CONSTITUȚIA României din 1938

Publicat pe de

| CONSTITUȚIILE României – istoric

Textul actului publicat în M.Of. nr. 48/27 feb. 1938

CAROL AL II-LEA,
Prin gratia lui Dumnezeu si voința națională,
REGE AL ROMANIEI,
La toți de fată și viitori, sănătate:
Poporul Român dându-și învoirea, Noi decretam următoarea

CONSTITUTIUNE

TITLUL I
Despre teritoriul României

Art. 1. – Regatul României este un Stat National, unitar si indivizibil.

Art. 2. – Teritoriul României este inalienabil.

Art. 3. – Teritoriul României nu se poate coloniza cu populațiuni de seminție străină.

TITLUL II
Despre datoriile si drepturile Românilor

CAPITOLUL 1
Despre datoriile Românilor

Art. 4. – Toti Romanii, fara deosebire de origine etnica si credinta religioasa, sunt datori: a socoti Patria drept cel mai de seama temei al rostului lor in viata, a se jertfi pentru apararea integritatii, independentei si demnitatii ei; a contribui prin munca lor la inaltarea ei morala si propasirea ei economica; a indeplini cu credinta sarcinile obstesti ce li se impun prin legi si a contribui de buna voie la implinirea sarcinilor publice, fara de care fiinta Statului nu poate vietui.

Art. 5. – Toti cetatenii romani, fara deosebire de origine etnica si credinta religioasa, sunt egali inaintea legii, datorandu-i respect si supunere.

Nimeni nu se poate socoti dezlegat de indatoririle sale civile ori militare, publice ori particulare, pe temeiul credintei sale religioase sau de orice altfel.

Art. 6. – Nu se admite in Statul Roman nici o deosebire de clasa sociala.

Privilegiile in asezarea darilor sunt oprite. Micsorarile si maririle de impozite nu pot fi decat generale si statornicite prin legi.

Art. 7. – Nu este ingaduit nici unui Roman a propovadui prin viu grai sau in scris schimbarea formei de guvernamant a Statului, impartirea ori distribuirea averii altora, scutirea de impozite, ori lupta de clasa.

Art. 8. – Este oprit preotilor, de orice rit si credinta religioasa, a pune autoritatea lor spirituala in slujba propagandei politice, atat in locasurile destinate cultului si functiunilor oficiale, cat si in afara de ele.

Propaganda politica, in locasurile destinate cultului, ori cu prilejul manifestatiunilor religioase, nu este ingaduita nimanui.

Orice asociatiune politica pe temeiuri ori pretexte religioase este oprita.

In afara de persoanele, de conditiunile si de formele prevazute in legi, nimeni nu poate lua ori presta juraminte de credinta.

Art. 9. – Romanul care, fara prealabila autorizatie a Guvernului, va intra in orice serviciu al unui Stat strain, sau se va alatura pe langa o corporatie militara straina, pierde de plin drept cetatenia romana.

Supunerea, pentru oricat timp si din orice fapt ar rezulta ea, la vreo protectie straina, trage dupa sine pierderea de plin drept a cetateniei romane.

Nationalitatea romana pierduta in conditiunile aici aratate nu se poate redobandi decat prin naturalizare.

CAPITOLUL 2
Despre drepturile Românilor

Art. 10. – Romanii se bucura de libertatea constiintei, de libertatea muncii, de libertatea invatamantului, de libertatea presei, de libertatea intrunirilor, de libertatea de asociatie si de toate libertatile din care decurg drepturi in conditiunile statornicite prin legi.

Art. 11. – Nationalitatea romana se dobandeste prin casatorie, prin filiatiune, prin recunoastere si prin naturalizare.

Naturalizarea se acorda prin lege in mod individual; ea nu are efect retroactiv. Sotia profita de naturalizarea sotului si copiii minori de aceea a parintilor.

Art. 12. – Libertatea individuala este garantata.

Nimeni nu poate fi urmarit sau perchezitionat, decat in cazurile si dupa formele stabilite de lege.

Nimeni nu poate fi detinut sau arestat decat in puterea unui mandat judecatoresc motivat si comunicat in momentul arestarii, sau cel mai tarziu in 24 ore dupa arestare.

In caz de vina vadita ori de urgenta, detinerea sau arestarea se poate face imediat, iar mandatul se va emite si comunica in 24 ore, conform alineatului precedent.

Art. 13. – Nimeni nu poate fi sustras, in contra vointei sale, de la judecatorii pe care ii da legea.

Art. 14. – Domiciliul este inviolabil.

Nici o vizitare a domiciliului nu se poate face decat de autoritatile competente, in cazurile si potrivit formelor stabilite de lege.

Art. 15. – Pedeapsa cu moartea se aplica in timp de razboi potrivit codului de justitie militara.

Consiliul de Ministri va putea decide aplicarea dispozitiunilor din alineatul precedent si in timp de pace, pentru atentate contra Suveranului, Membrilor Familiei Regale, Sefilor Statelor straine si demnitarilor Statului din mobile in legatura cu exercitiul functiunilor ce le sunt incredintate, precum si in cazurile de talharie cu omor si asasinat politic.

Art. 16. – Proprietatea de orice natura, precum si creantele atat asupra particularilor cat si asupra Statului, sunt inviolabile si garantate ca atare.

Oricine poate dispune liber de bunurile ce sunt ale lui, dupa normele prevazute in legi.

