Articolul 54 se modifica şi va avea următorul cuprins:”Art. 54. – Marea Adunare Naţionala lucrează în sesiuni.Sesiunile ordinare ale Marii Adunări Naţionale se convoacă de doua ori pe an, la propunerea Biroului Marii Adunări Naţionale.Marea Adunare Naţionala se convoacă, ori de cîte ori este nevoie, în sesiuni extraordinare, din iniţiativa Consiliului de Stat, a Biroului Marii Adunări Naţionale sau cel puţin a unei treimi din numărul total al deputaţilor.Convocarea în sesiuni a Marii Adunări Naţionale se face prin decret al Consiliului de Stat.”
Articolul 3
Articolul 57 se modifica şi va avea următorul cuprins:”Art. 57. – După adoptarea lor de către Marea Adunare Naţionala, legile se publică în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, în termen de cel mult 10 zile, sub semnatura Preşedintelui Republicii Socialiste România.”
Articolul 4
Articolele 63 şi 64 se modifica şi vor avea următorul cuprins:”Art. 63. – Consiliul de Stat exercita în mod permanent următoarele atribuţii principale:1. Stabileşte data alegerilor pentru Marea Adunare Naţionala şi consiliile populare;2. Organizează ministerele şi celelalte organe centrale de stat;3. Ratifica şi denunta tratatele internaţionale, cu excepţia acelora a căror ratificare este de competenţa Marii Adunări Naţionale;4. Stabileşte gradele militare;5. Instituie decoratiile şi titlurile de onoare.Art. 64. – Consiliul de Stat exercita, în intervalul dintre sesiunile Marii Adunări Naţionale, următoarele atribuţii principale:1. Stabileşte, fără a putea sa modifice Constituţia, norme cu putere de lege. Normele cu putere de lege se supun, la prima sesiune, dezbaterii Marii Adunări Naţionale, potrivit procedurii de adoptare a legilor. Planul naţional unic de dezvoltare economico-socială, bugetul de stat, precum şi contul general de încheiere a exerciţiului bugetar, pot fi adoptate de Consiliul de Stat numai atunci cînd Marea Adunare Naţionala nu se poate întruni din cauza unor împrejurări excepţionale;2. Numeşte şi revoca pe preşedintele Consiliului de Miniştri;3. Numeşte şi revoca Consiliul de Miniştri şi Tribunalul Suprem, atunci cînd Marea Adunare Naţionala nu se poate întruni din cauza unor împrejurări excepţionale;4. Da legilor în vigoare interpretarea general-obligatorie;5. Acorda amnistia;6. Controlează aplicarea legilor şi hotărîrilor Marii Adunări Naţionale, activitatea Consiliului de Miniştri, a ministerelor şi a celorlalte organe centrale ale administraţiei de stat, precum şi activitatea Procuraturii; asculta dări de seama ale Tribunalului Suprem şi controlează deciziile sale de îndrumare; controlează hotărîrile consiliilor populare;7. Declara, în caz de urgenta, mobilizarea parţială sau generală;8. Declara, în caz de urgenta, starea de război. Starea de război poate fi declarata numai în cazul unei agresiuni armate împotriva Republicii Socialiste România sau împotriva unui alt stat faţă de care Republica Socialistă România are obligaţii de apărare mutuala asumate prin tratate internaţionale, dacă s-a produs situaţia pentru care obligaţia de declarare a stării de război este statornicită.Atribuţiile prevăzute în prezentul articol pot fi exercitate de Consiliul de Stat şi în timpul sesiunilor Marii Adunări Naţionale, în cazul în care necesităţile economice şi sociale impun adoptarea neintirziata a unor măsuri, iar Marea Adunare Naţionala nu se afla întrunită în plenul sau; normele cu putere de lege adoptate se supun dezbaterii Marii Adunări Naţionale, potrivit procedurii de adoptare a legilor, la reluarea lucrărilor în plen.”
Articolul 5
După articolul 65 se adaugă articolul 65^1 cu următorul cuprins:”Art. 65^1. – Președintele Republicii Socialiste România este Președinte al Consiliului de Stat.”
Articolul 6
Articolul 68 se modifica şi va avea următorul cuprins:”Art. 68. – Consiliul de Stat emite decrete şi adopta hotărîri.Decretele şi hotărîrile se semnează de Preşedintele Republicii Socialiste România. Decretele normative se publică în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România.”
Articolul 7
În cadrul „Titlului III. Organele supreme ale puterii de stat”, după secţiunea „Consiliul de Stat” se introduce o noua secţiune avînd următorul cuprins:”Preşedintele Republicii Socialiste România.
Art. 69^1. – Preşedintele Republicii Socialiste România este şeful statului şi reprezintă puterea de stat în relaţiile interne şi internaţionale ale Republicii Socialiste România.Art. 69^2. – Preşedintele Republicii Socialiste România este ales de Marea Adunare Naţionala pe durata legislaturii, în prima sesiune a acesteia, şi rămîne în funcţie pînă la alegerea preşedintelui în legislatura următoare.
Art. 69^3. – La alegerea sa, Preşedintele Republicii Socialiste România depune în faţa Marii Adunări Naţionale următorul jurămînt:”Jur sa slujesc cu credinţa patria, sa actionez cu fermitate pentru apărarea independentei, suveranităţii şi integrităţii tarii, pentru bunăstarea şi fericirea întregului popor, pentru edificarea socialismului şi comunismului în Republica Socialistă România!Jur sa respect şi sa apar Constituţia şi legile tarii, sa fac totul pentru aplicarea consecventa a principiilor democraţiei socialiste, pentru afirmarea în viaţa societăţii a normelor eticii şi echităţii socialiste!Jur sa promovez neabatut politica externa de prietenie şi alianta cu toate ţările socialiste, de colaborare cu toate natiunile lumii, fără deosebire de orinduire socială, pe baza deplinei egalitati în drepturi, de solidaritate cu forţele revoluţionare, progresiste de pretutindeni, de pace şi prietenie între popoare!Jur ca imi voi face întotdeauna datoria cu cinste şi devotament pentru stralucirea şi maretia naţiunii noastre socialiste, a Republicii Socialiste România!”
Art. 69^4. – Preşedintele Republicii Socialiste România este comandantul suprem al forţelor armate şi preşedintele Consiliului Apărării Republicii Socialiste România.Art. 69^5. – Preşedintele Republicii Socialiste România îndeplineşte, în conformitate cu Constituţia şi cu legile, următoarele atribuţii principale:1. Prezidează Consiliul de Stat;2. Prezidează şedinţele Consiliului de Miniştri atunci cînd apare necesar;3. Numeşte şi revoca, la propunerea preşedintelui Consiliului de Miniştri, vicepreşedinţii Consiliului de Miniştri, miniştrii şi preşedinţii altor organe centrale ale administraţiei de stat, care fac parte din Consiliul de Miniştri; numeşte şi revoca pe conducătorii organelor centrale de stat, care nu fac parte din Consiliul de Miniştri; numeşte şi revoca pe membrii Tribunalului Suprem;4. În timpul în care Marea Adunare Naţionala nu este întrunită în plenul sau, numeşte şi revoca pe preşedintele Tribunalului Suprem şi pe procurorul general;5. Acorda gradele de general, amiral şi mareşal;6. Conferă decoratiile şi titlurile de onoare; autoriza purtarea decoratiilor conferite de alte state;7. Acorda graţierea;8. Acorda cetăţenia, aproba renunţarea la cetăţenie şi retrage cetăţenia română; aproba stabilirea domiciliului în România pentru cetăţenii altor state;9. Acorda dreptul de azil;10. Stabileşte rangurile misiunilor diplomatice, acreditează şi recheamă reprezentanţii diplomatici ai Republicii Socialiste România;11. Primeşte scrisorile de acreditare şi de rechemare ale reprezentanţilor diplomatici ai altor state;12. Încheie tratate internaţionale în numele Republicii Socialiste România; poate da împuterniciri, în acest scop, preşedintelui ori unor membri ai Consiliului de Miniştri sau unor reprezentanţi diplomatici;13. În interesul aparararii Republicii Socialiste România, al asigurării ordinii publice sau securităţii statului, proclama, în caz de urgenta, în unele localităţi sau pe întreg teritoriul tarii, starea de necesitate.În îndeplinirea atribuţiilor sale, Preşedintele Republicii Socialiste România emite decrete prezidenţiale şi decizii.
Art. 69^6. – Preşedintele Republicii Socialiste România este răspunzător faţă de Marea Adunare Naţionala pentru întreaga sa activitate. Preşedintele Republicii Socialiste România prezintă periodic Marii Adunări Naţionale dări de seama asupra exercitării atribuţiilor sale şi asupra dezvoltării statului.”
Articolul 8
Articolul 73 se modifica şi va avea următorul cuprins:”Art. 73. – Consiliul de Miniştri se compune din: preşedintele Consiliului de Miniştri, vicepreşedinţii Consiliului de Miniştri, miniştrii, precum şi preşedinţii altor organe centrale ale administraţiei de stat, prevăzuţi prin lege. Consiliul de Miniştri poate desemna pe unul dintre vicepreşedinţi, sa îndeplinească funcţia de prim-vicepreşedinte.Din Consiliul de Miniştri fac parte, de asemenea, ca membri, preşedintele Consiliului Central al Uniunii Generale a Sindicatelor, preşedintele Uniunii Naţionale a Cooperativelor Agricole de Producţie, presedinta Consiliului Naţional al Femeilor şi primul secretar al Comitetului Central al Uniunii Tineretului Comunist.Consiliul de Miniştri poate să-şi constituie un birou executiv pentru rezolvarea operativă a problemelor curente şi urmărirea executării hotărîrilor Consiliului de Miniştri.”
Articolul 9
Constituţia Republicii Socialiste România se va republica în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, dîndu-se articolelor o noua numerotare. Totodată, denumirea plan de stat din cuprinsul Constituţiei se înlocuieşte cu aceea de plan naţional unic de dezvoltare economico-socială.Această lege a fost adoptată de Marea Adunare Naţionala în şedinţa din 28 martie 1974.PreşedinteleMarii Adunări Naţionale,ŞTEFAN VOITEC––-
– Textul actului publicat în M.Of. nr. 282/29 martie 1923
PARLAMENTUL ROMANIEI
TITLUL I DESPRE TERITORIUL ROMANIEI
Art. 1. – Regatul României este un Stat national unitar și indivizibil.
Art. 2. – Teritoriul Romaniei este nealienabil.
Hotarele Statului nu pot fi schimbate sau rectificate decat in virtutea unei legi.
Art. 3. – Teritoriul Romaniei nu se poate coloniza cu populatiuni de ginta straina.
Art. 4. – Teritoriul Romaniei din punct de vedere administrativ se imparte in judete, judetele in comune.
Numarul, intinderea si subdiviziunile lor teritoriale se vor stabili dupa formele prevazute in legile de organizare administrativa.
TITLUL II DESPRE DREPTURILE ROMANILOR
Art. 5. – Romanii, fara deosebire de origina etnica, de limba sau de religie, se bucura de libertatea constiintei, de libertatea invatamantului, de libertatea presei, de libertatea intrunirilor, de libertatea de asociatie si de toate libertatile si drepturile stabilite prin legi.
Art. 6. – Constitutiunea de fata si celelalte legi relative la drepturile politice determina cari sunt, osebit de calitatea de Roman, conditiunile necesare pentru exercitarea acestor drepturi.
Legi speciale, votate cu majoritate de doua treimi, vor determina conditiunile sub cari femeile pot avea exercitiul drepturilor politice. Drepturile civile ale femeilor se vor stabili pe baza deplinei egalitati a celor doua sexe.
Art. 7. – Deosebirea de credinte religioase si confesiuni, de origina etnica si de limba, nu constitue in Romania o piedica spre a dobandi drepturile civile si politice si a le exercita.
Numai naturalizarea aseamana pe strain cu Romanul pentru exercitarea drepturilor politice.
Naturalizarea se acorda in mod individual de Consiliul de Ministri, in urma constatarii unei comisiuni, compusa din: primul-presedinte si presedintii Curtii de apel din Capitala Tarii, ca solicitantul indeplineste conditiunile legale.
O lege speciala va determina conditiunile si procedura prin care strainii dobandesc naturalizarea. Naturalizarea nu are efect retroactiv. Sotia si copiii minori profita, in conditiunile prevazute de lege, de naturalizarea sotului sau tatalui.
Art. 8. – Nu se admite in Stat nici o deosebire de nastere sau de clase sociale. Toti Romanii, fara deosebire de origina etnica de limba sau de religie, sunt egali inaintea legii si datori a contribui fara osebire la darile si sarcinile publice.
Numai ei sunt admisibili in functiunile si demnitatile publice, civile si militare. Legi speciale vor determina Statutul functionarilor publici.
Strainii nu pot fi admiși in funcțiunile publice decât in cazuri excepționale si anume statornicite de legi.
Art. 9. – Toti strainii aflatori pe pamantul Romaniei se bucura de protectiunea data de legi persoanelor si averilor in genere.
Art. 10. – Toate privilegiile de orice natura, scutirile si monopolurile de clasa sunt oprite pentru totdeauna in Statul Roman.
Titlurile de noblete sunt si raman neadmise in Statul Roman. Decoratiunile straine se vor purta de Romani numai cu autorizarea Regelui.
Art. 11. – Libertatea individuala este garantata.
Nimeni nu poate fi urmarit sau perchizitionat, decat in cazurile si dupa formele prevazute in legi.
Nimeni nu poate fi detinut sau arestat, decat in puterea unui mandat judecatoresc motivat, care trebuie sa-i fie comunicat in momentul arestarii sau cel mai tarziu in 24 ore dupa detinere sau arestare.
In caz de vina vadita, definerea sau arestarea se poate face imediat, iar mandatul se va emite in 24 ore si i se va comunica conform aliniatului precedent.
Art. 12. – Nimeni nu poate fi sustras in contra vointei sale dela judecatorii ce-i da legea.
Art. 13. – Domiciliul este neviolabil.
Nici o vizitare a domiciliului nu se poate face decat de autoritatile competinte, in cazurile anume prevazute de lege si potrivit formelor de ea prescrise.
Art. 14. – Nici o pedeapsa nu poate fi infiintata, nici aplicata decat in puterea unei legi.
Art. 15. – Nici o lege nu poate înființa pedeapsa confiscării averilor.
Art. 16. – Pedeapsa cu moarte nu se va putea reinfiinta afara de cazurile prevazute in Codul penal militar in timp de rasboi.
Art. 17. – Proprietatea de orice natura precum si creantele asupra Statului sunt garantate.
Autoritatea publica, pe baza unei legi, este in drept a se folosi, in scop de lucrari de interes obstesc, de subsolul oricarei proprietati imobiliare, cu obligatiunea de a desdauna pagubele aduse suprafetei, cladirilor si lucrarilor existente. In lipsa de invoiala despagubirea se va fixa de justitie.
Nimeni nu poate fi expropriat decat pentru cauza de utilitate publica si dupa o dreapta si prealabila despagubire stabilita de justitie.
O lege speciala va determina cazurile de utilitate publica, procedura si modul exproprierii.
In afara de expropriere pentru caile da comunicatie, salubritate publica, apararea tarii si lucrari de interes militar, cultural si acele impuse de interesele generale directe ale Statului si administraliilor publice, celelalte cazuri de utilitate publica vor trebui sa fie stabilite prin legi votate cu majoritate de doua treimi.
Legile existente privitoare la alinierea si largirea stradelor de prin comune precum si la malurile apelor ce curg prin sau pe lângă ele rămân in vigoare in tot cuprinsul Regatului.
Art. 18. – Numai Romanii si cei naturalizati romani pot dobandi cu orice titlu si detine imobile rurale in Romania. Strainii vor avea drept numai la valoarea acestor imobile.
Art. 19. – Zacamintele miniere precum si bogatiile de orice natura ale subsolului sunt proprietatea Statului. Se excepteaza masele de roci comune, carierele de materiale de constructie si depozitele de turba, fara prejudiciul drepturilor dobandite de Stat pe baza legilor anterioare.
O lege speciala a minelor va determina normele si conditiunile de punere in valuare a acestor bunuri, va fixa redeventa proprietarului suprafetei si va arata tot de odata putinta si masura in care acestia vor participa la exploatarea acestor bogatii.
Se va tine seama de drepturile castigate, intrucat ele corespund unei valorificari a subsolului si dupa distinctiunile ce se vor face in legea speciala.
Concesiunile miniere de exploatare, instituite sau date, conform legilor azi in vigoare, se vor respecta pe durata pentru care s’au acordat, iar exploatarile miniere existente facute de proprietar numai cat timp le vor exploata. Nu se vor putea face concesiuni perpetue.
Toate concesiunile si exploatarile prevazute in aliniatul precedent vor trebui insa sa se conformeze regulelor ce se vor stabili prin lege, care va preved ca si maximum de durata al acelor concesiuni si exploatari si care nu va trece de cincizeci ani dela promulgarea acestei Constitutiuni.
Art. 20. – Caile de comunicatie, spatiul atmosferic si apele navigabile si flotabile sunt de domeniul public.
Sunt bunuri publice apele ce pot produce forta motrice si acele ce pot fi folosite in interes obstesc.
Drepturile castigate se vor respecta sau se vor rascumpara prin expropriere pentru caz de utilitate publica, dupa o dreapta si prealabila despagubire.
Legi speciale vor determina limita in care toate drepturile de mai sus vor putea fi lasate in folosinta proprietarilor, modalitatile exploatarii, precum si despagubirile cuvenite pentru utilizarea suprafetei si pentru instalatia in fiinta.
Art. 21. – Toti factorii productiunii se bucura de o egala ocrotire.
Statul poale interveni, prin legi, in raporturile dintre acesti factori pentru a preveni conflicte economice sau sociale.
Libertatea muncii va fi aparata.
Legea va regula asigurarea sociala a muncitorilor, in caz de boala, accidente si altele.
Art. 22. – Libertatea constiintei este absoluta.
Statul garanteaza tuturor cultelor o deopotriva libertate si protectiune intrucat exercitiul lor nu aduce atingere ordinei publice, bunelor moravuri si legilor de organizare ale Statului.
Biserica crestina ortodoxa si cea greco-catolica sunt biserici romanesti.
Biserica ortodoxa romana fiind religia marei majoritati a Romanilor este biserica dominanta in Statul roman; iar cea greco-catolica are intaielatea fata de celelalte culte.
Biserica ortodoxa romana este si ramane neatarnata de orice chiriarchie straina, pastrandu-si insa unitatea cu Biserica ecumenica a Rasaritului in privinta dogmelor.
In tot regatul Romaniei Biserica crestin ortodoxa va avea o organizatie unitara cu participarea tuturor elementelor ei constitutive, clerici si mireni.
O lege speciala va statornici principiile fundamentale ale acestei organizatii unitare, precum si modalitatea dupa care Biserica isi va regulamenta, conduce si administra, prin organele sale proprii si sub controlul Statului, chestiunile sale religioase, culturale, fundationale si epitropesti.
Chestiunile spirituale si canonice ale Bisericei ortodoxe romane se vor regula de o singura autoritate sinodala centrala.
Mitropolitii si episcopii Bisericei ortodoxe romane se vor alege potrivit unei singure legi speciale.
Raporturile dintre diferitele culte si Sfat se vor stabili prin lege.
Art. 23. – Actele starii civile sunt de atributia legii civile.
Intocmirea acestor acte va trebui sa preceada totdeauna binecuvantarea religioasa.
Art. 24. – Invatamantul este liber in conditiunile stabilite prin legile speciale si intrucat nu va fi contrar bunelor moravuri si ordinei publice.
Invatamantul primar este obligator. In scolile Statului acest invatamant se va da gratuit.
Statul, judelele si comunele vor da ajutoare si inlesniri elevilor lipsiti de mijloace, in toate gradele invatamantului, in masura si modalitatile prevazute de lege.
Art. 25. – Constitutiunea garanteaza tuturor libertatea de a comunica si publica ideile si opiniunile lor prin grai, prin scris si prin presa, fiecare fiind raspunzator de abuzul acestor libertati in cazurile determinate prin Codicele penal, care nici intr’un caz nu va putea restrange dreptul in sine.
Nici o lege exceptionala nu se va putea infiinta in aceasta materie.
Nici cenzura, nici o alta masura preventiva pentru aparitiunea, vinderea sau distributiunea oricarei publicatiuni nu se va putea infiinta.
Nu este nevoe de autorizatiunea prealabila a nici unei autoritati pentru aparitiunea oricarei publicatiuni.
Nici o cautiune nu se va cere dela ziaristi, scriitori, editori, Tipografi si litografi.
Presa nu va fi pusa nici odata sub regimul avertismentelor. Nici un ziar sau publicatiune nu va putea fi suspendat sau suprimat.
Orice publicatiune periodica de orice natura va trebui sa aiba un director raspunzator, iar in absenta acestuia, un redactor raspunzator. Directorul sau redactorul vor trebui sa se bucure de drepturile civile si politice. Numele directorului si numele redactorului vor figura vizibil si permanent in fruntea publicatiunii.
Inainte de aparitiunea publicatiunii periodice, proprietarul ei e obligat a declara si inscrie numele sau la tribunalul de comert.
Sanctiunile acestor dispozitiuni se vor prevedea prin legi speciale.
Art. 26. – In ce priveste publicatiunile neperiodice, raspunzator de scrierile sale este autorul, in lipsa acestuia editorul; patronul tipografiei raspunde cand autorul si editorul nu au fost descoperiti.
La publicatiunile periodice responsabilitatea o au: autorul, directorul sau redactorul in ordinea enumerarii.
Proprietarul in toate cazurile este solidar raspunzator de plata despagubirilor civile.
Delictele de presa se judeca de jurati, afara de cazurile aci statornicite, cari se vor judeca de tribunalele ordinare, potrivit dreptului comun:a) Delictele ce s’ar comite impotriva Suveranilor tarii, Principelui Mostenitor, membrilor Familiei Regale si Dinastiei, Sefilor Statelor Straine si reprezentantilor lor;b) indemnurile directe la omor si rebeliune, in cazurile cand nu au fost urmate de executiune;c) Calomniile, injuriile, difamatiile aduse particularilor sau functionarilor publici oricari ar fi, atinsi in vieata lor particulara sau in cinstea lor personala.
Arestul preventiv in materie de presa este interzis.
Art. 27. – Secretul scrisorilor, telegramelor si al convorbirilor telefonice este neviolabil.
O lege speciala va stabili cazurile in cari justitia, in interesul instructiunii penale, va putea face exceptiune la dispozitiunea de fata.
Aceeas lege va determina responsabilitatea agentilor Statului si a particularilor pentru violarea secretului scrisorilor, telegramelor si convorbirilor telefonice.
Art. 28. – Romanii, fara deosebire de origina etnica, de limba sau de religie, au dreptul de a se aduna pasnici si fara arme, conformandu-se legilor cari reguleaza exercitarea acestui drept, pentru a trata tot felul de chestiuni; intru aceasta nu este trebuinta de autorizare prealabila.
Intrunirile sub cerul liber sunt permise, afara de pietele si caile publice.
Intrunirile, procesiunile si manifestatiile pe caile si pietele publice sunt supuse legilor politienesti.
Art. 29. – Romanii, fara deosebire de origine etnica, de limba sau de religie, au dreptul a se asocia, conformandu-se legilor cari reguleaza exercitiul acestui drept.
Dreptul de libera asociatiune nu implica in sine dreptul de a crea persoane juridice.
Conditiunile in cari se acorda personalitatea juridica se vor stabili prin o lege speciala.
Art. 30. – Fiecare are dreptul de a se adresa la autoritatile publice prin petitiuni subscrise de catre una sau mai multe persoane, neputand insa petitiona decat in numele subscrisilor.
Numai autoritatile constituite au dreptul de a adresa petitiuni in nume colectiv.
Art. 31. – Nici o autorizare prealabila nu este necesara pentru a se exercita urmariri contra functionarilor publici pentru faptele administratiunii lor de partile vatamate, ramanand insa neatinse regulile speciale statornicite in privinta ministrilor.
Cazurile si modul urmaririi se vor regula prin anume lege.
Dispozitiuni speciale in Codicele penal vor determina penalitatile prepuitorilor.
Art. 32. – Nici un Roman, fara autorizarea guvernului, nu poate intra in serviciul unui Stat strain, fara ca insus prin aceasta sa-si piarda cetatenia.
Extradarea refugiatilor politici este oprita.
TITLUL III DESPRE PUTERILE STATULUI
Art. 33. – Toate puterile Statului emana dela natiune, care nu le poate exercita decat numai prin delegatiune si dupa principiile si regulile asezate in Constitutiunea de fata.
Art. 34. – Puterea legislativa se exercita colectiv de catre Rege si Reprezentatiunea nationala.
Reprezentatiunea nationala se imparte in doua Adunari:
Senatul si Adunarea deputatilor.
Orice lege cere invoirea a cator trele ramuri ale puterii legiuitoare.
Nici o lege nu poate fi supusa sanctiunii regale decat dupa ce se va fi discutat si votat liber de majoritatea ambelor Adunari.
Art. 35. – Initiativa legilor este data fiecareia din cele trei ramuri ale puterii legislative.
Totus orice lege relaliva la veniturile si cheltuelile Statului sau la contingentul armatei trebuie sa fie votata mai intaiu de Adunarea deputatilor.
Art. 36. – Interpretatiunea legilor cu drept de autoritate se face numai de puterea legiuitoare.
Art. 37. – Promulgarea legilor, votate de ambele Adunari, se va face prin ingrijirea ministerului justitiei, care va pastra unul din originalele legilor votate, iar al doilea original se pastreaza de Arhivele Statului.
Ministrul justitiei este si pastratorul marelui Sigiliu al Statului.
In fiecare an ministerul justitiei va publica colectiunea legilor si regulamentelor, in care legile vor fi inserate purtand numarul de ordine dupa data promulgarii.