Bunurile care fac parte din domeniul public sunt administrate si nu pot fi instrainate decat dupa regulile si cu formele stabilite prin lege. Nici o lege nu poate infiinta pedeapsa confiscarii averilor, afara de cazurile de inalta tradare si delapidare de bani publici.

Nimeni nu poate fi expropriat decat pentru cauza de utilitate publica si dupa o dreapta si prealabila despagubire stabilita de justitie conform legilor. Prin cauza de utilitate publica nu se poate intelege decat aceea care este de natura a folosi in acelasi timp tuturor si fiecaruia in mod actual ori eventual.

In afara de cazurile de utilitate publica pentru apararea nationala, pentru lucrarile de interes militar, sanitar, cultural, pentru cai de comunicatii terestre, nautice ori aeriene, pentru piete si lucrari publice prevazute in legile actuale, nici un alt caz nu se poate stabili decat prin legi votate de ambele Adunari cu majoritate de doua treimi.

Art. 17. – Zacamintele miniere precum si bogatiile de orice natura ale subsolului sunt proprietatea Statului. Se excepteaza masele de roci comune, carierele de materiale de constructii si depozitele de turba, fara prejudiciul drepturilor dobandite de Stat pe baza legilor anterioare. O lege a minelor va determina normele si conditiunile de punere in valoare a acestor bunuri, va fixa drepturile proprietarului care vor fi de cel putin 50% din redeventa si din pretul la hectar al concesiunii si va arata, totodata, putinta si masura in care acestia vor participa la exploatarea acestor bogatii. Drepturile castigate in favoarea Statului pe baza actelor de concesiune incheiate pana in prezent se respecta.

Art. 18. – Drumurile mari si mici, ulitele care sunt in sarcina Statului, Judetelor, Municipiilor si Comunelor, fluviile si raurile navigabile sau plutitoare, tarmurile, adaugirile catre mal si locurile de unde s-a retras apa marii, porturile naturale sau artificiale, malurile unde trag vasele, spatiul atmosferic, apele producatoare de forte motrice de folos obstesc si in deobste toate bunurile care nu sunt proprietate particulara, sunt considerate ca dependinte ale domeniului public.

Art. 19. – Libertatea conștiinței este absoluta.

Statul garanteaza tuturor cultelor o deopotriva libertate si protectiune, intru cat exercitiul lor nu aduce atingere ordinei publice, bunelor moravuri si Sigurantei Statului.

Biserica ortodoxa crestina si cea greco-catolica sunt biserici romanesti. Religia crestina ortodoxa fiind religia marei majoritati a Romanilor, biserica ortodoxa este biserica dominanta in Statul Roman, iar cea greco-catolica are intaietate fata de celelalte culte.

Biserica ortodoxa romana este si ramane neatarnata de orice chiriarhie straina, pastrandu-si insa unitatea, in privinta dogmelor, cu biserica ecumenica a Rasaritului.

Chestiunile spirituale si canonice ale bisericii ortodoxe romane tin de o singura autoritate sinodala centrala.

Raporturile dintre diferitele culte si Stat sunt de domeniul legilor speciale.

Art. 20. – Actele starii civile sunt de atributia legii civile.

Intocmirea acestor acte va trebui sa preceada totdeauna binecuvantarea religioasa, care este obligatorie pentru toti membrii cultelor.

Art. 21. – Invatamantul este liber in conditiunile stabilite prin legi speciale si intru cat nu va fi contrar bunelor moravuri, ordinei publice si intereselor de Stat.

Invatamantul primar este obligator. In scolile Statului acest invatamant va fi gratuit.

Art. 22. – Constitutia garanteaza fiecaruia, in limitele si conditiunile legii, libertatea de a comunica si publica ideile si opiniunile sale, prin grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin orice alte mijloace.

Art. 23. – Secretul scrisorilor, telegramelor si convorbirilor telefonice este inviolabil. Se excepteaza azurile in care justitia e datoare sa se informeze conform legii.

Art. 24. – Cetatenii romani au dreptul a se aduna pasnici si fara arme pentru a trata tot felul de chestiuni, conformandu-se legilor care reguleaza exercitiul acestui drept.

Intrunirile, procesiunile si manifestatiile pe caile publice ori in aer liber, sunt supuse legilor si oranduirilor politienesti.

Art. 25. – Oricine are dreptul a se adresa prin petitiuni, subscrise de una sau mai multe persoane, la autoritatile publice, insa numai in numele celor subscrisi.

Autoritatile constituite au singure dreptul sa adreseze petitiuni in nume colectiv.

Art. 26. – Cetățenii romani au dreptul a se asocia, conformându-se legilor.

Dreptul de libera asociațiune nu implica dreptul de a crea persoane juridice. Condițiunile in care se acorda personalitatea juridica se stabilesc prin lege.

Art. 27. – Numai cetatenii romani sunt admisibili in functiunile si demnitatile publice, civile si militare, tinandu-se seama de caracterul majoritar si creator de Stat al Natiunii Romane.

Supușii străini nu pot ocupa atari funcțiuni, decât in cazurile statornicite prin legi.

Străinii aflători pe pământul României se bucura de protecțiunea data de legi persoanelor si averilor in genere.

Numai Românii si cei naturalizați români pot dobândi cu orice titlu si deține imobile rurale in România. Străinii vor avea drept numai la valoarea acestor imobile.

Art. 28. – Decorațiunile străine se vor purta de Români numai cu autorizarea Regelui.

Insignele, emblemele, medaliile, precum si uniformele de orice fel, nu pot fi create, nici atribuite, nici purtate fără legiuita încuviințare.

TITLUL III
Despre puterile Statului

Art. 29. – Toate puterile Statului emana de la Națiunea Romana.

Ele însă nu se pot exercita decât prin delegațiune si numai după principiile si regulile așezate in Constituția de fata.

Art. 30. – Regele este Capul Statului.

Art. 31. – Puterea legislativa se exercita de Rege prin Reprezentațiunea Naționala care se împarte in doua Adunări: Senatul si Adunarea Deputaților.

Regele sancționează si promulga legile.

Înainte de a i se da sancțiunea regala, legea nu e valabila.

Regele poate refuza sancțiunea.

Nici o lege nu poate fi supusa sanctiunii regale, decat dupa ce va fi fost discutata si votata de majoritatea ambelor Adunari.

Promulgarea legilor votate de ambele Adunari se va face prin ingrijirea Ministrului de Justitie care este si pastratorul Marelui Sigiliu al Statului.

Inițiativa legilor este data Regelui. Fiecare din cele doua Adunări pot propune din inițiativa proprie numai legi in interesul obștesc al Statului.

Interpretatiunea legilor cu drept de autoritate se face numai de puterea legiuitoare.

Nici o lege, nici un regulament de administrațiune generala sau comunala nu pot fi îndatoritoare decât după ce se publica in chipul hotărât prin ele.

Art. 32. – Puterea executiva este încredințată Regelui, care o exercita prin Guvernul Sau in modul stabilit prin Constituție.

Art. 33. – Puterea judecătorească se exercita de organele ei.

Hotaririle judecatoresti se pronunta in virtutea legii.

Ele se executa in numele Regelui.

CAPITOLUL 1
Despre Rege

Art. 34. – Puterile constituționale ale Regelui sunt ereditare in linie coborâtoare directa si legitima a Majestății Sale Regelui Carol I de Hohenzollern Sigmaringen, din bărbat in bărbat prin ordinul de primogenitura si cu excluziunea perpetua a femeilor si coborâtorilor lor.

Coboritorii Majestatii Sale vor fi crescuti in religiunea ortodoxa a Rasaritului.

Art. 35. – In lipsa de coborâtori in linie bărbătească ai Majestății Sale Regelui Carol I de Hohenzollern Sigmaringen, succesiunea Tronului se va cuveni celui mai in vârsta dintre frații Sai, sau coborâtorilor acestora, după regulile statornicite in articolul precedent.

Daca nici unul din frati sau coboritorii lor nu s-ar gasi in viata, sau ar declara mai dinainte ca nu primesc Tronul, atunci Regele va putea indica succesorul Sau dintr-o dinastie suverana din Europa occidentala, cu primirea Reprezentatiunii Nationale data in forma prescrisa de Art. 36.

Daca nici una nici alta nu va avea loc, Tronul este vacant.

Art. 36. – In caz de vacanta a Tronului, ambele Adunări se întrunesc de îndată intr-o singura Adunare chiar fără convocare si, cel mai târziu pana in opt zile de la întrunirea lor, aleg un Rege dintr-o dinastie suverana din Europa occidentala.

Prezenta a trei patrimi din membri care compun fiecare din ambele Adunari si majoritatea de doua treimi a membrilor prezenți sunt necesare pentru a se putea purcede la aceasta alegere. In caz cand Adunarea nu se va fi facut in termenul mai sus descris, atunci in a noua zi la amiaza Adunarile intrunite vor pasi la alegere, oricare ar fi numarul membrilor prezenti si cu majoritatea absoluta a voturilor.

Daca Adunarile s-ar afla dizolvate in momentul vacantei Tronului, se va urma dupa modul prescris la articolul urmator.

In timpul vacantei Tronului, Adunarile intrunite vor numi o Locotenenta Regala compusa din trei persoane, care va exercita puterile Regale pana la suirea Regelui pe Tron.

In toate cazurile mai sus aratate votul va fi secret.

Art. 37. – La moartea Regelui Adunarile se intrunesc chiar fara convocare, cel mai tarziu zece zile dupa declararea mortii.

Daca din intamplare ele au fost dizolvate mai dinainte si convocarea lor a fost hotarita in actul de dizolvare, pentru o epoca in urma celor zece zile, atunci Adunarile cele vechi se aduna pana la intrunirea acelora care au a le inlocui.

Art. 38. – De la data mortii Regelui si pana la depunerea Juramantului succesorului Sau la Tron, puterile constitutionale ale Regelui sunt exercitate in numele Natiunii Romane de Ministrii intruniti in consiliu si sub a lor responsabilitate.

Art. 39. – Regele este major la vârsta de 18 ani împliniți.

La suirea Sa pe Tron El va depune mai întâi in sânul Adunărilor întrunite următorul Jurământ: «Jur a păzi Constituția si legile Națiunii Romane, a menține drepturile ei naționale si integritatea teritoriului».

Art. 40. – Regele poate numi un Regent si doi Supleanți care, după moartea Lui, sa exercite puterile Regale in timpul minorității succesorului Sau.

Aceasta numire se face cu primirea Reprezentațiunii Nationale, data in forma prescrisa de Art. 36 din Constituția de fata.

Regentul va exercita totodata si tutela Regelui minor.

Daca la moartea Regelui, Regentul nu s-ar gasi numit si succesorul Tronului ar fi minor, ambele Adunari intrunite vor numi pe Regent si pe cei doi Supleanti, procedand dupa formele prescrise de Art. 36 din Constitutia de fata.

Regentul si supleantii Sai nu intra in functiune decat dupa ce vor depus inaintea ambelor Adunari intrunite, juramantul prescris de Art. 39 din Constitutia de fata.