Art. 38. – Nici o lege, nici un regulament de administratiune generala, judeteana sau comunala nu pot fi indatoritoare decat dupa ce se publica in chipul hotarat de lege.
Art. 39. – Puterea executiva este incredintata Regelui, care o exercita in modul regulat prin Constitutiune.
Art. 40. – Puterea judecatoreasca se exercita de organele ei.
Hotararile lor se pronunta in virtutea legii si se executa in numele Regelui.
Art. 41. – Interesele exclusiv judetene sau comunale se reguleaza de catre consiliile judetene sau comunale dupa principiile asezate prin Constitutiune si prin legi speciale.
CAPITOLUL I Despre reprezentarea nationala
Art. 42. – Membrii Adunarilor reprezinta natiunea.
Art. 43. – Sedintele Adunarilor sunt publice. Regulamentele lor fixeaza cazurile si modul in cari aceste sedinte pot fi declarate secrete.
Art. 44. – Fiecare din Adunari verifica titlurile membrilor sai si judeca contestatiunile ce se ridic in aceasta privinta.
Nici o alegere nu poale fi invalidala decat cu doua treimi din numarul membrilor prezenti.
Art. 45. – Nimeni nu poate fi totdeodata membru al uneia si al celeilalte Adunari.
Art. 46. – Deputatii si senatorii numiti de puterea executiva intr’o functiune salariata, pe care o primesc, pierd de plin drept mandatul lor de reprezentanti ai natiunii.
Aceasta dispozitiune nu se aplica ministrilor si subsecretarilor de Stat. Legea electorala determina incompatibilitatile.
Art. 47. – La inceputul fiecarei legislaturi si a fiecarei sesiuni ordinare, Adunarea deputatilor si Senatul aleg din sanul lor pe presedintele, vice-presedintii si membrii biurourilor, potrivit regulamentelor interioare.
Art. 48. – Orice hotarire se ia cu majoritate absoluta a voturilor, afara de cazurile cand prin Constitutiune, legi sau regulamentele Corpurilor legiuitoare se cere un numar superior de voturi.
In caz de paritate a voturilor, propunerea in deliberare este respinsa. Adunarile tin sedinte cu jumatate plus unul din numarul membrilor inscrisi in apelul nominal.
Art. 49. – Voturile se dau prin ridicare si sedere, prin viu grai sau prin scrutin secret.
Un proiect de lege nu poate fi adoptat decat dupa ce s’a votat articol cu articol.
Art. 50. – Fiecare din Adunari are dreptul de ancheta.
Art. 51. – Adunarile au dreptul de a amenda si de a desparti in mai multe parti articolele si amendamentele propuse.
Art. 52. – Fiecare membru al Adunarilor are dreptul a adresa ministrilor interpelari, la care acestia sunt obligati a raspunde in termenul prevazut de regulament.
Art. 53. – Oricine are dreptul a adresa petitiuni Adunarilor prin mijlocirea biuroului sau a unuia din membrii sai.
Fiecare din Adunari are dreptul de a trimite ministrilor petitiunile ce-i sunt adresate. Ministrii sunt datori a da explicatiuni asupra cuprinderii lor ori de cate ori Adunarea o cere.
Art. 54. – Nici unul din membrii uneia sau celeilalte Adunari nu poate fi urmarit sau prigonit pentru opiniunile si voturile emise de dansul in cursul exercitiului mandatului sau.
Art. 55. – Nici un membru al uneia sau celeilalte Adunari nu poate, in timpul sesiunii, sa fie nici urmarit, nici arestat in materie de represiune, decat cu autorizarea Adunarii din care face parte, afara de cazul de flagrant delict.
Daca a fost arestat preventiv sau urmarit in timpul cand sesiunea era inchisa, urmarirea sau arestarea trebuiesc supuse aprobarii Adunarii din care face parte, indata dupa deschiderea sesiunii Corpurilor legiuitoare.
Detentiunea sau urmarirea unui membru al uneia sau celeilalte Adunari este suspendata in tot timpul sesiunii, daca Adunarea o cere.
Art. 56. – Fiecare Adunare determina, prin regulamentul sau, modul dupa care ea isi exercita atributiunile.
Art. 57. – Fiecare din Adunari delibereaza si ia hotariri separat afara de cazurile anume specificate in Constitutiunea de fata.
Art. 58. – Orice intrunire a unuia din Corpurile legiuitoare in afara de timpul sesiunii celuilalt este nula de drept.
Art. 59. – Fiecare din ambele Adunari are dreptul exclusiv de a exercita propria sa politie prin presedintele ei, care singur, dupa incuviintarea Adunarii, poate da ordin gardei de serviciu.
Art. 60. – Nici o putere armata nu se poate pune la usile sau in jurul uneia sau alteia din Adunari fara invoirea ei.
Art. 61. – Legea electorala stabileste toate conditiunile cerute pentru a fi alegator la Adunarea deputatilor si la Senat, incapacitatile si nedemnitatile precum si procedura electorala.
Art. 62. – Membrii ambelor Corpuri legiuitoare sunt alesi pentru patru ani.
Art. 63. – Diurnele deputatilor si senatorilor se stabilesc prin lege.
SECTIUNEA I Despre Adunarea deputatilor
Art. 64 – Adunarea deputatilor se compune din deputati alesi de cetatenii Romani majori, prin vot universal, egal, direct, obligator si secret pe baza reprezentarii minoritatii.
Art. 65. – Alegerea deputatilor se face pe circumscriptii electorale. Circumscriptia electorala nu poate fi mai mare decat un judet.
Legea electorala stabileste numarul deputatilor de ales in fiecare circumscriptie proportional cu populatia.
Art. 66. – Spre a fi eligibil la Adunarea deputatilor se cere:a) A fi cetatean roman;b) A avea exercitiul drepturilor civile si politice;c) A avea varsta de douazeci si cinci ani impliniti;d) A avea domiciliul in Romania. Legea electorala va determina incapacitatile.
SECTIUNEA II Despre Senat
Art. 67. – Senatul se compune din senatori alesi si din senatori de drept.
Art. 68. – Toti cetatenii Romani dela varsta de 40 ani impliniti aleg, pe circumscriptii electorale cari nu pot fi mai mari decat judetul, prin vot obligator, egal, direct si secret, un numar de senatori.
Numarul senatorilor de ales in fiecare circumscriptie, care nu poate fi mai mare decat un judet, se stabileste de legea electorala, proportional cu populatia.
Art. 69. – Membrii alesi in consiliile judetene si membrii alesi in consiliile comunale urbane si rurale, intruniti intr’un singur colegiu, aleg, prin vot obligator egal, direct si secret, cate un senator de fiecare judet.
Art. 70. – Membrii camerelor de comerț, de industrie, de munca si de agricultura, intruniti in colegii separate, aleg din sânul lor cate un senator de fiecare categorie si pentru fiecare circumscripție electorala. Aceste circumscripții electorale speciale se fixează de legea electorala, numărul lor neputând fi mai mare de sase.
Art. 71. – Fiecare universitate alege, din sanul sau, prin votul profesorilor sai, cate un senator.
Art. 72. – Sunt de drept membri ai Senatului, in virtutea Inaltei lor situatiuni in Stat si Biserica:a) Mostenitorul Tronului dela varsta de 18 ani impliniti; el insa nu va avea vot deliberativ decat la varsta de 25 ani impliniti;b) Mitropolitii tarii;c) Episcopii eparhioti ai Bisericilor ortodoxe romane si greco-catolice, intru cat vor fi alesi conform legilor tarii;d) Capii confesiunilor recunoscute de Stat, cate unul de fiecare confesiune, intru cat sunt alesi sau numiti conform legilor tarii si reprezinta un numar de peste 200.000 credinciosi; precum si reprezentantul superior religios al musulmanilor din Regat;e) Presedintele Academiei Romane. Mandatul acestor senatori inceteaza odata cu calitatea sau demnitatea care le atribue dreptul.
Art. 73. – Devin senatori de drept:a) Fostii Presedinti de Consiliu, intru cat vor avea o vechime de patru ani ca Presedinti de Consiliu titulari, si fostii Ministri avand o vechime de cel putin sase ani intr’una sau mai multe guvernari;b) Fostii Presedinti ai Corpurilor Legiuitoare cari vor fi exercitat aceasta demnitate cel putin in cursul a opt sesiuni ordinare;c) Fostii Senatori si Deputati alesi in cel putin zece legislaturi independent de durata lor;d) Fostii Primi-Presedinti ai Inaltei Curti de Casatie si Justitie car au ocupat aceasta functiune sau pe aceea de Presedinte la Casatie cinci ani;e) Generalii de rezerva si in retragere:1. Cari vor fi exercitat comanda unei armate in fata inamicului, ca titulari, cel putin 3 luni.2. Cari au indeplinit functiunea de Sef al marelui Stat-Major, sau de inspector general de armata (comandant de armata), in timp de pace, cel putin patru ani.Numarul celor din categoria a doua nu va fi mai mare de patru, luati in ordinea vechimei, la vacante existente;f) Fostii Presedinti ai Adunarilor Nationale din Chisinau, Cernauti si Alba-Iulia, cari au declarat Unirea.
Art. 74. – Verificarea indeplinirii conditiunilor senatorilor de drept se face de o comisiune compusa din Presedintii sectiunilor Inaltei Curti de Casatie si Justitie, sub presedintia Primului-Presedinte al acestei Inalte Curti.
Constatarea se face din oficiu, la cererea Presedintelui Senatului sau a acelora cari au dreptul.
Presedintele Senatului inscrie senatorii de drept pe baza incheierii Comisiunii. Senatul poate discuta si semnala Comisiunii, spre rectificare, erorile constatate in stabilirea drepturilor.
Art. 75. – Spre a fi eligibil la Senat se cere:a) A fi cetatean roman;b) A avea exercitiul drepturilor civile si politice;c) A avea varsta de 40 ani impliniti;d) A avea domiciliul in Romania.
Aceste conditiuni, afara de varsta, se cer si senatorilor de drept.
SECTIUNEA III Despre Consiliul legislativ
Art. 76. – Se infiinteaza un Consiliu legislativ, a carui menire este sa ajute in mod consultativ la facerea si coordonarea legilor, emanand fie dela puterea executiva, fie din initiativa parlamentara, cat si la intocmirea regulamentelor generale de aplicarea legilor.
Consultarea Consiliului legislativ este obligatorie pentru toate proiectele de legi, afara de cele cari privesc creditele bugetare; daca insa, intr’un termen fixat de lege, Consiliul legislativ nu-si da avizul sau, Adunairile pot proceda la discutarea si aprobarea proiectelor.
O lege speciala va determina organizarea si modul de functionare al Consiliului legislativ.
CAPITOLUL II Despre Rege si Ministri
SECTIUNEA I Despre Rege
Art. 77. – Puterile constitutionale ale Regelui sunt creditare in linie coboritoare directa si legitima a Maiestatii Sale Regelui Carol I de Hohenzollern Sigmaringen, din barbat in barbat prin ordinul de primogenitura si cu exclusiunea perpetua a femeilor si coboritorilor lor.
Coboritorii Maiestatii Sale vor fi crescuti in religiunea ortodoxa a Rasaritului.
Art. 78. – In lipsa de coboritori in linie barbateasca ai Maiestatii Sale Regelui Carol I de Hohenzollern Sigmaringen, succesiunea Tronului se va cuveni celui mai in varsta dintre fratii sai sau coboritorilor acestora, dupa regulele statornicite in articolul precedent.
Daca nici unul dintre fratii sau coboritorii lor nu s’ar mai gasi in vieata sau ar declara mai dinainte ca nu primesc Tronul, atunci Regele va putea indica succesorul sau dintr’o dinastie suverana din Europa cu Primirea Reprezentatiunii nationale, data in forma prescrisa de art. 79.
Daca nici una, nici alta nu va avea loc, Tronul este vacant.
Art. 79. – La caz de vacanta a Tronului, ambele Adunari se intrunesc de indata intr’o singura Adunare, chiar fara convocare, si cel mai tarziu pana in opt zile dela intrunirea lor aleg un Rege dintr’o dinastie suverana din Europa occidentala.
Prezenta a trei patrimi din membrii cari compun fiecare din ambele Adunari si majoritatea de doua treimi a membrilor prezenti sunt necesare pentru a se putea procede la aceasta alegere.
La caz cand Adunarea nu se va fi facut in termenul mai sus prescris, atunci in a noua zi, la amiazi, Adunarile intrunite vor pasi la alegere oricare ar fi numarul membrilor prezenti si cu majoritatea absoluta a voturilor.
Daca Adunarile s’ar afla dizolvate in momentul vacantei Tronului, se va urma dupa modul prescris la articolul urmator.
In timpul vacantei Tronului, Adunarile intrunite vor numi o locotenenta regala, compusa din trei persoane, care va exercita puterile regale pana la suirea Regelui pe Tron.
In toate cazurile mai sus aratate votul va fi secret.
Art. 80. – La moartea Regelui, Adunarile se intrunesc chiar fara convocare cel mai tarziu zece zile dupa declararea mortii.
Daca din intamplare ele au fost dizolvate mai inainte si convocarea lor a fost hotarita in actul de dizolvare pentru o epoca in urma celor zece zile, atunci Adunarile cele vechi se aduna pana la intrunirea acelora cari au a le inlocui.
Art. 81. – Dela data mortii Regelui si pana la depunerea juramantului a succesorului sau la Tron puterile constitutionale ale Regelui sunt exercitate, in numele poporului roman, de ministri, intruniti in consiliu si sub a lor responsabilitate.
Art. 82. – Regele este major la varsta de optsprezece ani impliniti.
La suirea sa pe Tron, el va depune mai intaiu in sanul Adunarilor intrunite urmatorul juramant: „Jur a pazi Constitutiunea si legile poporului roman, a mentine drepturile lui nationale si integritatea teritoriului”.
Art. 83. – Regele, in vieata fiind, poate numi o Regenta, compusa din trei persoane, care, dupa moartea Regelui, sa exercite puterile regale in timpul minoritatii succesorului Tronului. Aceasta numire se va face cu primirea Reprezentatiunii nationale, data in forma prescrisa la art. 79 din Constitutiunea de fata.
Regenta va exercita totdeodata si tutela succesorului Tronului in timpul minoritatii lui.
Daca, la moartea Regelui, Regenta nu s’ar gasi numita si succesorul Tronului ar fi minor, ambele Adunari intrunite vor numi o Regenta, procedand dupa formele prescrise la art. 79 din Constitutiunea de fata.
Membrii Regentei nu intra in functiune decat dupa ce vor fi depus solemn inaintea ambelor Adunari intrunite juramantul prescris prin art. 82 din Constitutiunea de fata.
Art. 84. – Daca Regele se afla in imposibilitate de a domni, ministrii, dupa ce au constatat legalmente aceasta imposibilitate, convoaca indata Adunarile.
Acestea aleg Regenta, care va forma si tutela.
Art. 85. – Nici o modificare nu se poate face Constitutiunii in timpul Regentei.
Art. 86. – Regele nu va putea fi totdeodata si Seful unui alt Stat fara consimtimantul Adunarilor.
Nici una din Adunari nu poate delibera asupra acestui obiect daca nu vor fi prezenti cel putin doua treimi din membrii cari le compun, si hotarirea nu se poate lua decat cu doua treimi din voturile membrilor de fata.
Art. 87. – Persoana Regelui este inviolabila. Ministrii lui sunt raspunzatori.
Nici un act al Regelui nu poate avea tarie daca nu va fi contrasemnat de un ministru, care prin aceasta chiar devine raspunzator de acel act.
Art. 88. – Regele numeste si revoaca pe ministrii sai.
El sanctioneaza si promulga legile.
El poate refuza sanctiunea sa.
El are dreptul de amnistie in materie politica.
Are dreptul de a ierta sau micsora pedepsele in materii criminale, afara de ceeace se statorniceste in privinta ministrilor.
El nu poate suspenda cursul urmaririi sau al judecatii, nici a interveni prin nici un mod in administratia justitiei.
El numeste sau confirma in functiunile publice potrivit legilor.
El nu poate crea o noua functiune fara o lege speciala.
El face regulamente necesare pentru executarea legilor, fara sa poata vreodata modifica sau suspenda legile si nu poate scuti pe nimeni de executarea lor.
El este capul puterii armate.
El confera gradele militare in conformitate cu legea.
El va conferi decoratiunile romane conform unei anume legi.
El are dreptul de a bate moneda conform unei legi speciale.
El incheie cu Statele straine conventiunile necesare pentru comert, navigatiune si alte asemenea; insa pentru ca aceste acte sa aiba autoritate indatoritoare, trebuie mai intaiu a fi supuse Puterii legislative si aprobate de ea.
Art. 89. – Legea fixeaza lista civila pentru durata fiecareia Domnii.
Art. 90. – La 15 Octomvrie a fiecarui an, Adunarea deputatilor si Senatul se intrunesc fara convocare, daca Regele nu le-a convocat mai inainte.
Durata fiecarei sesiuni este de cinci luni.
Regele deschide sesiunea prin un Mesaj, la care Adunarile fac raspunsurile lor.
Regele pronunta inchiderea sesiunii.
El are dreptul de a convoca in sesiune extraordinara Adunarile.
El are dreptul de a dizolva ambele Adunari deodata sau numai una din ele. Actul de dizolvare trebuie sa contina convocarea alegatorilor pana in doua luni de zile si a Adunarilor pana in trei luni.
Regele poate amana Adunarile; oricum, amanarea nu poate depasi termenul de o luna, nici a fi reinoita in aceeas sesiune fara consimtimantul Adunarilor.
Art. 91. – Regele nu are alte puteri decat acele date lui prin Constitutiune.
CAPITOLUL III Despre ministri
Art. 92. – Guvernul exercita puterea executiva in numele Regelui, in modul stabilit prin Constitutiune.
Art. 93. – Ministrii intruniti alcatuesc Consiliul de Ministri, care este prezidat, cu titlul de Presedinte al Consiliului de Ministri, de acela care a fost insarcinat de Rege cu formarea guvernului.
Departamentele ministeriale si subsecretariatele de Stat nu se pot infiinta si desfiinta decat prin lege.
Art. 94. – Nu poate fi ministru decat cel care este roman sau cel care a dobandit naturalizarea.
Art. 95. – Nici un membru al Familiei Regale nu poate fi ministru.
Art. 96. – Daca ministrii nu ar fi membri ai Adunarilor, ei pot lua parte la desbaterea legilor, fara a avea insa si dreptul de a vota.
La desbaterile Adunarilor prezenta cel putin a unui ministru e necesara.
Adunarile pot exige prezenta ministrilor la deliberatiunile lor.
Art. 97. – In nici un caz ordinul verbal sau in scris al Regelui nu poate apara pe ministru de raspundere. Art. 98. Fiecare din ambele Adunari, precum si Regele au dreptul de a cere urmarirea ministrilor si a-i trimite inaintea Inaltei Curti de casatie si justitie, care singura, in sectiuni unite, este in drept a-i judeca, afara de cele ce se vor statornici prin legi in ceeace priveste exercitiul partii vatamate si inceeace priveste crimele si delictele comise de ministri afara de exercitul functiunii lor.
Punerea sub urmarire a ministrilor de catre Corpurile legiuitoare nu se poate rosti decat prin majoritate de doua treimi a membrilor de fata.
Instructiunea se va face de o comisiune a inaltei Curti de casatie, compusa din cinci membri trasi la sorti in sectiuni-unite. Aceasta comisiune are si puterea de a califica faptele si de a decide sau nu urmarirea.
Acuzarea, inaintea inaltei Curti de casatie si justitie, se va sustine prin ministerul public.
Legea responsabilitatii ministeriale determina cazurile de raspundere si pedepsele aplicabile ministrilor.
Art. 99. – Orice parte vatamata de un decret sau o dispozitiune semnata sau contrasemnata de un ministru care violeaza un text expres al Constitutiunii sau al unei legi, poate cere Statului, in conformitate cu dreptul comun, despagubiri banesti pentru prejudiciul cauzat.
Fie in cursul judecatii, fie dupa pronuntarea hotaririi, ministrul poate fi chemat, dupa cererea Statului, in urma votului unuia din Corpurile legiuitoare, inaintea instantelor ordinare, la raspundere civila pentru dauna pretinsa sau suferita de Stat.
Actul ilegal al ministrului nu descarca de raspundere solidara pe functionarul care a contrasemnat, decat in cazul cand acesta a atras atentia Ministrului, in scris.
Art. 100. – Se vor putea infiinta Subsecretariate de Stat.
Subsecretarii de Stat vor putea lua parte la desbaterile Corpurilor legiuitoare sub responsabilitatea ministrilor.
CAPITOLUL IV Despre puterea judecatoreasca
Art. 101. – Nici o jurisdictiune nu se poate infiinta decat numai in puterea unei anume legi.
Comisiuni si tribunale extraordinare nu se pot crea sub nici un fel de numire si sub nici un fel de cuvant in vederea unor anume procese, fie civile, fie penale, sau in vederea judecarii unor anume persoane.
Art. 102. – Pentru intregul Stat roman este o singura Curte de casatie si justitie.
Art. 103. – Numai Curtea de casatie in sectiuni-unite are dreptul de a judeca constitutionalitatea legilor si a declara inaplicabile pe acelea cari sunt contrarii Constitutiunii. Judecata asupra inconstitutionalitatii legilor se margineste numai la cazul judecat.
Curtea de casatie se va rosti ca si in trecut asupra conflictelor de atributiuni.
Dreptul de recurs in casare este de ordin constitutional.
Art. 104. – Judecatorii sunt inamovibili in conditiunile speciale pe cari legea le va fixa.
Art. 105. – Juriul este statornicit in toate materiile criminale si pentru delictele politice si de presa, afara de cazurile statornicite prin Constitutiunea de fata.
Actiunea pentru daune-interese rezultand din fapte si delicte de presa nu se poate intenta decat inaintea aceleeas jurisdictiuni de competinta careia este delictul.
Art. 106. – Justitia militara se organizeaza prin osebita lege.
Art. 107. – Autoritati speciale de orice fel, cu atributiuni de contencios administrativ, nu se pot infiinta.
Contenciosul administrativ este in caderea puterii judecatoresti, potrivit legii speciale.
Cel vatamat in drepturile sale, fie printr’un act administrativ de autoritate, fie printr’un act de gestiune facut cu calcarea legilor si a regulamentelor, fie prin rea vointa a autoritatilor administrative de a rezolva cererea privitoare la un drept, poate face cerere la instantele judecatoresti pentru recunoasterea dreptului sau.
Organele puterii judiciare judeca daca actul este ilegal, il pot anula sau pot pronunta daune civile pana la data restabilirii dreptului vatamat, avand si caderea de a judeca si cererea de despagubire, fie contra autoritatii administrative chemate in judecata, fie contra functionarului vinovat.
Puterea judecatoreasca nu are cadere de a judeca actele de guvernamant, precum si acele de comandament cu caracter militar.
CAPITOLUL V Despre institutiunile judetene si comunale
Art. 108. – Institutiunile judetene si comunale sunt regulate de legi.
Aceste legi vor avea de baza descentralizarea administrativa.
Membrii consiliilor judetene si consiliilor comunale sunt alesi de catre cetatenii romani prin votul universal, egal, direct, secret, obligatoriu si cu reprezentarea minoritatii, dupa formele prevazute de lege. La acestia se vor putea adauga prin lege si membri de drept si membri cooptati. Intre membrii cooptati pot fi si femei majore.
TITLUL IV DESPRE FINANTE
Art. 109. – Nici un impozit de orice natura nu se poate stabili si percepe decat pe baza unei legi.
Art. 110. – Prin lege se pot crea impozite numai in folosul Statului, judetelor, comunelor si institutiunilor publice cari indeplinesc servicii de Stat.
Art. 111. – Orice sarcina sau impozit judetean sau comunal nu se poate aseza decat cu invoirea consiliilor judetene sau comunale in limitele stabilite de lege.
Art. 112. – Nu se pot statornici privilegiuri in materii de impozite.
Nici o exceptiune sau micsorare de impozit nu se poate statornici decat prin o lege.
Monopoluri nu se pot constitui decat numai prin lege si exclusiv in folosul Statului, judetelor si comunelor.
Art. 113. – Nici un fond pentru pensiuni sau gratificatiuni in sarcina tezaurului public nu se poate acorda decat in virtutea unei legi.
Art. 114. – In frecare an Adunarea deputatilor incheie socotelile si voteaza bugetul.
Toate veniturile sau cheltuelile Statului trebuiesc trecute in buget si in socoteli.
Daca bugetul nu se voteaza in timp util, puterea executiva va indestula serviciile publice dupa bugetul anului precedent, fara a putea merge cu acel buget mai mult de un an peste anul pentru care a fost votat.
Art. 115. – Controlul preventiv si cel de gestiune a tuturor veniturilor si cheltuelilor Statului se va exercita de Curtea de conturi, care supune in fiecare an Adunarii deputatilor raportul general rezumand conturile de gestiune al bugetului trecut, semnaland totdeodata neregulile savarsite de ministri in aplicarea bugetului.
Regularea definitiva a socotelilor trebuie sa fie prezentata Adunarii deputatilor cel mai tarziu in termen de doi ani dela incheierea fiecarui exercitiu.
Art. 116. – Pentru toata Romania este o singura Curte de conturi.
Art. 117. – Toate fondurile provenite din Case speciale, si de cari guvernul dispune sub diferite titluri, trebuie sa fie cuprinse in bugetul general al veniturilor Statului.
Art. 118. – Legile financiare se publica in Monitorul Oficial ca si celelalte legi si regulamente de administratiune publica.
TITLUL V DESPRE PUTEREA ARMATA
Art. 119. – Tot Romanul, fara deosebire de origina etnica, de limba sau de religie, face parte din unul din elementele puterii armate, conform legilor speciale.