In caz de deces al Regentului, Supleantul cel mai in vârsta ii va lua de drept locul, procedandu-se conform celor stabilite la alineatul precedent pentru alegerea unui nou Supleant.

Art. 41. – Daca Regele se afla in imposibilitate de a domni, Principele Mostenitor major, singur, ia de drept Regenta. In cazul in care Principele Mostenitor ar fi minor, Consiliul de Ministri, dupa ce s-a constatat legalmente imposibilitatea de a domni, convoaca indata Adunarile Legiuitoare reunite pentru a decide.

Art. 42. – Nici o modificare nu se poate face Constitutiei in timpul Regentei.

Art. 43. – Regele nu va putea fi totodata si Seful unui alt Stat fara consimtamantul Adunarilor.

Nici una din Adunări nu poate delibera asupra acestui obiect, daca nu vor fi prezenți cel puțin doua treimi din membri care le compun si hotărârea nu se poate lua decât cu doua treimi din voturile membrilor de fata.

Art. 44. – Persoana Regelui este inviolabila. Ministrii Lui sunt raspunzatori.

Actele de Stat ale Regelui vor fi contrasemnate de un Ministru care, prin aceasta insasi, devine raspunzator de ele.

Se excepteaza numirea Primului Ministru care nu va fi contrasemnata.

Art. 45. – Regele convoaca Adunarile Legiuitoare cel putin odata pe an, deschizand sesiunea prin mesaj, la care Adunarile prezinta raspunsul lor.

Regele pronunta inchiderea sesiunii.

El are dreptul de a dizolva ambele Adunari de odata sau numai una din ele. Actul de dizolvare trebuie sa contina convocarea alegatorilor si a noilor Adunari.

Regele poate amana Adunarile. Ele se intrunesc de plin drept la implinirea unui an de la data amanarii, daca intre timp nu au mai fost convocate.

Art. 46. – Regele numește si revoaca pe Ministrii Sai.

El are dreptul de a ierta sau micsora pedepsele in materii criminale, afara de ceea ce se statorniceste in privinta Ministrilor.

El nu poate suspenda cursul urmaririi sau judecarii, nici a interveni prin nici un mod in administrarea justitiei.

El numeste sau confirma in functiunile publice potrivit legilor.

El nu poate crea o noua functiune fara o lege speciala.

El face regulamentele necesare pentru executarea legilor, fara sa poata modifica legile si scuti pe cineva de executarea lor.

El poate, in timpul cand Adunarile Legiuitoare sunt dizolvate si in intervalul dintre sesiuni, sa faca in orice privinta Decrete cu putere de lege, care urmeaza a fi supuse Adunarilor spre ratificare la cea mai apropiata a lor sesiune.

El este Capul Oștirii.

El are dreptul de a declara razboiul si de a incheia pacea.

El confera gradele militare in conformitate cu legea.

El confera decoratiunile romane.

El acrediteaza Ambasadorii si Ministrii Plenipotentiari pe langa Sefii Statelor Straine.

El are dreptul de a bate moneta, conform unei legi speciale.

El încheie, cu Statele Străine, tratatele politice si militare. Convențiunile necesare pentru comerț, navigațiune si altele asemenea de El încheiate, pentru a avea putere de lege in interior trebuie sa fie însă supuse Adunărilor Legiuitoare si aprobate de ele.

Art. 47. – Lista civila se hotaraste prin lege.

CAPITOLUL 2
Despre Reprezentarea Naționala

Art. 48. – Membrii Adunărilor Legiuitoare reprezintă Națiunea si nu-si exercita mandatul decât dup depunerea legiuitului jurământ.

Art. 49. – Fiecare Adunare determina prin regulamentul sau modul dupa care se constituie si isi exercita atribuțiunile.

Art. 50. – Validarea alegerilor pentru ambele Adunari si verificarea titlurilor membrilor apartinand fiecareia din ele, se face de Inalta Curte de Casatie si Justitie, inainte de data fixata pentru intrunirea Adunarilor.

Art. 51. – Nimeni nu poate fi totodata membru al uneia si al celeilalte Adunari.

Art. 52. – Deputatii si Senatorii, numiti de puterea executiva intr-o functiune salariata pe care o primesc, pierd de plin drept mandatul lor de reprezentanti ai Natiunii.

Aceasta dispozitiune nu se aplica Ministrilor si Subsecretarilor de Stat.

Art. 53. – Membrii Adunarilor Legiuitoare nu pot apara interese particulare impotriva Statului; ei nu pot face parte din Consiliile de administratie ale intreprinderilor care au contractat cu Statul, Judetele sau Comunele.

Art. 54. – Orice hotarire se ia cu majoritate absoluta a voturilor afara de cazurile statornicite in altfel prin Constitutie. In caz de paritate a voturilor, propunerea in deliberare este respinsa.

Adunarile tin sedinte cu jumatate plus unul din numarul membrilor inscrisi in apelul nominal.

Art. 55. – Fiecare membru al Adunarilor are dreptul a adresa Ministrilor intrebari la care acestia sunt obligati a raspunde in termenul prevazut de regulament.

Art. 56. – Nici unul din membrii uneia sau celeilalte Adunari nu poate fi urmarit pentru opiniunile si voturile de el emise in cursul exercitiului mandatului.

Art. 57. – Nici un membru al uneia sau celeilalte Adunari nu poate, in timpul sesiunii, sa fie urmarit sau arestat pentru vine penale, decat cu autorizarea Adunarii din care face parte, afara de cazul de flagrant delict.