Puterea armata se compune din: armata activa cu cadrele ei permanente, rezerva ei si militiile.
Art. 120. – Gradele, decoratiunile si pensiunile militarilor nu se pot lua decat numai in virtutea unei sentinte judecatoresti si in cazurile determinate de legi.
Art. 121. – Contingentul armatei se voteaza pentru fiecare an de ambele Corpuri legiuitoare.
Art. 122. – Se va infiinta un Consiliu superior al apararii tarii, care va ingriji, in mod permanent, de masurile necesare pentru organizarea apararii nationale.
Art. 123. – Nici o trupa armata straina nu poate fi admisa in serviciul Statului, nici nu poate intra sau trece pe teritoriul Romaniei decat in puterea unei anume legi.
TITLUL VI DISPOZITIUNI GENERALE
Art. 124. – Culorile drapelului Romaniei sunt: Albastru, Galben si Rosu, asezate vertical.
Art. 125. – Resedinta guvernului este in Capitala tarii.
Art. 126. – Limba romaneasca este limba oficiala a Statului roman.
Art. 127. – Nici un juramant nu se poate impune cuiva decat in puterea unei legi, care hotaraste si formula lui.
Art. 128. – Constitutiunea de fata nu poate fi suspendata nici in total, nici in parte. In caz de pericol de Stat se poate prin lege institui starea de asediu generala sau partiala.
TITLUL VII DESPRE REVIZUIREA CONSTITUTIUNII
Art. 129. – Constitutiunea poate fi revizuita in total sau in parte din initiativa Regelui sau oricareia din Adunarile legiuitoare.
In urma acestei initiative ambele Adunari, intrunite separat, se vor rosti cu majoritate absoluta, daca este locul ca dispozitiunile constitutionale sa fie revizuite.
Indata ce necesitatea revizuirii a fost admisa, ambele Corpuri legiuitoare aleg din sanul lor o comisiune mixta, care va propune textele din Constitutiune ce urmeaza a fi supuse revizuirii.
Dupa ce raportul acestei comisiuni va fi citit in fiecare Adunare, de doua ori in interval de cincisprezece zile, ambele Adunari intrunite la un loc, sub presedintia celui mai in varsta dintre Presedinti, in prezenta a cel putin doua treimi din totalitatea membrilor ce le compun, cu majoritate de doua treimi, stabilesc in mod definitiv cari anume articole vor fi supuse revizuirii.
In urma acestui vot Adunarile sunt de drept dizolvate si se va convoca corpul electoral in termenul prescris de Constitutiune.
Art. 130. – Adunarile cele noui proced in acord cu Regele la modificarea punctelor supuse revizuirii.
In acest caz Adunarile nu pot delibera daca cel putin doua treimi a membrilor din cari se compun nu sunt prezenti si nici o schimbare nu se poate adopta daca nu va intruni cel putin doua treimi ale voturilor.
Adunarile alese pentru revizuirea Constitutiunii au o durata constitutionala obisnuita si, in afara de modificarea Constitutiunii, ele functioneaza si ca Adunari legiuitoare ordinare.
Daca Adunarile de revizuire nu-si pot indeplini misiunea, nouile Adunari vor avea acelas caracter.
TITLUL VIII DISPOZITIUNI TRANSITORII SI SUPLIMENTARE
Art. 131. – Sunt si raman cu caracter constitutional dispozitiunile din legile agrare privitoare la pamanturile cultivabile, padurile si baltile expropriabile in total sau in parte, la starea lor juridica, la subsol, la pretuire, la modul de plata, etc., asa precum sunt formulate in articolele de mai jos ale fiecareia din legile agrare si cari articole, in intregul lor, fac parte integranta din prezenta Constitutiune si ca atare nu se pot modifica decat cu formele prevazute pentru revizuirea Constitutiunii, si anume:a) Art. 1 (unu) alin. II, art. 2 (doi), 3 (trei) alin. I, art. 4 (patru), 6 (sase), 7 (sapte), 8 (opt), 9 (noua), 10 (zece), 13 (treisprezece), 14 (patrusprezece), 16 (sasesprezece), 18 (optsprezece), 21 (douazeci si unu), 23 (douazeci si trei), 32 (treizeci si doi), 36 (treizeci si sase) si 69 (sasezeci si noua) din legea pentru reforma agrara din Oltenia, Muntenia, Moldova si Dobrogea (vechiul Regat) din 17 Iulie 1921;b) Art. 2 (doi), 4 (patru), 5 (cinci), 6 (sase), 7 (sapte), 8 (opt), 9 (noua), 10 (zece), 11 (unusprezece), 12 (douasprezece), 13 (treisprezece), 16 (sasesprezece), 45 (patruzeci si cinci), 46 (patruzeci si sase), 47 (patruzeci si sapte), 48 (patruzeci si opt), 49 (patruzeci si noua), 50 (cincizeci) si 53 (cincizeci si trei) din legea pentru reforma agrara din Basarabia din 13 Martie 1920;c) Art. 3 (trei), 4 (patru), 5 (cinci), 6 (sase), 7 (sapte), 8 (opt), 9 (noua), 10 (zece), 11 (unusprezece), 12 (douasprezece), 13 (treisprezece), 14 (patrusprezece), 16 (sasesprezece), 18 (optsprezece), 22 (douazeci si doi), 24 (douazeci si patru), 32 (treizeci si doi), 50 (cincizeci) si 85 (optzeci si cinci) din legea pentru reforma agrara din Transilvania, Banat, Crisana si Maramures din 30 Iulie 1921;d) Art. 2 (doi), 3 (trei), 4 (patru), 5 (cinci) punctul a alin. I, art. 6 (sase), 7 (sapte), 9 (noua), 10 (zece), 12 (douasprezece), 13 (treisprezece), 29 (douazeci si noua), 31 (treizeci si unu) si 55 (cincizeci si cinci) din legea pentru reforma agrara din Bucovina din 30 Iulie 1921.
Art. 132. – In scop de a se satisface trebuintele normale de lemne de foc si de constructie ale populatiei rurale din vechiul Regat, Basarabia si Bucovina, Statul e dator ca din padurile sale din campie, deal sau munte sa destine suprafetele necesare in acest scop.
In vechiul Regat si in Bucovina, acolo unde Statul nu ar avea paduri, intr’o raza de douazeci kilometri de centrul comunei, pentru satisfacerea trebuintelor mai sus aratate, el prin derogare dela art. 7 lit. c si art. 8 lit. a, b si c din legea pentru reforma agrara din Oltenia, Muntenia, Moldova si Dobrogea din 17 Iulie 1921 si dela art. 5, punctul a, alin. IV si dela art. 6 si 7 din legea pentru reforma agrara din Bucovina din 30 Iulie 1921, va putea expropria din padurile persoanelor juridice fie publice, fie private, cari s’ar afla in aceasta raza si numai in lipsa acestora, va expropria proportional din padurile tuturor proprietarilor particulari, aflate in aceasta raza, insa numai in limita acestor trebuinte si in toate cazurile cu respectul unei suprafete intangibile de una suta hectare de fiecare proprietate.
Nu sunt expropriabile, oricare ar fi proprietarul, padurile replantate sau in curs de replantare.
Contractele de vanzare spre exploatare a padurilor expropriabile cari vor fi in vigoare in momentul exproprierii, se vor respecta.
Padurile astfel expropriate raman in proprietatea Statului si se vor administra si exploata de dansul spre a satisface potrivit legii si in prima linie nevoile de mai sus.
Exproprierea acestor paduri se va face cu dreapta si prealabila despagubire fixata de justitie.
Modul de expropriere va fi regulat prin lege speciala.
Art. 133. – Se ratifica decretele-legi: No. 3.902 din 29 Decemvrie 1918, publicat in Monitorul Oficial No. 223 din 30 Decemvrie 1918, privitor la acordarea drepturilor cetatenesti; No. 2.085 din 22 Mai 1919, publicat in Monitorul Oficial No. 33 din 28 Mai 1919, si No. 3.464 din 12 August 1919, publicat in Monitorul Oficial No. 93 din 13 August 1919, privitoare la incetatenirea evreilor cari locuiau in vechiul Regat.
Deasemenea se ratifica si toate decretele-legi de incetatenire individuala, cari s’au facut inaintea decretelor specificate mai sus.
Evreii, locuitori din vechiul Regat, cari nu’si vor fi regulat incetatenirea in termenul prevazut de decretul-lege No. 3.464 din 12 August 1919, vor putea face declaratiunile de incetatenire conform decretului-lege No. 2.085 din 22 Mai 1919, in termen de trei luni dela promulgarea acestei Constitutiuni.
Art. 134. – Pana la facerea unei legi de organizarea Consiliului legislativ prevazut in aceasta Constitutiune, prezentarea proiectelor de legi inaintea Corpurilor legiuitoare va continua sa se faca in conformitate cu legile si regulamentele azi in vigoare.
Art. 135. – Pana la promulgarea legii speciale bazata pe principiile din prezenta Constitutiune, legile relative la organizarea si judecarea contenciosului administrativ raman in vigoare.
Art. 136. – O lege speciala va fixa lista civila a Intaiului Rege al Romaniei intregite.
Art. 137. – Se vor revizui toate codicile si legile existente in diferitele parti ale Statului roman spre a se pune in armonie cu Constitutiunea de fata si asigura unitatea legislativa.
Pana atunci ele raman in vigoare.
Din ziua promulgarii Constitutiunii, sunt insa desfiintate acele dispozitiuni din legi, decrete, regulamente si orice alte acte contrarii celor inscrise in prezenta Constitutiune.
Art. 138. – Actualele Adunari nationale dupa promulgarea prezentei Constitutiuni pot functiona pana la expirarea mandatului lor legal.
In acest timp ele vor trebui sa faca, pe baza principiilor din aceasta Constitutiune, legea electorala.
Pana la facerea acestei legi, decretele-legi electorale rămân in vigoare.
NOTA: A fost adoptata in 1923 si publicata in Monitorul Oficial nr 282 din 29 martie 1923. Principalele modificări: Decretul-Regal nr. 2281 din 13 iulie 1946 privind exercitarea puterii legislative, publicat in Monitorul Oficial nr. 161 din 15 iulie 1946. Constitutia din 1923 a fost abrogata in mod expres de Constituția din 1938.
Textul actului publicat în M.Of. nr. 48/27 feb. 1938
CAROL AL II-LEA, Prin gratia lui Dumnezeu si voința națională, REGE AL ROMANIEI, La toți de fată și viitori, sănătate: Poporul Român dându-și învoirea, Noi decretam următoarea
CONSTITUTIUNE
TITLUL I Despre teritoriul României
Art. 1. – Regatul României este un Stat National, unitar si indivizibil.
Art. 2. – Teritoriul României este inalienabil.
Art. 3. – Teritoriul României nu se poate coloniza cu populațiuni de seminție străină.
TITLUL II Despre datoriile si drepturile Românilor
CAPITOLUL 1 Despre datoriile Românilor
Art. 4. – Toti Romanii, fara deosebire de origine etnica si credinta religioasa, sunt datori: a socoti Patria drept cel mai de seama temei al rostului lor in viata, a se jertfi pentru apararea integritatii, independentei si demnitatii ei; a contribui prin munca lor la inaltarea ei morala si propasirea ei economica; a indeplini cu credinta sarcinile obstesti ce li se impun prin legi si a contribui de buna voie la implinirea sarcinilor publice, fara de care fiinta Statului nu poate vietui.
Art. 5. – Toti cetatenii romani, fara deosebire de origine etnica si credinta religioasa, sunt egali inaintea legii, datorandu-i respect si supunere.
Nimeni nu se poate socoti dezlegat de indatoririle sale civile ori militare, publice ori particulare, pe temeiul credintei sale religioase sau de orice altfel.
Art. 6. – Nu se admite in Statul Roman nici o deosebire de clasa sociala.
Privilegiile in asezarea darilor sunt oprite. Micsorarile si maririle de impozite nu pot fi decat generale si statornicite prin legi.
Art. 7. – Nu este ingaduit nici unui Roman a propovadui prin viu grai sau in scris schimbarea formei de guvernamant a Statului, impartirea ori distribuirea averii altora, scutirea de impozite, ori lupta de clasa.
Art. 8. – Este oprit preotilor, de orice rit si credinta religioasa, a pune autoritatea lor spirituala in slujba propagandei politice, atat in locasurile destinate cultului si functiunilor oficiale, cat si in afara de ele.
Propaganda politica, in locasurile destinate cultului, ori cu prilejul manifestatiunilor religioase, nu este ingaduita nimanui.
Orice asociatiune politica pe temeiuri ori pretexte religioase este oprita.
In afara de persoanele, de conditiunile si de formele prevazute in legi, nimeni nu poate lua ori presta juraminte de credinta.
Art. 9. – Romanul care, fara prealabila autorizatie a Guvernului, va intra in orice serviciu al unui Stat strain, sau se va alatura pe langa o corporatie militara straina, pierde de plin drept cetatenia romana.
Supunerea, pentru oricat timp si din orice fapt ar rezulta ea, la vreo protectie straina, trage dupa sine pierderea de plin drept a cetateniei romane.
Nationalitatea romana pierduta in conditiunile aici aratate nu se poate redobandi decat prin naturalizare.
CAPITOLUL 2 Despre drepturile Românilor
Art. 10. – Romanii se bucura de libertatea constiintei, de libertatea muncii, de libertatea invatamantului, de libertatea presei, de libertatea intrunirilor, de libertatea de asociatie si de toate libertatile din care decurg drepturi in conditiunile statornicite prin legi.
Art. 11. – Nationalitatea romana se dobandeste prin casatorie, prin filiatiune, prin recunoastere si prin naturalizare.
Naturalizarea se acorda prin lege in mod individual; ea nu are efect retroactiv. Sotia profita de naturalizarea sotului si copiii minori de aceea a parintilor.
Art. 12. – Libertatea individuala este garantata.
Nimeni nu poate fi urmarit sau perchezitionat, decat in cazurile si dupa formele stabilite de lege.
Nimeni nu poate fi detinut sau arestat decat in puterea unui mandat judecatoresc motivat si comunicat in momentul arestarii, sau cel mai tarziu in 24 ore dupa arestare.
In caz de vina vadita ori de urgenta, detinerea sau arestarea se poate face imediat, iar mandatul se va emite si comunica in 24 ore, conform alineatului precedent.
Art. 13. – Nimeni nu poate fi sustras, in contra vointei sale, de la judecatorii pe care ii da legea.
Art. 14. – Domiciliul este inviolabil.
Nici o vizitare a domiciliului nu se poate face decat de autoritatile competente, in cazurile si potrivit formelor stabilite de lege.
Art. 15. – Pedeapsa cu moartea se aplica in timp de razboi potrivit codului de justitie militara.
Consiliul de Ministri va putea decide aplicarea dispozitiunilor din alineatul precedent si in timp de pace, pentru atentate contra Suveranului, Membrilor Familiei Regale, Sefilor Statelor straine si demnitarilor Statului din mobile in legatura cu exercitiul functiunilor ce le sunt incredintate, precum si in cazurile de talharie cu omor si asasinat politic.
Art. 16. – Proprietatea de orice natura, precum si creantele atat asupra particularilor cat si asupra Statului, sunt inviolabile si garantate ca atare.
Oricine poate dispune liber de bunurile ce sunt ale lui, dupa normele prevazute in legi.
Bunurile care fac parte din domeniul public sunt administrate si nu pot fi instrainate decat dupa regulile si cu formele stabilite prin lege. Nici o lege nu poate infiinta pedeapsa confiscarii averilor, afara de cazurile de inalta tradare si delapidare de bani publici.
Nimeni nu poate fi expropriat decat pentru cauza de utilitate publica si dupa o dreapta si prealabila despagubire stabilita de justitie conform legilor. Prin cauza de utilitate publica nu se poate intelege decat aceea care este de natura a folosi in acelasi timp tuturor si fiecaruia in mod actual ori eventual.
In afara de cazurile de utilitate publica pentru apararea nationala, pentru lucrarile de interes militar, sanitar, cultural, pentru cai de comunicatii terestre, nautice ori aeriene, pentru piete si lucrari publice prevazute in legile actuale, nici un alt caz nu se poate stabili decat prin legi votate de ambele Adunari cu majoritate de doua treimi.
Art. 17. – Zacamintele miniere precum si bogatiile de orice natura ale subsolului sunt proprietatea Statului. Se excepteaza masele de roci comune, carierele de materiale de constructii si depozitele de turba, fara prejudiciul drepturilor dobandite de Stat pe baza legilor anterioare. O lege a minelor va determina normele si conditiunile de punere in valoare a acestor bunuri, va fixa drepturile proprietarului care vor fi de cel putin 50% din redeventa si din pretul la hectar al concesiunii si va arata, totodata, putinta si masura in care acestia vor participa la exploatarea acestor bogatii. Drepturile castigate in favoarea Statului pe baza actelor de concesiune incheiate pana in prezent se respecta.
Art. 18. – Drumurile mari si mici, ulitele care sunt in sarcina Statului, Judetelor, Municipiilor si Comunelor, fluviile si raurile navigabile sau plutitoare, tarmurile, adaugirile catre mal si locurile de unde s-a retras apa marii, porturile naturale sau artificiale, malurile unde trag vasele, spatiul atmosferic, apele producatoare de forte motrice de folos obstesc si in deobste toate bunurile care nu sunt proprietate particulara, sunt considerate ca dependinte ale domeniului public.
Art. 19. – Libertatea conștiinței este absoluta.
Statul garanteaza tuturor cultelor o deopotriva libertate si protectiune, intru cat exercitiul lor nu aduce atingere ordinei publice, bunelor moravuri si Sigurantei Statului.
Biserica ortodoxa crestina si cea greco-catolica sunt biserici romanesti. Religia crestina ortodoxa fiind religia marei majoritati a Romanilor, biserica ortodoxa este biserica dominanta in Statul Roman, iar cea greco-catolica are intaietate fata de celelalte culte.
Biserica ortodoxa romana este si ramane neatarnata de orice chiriarhie straina, pastrandu-si insa unitatea, in privinta dogmelor, cu biserica ecumenica a Rasaritului.
Chestiunile spirituale si canonice ale bisericii ortodoxe romane tin de o singura autoritate sinodala centrala.
Raporturile dintre diferitele culte si Stat sunt de domeniul legilor speciale.
Art. 20. – Actele starii civile sunt de atributia legii civile.
Intocmirea acestor acte va trebui sa preceada totdeauna binecuvantarea religioasa, care este obligatorie pentru toti membrii cultelor.
Art. 21. – Invatamantul este liber in conditiunile stabilite prin legi speciale si intru cat nu va fi contrar bunelor moravuri, ordinei publice si intereselor de Stat.
Invatamantul primar este obligator. In scolile Statului acest invatamant va fi gratuit.
Art. 22. – Constitutia garanteaza fiecaruia, in limitele si conditiunile legii, libertatea de a comunica si publica ideile si opiniunile sale, prin grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin orice alte mijloace.
Art. 23. – Secretul scrisorilor, telegramelor si convorbirilor telefonice este inviolabil. Se excepteaza azurile in care justitia e datoare sa se informeze conform legii.
Art. 24. – Cetatenii romani au dreptul a se aduna pasnici si fara arme pentru a trata tot felul de chestiuni, conformandu-se legilor care reguleaza exercitiul acestui drept.
Intrunirile, procesiunile si manifestatiile pe caile publice ori in aer liber, sunt supuse legilor si oranduirilor politienesti.
Art. 25. – Oricine are dreptul a se adresa prin petitiuni, subscrise de una sau mai multe persoane, la autoritatile publice, insa numai in numele celor subscrisi.
Autoritatile constituite au singure dreptul sa adreseze petitiuni in nume colectiv.
Art. 26. – Cetățenii romani au dreptul a se asocia, conformându-se legilor.
Dreptul de libera asociațiune nu implica dreptul de a crea persoane juridice. Condițiunile in care se acorda personalitatea juridica se stabilesc prin lege.
Art. 27. – Numai cetatenii romani sunt admisibili in functiunile si demnitatile publice, civile si militare, tinandu-se seama de caracterul majoritar si creator de Stat al Natiunii Romane.
Supușii străini nu pot ocupa atari funcțiuni, decât in cazurile statornicite prin legi.
Străinii aflători pe pământul României se bucura de protecțiunea data de legi persoanelor si averilor in genere.
Numai Românii si cei naturalizați români pot dobândi cu orice titlu si deține imobile rurale in România. Străinii vor avea drept numai la valoarea acestor imobile.
Art. 28. – Decorațiunile străine se vor purta de Români numai cu autorizarea Regelui.
Insignele, emblemele, medaliile, precum si uniformele de orice fel, nu pot fi create, nici atribuite, nici purtate fără legiuita încuviințare.
TITLUL III Despre puterile Statului
Art. 29. – Toate puterile Statului emana de la Națiunea Romana.
Ele însă nu se pot exercita decât prin delegațiune si numai după principiile si regulile așezate in Constituția de fata.
Art. 30. – Regele este Capul Statului.
Art. 31. – Puterea legislativa se exercita de Rege prin Reprezentațiunea Naționala care se împarte in doua Adunări: Senatul si Adunarea Deputaților.
Regele sancționează si promulga legile.
Înainte de a i se da sancțiunea regala, legea nu e valabila.
Regele poate refuza sancțiunea.
Nici o lege nu poate fi supusa sanctiunii regale, decat dupa ce va fi fost discutata si votata de majoritatea ambelor Adunari.
Promulgarea legilor votate de ambele Adunari se va face prin ingrijirea Ministrului de Justitie care este si pastratorul Marelui Sigiliu al Statului.
Inițiativa legilor este data Regelui. Fiecare din cele doua Adunări pot propune din inițiativa proprie numai legi in interesul obștesc al Statului.
Interpretatiunea legilor cu drept de autoritate se face numai de puterea legiuitoare.
Nici o lege, nici un regulament de administrațiune generala sau comunala nu pot fi îndatoritoare decât după ce se publica in chipul hotărât prin ele.
Art. 32. – Puterea executiva este încredințată Regelui, care o exercita prin Guvernul Sau in modul stabilit prin Constituție.
Art. 33. – Puterea judecătorească se exercita de organele ei.
Hotaririle judecatoresti se pronunta in virtutea legii.
Ele se executa in numele Regelui.
CAPITOLUL 1 Despre Rege
Art. 34. – Puterile constituționale ale Regelui sunt ereditare in linie coborâtoare directa si legitima a Majestății Sale Regelui Carol I de Hohenzollern Sigmaringen, din bărbat in bărbat prin ordinul de primogenitura si cu excluziunea perpetua a femeilor si coborâtorilor lor.
Coboritorii Majestatii Sale vor fi crescuti in religiunea ortodoxa a Rasaritului.
Art. 35. – In lipsa de coborâtori in linie bărbătească ai Majestății Sale Regelui Carol I de Hohenzollern Sigmaringen, succesiunea Tronului se va cuveni celui mai in vârsta dintre frații Sai, sau coborâtorilor acestora, după regulile statornicite in articolul precedent.
Daca nici unul din frati sau coboritorii lor nu s-ar gasi in viata, sau ar declara mai dinainte ca nu primesc Tronul, atunci Regele va putea indica succesorul Sau dintr-o dinastie suverana din Europa occidentala, cu primirea Reprezentatiunii Nationale data in forma prescrisa de Art. 36.
Daca nici una nici alta nu va avea loc, Tronul este vacant.
Art. 36. – In caz de vacanta a Tronului, ambele Adunări se întrunesc de îndată intr-o singura Adunare chiar fără convocare si, cel mai târziu pana in opt zile de la întrunirea lor, aleg un Rege dintr-o dinastie suverana din Europa occidentala.
Prezenta a trei patrimi din membri care compun fiecare din ambele Adunari si majoritatea de doua treimi a membrilor prezenți sunt necesare pentru a se putea purcede la aceasta alegere. In caz cand Adunarea nu se va fi facut in termenul mai sus descris, atunci in a noua zi la amiaza Adunarile intrunite vor pasi la alegere, oricare ar fi numarul membrilor prezenti si cu majoritatea absoluta a voturilor.
Daca Adunarile s-ar afla dizolvate in momentul vacantei Tronului, se va urma dupa modul prescris la articolul urmator.
In timpul vacantei Tronului, Adunarile intrunite vor numi o Locotenenta Regala compusa din trei persoane, care va exercita puterile Regale pana la suirea Regelui pe Tron.
In toate cazurile mai sus aratate votul va fi secret.
Art. 37. – La moartea Regelui Adunarile se intrunesc chiar fara convocare, cel mai tarziu zece zile dupa declararea mortii.
Daca din intamplare ele au fost dizolvate mai dinainte si convocarea lor a fost hotarita in actul de dizolvare, pentru o epoca in urma celor zece zile, atunci Adunarile cele vechi se aduna pana la intrunirea acelora care au a le inlocui.
Art. 38. – De la data mortii Regelui si pana la depunerea Juramantului succesorului Sau la Tron, puterile constitutionale ale Regelui sunt exercitate in numele Natiunii Romane de Ministrii intruniti in consiliu si sub a lor responsabilitate.
Art. 39. – Regele este major la vârsta de 18 ani împliniți.
La suirea Sa pe Tron El va depune mai întâi in sânul Adunărilor întrunite următorul Jurământ: «Jur a păzi Constituția si legile Națiunii Romane, a menține drepturile ei naționale si integritatea teritoriului».
Art. 40. – Regele poate numi un Regent si doi Supleanți care, după moartea Lui, sa exercite puterile Regale in timpul minorității succesorului Sau.
Aceasta numire se face cu primirea Reprezentațiunii Nationale, data in forma prescrisa de Art. 36 din Constituția de fata.
Regentul va exercita totodata si tutela Regelui minor.
Daca la moartea Regelui, Regentul nu s-ar gasi numit si succesorul Tronului ar fi minor, ambele Adunari intrunite vor numi pe Regent si pe cei doi Supleanti, procedand dupa formele prescrise de Art. 36 din Constitutia de fata.
Regentul si supleantii Sai nu intra in functiune decat dupa ce vor depus inaintea ambelor Adunari intrunite, juramantul prescris de Art. 39 din Constitutia de fata.
In caz de deces al Regentului, Supleantul cel mai in vârsta ii va lua de drept locul, procedandu-se conform celor stabilite la alineatul precedent pentru alegerea unui nou Supleant.
Art. 41. – Daca Regele se afla in imposibilitate de a domni, Principele Mostenitor major, singur, ia de drept Regenta. In cazul in care Principele Mostenitor ar fi minor, Consiliul de Ministri, dupa ce s-a constatat legalmente imposibilitatea de a domni, convoaca indata Adunarile Legiuitoare reunite pentru a decide.
Art. 42. – Nici o modificare nu se poate face Constitutiei in timpul Regentei.
Art. 43. – Regele nu va putea fi totodata si Seful unui alt Stat fara consimtamantul Adunarilor.
Nici una din Adunări nu poate delibera asupra acestui obiect, daca nu vor fi prezenți cel puțin doua treimi din membri care le compun si hotărârea nu se poate lua decât cu doua treimi din voturile membrilor de fata.
Art. 44. – Persoana Regelui este inviolabila. Ministrii Lui sunt raspunzatori.
Actele de Stat ale Regelui vor fi contrasemnate de un Ministru care, prin aceasta insasi, devine raspunzator de ele.
Se excepteaza numirea Primului Ministru care nu va fi contrasemnata.
Art. 45. – Regele convoaca Adunarile Legiuitoare cel putin odata pe an, deschizand sesiunea prin mesaj, la care Adunarile prezinta raspunsul lor.
Regele pronunta inchiderea sesiunii.
El are dreptul de a dizolva ambele Adunari de odata sau numai una din ele. Actul de dizolvare trebuie sa contina convocarea alegatorilor si a noilor Adunari.
Regele poate amana Adunarile. Ele se intrunesc de plin drept la implinirea unui an de la data amanarii, daca intre timp nu au mai fost convocate.
Art. 46. – Regele numește si revoaca pe Ministrii Sai.
El are dreptul de a ierta sau micsora pedepsele in materii criminale, afara de ceea ce se statorniceste in privinta Ministrilor.
El nu poate suspenda cursul urmaririi sau judecarii, nici a interveni prin nici un mod in administrarea justitiei.
El numeste sau confirma in functiunile publice potrivit legilor.
El nu poate crea o noua functiune fara o lege speciala.
El face regulamentele necesare pentru executarea legilor, fara sa poata modifica legile si scuti pe cineva de executarea lor.
El poate, in timpul cand Adunarile Legiuitoare sunt dizolvate si in intervalul dintre sesiuni, sa faca in orice privinta Decrete cu putere de lege, care urmeaza a fi supuse Adunarilor spre ratificare la cea mai apropiata a lor sesiune.
El este Capul Oștirii.
El are dreptul de a declara razboiul si de a incheia pacea.
El confera gradele militare in conformitate cu legea.
El confera decoratiunile romane.
El acrediteaza Ambasadorii si Ministrii Plenipotentiari pe langa Sefii Statelor Straine.
El are dreptul de a bate moneta, conform unei legi speciale.
El încheie, cu Statele Străine, tratatele politice si militare. Convențiunile necesare pentru comerț, navigațiune si altele asemenea de El încheiate, pentru a avea putere de lege in interior trebuie sa fie însă supuse Adunărilor Legiuitoare si aprobate de ele.
Art. 47. – Lista civila se hotaraste prin lege.
CAPITOLUL 2 Despre Reprezentarea Naționala
Art. 48. – Membrii Adunărilor Legiuitoare reprezintă Națiunea si nu-si exercita mandatul decât dup depunerea legiuitului jurământ.
Art. 49. – Fiecare Adunare determina prin regulamentul sau modul dupa care se constituie si isi exercita atribuțiunile.
Art. 50. – Validarea alegerilor pentru ambele Adunari si verificarea titlurilor membrilor apartinand fiecareia din ele, se face de Inalta Curte de Casatie si Justitie, inainte de data fixata pentru intrunirea Adunarilor.
Art. 51. – Nimeni nu poate fi totodata membru al uneia si al celeilalte Adunari.
Art. 52. – Deputatii si Senatorii, numiti de puterea executiva intr-o functiune salariata pe care o primesc, pierd de plin drept mandatul lor de reprezentanti ai Natiunii.
Aceasta dispozitiune nu se aplica Ministrilor si Subsecretarilor de Stat.
Art. 53. – Membrii Adunarilor Legiuitoare nu pot apara interese particulare impotriva Statului; ei nu pot face parte din Consiliile de administratie ale intreprinderilor care au contractat cu Statul, Judetele sau Comunele.
Art. 54. – Orice hotarire se ia cu majoritate absoluta a voturilor afara de cazurile statornicite in altfel prin Constitutie. In caz de paritate a voturilor, propunerea in deliberare este respinsa.
Adunarile tin sedinte cu jumatate plus unul din numarul membrilor inscrisi in apelul nominal.
Art. 55. – Fiecare membru al Adunarilor are dreptul a adresa Ministrilor intrebari la care acestia sunt obligati a raspunde in termenul prevazut de regulament.
Art. 56. – Nici unul din membrii uneia sau celeilalte Adunari nu poate fi urmarit pentru opiniunile si voturile de el emise in cursul exercitiului mandatului.
Art. 57. – Nici un membru al uneia sau celeilalte Adunari nu poate, in timpul sesiunii, sa fie urmarit sau arestat pentru vine penale, decat cu autorizarea Adunarii din care face parte, afara de cazul de flagrant delict.
Detentiunea sau urmarirea vreunuia din membrii Adunarilor este suspendata in tot timpul sesiunii, daca Adunarea o cere.
Art. 58. – Fiecare din Adunari delibereaza si hotaraste separat, afara de cazurile anume aratate in Constitutia de fata.
Art. 59. – Politia Adunarilor se exercita de Presedintele fiecareia din ele care, singur, dupa incuviintarea Adunarii, poate da ordine garzii respective.
Art. 60. – Diurnele Deputatilor si Senatorilor se stabilesc prin lege.
SECŢIUNEA I Despre Adunarea Deputaților
Art. 61. – Adunarea Deputatilor se compune din Deputati alesi de cetatenii romani, care au varsta de 30 ani impliniti si practica efectiv o indeletnicire intrand in vreuna din urmatoarele trei categorii:
1. Agricultura si munca manuala;
2. Comertul si industria;
3. Ocupatiuni intelectuale.
Alegerea se face cu vot secret, obligator si exprimat prin scrutin uninominal, pe circumscriptiuni care sa asigure reprezentarea felului de indeletnicire a alegatorilor.
Legea electorala va fixa circumscriptiunile si va statornici dupa normele mai sus impuse, conditiunile cerute pentru a fi alegator, pentru barbati si femei, incapacitatile, decaderile, incompatibilitatile, procedura votarii si garantiile libertatii alegerilor precum si numarul deputatilor.
Durata mandatului este de sase ani.
Art. 62. – Spre a fi eligibil in Adunarea Deputatilor se cere:a) A fi cetatean roman;b) A avea exercitiul drepturilor civile si politice si a practica efectiv indeletnicirea respectiva a uneia din cele trei categorii aratate in articolul precedent, pe ai carei alegatori urmeaza a-i reprezenta;c) A avea varsta de 30 ani impliniti;d) A avea domiciliul in Romania.
Incapacitatile, decaderile temporare ori definitive si incompatibilitatile, se vor stabili prin legea electorala.
SECŢIUNEA II Despre Senat
Art. 63. – Senatul se compune din Senatori numiti de Rege, din Senatori de drept si din Senatori alesi cu vot obligator, secret si exprimat prin scrutin uninominal de membrii corpurilor constituite in Stat, in numarul si conditiunile, pentru alegatorii si eligibilii, barbati si femei, ce se vor stabili prin legea electorala. Proportia Senatorilor numiti in raport cu cei alesi este de jumatate.
Art. 64. – Sunt de drept membri ai Senatului, in virtutea inaltei lor situatiuni in Stat si Biserica:a) Mostenitorul Tronului de la varsta de 18 ani impliniti;b) Toti Principii Familiei Regale, majori;c) Patriarhul si Mitropolitii Tarii;d) Episcopii eparhioti ai bisericilor ortodoxe romane si greco-catolice, intru cat vor fi alesi conform legilor Tarii;e) Capii confesiunilor recunoscute de Stat, cate unul de fiecare confesiune, intru cat sunt alesi sau numiti conform legilor Tarii si reprezinta un numar de peste 200.000 credinciosi;f) Actualii Senatori de drept recunoscuti pana la data promulgarii prezentei Constitutii.
Mandatul Senatorilor de drept, enumerati la paragrafele a – e inclusiv, inceteaza odata cu calitatea sau demnitatea in virtutea careia il detin.
Durata mandatelor Senatorilor numiti si alesi va fi de noua ani. Mandatele Senatorilor alesi se reinoiesc din trei in trei ani de la data depunerii juramantului prevazut de Art. 48 din Constitutie, in proportie de o treime. Ultima treime neiesita la sorti pentru reinoire pastreaza mandatele pana la expirarea termenului de noua ani.
Pentru mandatele iesite la sorti se va proceda la noi alegeri conform legii electorale.
CAPITOLUL 3 Despre Guvern si Miniștri
Art. 65. – Guvernul se compune din Ministri si Subsecretari de Stat.
Ministrii exercita puterea executiva in numele Regelui, in conditiunile stabilite de Constitutie si pe a lor raspundere.
Ministrii au raspundere politica numai fata de Rege.
Art. 66. – Ministrii intruniti alcatuiesc Consiliul de Ministri, care este prezidat de acel care a fost insarcinat de Rege cu formarea Guvernului si care poarta titlul de Presedinte al Consiliului de Ministri.
Departamentele Ministeriale si Subsecretariatele de Stat nu se pot infiinta si desfiinta decat prin lege.
Art. 67. – Nu poate fi Ministru decat cel care este roman de cel putin trei generatii. Se excepteaza acei care au fost Ministri pana acum.
Art. 68. – Membrii Familiei Regale nu pot fi Ministri.
Art. 69. – Ministrii si Subsecretarii de Stat care nu sunt Membri ai Adunarilor pot lua parte la dezbaterea legilor dar nu pot vota; Adunarile pot cere prezenta Ministrilor la deliberarile lor.
Dezbaterile nu pot incepe fara prezenta unui Ministru.
Art. 70. – Regele si fiecare din Adunari poate cere urmarirea Ministrilor si trimiterea lor in judecata Inaltei Curti de Casatie si Justitie care, singura, in sectiuni unite, este in drept a-i judeca. In ceea ce priveste exercitiul actiunii civile a partii vatamate si in ceea ce priveste crimele si delictele comise de ei afara de exercitiul functiunii lor, sunt supusi regulelor de drept comun.
Punerea sub urmarire a Ministrilor de catre Corpurile Legiuitoare se va rosti prin majoritate de doua treimi a membrilor de fata.
Instructiunea se va face de o comisie a Inaltei Curti de Casatie si Justitie compusa din cinci membri trasi la sorti in sectiuni unite. Aceasta comisiune are si puterea de a califica faptele si de a decide sau nu urmarirea.
Acuzarea inaintea Inaltei Curti de Casatie si Justitie se va sustine de Ministerul Public.
Legea responsabilitatii Ministeriale determina cazurile de raspundere si pedepsele aplicabile Ministrilor.
Ministrii de Justitie iesiti din functiune nu pot exercita profesiunea de avocat timp de un an de la data iesirii.
Ministrii iesiti din functiune nu pot face parte din consiliile de administratie ale intreprinderii cu care au incheiat contracte in cei trei ani urmatori.
Art. 71. – Orice parte vatamata in drepturile sale printr-un decret sau dispozitiune semnata de un Ministru, cu violarea unui text expres al Constitutiei ori legilor in vigoare, poate cere Statului despagubiri banesti pentru paguba suferita, conform dreptului comun.
CAPITOLUL 4 Despre Consiliul Legislativ
Art. 72. – Consiliul Legislativ functioneaza pe baza legii sale organice.
Consultarea Consiliului Legislativ este obligatorie pentru toate proiectele de legi, atat inainte cat si dupa amendarea lor in comisiuni, afara de cele care privesc creditele bugetare.
Nici un regulament pentru aplicarea legilor nu se poate face fara consultarea prealabila a Consiliului Legislativ, afara de cazul prevazut la alineatul urmator pentru proiectele de legi.
Adunarile Legiuitoare pot proceda la discutarea proiectelor de legi fara a mai astepta aprobarea Consiliului Legislativ, daca acesta nu-l da in termenul fixat de legea sa organica.
CAPITOLUL 5 Despre Puterea Judecătorească
Art. 73. – Nici o jurisdictiune nu se poate infiinta decat in puterea unei legi.
Comisiuni si Tribunale extraordinare nu se pot crea, sub nici o numire si nici un cuvânt, in vederea unor anume procese, fie civile, fie penale, sau in vederea judecării unor anume persoane.
Juriul se desființează.
Art. 74. – Pentru intreg Statul Roman exista o singura Curte de Casatie si Justitie.
Art. 75. – Numai Curtea de Casație si Justiție in secțiuni unite are dreptul de a judeca constituționalitatea legilor si a declara inaplicabile pe acelea care sunt potrivnice Constituției. Judecata inconstitutionalitatii legilor se margineste numai la cazul judecat.
Curtea de Casatie si Justitie se va rosti asupra conflictelor de atributiuni.
Dreptul de recurs in casare este de ordin constitutional.
Art. 76. – Judecatorii sunt inamovibili. Inamovibilitatea se va statornici printr-o lege speciala care va interveni cel mai tarziu in termen de sase luni de la promulgarea prezentei Constitutii. In acest rastimp sanctiunile disciplinare se vor aplica prin Decret Regal.
Art. 77. – Justitia militara se organizeaza prin lege.
Art. 78. – Contenciosul administrativ este in caderea puterii judecatoresti, potrivit legii speciale.
Puterea judecatoreasca nu are cadere sa judece actele de guvernamant precum si actele de comandament cu caracter militar.
CAPITOLUL 6 Despre Instituțiunile Județene si Comunale
Art. 79. – Institutiunile administrative sunt statornicite prin legi.
TITLUL IV Despre Finante
Art. 80. – Nici un impozit de orice natura nu se poate stabili si percepe decat pe baza unei legi.
Prin lege se pot crea impozite numai in folosul Statului, Judetelor, Comunelor si Institutiunilor Publice indeplinind un serviciu de Stat.
Art. 81. – Nu se pot infiinta monopoluri decat prin lege si numai in folosul Statului, Judetelor si Comunelor.
Art. 82. – Fonduri de pensiuni sau gratificatiuni in sarcina tezaurului public nu se pot infiinta decat in virtutea unei legi.
Art. 83. – In fiecare an Adunarile Legiuitoare incheie socotelile si voteaza bugetul fara a putea spori cheltuielile propuse.
Toate veniturile si cheltuielile Statului trebuiesc trecute in buget si socoteli.
Daca bugetul nu se voteaza in timp util, puterea executiva va face fata necesitatilor serviciilor publice aplicand bugetul anului precedent, fara a putea merge cu acel buget mai mult de un an peste anul pentru care a fost votat.
Art. 84. – Controlul preventiv si cel de gestiune al tuturor veniturilor si cheltuielilor Statului se va exercita de Inalta Curte de Conturi, care va supune in fiecare an Adunarilor Legiuitoare un raport general asupra conturilor de gestiune ale bugetului trecut, semnaland neregulile ce ar fi savarsite de Ministri in aplicarea lui.
Regularea definitiva a socotelilor trebuie sa fie prezentata Adunarilor Legiuitoare cel mai tarziu in termen de doi ani de la incheierea fiecarui exercitiu.
Un corp superior de control va avea misiunea de a supraveghea si examina legalitatea si corectitudinea executarii gestiunilor in toate serviciile publice.
Acest corp va functiona pe langa Presedintia Consiliului de Ministri si va lucra dupa ordinele Sefului Guvernului.
Art. 85. – Toate fondurile provenite de la Case Speciale, de care Guvernul dispune sub diferite titluri trebuiesc cuprinse in bugetul general al veniturilor Statului.
Art. 86. – Pentru toata Romania exista o singura Curte de Conturi.
Art. 87. – Delapidarea de bani publici se califica crima si se pedepseste ca atare.
TITLUL V Despre Oștire
Art. 88. – Toti cetățenii romani sunt datori a face parte din unul din elementele ostirei, conform legilor.
Art. 89. – Gradele, decoratiunile si pensiunile militare nu pot fi retrase decat in virtutea unei sentinte judecatoresti.
Art. 90. – Contingentul oștirii se votează pentru fiecare an de Adunările Legiuitoare.
Art. 91. – Nici o trupa armata straina nu poate fi admisa in serviciul Statului si nu poate intra sau trece pe teritoriul Romaniei decat in virtutea unei legi.
Art. 93. – Resedinta Guvernului e in Capitala Tarii.
Art. 94. – Limba romana este limba oficiala a Statului.
Art. 95. – Nici un juramant nu leaga si nu poate fi impus decat in puterea unei legi, care hotaraste si formula lui.
Art. 96. – Constitutia de fata nu poate fi suspendata nici in total nici in parte.
In caz de pericol de Stat se poate institui starea de asediu generala sau partiala.
TITLUL VII Revizuirea Constituției
Art. 97. – Constituția de fata nu poate fi revizuita in total sau in parte decât din inițiativa Regelui si cu consultarea prealabila a Corpurilor Legiuitoare care urmează a indica si textele de revizuit.
Consultarea Adunărilor Legiuitoare se face prin mesaj Regal si se exprima cu majoritate de doua treimi ale Adunărilor întrunite intr-una singura sub presedintia Presedintelui Senatului. Rezultatul consultatiunii se aduce la cunostinta Regelui de președinții celor doua Adunări însoțiți de o Comisiune speciala.
Textele noi, urmand a inlocui pe cele revizuite, se voteaza cu majoritate de doua treimi, de fiecare Adunare in parte.
TITLUL VIII Dispozițiuni tranzitorii si finale
Art. 98. – Toate pământurile expropriate si distribuite pe baza legii pentru reforma agrara a Vechiului Regat din 17 Iulie 1921; a legii pentru reforma agrara din Basarabia din 13 Martie 1920; a legii pentru reforma agrara din Transilvania, Banat, Crișana si Maramureș din 13 Iunie 1921 si a legii pentru reforma agrara din Bucovina din 30 Iulie 1921, sunt respectate ca drepturi castigate si vor fi cârmuite, pentru orice litigii relative la ele in prezent si pe viitor, de acele legi.
Dispozitiunile acestor legi introduse in Art. 131 din Constitutia de la 1923 raman cu caracter constitutional.
Toate drepturile politice dobandite in virtutea decretelor-legi ratificate prin Art. 133 al Constitutiei din 1923, se respecta.
Toate codicele si legile in vigoare se vor revizui in vederea unificării legislației, punându-se in armonie cu principiile actualei Constituții. Pana atunci ele rămân in vigoare. Din ziua promulgării Constituției de fata sunt desființate acele dispoziții din legi, decrete, regulamente si orice alte acte care sunt contrarii celor înscrise in aceasta Constituție.
Se abroga de asemenea din ziua promulgarii prezentei Constitutii, Constitutia promulgata cu Decretul Regal Nr. 1.360 din 28 Martie 1923.
Juriul in materie criminala va mai functiona pana la punerea Codului Penal Carol al II-lea si al Procedurii Penale in acord cu principiul statornicit in Art. 73 al Constitutiei de fata.
Pana la convocarea Adunarilor Legiuitoare toate decretele au putere de lege fara a mai fi nevoie de ratificarea lor.
Statutul Familiei Regale are caracter Constitutional si nu se poate modifica decat cu procedura pentru revizuirea Constitutiei.
Art. 99. – Pentru alegerea Adunarilor Legiuitoare ce urmeaza a fiinta pe baza prezentei Constitutii, un Decret Regal cu putere de lege, in conditiunile Art. 98, va fixa conditiunile cerute pentru a fi alegator si ales, in Camera si Senat, circumscriptiunile electorale, numarul Deputatilor si Senatorilor, normele dupa care urmeaza a se face alegerea.
Acest decret are un caracter Constitutional si nu se poate modifica decat cu majoritate de doua treimi.
Art. 100. – Prezenta Constitutie, dupa ce va fi edictata de Rege, va fi supusa Natiunii Romane spre «buna stiinta si invoire».
Un Decret Regal va fixa procedura dupa care se va urma in acest scop.
Dupa terminarea acestei operatiuni si a aducerii rezultatului ei la cunostinta Regelui de catre Presedintele Consiliului de Ministri, Constituția de fata va fi promulgata si intra in vigoare.
ACT DE CONSTATAREA VOTURILOR DATE DE POPORUL ROMAN ASUPRA PLEBISCITULUI PROPUS LA 20 FEBRUARIE 1938 Noi subscrisii: Alexandru N. Gane, Prim Presedintele Consiliului Legislativ, Nicolae Badescu-Rosiori, Consilier la Inalta Curte de Casatie, Eugeniu P. Banescu, Consilier la Inalta Curte de Casatie, Gheorghe Drimba, Consilier la Inalta Curte de Casatie, Corneliu Gheorghian, Consilier la Inalta Curte de Casatie, care prin Decretul MAJESTATII SALE CAROL AL II-LEA REGELE ROMANIEI, cu Nr. 902 din 20 Februarie 1938, suntem numiti Inalta Comisiune pentru a cerceta votul dat de Poporul Roman asupra plebiscitului ce s-a propus de MAJESTATEA SA prin proclamatiunea de la 20 Februarie 1938, ne-am adunat la Ministerul Justitiei in zilele de 25 si 26 Februarie 1938 si am cercetat listele de votare din intreaga tara si din numarul total de 4.303.064 (patru milioane trei sute trei mii sasezeci si patru) al votantilor am constatat ca 4.297.581 (patru milioane doua sute nouazeci si sapte mii cinci sute optzeci si unu) au primit plebiscitul propus de MAJESTATEA SA si numai 5.483 (cinci mii patru sute optzeci si trei) au votat împotrivă. Acestea am găsit si le mărturisim Înaintea Natiunei.
Făcut la București Sâmbătă 26 Februarie anul una mie noua sute treizeci si opt.
Promulgam aceasta Constituțiune si ordonam sa fie investita cu sigiliul Statului si publicata in „Monitorul Oficial”.
Dat in Bucuresti, la 27 Februarie 1938.
Presedintele Consiliului de Ministri, Ministru Secretar de Stat la Departamentul Finantelor si ad-interim la Departamentul Justitiei, Ministrii Secretari de Stat, Ministru Secretar de Stat si ad-interim la Departamentul Afacerilor Straine, Ministru Secretar de Stat la Departamentul Industriei si Comertului, Ministru Secretar de Stat la Departamentul Muncii, Ministru Secretar de Stat la Departamentul Agriculturii, Domeniilor si Cooperatiei, Ministru Secretar de Stat la Departamentul Muncii, Sanatatii si Ocrotirilor Sociale, Ministru Secretar de Stat la Departamentul Educatiei Nationale si ad-interim la Culte si Arte, Ministru Secretar de Stat la Departamentul Internelor, Ministru Secretar de Stat la Departamentul Apararii Nationale si ad-interim la Aer si Marina, Ministru Secretar de Stat la Departamentul Lucrarilor Publice si al Comunicatiilor.
NOTA :
Prin Înaltul Decret Regal nr. 900 din 20 februarie 1938, publicat in „Monitorul Oficial”, partea I, nr. 42 din 20 februarie 1938, Regele Carol al II-lea decretează noua Constituție a României, hotărând supunerea ei „Națiunii Romane spre „buna știința si învoire””.
In același număr al „Monitorului Oficial” sunt publicate: a) Proclamația Regelui Carol al II-lea către romani, din 20 februarie 1938, prin care acesta prezinta pe scurt conținutul noii Constitutii decretate si o supune „învoirii poporului roman”; b) Înaltul Decret Regal nr. 901 din 20 februarie 1938, prin care poporul roman a fost chemat in ziua de 24 februarie 1938 sa se pronunte prin plebiscit asupra Constituției decretate de Rege; c) Inaltul Decret Regal nr. 902 din 20 februarie 1938, prin care au fost numiti cei cinci membri ai Comisiunii pentru totalizarea rezultatului plebiscitului.
Plebiscitul s-a desfășurat in ziua de 24 februarie 1938, fiind chemați la vot toti alegatorii înscriși in listele electorale pentru Adunarea Deputaților. Participarea la vot a fost obligatorie, fiecare alegator exprimandu-si opțiunea prin declarație verbala, pentru sau împotriva Constituției, făcută înaintea biroului de votare. S-au prezentat la plebiscit 4.303.064 de votanti, din care au votat pentru Constituție 4.297.581 de votanți, împotrivă votând 5.483.
In „Monitorul Oficial”, partea I, nr. 48 din 27 februarie 1938 sunt publicate: a) Actul de constatare a voturilor date de poporul roman asupra plebiscitului propus la 20 februarie 1938, purtand data de 26 februarie 1938, intocmit de Inalta Comisiune pentru totalizarea rezultatului plebiscitului; b) Cuvantul Regelui Carol al II-lea asupra rezultatului plebiscitului; c) Raportul nr. 458 din 27 februarie 1938 al Consiliului de Ministri catre Rege, prin care Constitutia este supusa sanctionarii regale; d) Constitutia, sanctionata prin Inaltul Decret Regal nr. 1045 din 27 februarie 1938, semnat de Regele Carol al II-lea si contrasemnat de Președintele Consiliului de Ministri, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane Miron Cristea, si de 15 membri secretari de stat.