Detentiunea sau urmarirea vreunuia din membrii Adunarilor este suspendata in tot timpul sesiunii, daca Adunarea o cere.

Art. 58. – Fiecare din Adunari delibereaza si hotaraste separat, afara de cazurile anume aratate in Constitutia de fata.

Art. 59. – Politia Adunarilor se exercita de Presedintele fiecareia din ele care, singur, dupa incuviintarea Adunarii, poate da ordine garzii respective.

Art. 60. – Diurnele Deputatilor si Senatorilor se stabilesc prin lege.

SECŢIUNEA I
Despre Adunarea Deputaților

Art. 61. – Adunarea Deputatilor se compune din Deputati alesi de cetatenii romani, care au varsta de 30 ani impliniti si practica efectiv o indeletnicire intrand in vreuna din urmatoarele trei categorii:

1. Agricultura si munca manuala;

2. Comertul si industria;

3. Ocupatiuni intelectuale.

Alegerea se face cu vot secret, obligator si exprimat prin scrutin uninominal, pe circumscriptiuni care sa asigure reprezentarea felului de indeletnicire a alegatorilor.

Legea electorala va fixa circumscriptiunile si va statornici dupa normele mai sus impuse, conditiunile cerute pentru a fi alegator, pentru barbati si femei, incapacitatile, decaderile, incompatibilitatile, procedura votarii si garantiile libertatii alegerilor precum si numarul deputatilor.

Durata mandatului este de sase ani.

Art. 62. – Spre a fi eligibil in Adunarea Deputatilor se cere:a) A fi cetatean roman;b) A avea exercitiul drepturilor civile si politice si a practica efectiv indeletnicirea respectiva a uneia din cele trei categorii aratate in articolul precedent, pe ai carei alegatori urmeaza a-i reprezenta;c) A avea varsta de 30 ani impliniti;d) A avea domiciliul in Romania.

Incapacitatile, decaderile temporare ori definitive si incompatibilitatile, se vor stabili prin legea electorala.

SECŢIUNEA II
Despre Senat

Art. 63. – Senatul se compune din Senatori numiti de Rege, din Senatori de drept si din Senatori alesi cu vot obligator, secret si exprimat prin scrutin uninominal de membrii corpurilor constituite in Stat, in numarul si conditiunile, pentru alegatorii si eligibilii, barbati si femei, ce se vor stabili prin legea electorala. Proportia Senatorilor numiti in raport cu cei alesi este de jumatate.

Art. 64. – Sunt de drept membri ai Senatului, in virtutea inaltei lor situatiuni in Stat si Biserica:a) Mostenitorul Tronului de la varsta de 18 ani impliniti;b) Toti Principii Familiei Regale, majori;c) Patriarhul si Mitropolitii Tarii;d) Episcopii eparhioti ai bisericilor ortodoxe romane si greco-catolice, intru cat vor fi alesi conform legilor Tarii;e) Capii confesiunilor recunoscute de Stat, cate unul de fiecare confesiune, intru cat sunt alesi sau numiti conform legilor Tarii si reprezinta un numar de peste 200.000 credinciosi;f) Actualii Senatori de drept recunoscuti pana la data promulgarii prezentei Constitutii.

Mandatul Senatorilor de drept, enumerati la paragrafele a – e inclusiv, inceteaza odata cu calitatea sau demnitatea in virtutea careia il detin.

Durata mandatelor Senatorilor numiti si alesi va fi de noua ani. Mandatele Senatorilor alesi se reinoiesc din trei in trei ani de la data depunerii juramantului prevazut de Art. 48 din Constitutie, in proportie de o treime. Ultima treime neiesita la sorti pentru reinoire pastreaza mandatele pana la expirarea termenului de noua ani.

Pentru mandatele iesite la sorti se va proceda la noi alegeri conform legii electorale.

CAPITOLUL 3
Despre Guvern si Miniștri

Art. 65. – Guvernul se compune din Ministri si Subsecretari de Stat.

Ministrii exercita puterea executiva in numele Regelui, in conditiunile stabilite de Constitutie si pe a lor raspundere.

Ministrii au raspundere politica numai fata de Rege.

Art. 66. – Ministrii intruniti alcatuiesc Consiliul de Ministri, care este prezidat de acel care a fost insarcinat de Rege cu formarea Guvernului si care poarta titlul de Presedinte al Consiliului de Ministri.

Departamentele Ministeriale si Subsecretariatele de Stat nu se pot infiinta si desfiinta decat prin lege.

Art. 67. – Nu poate fi Ministru decat cel care este roman de cel putin trei generatii. Se excepteaza acei care au fost Ministri pana acum.

Art. 68. – Membrii Familiei Regale nu pot fi Ministri.

Art. 69. – Ministrii si Subsecretarii de Stat care nu sunt Membri ai Adunarilor pot lua parte la dezbaterea legilor dar nu pot vota; Adunarile pot cere prezenta Ministrilor la deliberarile lor.

Dezbaterile nu pot incepe fara prezenta unui Ministru.

Art. 70. – Regele si fiecare din Adunari poate cere urmarirea Ministrilor si trimiterea lor in judecata Inaltei Curti de Casatie si Justitie care, singura, in sectiuni unite, este in drept a-i judeca. In ceea ce priveste exercitiul actiunii civile a partii vatamate si in ceea ce priveste crimele si delictele comise de ei afara de exercitiul functiunii lor, sunt supusi regulelor de drept comun.