Constituția a intrat in vigoare la 27 februarie 1938, la data sancționări ei. Ea a abrogat expres, pe aceeași data, Constituția din 1923.
Constitutia din 1938 era alcătuită din 100 de articole, grupate in 8 titluri. Prin Decretul Regal nr. 3052 din 5 septembrie 1940, semnat de Regele Carol al II-lea si publicat in „Monitorul Oficial” nr. 205 din 5 septembrie 1940, Constituția din 1938 este suspendata, iar Corpurile 1 legiuitoare sunt dizolvate.
Textul Constitutiei din 1938 este reprodus dupa „Monitorul Oficial”, partea I, nr. 48 din 27 februarie 1938. Constitutia din 1938 a fost suspendata prin Decretul-Regal nr. 3052 din 5 septembrie 1940 (publicat in Monitorul Oficial nr. 205 din 5 septembrie 1940).
„Dinastia străină, instaurată pe tronul României în 1866, a încetat a mai exista. Regele Mihai I a abdicat eri în numele său și al urmașilor săi, renunțând pentru sine si pentru ei, la toate prerogativele exercitate in virtutea Constituției din 1866”, a spus Petru Groza. Proclamația guvernului către țară preciza: „monarhia constituia o piedică in calea desvoltarii țării noastre spre un regim de democrație populară, care să asigure tuturor celor ce muncesc bunăstarea materială si culturală, să asigure independenta si suveranitatea României”. Continuă lectura →
CAROL I Din gratia lui Dumnedeu și prin voința notionala Domn al Romanilor; La toți de facia si viitori sanetate: Adunarea generala a Rominii a adoptat in unanimitate și Noi sancționam ce urmează:
CONSTITUȚIUNE
TITLUL I Despre teritoriul roman
Art. 1. Principatele-Unite-Romane constitue un singur Stat indivisibil, sub denumire de Romania.
Art. 2. Teritoriul Romaniei este nealienabil. Limitele Statutului nu pot fi schimbate sau rectificate, de cat in virtutea unei legi.
Art. 3. Teritoriul Romaniei nu se pote colonisa cu populatiuni de ginta streina.
Art. 4. Teritoriul este impartit in judete, judetele in plasi, plasile in comune. Aceste divisiuni si sub divisiuni, nu pot fi schibmate, sau rectificate de cat prin o lege.
TITLUL II Despre drepturile Romanilor
Art. 5. Romanii se bucura de libertatea consciintei, de libertatea invetamentului, de libertatea presei, de libertatea întrunirilor.
Art. 6. Constitutiunea de facia si cele-alte legi relative la drepturile politice, determin, cari sunt, osebit, de calitatea de Roman, conditiunile necesarii pentru esercitarea acestor drepturi.
Art. 7. Insusirea de Roman se dobandesce, se conserva si se perde potrivit regulilor statornicite prin legile civile. Numai streinii de rituri crestine pot dobindi impamentenirea.
Art. 8. Impamentenirea se da de puterealeegislativa. Numai impamentenirea asemena pe strein cu Romanul pentru esercitarea drepturilor politice.
Art. 9. Romanul din ori-ce Stat, fara privire catre locul nascerei sele, dovedind lepadarea sa de protectiunea streina, pote dobindi de indata esercitarea drepturilor politice prin un vot al Corpurilor Legiuitore.
Art. 10. Nu exista in Stat nici o deosebire dee clasa. Toti Romanii sunt egali inaintea legei si datori a contribui fara osebire la darile si sarcinile publice. Ei singuri sunt admisibili in functiunile publice, civile si militare. Legi speciale vor determina conditiunile de admisibilitate si de inaintare in functiunile Statului. Streinii, nu pot fi admisi in functiuni publice, de cat in casuri esceptionale si anume statornicite de legi.
Art. 11. Toti streinii aflatori pe pamentul Romaniei, se bucura de protectiunea data de legi personelor si averilor in genere.
Art. 12. Tote privilegile, scutirile si monopolurile de clasa, sunt oprite pentru tot-d’auna, in Statul Roman. Titlurile de nobleta streina, precum principi grafi, baroni, si alte asemenea, ca contrarii vechiului asedemint al terei, sunt si reman neadmise in Statul Roman. Decoratiunile streine, se vor purta de Romani numai cu autorisarea Domnului.
Art. 13. Libertatea individuala este garantata. Nimeni nu poate fi urmarit de cat in casurile prevedute de legi si dupa formele prevedute de ea. Nimeni nu poate fi oprit sau arestat afara de casul de vina veghiata, de cat in puterea unui mandat judecatoresc motivat si care trebue sa i fia comunicat la momentul arestarii sau cel mult in 24 ore dupa arestatiune.
Art. 14. Nimeni nu pote fi sustras in contra vointei sele de la judecatorii ce i da legea.
Art. 15. Domiciliul este neviolabil. Nici o visitare a domiciliului nu se pote face de cat in casurile anume prevedute de legi si potrivit formelor de ea prescrise.
Art. 16. Nici o pedepsa nu pote fi infiintata, nici aplicata de cat in puterea unei legi.
Art. 17. Nici o lege nu pote infiinta pedepsa confiscarii averilor.
Art. 18. Pedepsa mortii nu se va putea reinfiinta, afara de casurile prevedute in Codul penal militar in timp de resbel.
Art. 19. Proprietatea de ori-ce natura, precum si tote creantele asupra Statului, sunt sacre si neviolabile. Nimeni nu pote fi espropriat de cat pentru causa de utilitate publica legalmentate, constatata, si dupa o dreapta si prealabila despagubire. Prin causa de utilitate publica urmeaza a se intelege numai comunicatiunea si salubritatea publica, precum si lucrarile de aperarea terei. Legile esistente privitore la aliniarea si largirea stradelor de prin comune, precum si la malurile apelor ce curg prin sau pe lenga ele remen in vigore. Legi speciale vor regula procedura si modul expropriatiunei. Libera si neimpedicata intrebuintare a riurilor navigabile si flotabile, a soselelor si altor cai de comunicare este de domeniul public.
Art. 20. Proprietatea data teranilor prin legea rurala si despagubirea garantata proprietarilor prin acea lege nu vor putea fi nici odata atinse.
Art. 21. Libertatea consciintei este absoluta. Libertatea tutulor cultelor este garantata intru cat insa celebratiunea lor nu aduce o atingere ordinei publice sau bunelor moravuri. Religiunea ortodoxa a resaritului este religiunea dominanta a Statului roman. Biserica ortodoxa romana este si remane neaternata de ori-ce chiriarhie streina, pastrandusi insa unitatea cu biserica ecumenica a resaritului in privinta dogmelor. Afacerile spirituale, canonice si disciplinare ale bisericei ortodoxe Romane, se vor regula de o singura autoritate sinodala centrala, conform unei legi speciale. Mitropolitii si episcopii eparhioti ai bisericei ortodoxe romane sunt alesi dupa modul ce se determina prin o lege speciala.
Art. 22. Actele Statului civil sunt de atributiunea autoritatei civile. Intocmirea acestor acte va trebui sa proceda in tot-d’auna benedictiunea religiosa care pentru casatorii va fi obligatore, afara de casurile ce se vor prevedea prin anume lege.
Art. 23. Invetamentul este liber. Libertatea invetamentului este garantata intru cat esercitiul ei nu ar atinge bunele moravuri sau ordinea publica. Represiunea delictelor este regulata numai prin lege. Se vor infiinta treptat, scoli primare in tote comunele Romaniei. Invetatura in scolele Statului se da fara plata. Invetatura primara va fi obligatorie pentru tinerii Romani, pretutindeni unde se vor afla instituite scoli primare. Ua lege speciala va regula tot ce priveste invetamantul public.
Art. 24. Constitutiunea garanteza tutulor libertatea de a comunica si publica ideile si opiunile lor prin graiu, prin scris si prin presa, fie-care fiind respundetor de abusul acestor libertati in casurile determinate prin Codicele penal, care in acesta privinta se va revisui si complecta, fara insa a se putea restringe dreptul de sine, sau a se infiinta o lege esceptionala. Delictele de presa sunt judecate de juriu. Nici censura, nici o alta masura preventiva pentru aparitiunea, vinderea sau distributiunea ori-carei publicatiuni nu se va putea reinfiinta. Pentru publicatiuni de jurnale nu este nevoe de autorisatiunea prealabila a autoritatei. Nici o cautiune nu se va cere de la diaristi, scriitori, editori, tipografi si litografi. Presa nu va fi supusa nici o data sub regimul avertismentului. Nici un jurnal sau publicatiune nu va putea fi suspendate sau suprimate. Autorul este respundetor pentru scrierile sele, era in lipsa autorului sunt respundetori sau girantul sau editorul. Veri ce jurnal trebue sa aiba un girant responsabil care sa se bucure de drepturile civile si politice.
Art. 25. Secretul scrisorilor si al depeselor telegrafice este neviolabil. Ua lege va determina responsabilitatea agentilor guvernului pentru violarea secretului scrisorilor si depeselor incredintate postei si telegrafului.
Art. 26. Romanii au dreptul d’a de aduna pacinici si fara arme, conformandu-se legilor cari reguleaza esercitarea acestui drept, pentru a tracta tot felul de cesiuni intru acesta nu este trebuinta de autorisatiune prealabila. Acesta dispositiune nu se va aplica si intrunirilor in loc deschis, cari sunt cu totul spuse legilor politienesci.
Art. 27. Romanii au dreptul a se asocia, conformandu-se legilor cari reguleaza esercitiul acestui drept.
Art. 28. Fie-care are dreptul d’a se adresa la autoritatile publice prin petitiuni subsrise de catre una sau mai multe persone, neputend insa petitiona de cat in numele subscrisilor. Numai autoritatile constituite au dreptul de a adresa petitiuni in nume colectiv.
Art. 29. Nici o autorisatiune prealabila nu este necesara pentru a se esercita urmariri contra functionarilor publici pentru factele administratiunei lor de partile vetamate, remaind inca neatinse regulile speciale statornicite in privinta ministrilor. Casurile si modul urmaririi se vor regula prin anume lege. Dispositiuni speciale in condicele penal vor determina penalitatile prepuitorilor.
Art. 30. Nici un Roman fara autorisatiunea guvernului nu pote intra in serviciul unui Stat fara ca insusi prin acesta sa-si perda nationalitatea. Estradarea refugiatilor politici este oprita.
TITLUL III Despre puterile Statului
Art. 31. Tote puterile Statului emana de la natiune care nu le pote esercita decat numai prin delegatiune si dupa principiile si regulile asedete in Constitutiunea de facila.
Art. 32. Puterea legislativa se esercita colectiv de catre Domn si representatiunea nationala. Representatiunea nationala se imparte in duoe Adunari: Senatul si Adunarea deputatilor. Ori-ce lege cere invoirea a caror trele ramuri ale puterii legiuitoare. Nici o lege nu pote fi supusa sanctiunei Domnului de cat dupa ce va fi discutat si votat liber de majoritatea ambelor Adunari.
Art. 33. Initiativa legilor este data fie-careia din cele trei ramure ale puterei legislative. Totusi ori-ce lege relativa la veniturile si cheltuelile Statului s’au la contingentul armatei, trebue sa fiee votata mai anteiu de Adunarea deputatilor.
Art. 34. Interpretatiunea legilor cu drept de autoritate, se face numai de puterea legiuitoare.
Art. 35. Puterea esecutiva este incredintata Domnului, care o esercita in modul regulat prin Constitutiune.
Art. 36. Puterea judecatoreasca se esercita de Curti si Tribunale. Hotararile si sentintele lor se pronuncia in virtutea legei si se esecuta in numele Domnului.
Art. 37. Interesele esclusive judetene sau comunale se reguleaza de catre consiliurile judetene sau comunale dupa principiile asedete prin Constitutiune si prin legi speciale.
CAPITOLUL I Despre representarea nationala
Art. 38. Membrii amandurora Adunarilor represinta natiunea, era nu numai judetul sau localitatea care i-a numit.
Art. 39. Sedintele Adunarilor sunt publice. Cu tote aceste fie-care Adunare se formeaza in comitet secret, dupa cererea presedintelui sau a dece membri. Ea decide in urma cu majoritate absoluta deca sedinta trebue redeschisa in public asupra aceluias obiect.
Art. 40. Fie-care din Adunari verifica titlurile membrilor sei si judeca contestatiunile ce se ridica in acesta privinta.
Art. 41. Nimeni nu pote fi tot-ua-data membru al uneia si al celei-alte Adunari.
Art. 42. Membrii uneia sau celei-alte Adunari numiti de Guvern intr’o functiune salariata, pe care o primesc, inceteaza de a fi deputati si nu ‘si reiau esercitiul mandatului lor de cat in virtutea unei noua alegeri. Aceste dispositiuni nu se aplica ministrilor. Legea electorala determina incompatibilitatile.
Art. 43. La fie-care sesiune, Adunarea deputatilor isi numesce presedintele, vice-presedintii si compune biuroul seu.
Art. 44. Senatul alege din sinul seu pe Presedintele si pe ce duoi Vice-Presedinti ai sei, cum si pe cei-alti Membrii ai Biroului seu.
Art. 45. Ori-ce resolutiune este luata cu majoritatea absoluta a sufragelor, afara de cea ce se va statornici prin regulamentele Adunarei in privinta alegerilor si presentatiunilor. In cas de impartela a voturilor propositiunea in deliberatiune este respinsa. Nici una din Adunari nu pote lua ua resolutiune deca majoritatea Mambrilor sei nu se gesesce intrunita.
Art. 46. Voturile se dau prin sculare si sedere, prin viu graiu sau prin scrutin secret. Un project de lege nu pote fi adoptat de cat dupa ce s’a votat articol cu articol.
Art. 47. Fie care din Adunari are dreptul de ancheta.
Art. 48. Adunarile au dreptul de a amenda si de a desparti in mai multe parti articolele si amendamentele propuse.
Art. 49. Fie care membru al Adunarilor are dreptul a adresa Ministrilor interpelari.
Art. 50. Ori-cine are dreptul a adresa petitiuni Adunarilor prin midlocirea biuroului sau a unuia din membrii sei. Fie care din Adunari are dreptul de a tramite Ministrilor petitiunile ce’i sunt adresate. Ministrii sunt datori a da esplicatiuni asupra coprinderii lor ori de cate ori Adunarile ar cere-o.
Art. 51. Nici unul din membrii uneia sau celei-alte Adunari nu pote fi urmarit sau prigonit pentru opiniunile si voturile emise de densul in cursul esecritiului mandatului seu.
Art. 52. Nici un membru al uneia sau celei-alte Adunari, nu pote in timpul sesiunei, sa fie nici urmarit, nici arestat in materie de represiune, de cat cu autorisatiunea Adunarii din care face parte, afara de casul de vina vedita. Detentiunea sau urmarirea unui membru al uneia sau celei-alte Adunari este suspendata in tot timpul sesiunei, deca Adunarea o cere.
Art. 53. Fie-care Adunare determina prin regulamentul seu, modul dupa care ea isi esercita atributiunile.
Art. 54. Fie-care din Adunari delibereza si iau resolutiunile lor separate, afara de casurile anume specificate in Constitutiunea de facia.
Art. 55. Fie-care din ambele Adunari are dreptul esclusiv, de a esercita propria sea politie prin Presedintele ei, care singur, dupa incuviintarea Adunarii, pote da ordin guardei de serviciu.
Art. 56. Nici o putere armata nu se pote pune la usile sau in jurul uneia sau alteia din Adunari, fara invoirea ei.
SECTIUNEA I Despre adunarea deputatilor
Art. 57. Adunarea deputatilor se compune de deputati alesi in modul indicat mai jos:
Art. 58. Corpul electoral este impartit in fiecare judet, in patru colegiuri.
Art. 59. Fac parte din anteiul colegiu acei cari au venitu fonciar de 300 galbeni in sus.
Art. 60. Fac parte din al duoilea colegiu, acei cari au un venit fonciar de 300 galbeni in jos pene la 100 inclusiv.
Art. 61. Fac parte din al treilea colegiu al oraselor, comercientii si industrialii cari platesc catre Stat o dare de 80 lei. Sunt scutiti de cens in acest colegiu, tote profesiunile liberale, oficerii in retragere, profesorii si pensionarii Statului.
Art. 62. Aceste trei colegiuri aleg direct: Cele duoe d’anteiu cate un deputat fie-care, era cel de al treilea, precum urmeaza: Bucuresci sese; Iasi patru; Craiova, Galati, Ploesci, Focsani, Barlad, Botosani cate trei; Pitesci, Bacau, Braila, Roman, Turnu-Severin cate duoi; era cele alte cate unul; peste tot cinci-deci si opt. Tote orasele unui district formeaza un singur colegiu cu orasul de resedinta.
Art. 63. Fac parte din colegiul al patrulea toti aceia cari platesc o dare catre stat ori cat de mica si care nu intra in nici una din categoriile de mai sus. Acest colegiu alege la al duoilea grad un deputat de district.
Art. 64. Censul nu se pote dovedi de cat prin rolul de contributiune, chitantele sau avertismentele din partea implinitorilor de dari pe anul incetat si pe anul corent.
Art. 65. Legea electorala hotarasce tote cele-alte conditiuni cerute de la alegatori precum si mersul operatiunilor electorale.
Art. 66. Spre a fi eligibil trebue: a) A fi Roman de nascere, sau a fi primit marea impamentenire. b) A se bucura de drepturile civile si politice. c) A avea versta de duoe-deci si cinci ani impliniti. d) A fi domiciliat in Romania. Legea electorala va determina incapacitatile.
Art. 67. Membrii Adunarei deputatilor sunt alesi pentru patru ani.
SECTIUNEA II Despre senat
Art. 68. Membrii senatului se aleg cate duoi de fie-care judet: unul de colegiul anteiu compus’de proprietarii de fonduri rurale din judet cari au un venit fonciar de trei sute galbeni cel pucin; cel-alt de al duoilea colegiu al oraselor resedinte compus din proprietarii de nemiscatore avend un venit fonciar de 300 galbeni in jos, comform Art. 70. Venitul se dovedeece prin rolurile de contributiune.
Art. 69. Aceste duoe colegiuri voteza separat si aleg fie-care cate un representant la Senat.
Art. 70. In orasele unde nu s’ar gasi un numer de 100 alegatori pentru a forma cel d’al duoilea colegiu, acest numar se va complecta cu proprietarii judetului, posedannd un venit fonciar intre 300 si 100 galbeni, preferindu-se pururea cei mai greu impusi si orasanii asupra proprietarilor de mosii.
Art. 71. Deca intre cei mai greu impusi ar fi mai multi cu acelasi venit, si deca prin numerul lor ei ar coversi pe cel cerut pentru complectarea colegiului, eliminarea prisosului se va face prin tragere la sorti.
Art. 72. Legea electorala determina eele alte conditiuni cerute de la alegatori, precum si mersul operatiunilor electorale.
Art. 73. Universitatile din Iasi si Bucuresci tramite fie-care cate un membru la Senat, ales de profesorii universitatei respective.
Art. 74. Spre a putea fi ales la Senat este nevoe: 1) A fi Roman de nascere sau naturalisat. 2) A se bucura de drepturile civile si politice. 3) A fi domiciliat in Romania. 4) A avea varsta de 40 ani. 5) A avea un venit de ori-ce natura de 800 galbeni, dovedit in modul prevedut de Art. 64.
Art. 75. Sunt dispensati de acest cens: a) Presedintii sau Vice-presedintii ai vre unei Adunari legislative. b) Deputatii cari au facut parte din trei sesiuni. c) Generalii. d) Colonelii ce au o vechime de trei ani. e) Cei ce au fost Ministri sau agenti diplomatici ai terei. f) Cei ce vor fi ocupat in timp de un an functiunile de President de Curte, de Procuror General, de Consilier la Curtea de Casatiune. g) Cei cu diploma de doctorat sau de licentiat de ori-ce specialitate cari in timp de sese ani vor fi esercitat profesiunea lor.
Art. 76. Vor fi de drept membri ai Senatului: 1) Mostenitorul Tronului la versta de 18 ani, insa el nu va avea vot deliberativ de cat la versta de 25 ani. 2) Mitropolitii si episcopii eparhioti.
Art. 77. Membrii Senatului nu primesc nici o donatiune nici indemnitate.
Art. 78. Membrii Senatului se aleg pe 8 ani si se inoesc pe jumatate la fie-care patru ani prin tragere la sorti a unui membru de fie-care judet.
Art. 79. Membrii esiti sunt reeligibili.
Art. 80. La cas de disolutiune Senatul se reinoesce in intregul sau.
Art. 81. Ori-ce intrunire a Senatului afara de timpul sesiunei Adunarei deputatilor este nula de fel.
CAPITOLUL II Despre Domn si Ministri
SECTIUNEA I Despre Domn
Art. 82. Puterile constitutionale ale Domnului sunt ereditare, in linie coboritore directa si legitima a Mariei Sele Principelui Carol I. de Hohenzollern Sigmaringen, din barbat in barbat prin ordinul de primogenitura si cu esclusiunea perpetua a femeilor si coboritorilor lor. Coboritorii Mariei Sele vor fi crescuti in religiunea ortodoxa a resaritului.
Art. 83. In lipsa de coboritori in linie barbatesca ai Mariei Sele Carol I de Hohenzollern Sigmaringen, succesiunea Tronului se va cuveni celui mai in varsta dintre fratii sei sau coboritorilor acestora, dupa regulile statornicite in articolul precedent. Deca nici unul d’intre fratii sau coboritorii lor nu s’ar mai gasi in viata, sau ar declara mai dinainte, ca nu primesc Tronul, atunci Domnitorul va putea numi succesorul seu dintr’o dinastie suverana din Europa cu primirea representatiunei nationale, data in forma prescrisa de Art. 84. Deca nici una nici alta nu va avea loc, Tronul este vacant.
Art. 84. La cas de vacanta a Tronului ambele Adunari se intrunesc de indata intr’o singura Adunare, chiar fara convocatiune, si cel mai tardiu pene in opt dile de la intrunirea lor, aleg un Domn dintr’o dinastie suverana din Europa occidentala. Presenta a trei patrimi din membri cari compun fia-care din ambele Adunari, si majoritatea de duoe treimi a membrilor presenti sunt necesare pentru a se putea procede la acesta alegere. La cas cand Adunarea nu se va fi facut in termenul mai sus prescris, atunci in a noua di la amedi, Adunarile intrunite vor pasi la alegere ori-care ar fi numerul membrilor presenti si cu majoritate absoluta a voturilor. Deca Adunarile s’ar afla disolvate in momentul vacantei Tronului, se va urma dupa modul prescris la Art. urmator. In timpul vacantei Tronului, Adunarile intrunite vor numi o Locotenenta Domnesca compusa din trei persone care va esersita puterile Domnesci pene la suirea Domnului pe Tron. In tote casurile mai sus aretate votul va fi secret.
Art. 85. La moartea Domnului, Adunarile se intrunesc chiar fara convocatiune, cel tardiu 10 dile dupa declararea mortei. Deca din intemplare ele au fost disolvate mai ‘nainte, si convocatiunea lor a fost otarita in actul de disolvare pentru o epoca in urma celor 10 dile, atunci Adunarile cele vechi se aduna pene la intrunirea acelora cari au a le inlocui.
Art. 86. De la data mortei Domnului si pene la depunerea juramentului a succesorului seu la Tron, puterile constitutionale ale Domnului sunt esercitate in numele poporului Roman de ministri intruniti in consiliu si sub a lor responsabilitate.
Art. 87. Domnul este major la versta la 18 ani implinti. La suirea Sa pe Tron, el va depune mai anteiu in sinul Adunarilor intrunite urmatorul jurament: „Jur de a pazi Constitutiunea si legile poporului Roman, d’a mantine drepturile lui nationale si integritatea teritoriului.”
Art. 88. Domnul in viata fiind, pote numi ua Regenta compusa de trei persone, care dupa mortea Domnului sa esercite puterile Domnesci in timpul minoritatei succesorului Tronului. Acesta numire se va face cu primirea representatiunei nationale, data in forma prescrisa la Art. 84 din Constitutiunea de facia. Regenta va esecuta tot de ua data si tutela succesorului Tronului, in timpul minoritatii acestuia. Deca la mortea Domnului, Regenta nu s’ar gasi numita si succesorul Tronului ar fi minor, ambele Adunari intrunite vor numi ua Regenta, procedand dupa formele prescrise la Art. 48 din Constitutiunea de facia. Membrii regentei nu intra in functiune de cat dupa ce vor fi depus solemn, inaintea ambelor Adunari intrunite juramentul prescris prin Art. 87 din Constitutiunea de facia.
Art. 89. Deca Domnulse afla in imposibilitate de a domni, Ministrii, dupa ce au constat legalmente acesta imposibilitate, convoc indata Adunarile. Acestea aleg Regenta care va forma si tutela.
Art. 90. Nici ua modificatiune nu se pote face Constitutiunei in timpul Regentei.
Art. 91. Domnul nu va putea fi tot-de-uadata si seful unui alt Stat fara consimtimentul Adunarilor. Nici una din Adunari nu pote delibera asupra acestui obiect, deca nu vor fi presenti cel pucin duoe treimi din membrii cari le compun si otararea nu se pote lua decat cu duoe treimi din voturile Membrilor de facia.
Art. 92. Persona Domnului este neviolabila. Ministrii lui sunt respundetori. Nici un act al Domnului nu pote avea tarie deca nu va fi contra-semnat de un Ministru care prin acesta chiar devine respundetor de acel act.
Art. 93. Domnul numescesi revoca pe Ministrii sei. El sanctioneza si promulga legile. El pote refusa sanctiunea sa. El are dreptul de amnistie in materie politica. Are dreptul de a erta sau micsora pedepsele in materii criminale; afara de cea ce se statornicesce in privirea Ministrilor. El nu pote suspenda cursul urmarirei sau al judecatei, nici a interveni prin nici un mod in administratia justitiei. El numesce sau confirma in tote functiunile publice. El nu pote crea o noua functiune fara ua lege speciala. El face regulamente necesarii pentru esecutarea legilor fara sa pota vre-uadata modifica sau suspende legile si nu pote scuti pe nimeni de esecutarea lor. El este capul puterei armate. El confera gradurile militare in conformitate cu legea. El va confera decoratiunea romana conform unei anume legi. El are dreptul de a bate moneda, conform unei legi speciale. El inchea cu Statele streine Conventiunile necesarii pentru comerciu, navigatiune si alte asemenea; insa ca pentru ca aceste acte sa aiba autoritate indatoritore, trebue mai inteiu a fi supuse puterei legislative si aprobate de ea.
Art. 94. Legea fixeza lista civila pentru durata fie-caria Domnii.
Art. 95. La 15 Noembre al fie-carui an, Adunarea deputatilor si Senatul se intrunesc fara convocatiune, deca Domnul nu le-au convocat mai inainte. Durata fie-carii sesiuni este de trei luni. La deschiderea sesiunei, Domnul espune prin un Mesagiu starea terei, la care Adunarile fac respunsuriloe lor. Domnul pronuncia inchiderea sesiunei. El are dreptul de a convoca in sesiune estraordinara Adunarile. El are dreptul de a disolva ambele Adunari de odata sau numai una din ele. Actul de disolvare trebue sa contie convocatiunea alegatorilor pene in duoe luni de dile si a Adunarilor pene in trei luni. Domnul pote amana Adunarile; ori cum, amanarea nu pote esceda termenul de o luna, nici a fi reinoita in aceia-si sesiune fara consimtimentul Adunarilor.
Art. 96. Domnul nu are alte puteri de cat acele date lui prin Constitutiune.
CAPITOLUL II Despre Ministri.
Art. 97. Nu pote fi Ministru de cat cel care este Roman din nascere, sau cel care a dobendit impamentenire.
Art. 98. Nici un membru al familiei Domnitore nu pote fi ministru.
Art. 99. Deca ministri nu ar fi membri ai Adunarilor ei pot lua parte la desbaterea legilor, fara a ave- insa si dreptul de a vota. La desbaterile Adunarilor presenta cel pucin a unui Ministru e necesara. Adunarile pot esige presenta Ministrilor la deliberatiunile lor.
Art. 100. In nici un cas ordinul verbal sau in scris al Domnului nu pote apara pe un Ministru de respundere.
Art. 101. Fie-care din ambele Adunari precum si Domnul au dreptul de a acusa pe Ministri si ai tramite dinaintea Inaltei Curti de Casatiune si justitie, care singura in sectiuni unite este in drept a’i judeca, afara de cele ce se vor statua prin legi in ceea ce privesce esercitiul actiunei civile si delictele comise de Ministrii, afara de esercitiul functiunei lor. Punerea sub acusatiune a Ministrilor, nu se pote rosti de cat prin majoritate de duoe treimi a membrilor de facia. Ua lege presentata la cea d’anteiu sesiune, va determina casurile de responsabilitate, pedepsele aplicabile Ministrilor si modul de urmarire in contra lor, atat in privirea acusatiunei admisa de representatiunea nationala, cat si in privirea urmarirei din partea partilor lesate. Acusatiunea pornita de representatiunea nationala contra Ministrilor, se va sustinea de ea insasi. Urmarirea pornita de Domn, se va face prin ministerul public.
Art. 102. Pene se va face legea preveduta in Art. precedent, Inalta Curte de Casatiune si justitie, are puterea de a caracterisa delictul si de a determina pedepsa. Pedepsa insa nu va putea fi mai mare de cat detentiunea, fara prejudiciul casurilor anume prevedute de legile penale.
Art. 103. Domnul nu pote sa erte, sau sa micsoreze pedepsa hotarata Ministrilor de catre Inalta Curte de Casatiune si de Justitie de cat numai dupa cererea Adunarei care l-ar fi pus in acusatiune.
CAPITOLUL III. Despre puterea judecatoresca.
Art. 104. Nici ua juridictiune nu se pote infiinta de cat in puterea unei anume legi. Comisiuni si tribunale estra-ordinare nu se pot crea sub nici un fel de numire, si sub nici un fel de cuvent. Pentru intregul Stat roman este ua singura Curte de casatiune.
Art. 105. Juriul este statornicit in tote meteriile criminale si pentru delictele politice si de presa.
CAPITOLUL IV. Despre institutiunile judetene si comunale.
Art. 106. Institutiunile judetene si comunale sunt regulate de legi.
Art. 107. Aceste legi vor avea de basa decentralisarea administrtiunei mai complecta si independinta comunala.
TITLUL IV. Despre finance.
Art. 108. Ori-ce imposit este asedet numai in folosul Statului, judetului sau comunei.
Art. 109. Nici un imposit al Statului, nu se pote stabili si percepe decat numai in puterea unei legi.
Art. 110. Nici o sarcina, nici un imposit judeten nu se pote aseda de cat cu invoirea consiliului judeten. Nici o sarcina, nici un imposit comunal nu se pote pune de cat cu consimtimentul consiliului comunal. Impositele votate de consiliile judetene si comunale trebue sa primesca confirmatiunea puterei legiuitore si intarirea Domnului.
Art. 111. Nu se pot statornici privilegiuri in meterii de imposit. Nici o esceptiune sau micsorare de imposit nu se pote statornici de cat printr’o lege.
Art. 112. Nici un fond pentru pensiuni sau gratificatiuni in sarcina tesaurului public nu se pot acorda de cat in virtutea unei legi.
Art. 113. In fie-care an Adunarea deputatilor inchea socotelile in voteza bugetul. Tote veniturile sau cheltuelile Statului trebuesc trecute in buget si in socoteli. Bugetul se va presenta, tot-d’auna cu un an inainte de punerea lui in aplicare, Adunarei deputatilor si nu va fi definitiv de cat dupa ce se va vota de densa si sanctiona de Domn. Deca bugetul nu se voteza in timp util, puterea esecutiva va indestula serviciile publice dupa bugetul anului precedent, fara a putea merge cu acel buget mai mult de un an peste anul pentru care a fost votat.
Art. 114. Regularea definitiva a socotelilor trebue sa fie presentata Adunarei cel mai tardiu in termen de duoi ani de la incheerea fiecarui esercitiu.
Art. 115. Legile de finance se publica in Monitorul Oficial ca si cele-alte legi si regulamente de administratiune publica. Art. 116. Pentru tota Romania este ua singura Curte de compturi.
Art. 117. Diferitele fonduri provenite pene acum din case speciale si de care guvernul dispune sub diferite titluri, trebue sa fie coprinse in budgetul general al veniturilor Statului.
TITLUL V. Despre puterea armata.
Art. 118. Tot Romaanul face parte sau din armata regulata, sau din militii, sau din garda cetatenesca, comform legilor speciale.
Art. 119. Militarilor nu se pot lua gradurile, onorele si pensiunile, de cat numai in virtutea unei sentinte judecatoresci si in casurile determinate de lege.
Art. 120. Contingentul armatei se voteaza pe fie-care an. Legea care fixeza acest contingent, nu pote avea tarie pe mai mult de cat pe un an.
Art. 121. Garda cetateana este mantinuta in Statul Romaniei. Organisatiunea ei eeste regulata de ua lege speciala.
Art. 122. Numai in virtutea unei legi, se va putea mobilisa garda cetatenesca.
Art. 123. Nici ua trupa streina nu va putea fi admisa in serviciul Statului, nici ocupa teritoriul Romaniei, nici trece pe el de cat in puterea unei anume legi.
TITLUL VI. Dispositiuni generale.
Art. 124. Colorile Principatelor-Unite urmeza a fi Albastru, Galben si Rosu.
Art. 125. Orasul Bucuresci este capitala Statului Roman si resedinta guvernului.
Art. 126. Nici un jurament nu se pote impune cuiva de cat in puterea unei legi care hotarasce si formula lui.
Art. 127. Nici ua lege, nici un regulament de administratiune generala, judetena sau comunala nu pot fi indatoratore de cat dupa ce se publica in chipul otarat de lege.
Art. 128. Constitutiunea de facia nu pote fi suspendata nici in total, nici in parte.
TITLUL VII. Despre revisuirea Constitutiunei.
Art. 129. Puterea legiuitoare are dreptul de a declara ca este trebuinta a se supune revisiunei dispositiunile din Constitutiune anume aretate. Dupa acesta declaratiune, citita de trei ori din 15 in 15 dile in sedinta publica si primita de ambele Adunari, acestea sunt disolvate de drept si se convoca altele in termenul prescris de Art. 95. Adunarile cele noui proced in acord cu Domnul la modificarea punturilor supuse revisiunei. In acest cas Adunarile nu pot delibera deca cel pucin duoe treimi a membrilor din cari se compun nu sunt presenti, si nici ua schimbare nu se pote adopta deca nu va intruni cel pucin duoe treimi ale voturilor.
TITLUL VIII. Dispositiuni transitorii si suplimentare.
Art. 130. Din diua punerei in vigore a Constitutiunei de facia sunt abrogate tote dispositiunile de legi, decrete si reglemente si alte acte contrarii cu cele asedete de ea.
Art. 131. Consiliul de Stat va inceta dea esista indata ce se va vota legea menita a prevedea autoritatea chiamata de a’l inlocui in atributiunile sele. Curtea de casatiune va pronuncia ca si in trecut asupra conflictelor de atributiuni.
Art. 132. Se vor face in cel mai scurt timp legi speciale privitore la objectele urmatore: 1) Asupra decentralisarei administrative. 2) Asupra responsabilitatei ministrilor si celor alti Agenti ai puterei esecutive. 3) Asupra mesurelor celor mai nemerite pentru a stavili abusul cumulului. 4) Asupra modificarii legei pensiunilor. 5) Asupra conditiunilor de admisibilitate si de inaintare in functiunile administratiunei publice. 6) Asupra desvoltarei cailor de comunicatiune. 7) Asupra esploatarii minelor si padurilor. 8) Asupra fluviilor si riurilor navigabile sau flotabile. 9) Asupra organisatiunei armatei, drepturilor de inaintare, de retragere si asupra diferitelor positiuni ale oficerilor. 10) Asupra justitiei militare. Se vor revisui tote codicele si legile esistente spre a se pune in armonie cu Constitutiunea de facia.
Art. 133. Nealienabilitatea pamenturilor fostilor clacasi in timpul de 20 ani prevedut prin legea rurala, este mantinuta. Promulgam acesta lege, ordonam ca ea sa fie investita cu sigiliul Statului si publicata in Monitor. Dat in Bucuresci, in 30 Iuniu, anul 1866.
CAROL
NOTA:
ANUL ADOPTARII: 1866 – PUBLICATA IN „MONITORUL -JURNAL OFICIAL AL ROMANIEI ” NR. 142 DIN 1/13 IUNIE 1866 PRINCIPALELE MODIFICARI: 1. Legea Revisuitore a Art. 7 din Constitutiune, sanctionata prin Decretul-Regal nr. 2186 din 12 octombrie 1879 (publicata in Monitorul Oficial nr. 323 din 13/25 octombrie 1879). 2. Legea sanctionata prin Decretul-Regal nr. 1786 din 8 iunie 1884 (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 51 din 8/20 iunie 1884) prin care s-au modificat ori abrogat urmatoarele prevederi din Constitutie: I. Modificari: a) Art. 1, 24, 40, 44, 45, 58, 59, 61-63, 69, 72, 75, 77, 78, 105, 118, 121, 131, 133; b) Art. 68 a fost transformat in Art. 68, 69 si 70 c) s-a introdus un articol fara numar, dupa Art. 71; d) s-au inlocuit denumirile de „Principatele-Unite” si cea de „Domn” cu „Romania” si „Rege”; II. Abrogari: Art. 60, 70, 71 si 122. 3. Legea pentru modificarea articolelor 19, 57 si 67 din Constitutie, sanctionata prin Decretul-Regal nr. 721 din 19 iulie 1917 (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 93 din 20 iulie/2 august 1917).
Articolul 1 (1) România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil. (2) Forma de guvernamânt a statului este republica. (3) România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate.
Suveranitatea
Articolul 2 (1) Suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative şi prin referendum. (2) Nici un grup şi nici o persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu.
Teritoriul
Articolul 3 (1) Teritoriul României este inalienabil. (2) Frontierele ţării sunt consfinţite prin lege organică, cu respectarea principiilor şi a celorlalte norme general admise ale dreptului internaţional. (3) Teritoriul este organizat, sub aspect adminstrativ, în comune, oraşe şi judeţe. în condiţiile legii, unele oraşe sunt declarate municipii. (4) Pe teritoriul statului român nu pot fi strămutate sau colonizate populaţii străine.
Unitatea poporului şi egalitatea între cetăţeni
Articolul 4 (1) Statul are ca fundament unitatea poporului român. (2) România este patria comună şi indivizibilă a tuturor cetăţenilor săi, fără deosebire de rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţă politică, de avere sau de origine socială.
Cetăţenia
Articolul 5 (1) Cetăţenia română se dobândeşte, se păstrează sau se pierde în condiţiile prevăzute de legea organică. (2) Cetăţenia română nu poate fi retrasă aceluia care a dobândit-o prin naştere.
Dreptul la identitate
Articolul 6 (1) Statul recunoaşte şi garantează persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale dreptul la păstrarea, la dezvoltarea şi la exprimarea identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase. (2) Măsurile de protecţie luate de stat pentru păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale trebuie să fie conforme cu principiile de egalitate şi de nediscriminare în raport cu ceilalţi cetăţeni români.
Românii din străinătate
Articolul 7 Statul sprijină întărirea legăturilor cu românii din afară frontierelor ţării şi acţionează pentru păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase, cu respectarea legislaţiei statului ai cărui cetăţeni sunt.
Pluralismul şi partidele politice
Articolul 8 (1) Pluralismul în societatea românească este o condiţie şi o garanţie a democraţiei constituţionale. (2) Partidele politice se constituie şi îşi desfăşoara activitatea în condiţiile legii. Ele contribuie la defînirea şi la exprimarea voinţei politice a cetăţenilor, respectând suveranitatea naţională, integritatea teritorială, ordinea de drept şi principiile democraţiei.
Sindicatele
Articolul 9 Sindicatele se constituie şi îşi desfăşoară activitatea potrivit cu statutele lor, în condiţiile legii. Ele contribuie la apărarea drepturilor şi la promovarea intereselor profesionale, economice şi sociale ale salariaţilor.
Relaţii internaţionale
Articolul 10 România întreţine şi dezvoltă relaţii paşnice cu toate statele şi, în acest cadru, relaţii de bună vecinătate, întemeiate pe principiile şi pe celelalte norme general admise ale dreptului internaţional.
Dreptul internaţional şi dreptul intern
Articolul 11 (1) Statul român se obligă să îndeplinească întocmai şi cu bună-credinţă obligaţiile ce îi revin din tratatele la care este parte. (2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.
Simboluri naţionale
Articolul 12 (1) Drapelul României este tricolor; culorile sunt aşezate vertical, în ordinea următoare începând de la lance: albastru, galben, roşu. (2) Ziua naţională a României este 1 Decembrie. (3) Imnul naţional al României este „Deşteaptă-te române”. (4) Stema ţării şi sigiliul statului sunt stabilite prin legi organice.
Limba oficială
Articolul 13 În România, limbă oficială este limbă română.
Capitala
Articolul 14 Capitala României este municipiul Bucureşti.
TITLUL II – Drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale
Capitolul 1 Dispoziţii comune
Universalitatea
Articolul 15 (1) Cetăţenii beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea. (2) Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile.
Egalitatea în drepturi
Articolul 16 (1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări. (2) Nimeni nu este mai presus de lege. (3) Funcţiile şi demnităţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate de persoanele care au numai cetăţenia română şi domiciliul în ţară.
Cetăţenii români în străinătate
Articolul 17 Cetăţenii români se bucură în străinătate de protecţia statului român şi trebuie să-şi îndeplinească obligaţiile, cu excepţia acelor ce nu sunt compatibile cu absenţa lor din ţară.
Cetăţenii străini şi apatrizii
Articolul 18 (1) Cetăţenii străini şi apatrizii care locuiesc în România se bucură de protecţia generală a persoanelor şi a averilor, garantată de Constitutie şi de alte legi. (2) Dreptul de azil se acordă şi se retrage în condiţiile legii, cu respectarea tratatelor şi a convenţiilor internaţionale la care România este parte.
Extrădarea şi expulzarea
Articolul 19 (1) Cetăţeanul român nu poate fi extrădat sau expulzat din România. (2) Cetăţenii străini şi apatrizii pot fi extrădaţi numai în baza unei convenţii internaţionale sau în condiţii de reciprocitate. (3) Expulzarea sau extrădarea se hotărăşte de justiţie.
Tratatele internaţionale privind drepturile omului
Articolul 20 (1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte. (2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale.
Accesul liber la justiţie
Articolul 21 (1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime. (2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.
Capitolul 2 Drepturile şi libertăţile fundamentale
Dreptul la viaţă şi la integritatea fizică şi psihică
Articolul 22 (1) Dreptul la viaţă, precum şi dreptul la integritate fizică şi psihică ale persoanei sunt garantate. (2) Nimeni nu poate fi supus torturii şi nici unui fel de pedeapsă sau de tratament inuman ori degradant. (3) Pedeapsa cu moartea este interzisă.
Libertatea individuală
Articolul 23 (1) Libertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile. (2) Percheziţionarea, reţinerea sau arestarea unei persoane sunt permise numai în cazurile şi cu procedura prevăzute de lege. (3) Reţinerea nu poate depăşi 24 de ore. (4) Arestarea se face în temeiul unui mandat emis de magistrat, pentru o durata de cel mult 30 de zile. Asupra legalităţii mandatului, arestatul se poate plânge judecătorului, care este obligat să se pronunţe prin hotărâre motivată. Prelungirea arestării se aprobă numai de instanţa de judecată. (5) Celui reţinut sau arestat i se aduc de îndată la cunoştinţă, în limba pe care o înţelege, motivele reţinerii sau ale arestării, iar învinuirea, în cel mai scurt termen; învinuirea se aduce la cunoştinţă numai în prezenţa unui avocat, ales sau numit din oficiu. (6) Eliberarea celui reţinut sau arestat este obligatorie, dacă motivele acestor măsuri au dispărut. (7) Persoana arestată preventiv are dreptul să ceară punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauţiune. (8) Până la rămânerea defînitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare, persoana este considerată nevinovată. (9) Nici o pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condiţiile şi în temeiul legii.
Dreptul la apărare
Articolul 24 (1) Dreptul la apărare este garantat. (2) În tot cursul procesului, pătţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.
Libera circulaţie
Articolul 25 (1) Dreptul la libera circulaţie, în ţară şi în străinătate, este garantat. Legea stabileşte condiţiile exercitării acestui drept. (2) Fiecărui cetăţean îi este asigurăt dreptul de a-şi stabili domiciliul sau reşedinţa în orice localitate din ţară, de a emigra, precum şi de a reveni în ţară.
Viaţa intimă, familială şi privată
Articolul 26 (1) Autorităţile publice respectă şi ocrotesc viaţa intimă, familială şi privată. (2) Persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăşi, dacă nu încalcă drepturile şi libertăţile altora, ordinea publica sau bunele moravuri.
Inviolabilitatea domiciliului
Articolul 27 (1) Domiciliul şi reşedinţa sunt inviolabile. Nimeni nu poate pătrunde sau rămâne în domiciliul ori în reşedinţa unei persoane fără învoirea acesteia. (2) De la prevederile alineatului (1) se poate deroga prin lege în următoarele situaţii:a) pentru executarea unui mandat de arestare sau a unei hotărâri judecătoreşti; b) pentru înlăturarea unei primejdii privind viaţa, integritatea fizică sau bunurile unei persoane; c) pentru apărarea siguranţei naţionale sau a ordinii publice; d) pentru prevenirea răspândirii unei epidemii.(3) Percheziţiile pot fi ordonate exclusiv de magistrat şi pot fi efectuate numai în formele prevăzute de lege. (4) Percheziţiile în timpul nopţii sunt interzise, afară de cazul delictului flagrant.
Secretul corespondenţei
Articolul 28 Secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri poştale, al convorbirilor telefonice şi al celorlalte mijloace legale de comunicare este inviolabil.
Libertatea conştiinţei
Articolul 29 (1) Libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă, contrare convingerilor sale. (2) Libertatea conştiinţei este garantată; ea trebuie să se manifeste în spirit de toleranţă şi de respect reciproc. (3) Cultele religioase sunt libere şi se organizează potrivit statutelor proprii, în condiţiile legii. (4) În relaţiile dintre culte sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau acţiuni de învrăjbire religioasă. (5) Cultele religioase sunt autonome faţă de stat şi se bucură de sprijinul acestuia, inclusiv prin înlesnirea asistenţei religioase în armată, în spitale, în penitenciare, în azile şi în orfelinate. (6) Părinţii sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educaţia copiilor minori a căror răspundere le revine.
Libertatea de exprimare
Articolul 30 (1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile. (2) Cenzura de orice fel este interzisă. (3) Libertatea presei implică şi libertatea de a înfiinţa publicaţii. (4) Nici o publicaţie nu poate fi suprimată. (5) Legea poate impune mijloacelor de comunicare în masă obligaţia de a face publică sursa finanţării. (6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine. (7) Sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii, îndemnul la război de agresiune, la ura naţională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă publică, precum şi manifestările obscene, contrare bunelor moravuri. (8) Răspunderea civilă pentru informaţia sau pentru creaţia adusă la cunoştinţa publică revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestării artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, în condiţiile legii. Delictele de presă se stabilesc prin lege.
Dreptul la informaţie
Articolul 31 (1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrădit. (2) Autorităţile publice, potrivit competenţelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal. (3 Dreptul la informaţie nu trebuie să prejudicieze măsurile de protecţie a tinerilor sau siguranţa naţională. (4) Mijloacele de informare în masă, publice şi private, sunt obligate să asigure informarea corectă a opiniei publice. (5) Serviciile publice de radio şi de televiziune sunt autonome. Ele trebuie să garanteze grupurilor sociale şi politice importante exercitarea dreptului la antenă. Organizarea acestor servicii şi controlul parlamentar asupra activităţii lor se reglementează prin lege organică.
Dreptul la învăţătură
Articolul 32 (1) Dreptul la învăţătură este asigurat prin învăţământul general obligatoriu, prin învăţământul liceal şi prin cel profesional, prin învăţământul superior, precum şi prin alte forme de instrucţie şi de perfecţionare. (2) Învăţământul de toate gradele se desfăşoară în limba română. în condiţiile legii, învăţământul se poate desfăşura şi într-o limbă de circulaţie internaţională. (3) Dreptul persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale de a învăţa limbă lor maternă şi dreptul de a putea fi instruite în aceasta limbă sunt garantate; modalităţile de exercitare a acestor drepturi se stabilesc prin lege. (4) Învăţământul de stat este gratuit, potrivit legii. (5) Instituţiile de învăţământ, inclusiv cele particulare, se înfiinţează şi îşi desfăşoară activitatea în condiţiile legii. (6) Autonomia universitară este garantată. (7) Statul asigură libertatea învăţământului religios, potrivit cerinţelor specifice fiecărui cult. în şcolile de stat, învăţământul religios este organizat şi garantat prin lege.
Dreptul la ocrotirea sănătăţii
Articolul 33 (1) Dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat. (2) Statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei şi a sănătăţii publice. (3) Organizarea asistenţei medicale şi a sistemului de asigurări sociale pentru boală, accidente, maternitate şi recuperare, controlul exercitării profesiilor medicale şi a activităţilor paramedicale, precum şi alte măsuri de protecţie a sănătăţii fizice şi mentale a persoanei se stabilesc potrivit legii.
Dreptul de vot
Articolul 34 (1) Cetăţenii au drept de vot de la vârsta de 18 ani, împliniţi până în ziua alegerilor inclusiv. (2) Nu au drept de vot debilii sau alienaţii mintal, puşi sub interdicţie, şi nici persoanele condamnate, prin hotărâre judecătorească definitivă, la pierderea drepturilor electorale.
Dreptul de a fi ales
Articolul 35 (1) Au dreptul de a fi aleşi cetăţenii cu drept de vot care îndeplinesc condiţiile prevăzute în articolul 16 alineatul (3) , dacă nu le este interzisă asocierea în partide politice, potrivit articolului 37 alin.(3) . (2) Candidaţii trebuie să fi împlinit, până în ziua alegerilor inclusiv, vârsta de cel puţin 23 de ani, pentru a fi aleşi în Camera Deputaţilor sau în organele locale, şi vârsta de cel puţin 35 de ani, pentru a fi aleşi în Senat sau în funcţia de Preşedinte al României.
Libertatea întrunirilor
Articolul 36 Mitingurile, demonstraţiile, procesiunile sau orice alte întruniri sunt libere şi se pot organiza şi desfăşura numai în mod paşnic, fără nici un fel de arme.
Dreptul de asociere
Articolul 37 (1) Cetăţenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate şi în alte forme de asociere. (2) Partidele sau organizaţiile care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militează împotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept ori a suveranităţii, a integrităţii sau a independenţei României sunt neconstituţionale. (3) Nu pot face parte din partide politice judecătorii Curţii Constituţionale, avocaţii poporului, magistraţii, membrii activi ai armatei, politiştii şi alte categorii de funcţionari publici stabilite prin lege organică. (4) Asociaţiile cu caracter secret sunt interzise.