Punerea sub urmarire a Ministrilor de catre Corpurile Legiuitoare se va rosti prin majoritate de doua treimi a membrilor de fata.

Instructiunea se va face de o comisie a Inaltei Curti de Casatie si Justitie compusa din cinci membri trasi la sorti in sectiuni unite. Aceasta comisiune are si puterea de a califica faptele si de a decide sau nu urmarirea.

Acuzarea inaintea Inaltei Curti de Casatie si Justitie se va sustine de Ministerul Public.

Legea responsabilitatii Ministeriale determina cazurile de raspundere si pedepsele aplicabile Ministrilor.

Ministrii de Justitie iesiti din functiune nu pot exercita profesiunea de avocat timp de un an de la data iesirii.

Ministrii iesiti din functiune nu pot face parte din consiliile de administratie ale intreprinderii cu care au incheiat contracte in cei trei ani urmatori.

Art. 71. – Orice parte vatamata in drepturile sale printr-un decret sau dispozitiune semnata de un Ministru, cu violarea unui text expres al Constitutiei ori legilor in vigoare, poate cere Statului despagubiri banesti pentru paguba suferita, conform dreptului comun.

CAPITOLUL 4
Despre Consiliul Legislativ

Art. 72. – Consiliul Legislativ functioneaza pe baza legii sale organice.

Consultarea Consiliului Legislativ este obligatorie pentru toate proiectele de legi, atat inainte cat si dupa amendarea lor in comisiuni, afara de cele care privesc creditele bugetare.

Nici un regulament pentru aplicarea legilor nu se poate face fara consultarea prealabila a Consiliului Legislativ, afara de cazul prevazut la alineatul urmator pentru proiectele de legi.

Adunarile Legiuitoare pot proceda la discutarea proiectelor de legi fara a mai astepta aprobarea Consiliului Legislativ, daca acesta nu-l da in termenul fixat de legea sa organica.

CAPITOLUL 5
Despre Puterea Judecătorească

Art. 73. – Nici o jurisdictiune nu se poate infiinta decat in puterea unei legi.

Comisiuni si Tribunale extraordinare nu se pot crea, sub nici o numire si nici un cuvânt, in vederea unor anume procese, fie civile, fie penale, sau in vederea judecării unor anume persoane.

Juriul se desființează.

Art. 74. – Pentru intreg Statul Roman exista o singura Curte de Casatie si Justitie.

Art. 75. – Numai Curtea de Casație si Justiție in secțiuni unite are dreptul de a judeca constituționalitatea legilor si a declara inaplicabile pe acelea care sunt potrivnice Constituției. Judecata inconstitutionalitatii legilor se margineste numai la cazul judecat.

Curtea de Casatie si Justitie se va rosti asupra conflictelor de atributiuni.

Dreptul de recurs in casare este de ordin constitutional.

Art. 76. – Judecatorii sunt inamovibili. Inamovibilitatea se va statornici printr-o lege speciala care va interveni cel mai tarziu in termen de sase luni de la promulgarea prezentei Constitutii. In acest rastimp sanctiunile disciplinare se vor aplica prin Decret Regal.

Art. 77. – Justitia militara se organizeaza prin lege.

Art. 78. – Contenciosul administrativ este in caderea puterii judecatoresti, potrivit legii speciale.

Puterea judecatoreasca nu are cadere sa judece actele de guvernamant precum si actele de comandament cu caracter militar.

CAPITOLUL 6
Despre Instituțiunile Județene si Comunale

Art. 79. – Institutiunile administrative sunt statornicite prin legi.

TITLUL IV
Despre Finante

Art. 80. – Nici un impozit de orice natura nu se poate stabili si percepe decat pe baza unei legi.

Prin lege se pot crea impozite numai in folosul Statului, Judetelor, Comunelor si Institutiunilor Publice indeplinind un serviciu de Stat.

Art. 81. – Nu se pot infiinta monopoluri decat prin lege si numai in folosul Statului, Judetelor si Comunelor.

Art. 82. – Fonduri de pensiuni sau gratificatiuni in sarcina tezaurului public nu se pot infiinta decat in virtutea unei legi.

Art. 83. – In fiecare an Adunarile Legiuitoare incheie socotelile si voteaza bugetul fara a putea spori cheltuielile propuse.

Toate veniturile si cheltuielile Statului trebuiesc trecute in buget si socoteli.

Daca bugetul nu se voteaza in timp util, puterea executiva va face fata necesitatilor serviciilor publice aplicand bugetul anului precedent, fara a putea merge cu acel buget mai mult de un an peste anul pentru care a fost votat.

Art. 84. – Controlul preventiv si cel de gestiune al tuturor veniturilor si cheltuielilor Statului se va exercita de Inalta Curte de Conturi, care va supune in fiecare an Adunarilor Legiuitoare un raport general asupra conturilor de gestiune ale bugetului trecut, semnaland neregulile ce ar fi savarsite de Ministri in aplicarea lui.

Regularea definitiva a socotelilor trebuie sa fie prezentata Adunarilor Legiuitoare cel mai tarziu in termen de doi ani de la incheierea fiecarui exercitiu.

Un corp superior de control va avea misiunea de a supraveghea si examina legalitatea si corectitudinea executarii gestiunilor in toate serviciile publice.

Acest corp va functiona pe langa Presedintia Consiliului de Ministri si va lucra dupa ordinele Sefului Guvernului.

Art. 85. – Toate fondurile provenite de la Case Speciale, de care Guvernul dispune sub diferite titluri trebuiesc cuprinse in bugetul general al veniturilor Statului.

Art. 86. – Pentru toata Romania exista o singura Curte de Conturi.

Art. 87. – Delapidarea de bani publici se califica crima si se pedepseste ca atare.

TITLUL V
Despre Oștire

Art. 88. – Toti cetățenii romani sunt datori a face parte din unul din elementele ostirei, conform legilor.

Art. 89. – Gradele, decoratiunile si pensiunile militare nu pot fi retrase decat in virtutea unei sentinte judecatoresti.

Art. 90. – Contingentul oștirii se votează pentru fiecare an de Adunările Legiuitoare.

Art. 91. – Nici o trupa armata straina nu poate fi admisa in serviciul Statului si nu poate intra sau trece pe teritoriul Romaniei decat in virtutea unei legi.

TITLUL VI
Dispozițiuni generale

Art. 92. – Culorile drapelului Romaniei sunt: Albastru, Galben, Rosu, asezate vertical.

Art. 93. – Resedinta Guvernului e in Capitala Tarii.

Art. 94. – Limba romana este limba oficiala a Statului.

Art. 95. – Nici un juramant nu leaga si nu poate fi impus decat in puterea unei legi, care hotaraste si formula lui.

Art. 96. – Constitutia de fata nu poate fi suspendata nici in total nici in parte.

In caz de pericol de Stat se poate institui starea de asediu generala sau partiala.

TITLUL VII
Revizuirea Constituției

Art. 97. – Constituția de fata nu poate fi revizuita in total sau in parte decât din inițiativa Regelui si cu consultarea prealabila a Corpurilor Legiuitoare care urmează a indica si textele de revizuit.

Consultarea Adunărilor Legiuitoare se face prin mesaj Regal si se exprima cu majoritate de doua treimi ale Adunărilor întrunite intr-una singura sub presedintia Presedintelui Senatului. Rezultatul consultatiunii se aduce la cunostinta Regelui de președinții celor doua Adunări însoțiți de o Comisiune speciala.

Textele noi, urmand a inlocui pe cele revizuite, se voteaza cu majoritate de doua treimi, de fiecare Adunare in parte.

TITLUL VIII
Dispozițiuni tranzitorii si finale

Art. 98. – Toate pământurile expropriate si distribuite pe baza legii pentru reforma agrara a Vechiului Regat din 17 Iulie 1921; a legii pentru reforma agrara din Basarabia din 13 Martie 1920; a legii pentru reforma agrara din Transilvania, Banat, Crișana si Maramureș din 13 Iunie 1921 si a legii pentru reforma agrara din Bucovina din 30 Iulie 1921, sunt respectate ca drepturi castigate si vor fi cârmuite, pentru orice litigii relative la ele in prezent si pe viitor, de acele legi.

Dispozitiunile acestor legi introduse in Art. 131 din Constitutia de la 1923 raman cu caracter constitutional.

Toate drepturile politice dobandite in virtutea decretelor-legi ratificate prin Art. 133 al Constitutiei din 1923, se respecta.

Toate codicele si legile in vigoare se vor revizui in vederea unificării legislației, punându-se in armonie cu principiile actualei Constituții. Pana atunci ele rămân in vigoare. Din ziua promulgării Constituției de fata sunt desființate acele dispoziții din legi, decrete, regulamente si orice alte acte care sunt contrarii celor înscrise in aceasta Constituție.

Se abroga de asemenea din ziua promulgarii prezentei Constitutii, Constitutia promulgata cu Decretul Regal Nr. 1.360 din 28 Martie 1923.

Juriul in materie criminala va mai functiona pana la punerea Codului Penal Carol al II-lea si al Procedurii Penale in acord cu principiul statornicit in Art. 73 al Constitutiei de fata.

Pana la convocarea Adunarilor Legiuitoare toate decretele au putere de lege fara a mai fi nevoie de ratificarea lor.

Statutul Familiei Regale are caracter Constitutional si nu se poate modifica decat cu procedura pentru revizuirea Constitutiei.

Art. 99. – Pentru alegerea Adunarilor Legiuitoare ce urmeaza a fiinta pe baza prezentei Constitutii, un Decret Regal cu putere de lege, in conditiunile Art. 98, va fixa conditiunile cerute pentru a fi alegator si ales, in Camera si Senat, circumscriptiunile electorale, numarul Deputatilor si Senatorilor, normele dupa care urmeaza a se face alegerea.

Acest decret are un caracter Constitutional si nu se poate modifica decat cu majoritate de doua treimi.

Art. 100. – Prezenta Constitutie, dupa ce va fi edictata de Rege, va fi supusa Natiunii Romane spre «buna stiinta si invoire».

Un Decret Regal va fixa procedura dupa care se va urma in acest scop.

Dupa terminarea acestei operatiuni si a aducerii rezultatului ei la cunostinta Regelui de catre Presedintele Consiliului de Ministri, Constituția de fata va fi promulgata si intra in vigoare.