Munca şi protecţia socială a muncii
Articolul 38 (1) Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei şi alegerea locului de muncă sunt libere. (2) Salariaţii au dreptul la protecţia socială a muncii. Măsurile de protecţie privesc securitatea şi igiena muncii, regimul de munca al femeilor şi al tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repaosul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiţii grele, precum şi alte situaţii specifice. (3) Durata normală a zilei de lucru este, în medie, de cel mult 8 ore. (4) La muncă egală, femeile au salariu egal cu barbaţii. (5) Dreptul la negocieri colective în materie de muncă şi caracterul obligatoriu al convenţiilor colective sunt garantate.
Interzicerea muncii forţate
Articolul 39 (1) Munca forţată este interzisă. (2) Nu constituie munca forţată:a) serviciul cu caracter militar sau activităţile desfăşurate în locul acestuia de cei care, potrivit legii, nu prestează serviciul militar obligatoriu din motive religioase; b) munca unei persoane condamnate, prestată în condiţii normale, în perioada de detenţie sau de libertate condiţionată; c) prestaţiile impuse în situaţia creată de calamităţi ori de alt pericol, precum şi cele care fac parte din obligaţiile civile normale stabilite de lege.
Dreptul la grevă
Articolul 40 (1) Salariaţii au dreptul la grevă pentru apărarea intereselor profesionale, economice şi sociale. (2) Legea stabileşte condiţiile şi limitele exercitării acestui drept, precum şi garanţiile necesare asigurării serviciilor esenţiale pentru societate.
Protecţia proprietăţii private
Articolul 41 (1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Coţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege. (2) Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor. (3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire. (4) Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăţi imobiliare, cu obligaţia de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor, precum şi pentru alte daune imputabile autorităţii. (5) Despăgubirile prevăzute în alineatele (3) şi (4) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergenţă, prin justiţie. (6) Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului. (7) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă. (8) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii.
Dreptul la moştenire
Articolul 42 Dreptul la moştenire este garantat.
Nivelul de trai
Articolul 43 (1) Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent. (2) Cetăţenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plătit, la asistenţă medicală în unităţile sănitare de stat, la ajutor de şomaj şi la alte forme de asistenţă socială prevăzute de lege.
Familia
Articolul 44 (1) Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor. (2) Condiţiile de încheiere, de desfacere şi de nulitate a căsătoriei se stabilesc prin lege. Casătoria religioasă poate fi celebrată numai după căsătoria civilă. (3) Copiii din afara căsătoriei sunt egali în faţa legii cu cei din căsătorie.
Protecţia copiilor şi a tinerilor
Articolul 45 (1) Copiii şi tinerii se bucură de un regim special de protecţie şi de asistenţă în realizarea drepturilor lor. (2) Statul acordă alocaţii de stat pentru copii şi ajutoare pentru îngrijirea copilului bolnav ori handicapat. Alte forme de protecţie socială a copiilor şi a tinerilor se stabilesc prin lege. (3) Exploatarea minorilor, folosirea lor în activităţi care le-ar dăuna sănătăţii, moralităţii sau care le-ar pune în primejdie viaţa ori dezvoltarea normală sunt interzise. (4) Minorii sub vârsta de 15 ani nu pot fi angajaţi ca salariaţi. (5) Autorităţile publice au obligaţia să contribuie la asigurarea condiţiilor pentru participarea liberă a tinerilor la viaţa politică, socială, economică, culturală şi sportivă a ţării.
Protecţia persoanelor handicapate
Articolul 46 Persoanele handicapate se bucură de protecţie specială. Statul asigură realizarea unei politici naţionale de prevenire, de tratament, de readaptare, de învăţamânt, de instruire şi de integrare socială a handicapaţilor, respectând drepturile şi îndatoririle ce revin părinţilor şi tutorilor.
Dreptul de petiţionare
Articolul 47 (1) Cetăţenii au dreptul să se adreseze autorităţilor publice prin petiţii formulate numai în numele semnatarilor. (2) Organizaţiile legal constituite au dreptul să adreseze petiţii exclusiv în numele colectivelor pe care le reprezintă. (3) Exercitarea dreptului de petiţionare este scutită de taxă. (4) Autorităţile publice au obligaţia să răspundă la petiţii în termenele şi în condiţiile stabilite potrivit legii.
Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică
Articolul 48 (1) Persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins, anularea actului şi repararea pagubei. (2) Condiţiile şi limitele exercitării acestui drept se stabilesc prin lege organică. (3) Statul răspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare săvirşite în procesele penale.
Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi
Articolul 49 (1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea siguranţei naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav. (2) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii.
Capitolul 3 Îndatoririle fundamentale
Fidelitatea faţă de ţară
Articolul 50 (1) Fidelitatea faţă de ţară este sacră. (2) Cetăţenii cărora le sunt încredinţate funcţii publice, precum şi militarii , răspund de îndeplinirea cu credinţă a obligaţiilor ce le revin şi, în acest scop, vor depune juramântul cerut de lege.
Respectarea Constituţiei şi a legilor
Articolul 51 Respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.
Apărarea ţării
Articolul 52 (1) Cetăţenii au dreptul şi obligaţia să apere România. (2) Serviciul militar este obligatoriu pentru bărbaţii, cetăţeni români, care au împlinit vârsta de 20 de ani, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege. (3) Pentru pregătirea în cadrul serviciului militar activ, cetăţenii pot fi încorporaţi până la vârsta de 35 de ani.
Contribuţii financiare
Articolul 53 (1) Cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice. (2) Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure aşezarea justă a sarcinilor fiscale. (3) Orice alte prestaţii sunt interzise, în afara celor stabilite prin lege, în situaţii excepţionale.
Exercitarea drepturilor şi a libertăţilor.
Articolul 54 Cetăţenii români, cetăţenii străini şi apatrizii trebuie să-şi exercite drepturile şi libertăţile constituţionale cu bună-credinţă, fără să încalce drepturile şi libertăţile celorlalţi.
Capitolul 4 Avocatul Poporului
Numirea şi rolul
Articolul 55 (1) Avocatul Poporului este numit de Senat, pe o durată de 4 ani, pentru apărarea drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor. Organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatului Poporului se stabilesc prin lege organică. (2) Avocatul Poporului nu poate îndeplini nici o funcţie publică sau privată.
Exercitarea atribuţiilor
Articolul 56 (1) Avocatul Poporului işi exercită atribuţiile din oficiu sau la cererea persoanelor lezate în drepturile şi în libertăţile lor, în limitele stabilite de lege. (2) Autorităţile publice sunt obligate să asigure Avocatului Poporului sprijinul necesar în exercitarea atribuţiilor sale.
Raportul în faţa Parlamentului.
Articolul 57 Avocatul Poporului prezintă celor două Camere ale Parlamentului rapoarte, anual sau la cererea acestora. Rapoartele pot conţine recomandări privind legislaţia sau măsuri de altă natură, pentru ocrotirea drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor.
TITLUL III Autorităţile publice
Capitolul 1 Parlamentul
Secţiunea 1 Organizarea şi funcţionarea
Rolul şi structura
Articolul 58 (1) Parlamentul este organul reprezentaţiv suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării. (2) Parlamentul este alcătuit din Camera Deputaţilor şi Senat.
Alegerea Camerelor
Articolul 59 (1) Camera Deputaţilor şi Senatul sunt alese prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, potrivit legii electorale. (2) Organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, care nu întrunesc în alegeri numărul de voturi pentru a fi reprezentate în Parlament, au dreptul la câte un loc de deputat, în condiţiile legii electorale. Cetăţenii unei minorităţi naţionale pot fi reprezentaţi numai de o singură organizaţie. (3) Numărul Deputaţilor şi al senatorilor se stabileşte prin legea electorală, în raport cu populaţia ţării.
Durata mandatului
Articolul 60 (1) Camera Deputaţilor şi Senatul sunt alese pentru un mandat de 4 ani, care poate fi prelungit, prin lege organică, în caz de război sau de catastrofă. (2) Alegerile pentru Camera Deputaţilor şi pentru Senat se desfăşoară în cel mult 3 luni de la expirarea mandatului sau de la dizolvarea Parlamentului. (3) Parlamentul nou ales se întruneşte, la convocarea Preşedintelui României, în cel mult 20 de zile de la alegeri. (4) Mandatul Camerelor se prelungeşte până la întrunirea legală a noului Parlament. În această perioadă nu poate fi revizuită Constituţia şi nu pot fi adoptate, modificate sau abrogate legi organice. (5) Proiectele de legi sau propunerile legislative înscrise pe ordinea de zi a Parlamentului precedent îşi continuă procedura în noul Parlament.
Organizarea internă
Articolul 61 (1) Organizarea şi funcţionarea fiecărei Camere se stabilesc prin regulament propriu. Resursele financiare ale Camerelor sunt prevăzute în bugetele aprobate de acestea. (2) Fiecare Cameră îşi alege un birou permanent. Preşedintele Camerei Deputaţilor şi Preşedintele Senatului se aleg pe durata mandatului Camerelor. Ceilalţi membri ai birourilor permanente sunt aleşi la începutul fiecărei sesiuni. Membrii birourilor permanente pot fi revocaţi înainte de expirarea mandatului. (3) Deputaţii şi senatorii se pot organiza în grupuri parlamentare, potrivit regulamentului fiecărei Camere. (4) Fiecare Cameră îşi constituie comisii permanente şi poate institui comisii de anchetă sau alte comisii speciale. Camerele îşi pot constitui comisii comune. (5) Birourile permanente şi comisiile parlamentare se alcătuiesc potrivit configuraţiei politice a fiecărei Camere.
Sedinţe comune
Articolul 62 (1) Camera Deputaţilor şi Senatul lucrează în şedinţe separate şi în şedinţe comune. În şedinţele comune, lucrările se desfăşoară potrivit unui regulament adoptat cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor. (2) Camerele se întrunesc în şedinţă comună pentru:a) primirea mesajului Preşedintelui României; b) aprobarea bugetului de stat şi a bugetului asigurărilor sociale de stat; c) declararea mobilizării generale sau parţiale; d) declararea stării de război; e) suspendarea sau încetarea ostilităţilor militare; f) examinarea rapoartelor Consiliului Suprem de Apărare a Ţării şi ale Curţii de Conturi; g) numirea, la propunerea Preşedintelui României, a directorului Serviciului Român de Informatii şi exercitarea controlului asupra activităţii acestui serviciu; h) îndeplinirea altor atribuţii care, potrivit Constituţiei sau regulamentului , se exercită în şedinţă comună.
Sesiuni
Articolul 63 (1) Camera Deputaţilor şi Senatul se întrunesc în două sesiuni ordinare pe an. Prima sesiune începe în luna februarie şi nu poate depăşi sfârşitul lunii iunie. A doua sesiune începe în luna septembrie şi nu poate depăşi sfârşitul lunii decembrie. (2) Camera Deputaţilor şi Senatul se întrunesc şi în sesiuni extraordinare, la cererea Preşedintelui României, a biroului permanent al fiecărei Camere ori a cel puţin o treime din numărul Deputaţilor sau al senatorilor. (3) Convocarea Camerelor se face de preşedinţii acestora.
Actele juridice şi cvorumul legal
Articolul 64 Camera Deputaţilor şi Senatul adoptă legi, hotărâri şi moţiuni, în prezenţa majorităţii membrilor.
Caracterul public al şedinţelor
Articolul 65 (1) Şedinţele celor două Camere sunt publice. (2) Camerele pot hotărî ca anumite şedinţe să fie secrete.
Secţiunea a 2-a Statutul deputaţilor şi al senatorilor
Mandatul reprezentativ
Articolul 66 (1) În exercitarea mandatului, deputaţii şi senatorii sunt în serviciul poporului. (2) Orice mandat imperativ este nul.
Mandatul deputaţilor şi al senatorilor
Articolul 67 (1) Deputaţii şi senatorii intră în exerciţiul mandatului la data întrunirii legale a Camerei din care fac parte, sub condiţia validării. (2) Calitatea de deputat sau de senator încetează la data întrunirii legale a Camerelor nou alese sau în caz de demisie, de pierdere a drepturilor electorale, de incompatibilitate ori de deces.
Incompatibilităţi
Articolul 68 (1) Nimeni nu poate fi, în acelaşi timp, deputat şi senator. (2) Calitatea de deputat sau de senator este incompatibilă cu exercitarea oricărei funcţii publice de autoritate, cu excepţia celei de membru al Guvernului. (3) Alte incompatibilităţi se stabilesc prin lege organică.
Imunitatea parlamentară
Articolul 69 (1) Deputatul sau senatorul nu poate fi reţinut, arestat, perchezitionat sau trimis în judecată, penală ori contravenţională, fără încuviinţarea Camerei din care face parte, după ascultarea sa. Competenţa de judecată aparţine Curţii Supreme de Justiţie. (2) În caz de infracţiune flagrantă, deputatul sau senatorul poate fi reţinut şi supus percheziţiei. Ministrul justiţiei va informa neîntirziat pe Preşedintele Camerei asupra reţinerii şi a percheziţiei. În cazul în care Camera sesizată constată că nu există temei pentru reţinere, va dispune imediat revocarea acestei măsuri.
Independenţa opiniilor
Articolul 70 Deputaţii şi senatorii nu pot fi traşi la răspundere juridică pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului.
Indemnizaţia şi celelalte drepturi
Articolul 71 Deputaţii şi senatorii primesc o indemnizaţie lunară. Cuantumul indemnizaţiei şi celelalte drepturi se stabilesc prin lege.
Secţiunea a 3-a Legiferarea
Categorii de legi
Articolul 72 (1) Parlamentul adoptă legi constituţionale, legi organice şi legi ordinare. (2) Legile constituţionale sunt cele de revizuire a Constituţiei. (3) Prin lege organică se reglementează:a) sistemul electoral; b) organizarea şi funcţionarea partidelor politice; c) organizarea şi desfăşurarea referendumului; d) organizarea Guvernului şi a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării; e) regimul stării de asediu şi al celei de urgenţă; f) infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora; g) acordarea amnistiei sau a graţierii colective; h) organizarea şi funcţionarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanţelor judecătoreşti, a Ministerului Public şi a Curţii de Conturi; i) statutul funcţionarilor publici; j) contenciosul administrativ; k) regimul juridic general al proprietăţii şi al moştenirii; l) regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele şi protecţia socială; m) organizarea generală a învăţământului; n) regimul general al cultelor; o) organizarea administraţiei locale, a teritoriului, precum şi regimul general privind autonomia locală; p) modul de stabilire a zonei economice exclusive; r) celelalte domenii pentru care, în Constituţie, se prevede adoptarea de legi organice.
Iniţiativa legislativă
Articolul 73 (1) Iniţiativa legislativă aparţine Guvernului, deputaţilor, senatorilor, precum şi unui număr de cel puţin 250.000 de cetăţeni cu drept de vot. Cetăţenii care îşi manifestă dreptul la iniţiativă legislativă trebuie să provină din cel puţin un sfert din judeţele ţării, iar în fiecare din aceste judeţe sau în municipiul Bucureşti trebuie să fie înregistrate cel puţin 10.000 de semnături în sprijinul acestei iniţiative. (2) Nu pot face obiectul iniţiativei legislative a cetăţenilor problemele fiscale, cele cu caracter internaţional, amnistia şi graţierea. (3) Guvernul îşi exercită iniţiativa legislativă prin transmiterea proiectului de lege către una dintre Camere. (4) Deputaţii, senatorii şi cetăţenii care exercită dreptul la iniţiativă legislativă pot prezenta propuneri legislative numai în forma cerută pentru proiectele de legi. (5) Propunerile legislative se supun întii adoptării în Camera în care au fost prezentate.
Adoptarea legilor şi a hotărârilor
Articolul 74 (1) Legile organice şi hotărârile privind regulamentele Camerelor se adoptă cu votul majorităţii membrilor fiecărei Camere. (2) Legile ordinare şi hotărârile se adoptă cu votul majorităţii membrilor prezenţi din fiecare Cameră. (3) La cererea Guvernului sau din proprie iniţiativă, Parlamentul poate adopta proiecte de legi sau propuneri legislative cu procedură de urgenţă, stabilită potrivit regulamentului fiecărei Camere.
Trimiterea proiectelor de legi şi a propunerilor legislative de la o Cameră la cealaltă
Articolul 75 Proiectele de legi sau propunerile legislative adoptate de una din Camere se trimit celeilalte Camere a Parlamentului. Dacă aceasta din urmă respinge proiectul de lege sau propunerea legislativă, ele se trimit, pentru o nouă dezbatere, Camerei care le-a adoptat. O nouă respingere este definitivă.
Mediere
Articolul 76 (1) Dacă una din Camere adoptă un proiect de lege sau o propunere legislativă într-o redactare diferită de cea aprobată de cealaltă Cameră, preşedinţii Camerelor vor iniţia, prin intermediul unei comisii paritare, procedura de mediere. (2) În cazul în care comisia nu ajunge la un acord sau dacă una din Camere nu aprobă raportul comisiei de mediere, textele aflate în divergenţă se supun dezbaterii Camerei Deputaţilor şi Senatului, în şedinţă comună, care vor adopta textul defînitiv cu votul majorităţii prevăzute la articolul 74 alineatele (1) sau (2) .
Promulgarea legii
Articolul 77 (1) Legea se trimite, spre promulgare, Preşedintelui României. Promulgarea legii se face în termen de cel mult 20 de zile de la primire. (2) Înainte de promulgare, Preşedintele poate cere Parlamentului, o singură dată, reexaminarea legii. (3) Dacă Preşedintele a cerut reexaminarea legii ori dacă s-a cerut verificarea constituţionalităţii ei, promulgarea legii se face în cel mult 10 zile de la primirea legii adoptate după reexaminare sau de la primirea deciziei Curţii Constituţionale, prin care i s-a confirmat constituţionalitatea.
Intrarea în vigoare a legii
Articolul 78 Legea se publică în Monitorul Oficial al României şi intră în vigoare la data publicării sau la data prevăzută în textul ei.
Consiliul Legislativ
Articolul 79 (1) Consiliul Legislativ este organ consultativ de specialitate al Parlamentului, care avizează proiectele de acte normative în vederea sistematizării, unificarii şi coordonarii întregii legislaţii. El ţine evidenţa oficială a legislaţiei României. (2) Înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Consiliului Legislativ se stabilesc prin lege organică.
Capitolul 2 Preşedintele României
Rolul Preşedintelui
Articolul 80 (1) Preşedintele României reprezintă statul român şi este garantul independenţei naţionale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale a ţării. (2) Preşedintele României veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice. În acest scop, Preşedintele exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate.
Alegerea Preşedintelui
Articolul 81 (1) Preşedintele României este ales prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat. (2) Este declarat ales candidatul care a întrunit, în primul tur de scrutin, majoritatea de voturi ale alegătorilor înscrişi în listele electorale. (3) În cazul în care nici unul dintre candidaţi nu a întrunit această majoritate, se organizează al doilea tur de scrutin, între primii doi candidaţi stabiliţi în ordinea numărului de voturi obţinute în primul tur. Este declarat ales candidatul care a obţinut cel mai mare număr de voturi. (4) Nici o persoană nu poate îndeplini funcţia de Preşedinte al României decât pentru cel mult două mandate. Acestea pot fi şi succesive.
Validarea mandatului şi depunerea jurământului
Articolul 82 (1) Rezultatul alegerilor pentru funcţia de Preşedinte al României este validat de Curtea Constituţională. (2) Candidatul a cărui alegere a fost validată depune în faţa Camerei Deputaţilor şi a Senatului, în şedinţă comună, următorul jurământ: „Jur să-mi dăruiesc toată puterea şi priceperea pentru propăşirea spirituală şi materială a poporului român, să respect Constituţia şi legile ţării, să apăr democraţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, suveranitatea, independenţa, unitatea şi integritatea teritorială a României. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!”.
Durata mandatului
Articolul 83 (1) Mandatul Preşedintelui României este de 4 ani şi se exercită de la data depunerii jurământului. (2) Preşedintele României îşi exercită mandatul până la depunerea jurământului de Preşedintele nou ales. (3) Mandatul Preşedintelui României poate fi prelungit, prin lege organică, în caz de război sau de catastrofă.
Incompatibilităţi şi imunităţi
Articolul 84 (1) În timpul mandatului, Preşedintele României nu poate fi membru al unui partid şi nu poate îndeplini nici o altă funcţie publică sau privată. (2) Preşedintele României se bucură de imunitate. Prevederile articolului 70 se aplică în mod corespunzător. (3) Camera Deputaţilor şi Senatul, în şedinţă comună, pot hotărî punerea sub acuzare a Preşedintelui României pentru înaltă trădare, cu votul a cel puţin două treimi din numărul deputaţilor şi senatorilor. Competenţa de judecată aparţine Curţii Supreme de Justiţie, în condiţiile legii. Preşedintele este demis de drept de la data rămânerii defînitive a hotărârii de condamnare.
Numirea Guvernului
Articolul 85 (1) Preşedintele României desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru şi numeşte Guvernul pe baza votului de încredere acordat de Parlament. (2) În caz de remaniere guvernamentală sau de vacanţă a postului, Preşedintele revocă şi numeşte, la propunerea primului-ministru, pe unii membri ai Guvernului.
Consultarea Guvernului
Articolul 86 Preşedintele României poate consulta Guvernul cu privire la probleme urgente şi de importanţă deosebită.
Participarea la şedinţele Guvernului
Articolul 87 (1) Preşedintele României poate lua parte la şedinţele Guvernului în care se dezbat probleme de interes naţional privind politica externă, apărarea ţării, asigurarea ordinii publice şi, la cererea primului-ministru, în alte situaţii. (2) Preşedintele României prezidează şedinţele Guvernului la care participă.
Mesaje
Articolul 88 Preşedintele României adresează Parlamentului mesaje cu privire la principalele probleme politice ale naţiunii.
Dizolvarea Parlamentului
Articolul 89 (1) După consultarea preşedinţilor celor două Camere şi a liderilor grupurilor parlamentare, Preşedintele României poate să dizolve Parlamentul, dacă acesta nu a acordat votul de încredere pentru formarea Guvernului în termen de 60 de zile de la prima solicitare şi numai după respingerea a cel puţin două solicitări de investitură. (2) În cursul unui an, Parlamentul poate fi dizolvat o singură dată. (3) Parlamentul nu poate fi dizolvat în ultimele 6 luni ale mandatului Preşedintelui României şi nici în timpul stării de asediu sau al stării de urgenţă.
Referendumul
Articolul 90 Preşedintele României, după consultarea Parlamentului, poate cere poporului să-şi exprime, prin referendum, voinţa cu privire la probleme de interes naţional.
Atribuţii în domeniul politicii externe
Articolul 91 (1) Preşedintele încheie tratate internaţionale în numele României, negociate de Guvern, şi le supune spre ratificare Parlamentului, în termen de 60 de zile. (2) Preşedintele, la propunerea Guvernului, acreditează şi recheamă reprezentanţii diplomatici ai României şi aprobă înfiinţarea, desfiinţarea sau schimbarea rangului misiunilor diplomatice. (3) Reprezentanţii diplomatici ai altor state sunt acreditaţi pe lângă Preşedintele României.
Atribuţii în domeniul apărării
Articolul 92 (1) Preşedintele României este comandantul forţelor armate şi îndeplineşte funcţia de Preşedinte al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării. (2) El poate declara, cu aprobarea prealabilă a Parlamentului, mobilizarea parţială sau generală a forţelor armate. Numai în cazuri excepţionale, hotărârea Preşedintelui se supune ulterior aprobării Parlamentului, în cel mult 5 zile de la adoptare. (3) În caz de agresiune armată îndreptată împotriva ţării, Preşedintele României ia măsuri pentru respingerea agresiunii şi le aduce neîntirziat la cunoştinţa Parlamentului, printr-un mesaj. Dacă Parlamentul nu se află în sesiune, el se convoacă de drept în 24 de ore de la declanşarea agresiunii.
Măsuri excepţionale
Articolul 93 (1) Preşedintele României instituie, potrivit legii, starea de asediu sau starea de urgenţă, în întreaga ţară ori în unele localităţi, şi solicită Parlamentului încuviinţarea măsurii adoptate, în cel mult 5 zile de la luarea acesteia. (2) Dacă Parlamentul nu se află în sesiune, el se convoacă de drept în cel mult 48 de ore de la instituirea stării de asediu sau a stării de urgentă şi funcţionează pe toată durata acestora.
Alte atribuţii
Articolul 94 Preşedintele României îndeplineşte şi următoarele atribuţii:a) conferă decoraţii şi titluri de onoare; b) acordă gradele de mareşal, de general şi de amiral; c) numeşte în funcţii publice, în condiţiile prevăzute de lege; d) acordă graţierea individuală.
Suspendarea din funcţie
Articolul 95 (1) În cazul săvârşirii unor fapte grave prin care încalcă prevederile Constituţiei, Preşedintele României poate fi suspendat din funcţie de Camera Deputaţilor şi de Senat, în şedinţă comună, cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor, după consultarea Curţii Constituţionale. Preşedintele poate da Parlamentului explicaţii cu privire la faptele ce i se impută. (2) Propunerea de suspendare din funcţie poate fi iniţiată de cel puţin o treime din numărul deputaţilor şi senatorilor şi se aduce, neîntârziat, la cunoştinţa Preşedintelui. (3) Dacă propunerea de suspendare din funcţie este aprobată, în cel mult 30 de zile se organizează un referendum pentru demiterea Preşedintelui.
Vacanţa funcţiei
Articolul 96 (1) Vacanţa funcţiei de Preşedinte al României intervine în caz de demisie, de demitere din funcţie, de imposibilitate definitivă a exercitării atribuţiilor sau de deces. (2) În termen de 3 luni de la data la care a intervenit vacanţa funcţiei de Preşedinte al României, Guvernul va organiza alegeri pentru un nou Preşedinte.
Interimatul funcţiei
Articolul 97 (1) Dacă funcţia de Preşedinte devine vacantă ori dacă Preşedintele este suspendat din funcţie sau dacă se află în imposibilitate temporară de a-şi exercita atribuţiile, interimatul se asigură, în ordine, de Preşedintele Senatului sau de Preşedintele Camerei Deputaţilor. (2) Atribuţiile prevăzute la articolele 88-90 nu pot fi exercitate pe durata interimatului funcţiei prezidenţiale.
Răspunderea Preşedintelui interimar
Articolul 98 Dacă persoana care asigură interimatul funcţiei de Preşedinte al României săvârşeşte fapte grave, prin care se încalcă prevederile Constituţiei, se aplică articolul 95 şi articolul 97.
Actele Preşedintelui
Articolul 99 (1) În exercitarea atribuţiilor sale, Preşedintele României emite decrete care se publică în Monitorul Oficial al României. Nepublicarea atrage inexistenţa decretului. (2) Decretele emise de Preşedintele României în exercitarea atribuţiilor sale prevăzute în articolul 91 alineatele (1) şi (2) , articolul 92 alineatele (2) şi (3) , articolul 93 alineatul (1) şi articolul 94 literele a) , b) şi d) se contrasemnează de primul-ministru.
Indemnizaţia şi celelalte drepturi
Articolul 100 Indemnizaţia şi celelalte drepturi ale Preşedintelui României se stabilesc prin lege.
Capitolul 3 Guvernul
Rolul şi structura
Articolul 101 (1) Guvernul, potrivit programului său de guvernare acceptat de Parlament, asigură realizarea politicii interne şi externe a ţării şi exercită conducerea generală a administraţiei publice. (2) În îndeplinirea atribuţiilor sale, Guvernul cooperează cu organismele sociale interesate. (3) Guvernul este alcătuit din prim-ministru, miniştri şi alţi membri stabiliţi prin lege organică.
Investitura
Articolul 102 (1) Preşedintele României desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru, în urma consultării partidului care are majoritatea absolută în Parlament ori, dacă nu există o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate în Parlament. (2) Candidatul pentru funcţia de prim-ministru va cere, în termen de 10 zile de la desemnare, votul de încredere al Parlamentului asupra programului şi a întregii liste a Guvernului. (3) Programul şi lista Guvernului se dezbat de Camera Deputaţilor şi de Senat, în şedinţă comună. Parlamentul acordă încredere Guvernului cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor.
Jurământul de credinţă
Articolul 103 (1) Primul-ministru, miniştrii şi ceilalţi membri ai Guvernului vor depune individual, în faţa Preşedintelui României, jurământul de la articolul 82. (2) Guvernul în întregul său şi fiecare în parte îşi exercită mandatul, începând de la data depunerii jurământului.
Incompatibilităţi
Articolul 104 (1) Funcţia de membru al Guvernului este incompatibilă cu exercitarea altei funcţii publice de autoritate, cu excepţia celei de deputat sau de senator. De asemenea, ea este incompatibilă cu exercitarea unei funcţii de reprezentare profesională salarizate în cadrul organizaţiilor cu scop comercial. (2) Alte incompatibilităţi se stabilesc prin lege organică.
Încetarea funcţiei de membru al Guvernului
Articolul 105 Funcţia de membru al Guvernului încetează în urma demîşiei, a revocării, a pierderii drepturilor electorale, a stării de incompatibilitate, a decesului, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege.
Primul-ministru
Articolul 106 (1) Primul-ministru conduce Guvernul şi coordonează activitatea membrilor acestuia, respectând atribuţiile ce le revin. De asemenea, prezintă Camerei Deputaţilor sau Senatului rapoarte şi declaraţii cu privire la politica Guvernului, care se dezbat cu prioritate. (2) Dacă primul-ministru se află într-una din situaţiile prevăzute la articolul 105 sau este în imposibilitatea de a-şi exercita atribuţiile, Preşedintele României va desemna un alt membru al Guvernului ca prim-ministru interimar, pentru a îndeplîni atribuţiile primului-ministru, până la formarea noului Guvern. Interimatul, pe perioada imposibilităţii exercitării atribuţiilor, încetează dacă primul-ministru îşi reia activitatea în Guvern. (3) Prevederile alineatului (2) se aplică în mod corespunzător şi celorlalţi membri ai Guvernului, la propunerea primului-ministru, pentru o perioadă de cel mult 45 de zile.
Actele Guvernului
Articolul 107 (1) Guvernul adoptă hotărâri şi ordonanţe. (2) Hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor. (3) Ordonanţele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele şi în condiţiile prevăzute de aceasta. (4) Hotărârile şi ordonanţele adoptate de Guvern se semnează de primul-ministru, se contrasemnează de miniştrii care au obligaţia punerii lor în executare şi se publică în Monitorul Oficial al României. Nepublicarea atrage înexistenţa hotărârii sau a ordonanţei. Hotărârile care au caracter militar se comunică numai instituţiilor interesate.
Răspunderea membrilor Guvernului
Articolul 108 (1) Guvernul răspunde politic numai în faţa Parlamentului pentru întreaga sa activitate. Fiecare membru al Guvernului răspunde politic solidar cu ceilalţi membri pentru activitatea Guvernului şi pentru actele acestuia. (2) Numai Camera Deputaţilor, Senatul şi Preşedintele României au dreptul să ceară urmarirea penală a membrilor Guvernului pentru faptele săvârsite în exerciţiul funcţiei lor. Dacă s-a cerut urmărirea penală, Preşedintele României poate dispune suspendarea acestora din funcţie. Trimiterea în judecată a unui membru al Guvernului atrage suspendarea lui din funcţie. Competenţa de judecată aparţine Curţii Supreme de Justiţie. (3) Cazurile de răspundere şi pedepsele aplicabile membrilor Guvernului sunt reglementate printr-o lege privind responsabilitatea ministerială.
Încetarea mandatului
Articolul 109 (1) Guvernul îşi exercită mandatul până la data validării alegerilor parlamentare generale. (2) Guvernul este demis la data retragerii de Parlament a încrederii acordate sau dacă primul-ministru se află într-una din situaţiile prevăzute în articolul 105 ori este în imposibilitatea de a-şi exercita atribuţiile mai mult de 45 de zile. (3) În situaţiile prevăzute în alineatul (2) sunt aplicabile prevederile articolului 102. (4) Guvernul al cărui mandat a încetat potrivit alineatelor (1) şi (2) îndeplineşte numai actele necesare pentru administrarea treburilor publice, până la depunerea jurământului de membrii noului Guvern.
Capitolul 4 Raporturile Parlamentului cu Guvernul
Informarea Parlamentului
Articolul 110 (1) Guvernul şi celelalte organe ale administraţiei publice, în cadrul controlului parlamentar al activităţii lor, sunt obligate să prezinte informaţiile şi documentele cerute de Camera Deputaţilor, de Senat sau de comisiiile parlamentare, prin intermediul preşedinţilor acestora. În cazul în care o iniţiativă legislativă implică modificarea prevederilor bugetului de stat sau a bugetului asigurărilor sociale de stat, solicitarea informării este obligatorie. (2) Membrii Guvernului au acces la lucrările Parlamentului. Dacă li se solicită prezenţa, participarea lor este obligatorie.
Întrebari şi interpelări
Articolul 111 (1) Guvernul şi fiecare dintre membrii săi sunt obligaţi să răspundă la întrebarile sau la interpelările formulate de deputaţi sau de senatori. (2) Camera Deputaţilor sau Senatul poate adopta o moţiune prin care să-şi exprime poziţia cu privire la problema ce a facut obiectul interpelării.
Moţiunea de cenzură
Articolul 112 (1) Camera Deputaţilor şi Senatul, în şedinţă comună, pot retrage încrederea acordata Guvernului prin adoptarea unei moţiuni de cenzură, cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor. (2) Moţiunea de cenzură poate fi iniţiată de cel puţin o pătrime din numărul total al deputaţilor şi senatorilor şi se comunică Guvernului la data depunerii. (3) Moţiunea de cenzură se dezbate după 3 zile de la data când a fost prezentata în şedinţă comuna a celor două Camere. (4) Dacă moţiunea de cenzură a fost respinsă, deputaţii şi senatorii care au semnat-o nu mai pot iniţia, în aceeaşi sesiune, o nouă moţiune de cenzură, cu excepţia cazului în care Guvernul îşi angajează răspunderea potrivit articolului 113.
Angajarea răspunderii Guvernului
Articolul 113 (1) Guvernul îşi poate angaja răspunderea în faţa Camerei Deputaţilor şi a Senatului, în şedinţă comună, asupra unui program, a unei declaraţii de politică generală sau a unui proiect de lege. (2) Guvernul este demis dacă o moţiune de cenzură, depusă în termen de 3 zile de la prezentarea programului, a declaraţiei de politică generală sau a proiectului de lege, a fost votată în condiţiile articolului 112. (3) Dacă Guvernul nu a fost demis potrivit alineatului (2) , proiectul de lege prezentat se consideră adoptat, iar programul sau declaraţia de politică generală devine obligatorie pentru Guvern. (4) În cazul în care Preşedintele României cere reexaminarea legii adoptate potrivit alineatului (3) , dezbaterea acesteia se va face în şedinţă comuna a celor două Camere.
Delegarea legislativă
Articolul 114 (1) Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice. (2) Legea de abilitare va stabili, în mod obligatoriu, domeniul şi data până la care se pot emite ordonanţe. (3) Dacă legea de abilitare o cere, ordonanţele se supun aprobării Parlamentului, potrivit procedurii legislative, până la împlinirea termenului de abilitare. Nerespectarea termenului atrage încetarea efectelor ordonanţei. (4) În cazuri excepţionale, Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă. Acestea întră în vigoare numai după depunerea lor spre aprobare la Parlament. Dacă Parlamentul nu se afla în sesiune, el se convoaca în mod obligatoriu. (5) Aprobarea sau respingerea ordonanţelor se face printr-o lege în care vor fi cuprinse şi ordonanţele ale căror efecte au încetat potrivit alineatului (3) .
Capitolul 5 Administraţia publică
Secţiunea 1 Administraţia publică centrală de specialitate
Structura
Articolul 115 (1) Mînisterele se organizează numai în subordinea Guvernului. (2) Alte organe de specialitate se pot organiza în subordinea Guvernului ori a ministerelor sau ca autorităţi administrative autonome.
Înfiinţarea
Articolul 116 (1) Mînisterele se înfiinţează, se organizează şi funcţionează potrivit legii. (2) Guvernul şi ministerele, cu avizul Curţii de Conturi, pot înfiinţa organe de specialitate, în subordinea lor, numai dacă legea le recunoaşte această competenţă. (3) Autorităţi administrative autonome se pot înfiiţa prin lege organică.
Forţele armate
Articolul 117 (1) Armata este subordonată exclusiv voinţei poporului pentru garantarea suveranităţii, a independenţei şi a unităţii statului, a întegrităţii teritoriale a ţării şi a democraţiei constituţionale. (2) Structura sistemului naţional de apărare, organizarea armatei, pregătirea populaţiei, a economiei şi a teritoriului pentru apărare, precum şi statutul cadrelor militare, se stabilesc prin lege organică. (3) Prevederile alineatului (1) şi (2) se aplică, în mod corespunzător, poliţiei şi serviciilor de informaţii ale statului, precum şi celorlalte componente ale forţelor armate. (4) Organizarea de activităţi militare sau paramilitare în afară unei autorităţi statale este interzisă. (5) Pe teritoriul României nu pot întra sau trece trupe străine decât în condiţiile stabilite de lege.
Consiliul Suprem de Apărare a Ţării
Articolul 118 Consiliul Suprem de Apărare a Ţării organizează şi coordonează unitar activităţile care privesc apărarea ţării şi siguranţa naţională.
Secţiunea a 2-a Administraţia publică locală
Principii de bază
Articolul 119 Administraţia publică din unităţile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiul autonomiei locale şi pe cel al descentralizării serviciilor publice.
Autorităţi comunale şi orăşeneşti
Articolul 120 (1) Autorităţile administraţiei publice, prin care se realizează autonomia locală în comune şi în oraşe, sunt consiliile locale alese şi primarii aleşi, în condiţiile legii. (2) Consiliile locale şi primarii functionează, în condiţiile legii, ca autorităţi administrative autonome şi rezolvă treburile publice din comune şi din oraşe. (3) Autorităţile prevăzute la alineatul (1) se pot constitui şi în subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiilor.
Consiliul judeţean
Articolul 121 (1) Consiliul judeţean este autoritatea administraţiei publice pentru coordonarea activităţii consiliilor comunale şi orăşeneşti, în vederea realizării serviciilor publice de interes judeţean. (2) Consiliul judeţean este ales şi funcţionează în condiţiile legii.
Prefectul
Articolul 122 (1) Guvernul numeşte câte un prefect în fiecare judeţ şi în municipiul Bucureşti. (2) Prefectul este reprezentantul Guvernului pe plan local şi conduce serviciile publice descentralizate ale ministerelor şi ale celorlalte organe centrale, din unităţile administrativ-teritoriale. (3) Atribuţiile prefectului se stabilesc potrivit legii. (4) Prefectul poate ataca, în faţa instanţei de contencios administrativ, un act al consiliului judeţean, al celui local sau al primarului, în cazul în care consideră actul ilegal. Actul este suspendat de drept.
Capitolul 6 Autoritatea judecătorească
Secţiunea 1 Instanţele judecătoreşti
Înfăptuirea justiţiei
Articolul 123 (1) Justiţia se înfăptuieşte în numele legii. (2) Judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii.
Statutul judecătorilor
Articolul 124 (1) Judecătorii numiţi de Preşedintele României sunt inamovibili, potrivit legii. Preşedintele şi ceilalţi judecători ai Curţii Supreme de Justiţie sunt numiţi pe o perioada de 6 ani. Ei pot fi reinvestiţi în funcţie. Promovarea, transferarea şi sancţionarea judecătorilor pot fi dispuse numai de Consiliul Superior al Magistraturii, în condiţiile legii. (2) Funcţia de judecător este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior.
Instanţele judecătoreşti
Articolul 125 (1) Justiţia se realizează prin Curtea Supremă de Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege. (2) Este interzisă înfiiţarea de instanţe extraordinare. (3) Competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege.
Caracterul public al dezbaterilor
Articolul 126 Şedinţele de judecată sunt publice, afară de cazurile prevăzute de lege.
Dreptul la interpret
Articolul 127 (1) Procedura judiciară se desfăşoară în limbă română. (2) Cetăţenii aparţinând minorităţilor naţionale, precum şi persoanele care nu înteleg sau nu vorbesc limba română au dreptul de a lua cunostinţă de toate actele şi lucrările dosarului, de a vorbi în instanţă şi de a pune concluzii, prin interpret; în procesele penale acest drept este asigurat în mod gratuit.
Folosirea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti
Articolul 128 Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.
Poliţia
Articolul 129 Instanţelor instanţele judecătoreşti dispun de poliţia pusă în serviciul lor.
Secţiunea a 2-a Ministerul Public
Rolul Ministerului Public
Articolul 130 (1) În activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societăţii şi apară ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor. (2) Mînisterul Public îşi exercită atribuţiile prin procurori constituiţi în parchete, în condiţiile legii.
Statutul procurorilor
Articolul 131 (1) Procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului legalităţii, al imparţialitătii şi al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiţiei. (2) Funcţia de procuror este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior.
Secţiunea a 3-a Consiliul Superior al Magistraturii
Componenţa
Articolul 132 Consiliul Superior al Magistraturii este alcătuit din magistraţi aleşi, pentru o durata de 4 ani, de Camera Deputaţilor şi de Senat, în şedinţă comună.
Atribuţii
Articolul 133 (1) Consiliul Superior al Magistraturii propune Preşedintelui României numirea în funcţie a judecătorilor şi a procurorilor, cu excepţia celor stagiari, în condiţiile legii. În acest caz, lucrările sunt prezidate, fără drept de vot, de ministrul justiţiei. (2) Consiliul Superior al Magistraturii îndeplineşte rolul de consiliu de disciplină al judecătorilor. În acest caz, lucrările sunt prezidate de Preşedintele Curţii Supreme de Justiţie.
TITLUL IV Economia şi finanţele publice
Economia
Articolul 134 (1) Economia României este economie de piaţă. (2) Statul trebuie să asigure:a) libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie; b) protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, fînanciară şi valutară; c) stimularea cercetării ştiinţifice naţionale; d) exploatarea resurselor naturale, în concordanţă cu interesul naţional; e) refacerea şi ocrotirea mediului înconjurator, precum şi menţinerea echilibrului ecologic; f) crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii vieţii.
Proprietatea
Articolul 135 (1) Statul ocroteşte proprietatea. (2) Proprietatea este publică sau privată. (3) Proprietatea publică aparţine statului sau unităţilor administrativ teritoriale. (4) Bogăţiile de orice natură ale subsolului, căile de comunicaţie, spaţiul aerian, apele cu potenţial energetic valorificabil şi acelea ce pot fi folosite în interes public, plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental, precum şi alte bunuri stabilite de lege, fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice. (5) Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. În condiţiile legii, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituţiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate. (6) Proprietatea privată este, în condiţiile legii, înviolabilă.
Sistemul financiar
Articolul 136 (1) Formarea, administrarea, întrebuintarea şi controlul resurselor financiare ale statului, ale unităţilor administrativ-teritoriale şi ale instituţiilor publice sunt reglementate prin lege. (2) Moneda naţională este leul, iar subdiviziunea acestuia, banul.
Bugetul public naţional
Articolul 137 (1) Bugetul public naţional cuprinde bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat şi bugetele locale ale comunelor, ale oraşelor şi ale judeţelor. (2) Guvernul elaborează anual proiectul bugetului de stat şi pe cel al asigurărilor sociale de stat, pe care le supune, separat, aprobării Parlamentului. (3) Dacă legea bugetului de stat şi legea bugetului asigurărilor sociale de stat nu au fost adoptate cu cel puţin 3 zile înainte de expirarea exerciţiului bugetar, se aplică în continuare bugetul de stat şi bugetul asigurărilor sociale de stat ale anului precedent, până la adoptarea noilor bugete. (4) Bugetele locale se elaborează, se aprobă şi se execută în condiţiile legii. (5) Nici o cheltuială bugeţară nu poate fi aprobată fără stabilirea sursei de fînanţare.
Impozite, taxe
Articolul 138 (1) Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege. (2) Impozitele şi taxele locale se stabilesc de consiliile locale sau judeţene, în limitele şi în condiţiile legii.
Curtea de Conturi
Articolul 139 (1) Curtea de Conturi exercită controlul asupra modului de formare, de administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public. În condiţiile legii, Curtea exercită şi atribuţii jurisdicţionale. (2) Curtea de Conturi prezintă anual Parlamentului un raport asupra conturilor de gestiune ale bugetului public naţional din exerciţiul bugetar expirat, cuprinzând şi neregulile constatate. (3) La cererea Camerei Deputaţilor sau a Senatului, Curtea de Conturi controlează modul de gestionare a resurselor publice şi raportează despre cele constatate. (4) Membrii Curţii de Conturi, numiţi de Parlament, sunt îndependenţi şi inamovibili, potrivit legii. Ei sunt supuşi incompatibilităţilor prevăzute de lege pentru judecători.
TITLUL V Curtea Constituţională
Structura
Articolul 140 (1) Curtea Constituţională se compune din nouă judecători, numiţi pentru un mandat de 9 ani, care nu poate fi prelungit sau înnoit. (2) Trei judecători sunt numiţi de Camera Deputaţilor, trei de Senat şi trei de Preşedintele României. (3) Judecătorii Curţii Constituţionale aleg, prin vot secret, Preşedintele acesteia, pentru o perioada de 3 ani. (4) Curtea Constituţională se înnoieşte cu o treime din judecătorii ei, din 3 în 3 ani, în condiţiile prevăzute de legea organică a Curţii.
Condiţii pentru numire
Articolul 141 Judecătorii Curţii Constituţionale trebuie să aibă pregatire juridică superioară, înaltă competenţă profesională şi o vechime de cel puţin 18 ani în activitatea juridică sau în învăţământul juridic superior.
Incompatibilităţi
Articolul 142 Funcţia de judecător al Curţii Constituţionale este incompatibilă cu oricare altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior.
Independenţa şi inamovibilitatea
Articolul 143 Judecătorii Curţii Constituţionale sunt îndependenţi în exercitarea mandatului lor şi inamovibili pe durata acestuia.
Atribuţii
Articolul 144 Curtea Constituţională are următoarele atribuţii:a) se pronuntă asupra constituţionalităţii legilor, înainte de promulgarea acestora, la sesizarea Preşedintelui României, a unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a Guvernului, a Curţii Supreme de Justiţie, a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori, precum şi din oficiu, asupra iniţiativelor de revizuire a Constituţiei; b) se pronunţă asupra constituţionalităţii regulamentelor Parlamentului, la sesizarea unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a unui grup parlamentar sau a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori; c) hotărăşte asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea legilor şi a ordonanţelor; d) veghează la respectarea procedurii pentru alegerea Preşedintelui României şi confirmă rezultatele sufragiului; e) constată existenţa imprejurărilor care justifică interimatul în exercitarea funcţiei de Preşedinte al României şi comunică cele constatate Parlamentului şi Guvernului; f) dă aviz consultativ pentru propunerea de suspendare din funcţie a Preşedintelui României; g) veghează la respectarea procedurii pentru organizarea şi desfăşurarea referendumului şi confirmă rezultatele acestuia; h) verifică îndeplinirea condiţiilor pentru exercitarea iniţiativei legislative de către cetăţeni; i) hotărăşte asupra contestaţiilor care au ca obiect constituţionalitatea unui partid politic.
Deciziile Curţii Constituţionale
Articolul 145 (1) În cazurile de neconstituţionalitate constatate potrivit articolului 144 literele a) şi b) , legea sau regulamentul se transmite spre reexaminare. Dacă legea este adoptată în aceeaşi formă, cu o majoritate de cel puţin două treimi din numărul membrilor fiecărei Camere, obiecţia de neconstituţionalitate este înlaturată, iar promulgarea devine obligatorie. (2) Deciziile Curţii Constituţionale sunt obligatorii şi au putere numai pentru viitor. Ele se publică în Monitorul Oficial al României.
TITLUL VI Revizuirea Constituţiei
Iniţiativa revizuirii
Articolul 146 (1) Revizuirea Constituţiei poate fi iniţiată de Preşedintele României la propunerea Guvernului, de cel puţin o pătrime din numărul Deputaţilor sau al senatorilor, precum şi de cel puţin 500.000 de cetăţeni cu drept de vot. (2) Cetăţenii care iniţiază revizuirea Constituţiei trebuie să provină din cel puţin jumătate din judeţele ţării, iar în fiecare din aceste judeţe sau în municipiul Bucureşti trebuie să fie înregistrate cel puţin 20.000 de semnături în sprijinul acestei iniţiative.
Procedura de revizuire
Articolul 147 (1) Proiectul sau propunerea de revizuire trebuie adoptată de Camera Deputaţilor şi de Senat, cu o majoritate de cel puţin două treimi din numărul membrilor fiecărei Camere. (2) Dacă prin procedura de mediere nu se ajunge la un acord, Camera Deputaţilor şi Senatul, în şedinţă comună, hotărăsc cu votul a cel puţin trei patrimi din numărul Deputaţilor şi senatorilor. (3) Revizuirea este definitivă după aprobarea ei prin referendum, organizat în cel mult 30 de zile de la data adoptării proiectului sau a propunerii de revizuire.
Limitele revizuirii
Articolul 148 (1) Dispoziţiile prezentei Constituţii privind caracterul naţional, independent, unitar şi indivizibil al statului român, forma republicană de guvernământ, integritatea teritoriului, independenţa justiţiei, pluralismul politic şi limbă oficială nu pot forma obiectul revizuirii. (2) De asemenea, nici o revizuire nu poate fi făcută dacă are ca rezultat suprimarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor sau a garanţiilor acestora. (3) Constituţia nu poate fi revizuită pe durata stării de asediu sau a stării de urgentă şi nici în timp de război.
TITLUL VII Dispoziţii finale şi tranzitorii
Intrarea în vigoare
Articolul 149 Prezenta Constituţie întră în vigoare la data aprobării ei prin referendum. La aceeaşi dată, Constituţia din 21 august 1965 este şi rămâne în întregime abrogată.
Conflictul temporal de legi
Articolul 150 (1) Legile şi toate celelalte acte normative rămân în vigoare, în masura în care ele nu contravin prezentei Constituţii. (2) Consiliul Legislativ, în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a legii sale de organizare, va examina conformitatea legislaţiei cu prezenta Constituţie şi va face Parlamentului sau, după caz, Guvernului, propuneri corespunzătoare.
Instituţiile existente
Articolul 151 (1) Instituţiile republicii, existente la data intrării în vigoare a prezentei Constituţii, rămân în funcţiune până la constituirea celor noi. (2) Noua Curte Supremă de Justiţie va fi numită, în condiţiile legii, de Camera Deputaţilor şi de Senat, în şedinţă comună, la propunerea Preşedintelui României, în termen de 6 luni de la întrarea în vigoare a prezentei Constituţii.
Instituţiile viitoare
Articolul 152 (1) În termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a Constituţiei, se înfiinţează Curtea Constituţională şi Curtea de Conturi. (2) Judecătorii primei Curţi Constituţionale sunt numiţi pentru o perioadă de 3, de 6 şi respectiv de 9 ani. Preşedintele României, Camera Deputaţilor şi Senatul desemnează câte un judecător pentru fiecare perioadă.
AMINTIRI DIN COMUNISM 