ACT
DE CONSTATAREA VOTURILOR DATE DE POPORUL ROMAN ASUPRA PLEBISCITULUI PROPUS LA 20 FEBRUARIE 1938
Noi subscrisii:
Alexandru N. Gane, Prim Presedintele Consiliului Legislativ,
Nicolae Badescu-Rosiori, Consilier la Inalta Curte de Casatie,
Eugeniu P. Banescu, Consilier la Inalta Curte de Casatie,
Gheorghe Drimba, Consilier la Inalta Curte de Casatie,
Corneliu Gheorghian, Consilier la Inalta Curte de Casatie,
care prin Decretul MAJESTATII SALE CAROL AL II-LEA REGELE ROMANIEI, cu Nr. 902 din 20 Februarie 1938, suntem numiti Inalta Comisiune pentru a cerceta votul dat de Poporul Roman asupra plebiscitului ce s-a propus de MAJESTATEA SA prin proclamatiunea de la 20 Februarie 1938, ne-am adunat la Ministerul Justitiei in zilele de 25 si 26 Februarie 1938 si am cercetat listele de votare din intreaga tara si din numarul total de 4.303.064 (patru milioane trei sute trei mii sasezeci si patru) al votantilor am constatat ca 4.297.581 (patru milioane doua sute nouazeci si sapte mii cinci sute optzeci si unu) au primit plebiscitul propus de MAJESTATEA SA si numai 5.483 (cinci mii patru sute optzeci si trei) au votat împotrivă.
Acestea am găsit si le mărturisim Înaintea Natiunei.

Făcut la București Sâmbătă 26 Februarie anul una mie noua sute treizeci si opt.

Promulgam aceasta Constituțiune si ordonam sa fie investita cu sigiliul Statului si publicata in „Monitorul Oficial”.

Dat in Bucuresti, la 27 Februarie 1938.

Presedintele Consiliului de Ministri,
Ministru Secretar de Stat la Departamentul Finantelor si ad-interim la Departamentul Justitiei,
Ministrii Secretari de Stat,
Ministru Secretar de Stat si ad-interim la Departamentul Afacerilor Straine,
Ministru Secretar de Stat la Departamentul Industriei si Comertului,
Ministru Secretar de Stat la Departamentul Muncii,
Ministru Secretar de Stat la Departamentul Agriculturii, Domeniilor si Cooperatiei,
Ministru Secretar de Stat la Departamentul Muncii, Sanatatii si Ocrotirilor Sociale,
Ministru Secretar de Stat la Departamentul Educatiei Nationale si ad-interim la Culte si Arte,
Ministru Secretar de Stat la Departamentul Internelor,
Ministru Secretar de Stat la Departamentul Apararii Nationale si ad-interim la Aer si Marina,
Ministru Secretar de Stat la Departamentul Lucrarilor Publice si al Comunicatiilor.

NOTA :

Prin Înaltul Decret Regal nr. 900 din 20 februarie 1938, publicat in „Monitorul Oficial”, partea I, nr. 42 din 20 februarie 1938, Regele Carol al II-lea decretează noua Constituție a României, hotărând supunerea ei „Națiunii Romane spre „buna știința si învoire””.

In același număr al „Monitorului Oficial” sunt publicate:
a) Proclamația Regelui Carol al II-lea către romani, din 20 februarie 1938, prin care acesta prezinta pe scurt conținutul noii Constitutii decretate si o supune „învoirii poporului roman”;
b) Înaltul Decret Regal nr. 901 din 20 februarie 1938, prin care poporul roman a fost chemat in ziua de 24 februarie 1938 sa se pronunte prin plebiscit asupra Constituției decretate de Rege;
c) Inaltul Decret Regal nr. 902 din 20 februarie 1938, prin care au fost numiti cei cinci membri ai Comisiunii pentru totalizarea rezultatului plebiscitului.

Plebiscitul s-a desfășurat in ziua de 24 februarie 1938, fiind chemați la vot toti alegatorii înscriși in listele electorale pentru Adunarea Deputaților. Participarea la vot a fost obligatorie, fiecare alegator exprimandu-si opțiunea prin declarație verbala, pentru sau împotriva Constituției, făcută înaintea biroului de votare. S-au prezentat la plebiscit 4.303.064 de votanti, din care au votat pentru Constituție 4.297.581 de votanți, împotrivă votând 5.483.

In „Monitorul Oficial”, partea I, nr. 48 din 27 februarie 1938 sunt publicate:
a) Actul de constatare a voturilor date de poporul roman asupra plebiscitului propus la 20 februarie 1938, purtand data de 26 februarie 1938, intocmit de Inalta Comisiune pentru totalizarea rezultatului plebiscitului;
b) Cuvantul Regelui Carol al II-lea asupra rezultatului plebiscitului;
c) Raportul nr. 458 din 27 februarie 1938 al Consiliului de Ministri catre Rege, prin care Constitutia este supusa sanctionarii regale;
d) Constitutia, sanctionata prin Inaltul Decret Regal nr. 1045 din 27 februarie 1938, semnat de Regele Carol al II-lea si contrasemnat de Președintele Consiliului de Ministri, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane Miron Cristea, si de 15 membri secretari de stat.

Constituția a intrat in vigoare la 27 februarie 1938, la data sancționări ei. Ea a abrogat expres, pe aceeași data, Constituția din 1923.

Constitutia din 1938 era alcătuită din 100 de articole, grupate in 8 titluri.
Prin Decretul Regal nr. 3052 din 5 septembrie 1940, semnat de Regele Carol al II-lea si publicat in „Monitorul Oficial” nr. 205 din 5 septembrie 1940, Constituția din 1938 este suspendata, iar Corpurile 1 legiuitoare sunt dizolvate.

Textul Constitutiei din 1938 este reprodus dupa „Monitorul Oficial”, partea I, nr. 48 din 27 februarie 1938.
Constitutia din 1938 a fost suspendata prin Decretul-Regal nr. 3052 din 5 septembrie 1940 (publicat in Monitorul Oficial nr. 205 din 5 septembrie 1940).

Citește și: