Atribuțiile aferente acesteia erau îndeplinite de un factor de decizie colectiv, respectiv de către Prezidiul Marii Adunări Naţionale (MAN) al Republicii Populare Române (RPR). Articolele nr. 40 şi 41 ale Constituţiei din 1948 stipulau că prezidiul MAN se alegea cu o jumătate plus unul din numărul total al deputaţilor şi era format dintr-un președinte, trei vice-președinți, un secretar şi 14 membri aleşi direct de Marea Adunare Naţională a RPR.
București, aprilie 1948. Nicolae Ceaușescu, membru al Biroului provizoriu al Marii Adunări Naționale, în timpul discutării și votării Constituției. (13 aprilie 1948). Cota: 6/1948 Sursa: Film „Scânteia” nr.51/1948
Prezidiul MAN era revocabil oricând de către Marea Adunare Naţională a RPR, cu majoritatea absolută a deputaților, şi era responsabil de întreaga sa activitate faţă de MAN (art. 42-43).
Principalele atribuţii ale Prezidiului MAN erau: convocarea MAN; emiterea de decrete; interpretarea legilor emise de MAN; exercitarea dreptului de graţiere şi comutare a pedepselor; conferirea de decoraţii şi medalii; reprezentarea RPR în relaţiile internaţionale; stabilirea gradelor militare, a rangurilor diplomatice şi a titlurilor onorifice, la propunerea guvernului; declararea stării de război şi mobilizarea parţială sau generală, în intervalul dintre sesiunile MAN, la propunerea guvernului, în caz de agresiune împotriva RPR; ratificarea sau denunţarea tratatelor internaţionale, la propunerea guvernului.
Prezidiul MAN a RPR putea de asemenea numi, la propunerea Consiliului de Miniştri, miniştri adjuncţi la orice ministere.
Pe lângă atribuţiile prevăzute de Constituţia din 1948, Prezidiul MAN capătă, în Constituţia din 1952, o serie de noi atribuții: decide asupra consultării poporului (referendum); îl numeşte şi revocă pe comandantul suprem al forțelor armate ale RPR; promulgă legi. Acest act, la fel ca şi Constituţia din 1948, prevedea că Marea Adunare Naţională a RPR alegea Prezidiul MAN, compus dintr-un președinte, doi vice-preşedinţi, un Secretar şi 13 membri (art. 35).
Primul președinte al Prezidiului MAN al RPR a fost dr. Constantin I. Parhon, care a deţinut această funcţie în perioada decembrie 1947 – iunie 1952, urmat de Petru Groza, iunie 1952 – ianuarie 1958, și Ion Gheorghe Maurer, ianuarie 1958 – martie 1961.
Consiliul de Stat şi preşedintele Consiliul de Stat
Prin modificările Constituţiei din 1952 s-a înfiinţat Consiliul de Stat, organul suprem al puterii de stat cu activitate permanentă, subordonat MAN. Acest nou organ al puterii de stat va fi consfințit prin Constituției din 1965 (art. 62). Odată cu înființarea Consiliului de Stat, se înființa, în 1961, și funcția de președinte al Consiliului de Stat, ce prelua prerogativele președintelui Prezidiului. De fapt, Consiliul de Stat era echivalent cu Prezidiul MAN din constituțiile anterioare.
Primii doi preşedinţi ai Consiliului de Stat au fost Gheorghe Gheorghiu-Dej, în perioada martie 1961-martie 1965 şi Chivu Stoica din martie 1965 până în decembrie 1967.
Următorul care ocupa funcția de președinte al Consiliului de Stat a fost Nicolae Ceauşescu, din decembrie 1967 până în martie 1974, când, printr-o nouă amendare a Constituției din 1965, se înființează funcția de președinte al României. Conform acestei modificări funcţia de preşedinte al Consiliului de Stat este înlocuită cu funcţia de preşedinte al Republicii Socialiste România (RSR).
Primii doi președinți ai Consiliului de Stat au fost Gheorghe Gheorghiu-Dej, în perioada martie 1961-martie 1965 şi Chivu Stoica din martie 1965 până în decembrie 1967.
Următorul care a ocupat funcţia de preşedinte al Consiliului de Stat a fost Nicolae Ceauşescu, din decembrie 1967 până în martie 1974, când, printr-o nouă amendare a Constituţiei din 1965, s-a înfiinţat funcţia de preşedinte al României. Conform acestei modificări funcţia de preşedinte al Consiliului de Stat este înlocuită cu funcţia de preşedinte al Republicii Socialiste România (RSR).
Funcţia de preşedinte al RSR
Funcţia de preşedinte apare pentru prima dată în istoria constituţională a României în Constituţia din 1965, modificată în martie 1974.
Preşedintele RSR este ales, conform noii modificări, de Marea Adunare Naţională pe durata legislaturii, în prima sesiune a acesteia şi rămâne în funcţie până la alegerea preşedintelui în legislatura următoare. De asemenea, preşedintele RSR, la fel ca şi preşedintele Prezidiului sau preşedintele Consiliului de Stat, era responsabil în faţa Marii Adunări Naţionale pentru întreaga sa activitate (art. 69, Constituţia din 1965 modificată la 28 martie 1974).
Totuşi, prin Legea nr. 1 din 1974 de modificare a Constituţiei din 1965, atribuţiile Consiliului de Stat au fost restrânse la: stabilirea datei alegerii deputaţilor, a modului de desfăşurare a referendumului, organizarea ministerelor şi a celorlalte organe centrale de stat, ratificarea şi denunţarea tratatelor internaţionale, stabilirea gradelor militare, instituirea decoraţiilor şi a titlurilor de onoare. Astfel, atribuţii esenţiale pe care Consiliul de Stat le exercita permanent sau în intervalul dintre sesiunile MAN au revenit șefului statului.
Legea de modificare consacra instituția prezidențială la Titlul III, conferindu-i-se calitatea de „organ suprem al puterii de stat”.
Potrivit prevederilor constituţionale, preşedintele „este şeful statului şi reprezintă puterea de stat în relaţiile interne şi internaţionale ale ţării. De asemenea, preşedintele este comandantul suprem al forţelor armate şi preşedintele Consiliului Apărării; prezidează Consiliul de Stat şi şedinţele Consiliului de Miniştri; numeşte şi revocă, la propunerea primului ministru, pe viceprim-miniştri, miniştri şi pe preşedinţii altor organe centrale ale administraţiei de stat, care nu fac parte din Consiliul de Miniştri; numeşte şi revocă pe membrii Tribunalului Suprem; acordă graţierea; acordă cetăţenia; primeşte scrisorile de acreditare şi de rechemare ale reprezentanţilor diplomatici etc.
Până în 1974, atribuţiile de şef al statului erau îndeplinite aşadar de către Prezidiul MAN sau Prezidiul Consiliului de Stat.
Deosebiri şi asemănări între funcţia de preşedinte înainte şi după 1989
Una din principalele distincții dintre funcţia de preşedinte din perioada 1974-1989 şi funcţia de preşedinte de după 1989, este dată de modalitatea de alegere. În timp ce preşedintele postcomunist este ales prin sufragiu universal direct – act consacrat prin Constituţia din 1991 (art. 81), modificată în 2003 prin Legea de revizuire a Constituţiei României nr. 429 (2003, preşedintele din perioada 1974-1989 era ales de Marea Adunare Naţională.
O a doua distincţie se referă la relaţia dintre preşedinte şi Parlament. Dacă în Constituţia din 1965, modificată în 1974, este stipulat că preşedintele RSR poate fi revocat de MAN, după 1989, preşedintele României poate fi suspendat din funcţie de către Parlament, doar în contextul încălcării grave a Constituţiei (art. 95, alineat 1). Propunerea de suspendare din funcţie trebuie să fie iniţiată, conform Constituţiei din 1991 revizuite, de cel puţin o treime din numărul deputaţilor şi senatorilor.
Tot conform Constituţiei României din 1991 revizuite, Parlamentul, cu votul a cel puţin două treimi din numărul deputaţilor şi senatorilor, poate hotărî punerea sub acuzare a Președintelui României pentru înaltă trădare.
Potrivit Constituţiei din 1991 modificate, preşedintele Românei poate dizolva Parlamentul, dar numai în cazul în care acesta nu acordă votul de încredere pentru formarea Guvernului în termen de 60 de zile de la prima solicitare şi numai după respingerea a cel puţin două solicitări de învestitură (art. 89, alineat 1). La acelaşi articol (alineat 3), se prevede că Parlamentul nu poate fi dizolvat în ultimele 6 luni ale mandatului Preşedintelui României şi nici în timpul stării de mobilizare, de război, de asediu sau de urgenţă.
Constituţia din 1991 modificată prevede o limitare a numărului de mandate pe care preşedintele le poate deţine, la două, fie ele succesive sau nesuccesive (art. 81, alineat 4). Dimpotrivă, niciuna din modificările Constituţiei de la 1965 nu prevede vreo limitare a numărului de mandate pe care le putea deţine preşedintele RSR.
În ceea ce priveşte funcţiile de partid şi de stat în perioada comunistă, preşedinţii Prezidiului MAN, preşedinţii Consiliului de Stat şi preşedinţii RSR au îndeplinit următoarele funcţii de partid: Chivu Stoica, preşedintele Prezidiului M.A.N. în perioada 1965-1967, a îndeplinit funcţia de membru al Biroului Politic al PMR; Gheorghe Gheorghiu-Dej a fost preşedinte al Consiliului de Stat în perioada 1961-1965 şi prim-secretar al Secretariatului PMR. Nicolae Ceauşescu a fost preşedinte al Consiliului de Stat, respectiv preşedinte al RSR şi secretar general al PMR, respectiv PCR.
Dacă în constituţiile comuniste rolul partidului a crescut în mod constant, ajungând în Constituţia din 1965 să fie considerat „forța politică conducătoare a întregii societăţi”, în Constituţia din 1991 revizuită, la art. 84, alineat 1, se arată că preşedintele României nu poate fi membru al niciunui partid politic.
În Constituţia din 1952 se prevede că Partidul Muncitoresc Roman este forţa conducătoare atât a organizaţiilor celor ce muncesc, cât şi a organelor şi instituţiilor de stat. De asemenea, în jurul lui se strâng laolaltă toate organizaţiile celor ce muncesc din Republica Populară Română (art. 86, alineat 4 din Constituţia din 1952).
Potrivit Constituţiei din 1965, Partidul Comunist Român era forța politică conducătoare a întregii societăţi (art. 3).
Constituţia din 1991 prevede, pentru funcția de preşedinte, o serie de atribuţii similare celor dinainte de 1989: reprezintă statul român în relaţiile internaţionale şi interne, este comandantul forţelor armate şi îndeplineşte funcţia de preşedinte al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării (art. 80, 92); desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru şi numeşte Guvernul pe baza votului de încredere acordat de Parlament; acreditează şi recheamă reprezentanţii diplomatici ai României şi aprobă înfiinţarea, desfiinţează sau schimbă rangul misiunilor diplomatice; conferă decoraţii şi titluri de onoare; acordă graţierea individuală; acordă gradele de mareşal, de general şi de amiral etc.
Pe 19 aprilie 1954, Plenara C.C. al P.M.R. îl „alege“ pe Gheorghe Apostol în funcția de prim-secretar al C.C. Ca secretari, sunt desemnați Nicolae Ceaușescu, Mihai Dalea si Ianoș Fazekaș. „Hruşciov a hotărât sã nu mai fie premier și l-a … Continuă lectura →
Republica Populara Româna este un stat al oamenilor muncii de la orașe și sate.
Republica Populara Româna a luat naștere ca urmare a victoriei istorice a Uniunii Sovietice asupra fascismului german și a eliberării României de către glorioasa Armata Sovietica, eliberare care a dat putința poporului muncitor, in frunte cu clasa muncitoare condusa de Partidul Comunist, sa doboare dictatura fascista, sa nimicească puterea claselor exploatatoare și sa făurească statul de democrație populara, care corespunde pe deplin intereselor si năzuințelor maselor populare din Romania.
Astfel s-au putut incununa cu o victorie istorica lupta de secole dusa de poporul muncitor roman pentru libertate si independenta nationala, luptele eroice ale clasei muncitoare aliata cu taranimea muncitoare pentru doborirea regimului capitalisto-mosieresc si scuturarea jugului imperialist.
Faurirea si intarirea statului de democratie populara, prietenia si alianta cu marea Uniune Sovietica, sprijinul si ajutorul ei dezinteresat si fratesc asigura independenta, suveranitatea de stat, dezvoltarea si inflorirea Republicii Populare Române.
Fortele armate ale Republicii Populare Române stau de straja hotarelor tarii, suveranității si independentei poporului roman, securității sale si păcii.
Politica externa a Republicii Populare Romane este o politica de aparare a pacii, de prietenie si alianta cu Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste si cu tarile de democratie populara, o politica de pace si prietenie cu toate popoarele iubitoare de pace.
Minoritatile naționale din Republica Populara Româna se bucura de deplina egalitate in drepturi cu poporul roman. In Republica Populara Romana se asigura autonomie administrativ-teritoriala populației maghiare din raioanele secuesti, unde ea formează o masa compacta.
Prezenta Constituție a Republicii Populare Române consacra rezultatele obținute pana acum de oamenii muncii, in frunte cu clasa muncitoare, in opera de construire a societății socialiste in țara noastră.
Politica statului de democratie populara este indreptata spre lichidarea exploatarii omului de catre om si construirea socialismului.
CAPITOLUL 1 Oranduirea sociala
Art. 1. – Republica Populara Romana este un stat al oamenilor muncii de la orase si sate.
Art. 2. – Baza puterii populare in Republica Populara Romana este alianta clasei muncitoare cu taranimea muncitoare, in care rolul conducator apartine clasei muncitoare.
Art. 3. – Republica Populara Romana s-a nascut si s-a intarit ca rezultat al eliberarii tarii de catre fortele armate ale Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste de sub jugul fascismului si de sub dominatia imperialista, ca rezultat al doboririi puterii mosierilor si capitalistilor de catre masele de la orase si sate in frunte cu clasa muncitoare, sub conducerea Partidului Comunist Roman.
Art. 4. – In Republica Populara Romana puterea apartine oamenilor muncii de la orase si sate, care o exercita prin Marea Adunare Nationala si Sfaturile Populare.
Sfaturile Populare constituie baza politica a Republicii Populare Romane.
Art. 5. – Economia nationala a Republicii Populare Romane cuprinde trei formatiuni social-economice: formatiunea socialista, mica productie de marfuri si formatiunea particular-capitalista.
Art. 6. – Fundamentul formatiunii social-economice socialiste este proprietatea socialista asupra mijloacelor de productie care are fie forma proprietatii de stat (bun comun al poporului), fie forma proprietatii cooperatiste-colectiviste (proprietatea gospodariilor agricole colective sau a organizatiilor cooperatiste).
In formatiunea socialista a economiei nationale este lichidata exploatarea omului de catre om.
Formatiunea socialista, careia ii apartine rolul conducator in economia nationala a Republicii Populare Romane, constituie baza dezvoltarii tarii pe calea socialismului. Statul de democratie populara, proclamand ca principala sarcina a sa construirea socialismului, intareste si largeste neincetat formatiunea socialista, asigura cresterea neintrerupta a bunei stari materiale si a nivelului cultural al oamenilor muncii.
Art. 7. – Bogatiile de orice natura ale subsolului, fabricile, uzinele si minele, padurile, apele, izvoarele de energie naturala, caile de comunicatie de orice fel, transportul feroviar, fluvial, maritim si aerian, bancile, posta, telegraful, telefonul, radio-ul, mijloacele de tipar, cinematografia si teatrul, gospodariile agricole de stat, statiunile de masini si tractoare, intreprinderile comunale si partea nationalizata a fondului de locuinte de la orase, constituie proprietate de stat, bun comun al poporului.
Art. 8. – Pamantul in Republica Populara Româna apartine celor ce-l muncesc.
Art. 9. – Inventarul viu si mort al gospodariilor agricole colective si al cooperativelor, productia realizata, cat si toate intreprinderile sau constructiile ce le apartin, reprezinta proprietatea obsteasca a gospodariilor agricole colective si a cooperativelor.
Taranii membri ai gospodariilor agricole colective au in folosinta personala un lot de pamant pe langa casa si in proprietate personala gospodaria de pe acest lot, casa de locuit, animalele productive, pasari, inventar agricol marunt – in conformitate cu statutul gospodariei agricole colective.
Art. 10. – Mica productie de marfuri in Republica Populara Romana cuprinde gospodăriile țărănești mici si mijlocii, care poseda proprietate particulara asupra pământului bazata pe munca proprie a producătorului, ca si atelierele meseriașilor care nu exploatează munca altora. Statul ocrotește dreptul de proprietate particulara asupra pământului a țăranilor cu gospodarii mici si mijlocii, pe baza legilor in vigoare.
Statul democrat-popular sprijina pe taranii cu gospodarii mici si mijlocii si pe meseriasi, cu scopul de a-i feri de exploatarea capitalista, de a spori productia realizata de ei si de a ridica bunastarea lor.
Art. 11. – Formatiunea particular-capitalista in Republica Populara Romana cuprinde gospodariile chiaburesti, intreprinderile comerciale particulare, micile intreprinderi industriale nenationalizate, bazate pe exploatarea muncii salariate.
Statul democrat-popular realizeaza in mod consecvent politica de ingradire si eliminare a elementelor capitaliste.
Art. 12. – Dreptul de proprietate personala a cetatenilor Republicii Populare Romane asupra veniturilor si economiilor provenite din munca, asupra casei de locuit si gospodariei auxiliare pe langa casa, asupra obiectelor casnice si de uz personal, cat si dreptul de mostenire asupra proprietatii personale a cetatenilor sunt ocrotite de lege.
Art. 13. – Viata economica a Republicii Populare Romane se dezvolta pe baza planului de stat al economiei nationale, in interesul construirii socialismului, cresterii neincetate a bunei stari materiale si culturale a oamenilor muncii, intaririi independentei nationale a tarii si a capacitatii ei de aparare.
Art. 14. – In Republica Populara Romana, comertul exterior este monopol de stat.
Art. 15. – In Republica Populara Romana munca este o datorie si o chestiune de onoare pentru fiecare cetatean capabil de munca, dupa principiul „cine nu munceste, nu mananca”. In Republica Populara Romana se infaptuieste tot mai larg principiul socialismului: „De la fiecare dupa capacitatile sale, fiecaruia dupa munca sa”.
CAPITOLUL 2 Orânduirea de stat
Art. 16. – Regimul de stat al Republicii Populare Romane este regimul democratiei populare, care reprezinta puterea oamenilor muncii.
Art. 17. – Statul roman democrat-popular – stat unitar, suveran si independent:
a) apară independenta si suveranitatea poporului roman, cuceririle oamenilor muncii de la orașe si sate, drepturile, libertățile si puterea oamenilor muncii, împotriva dușmanilor poporului muncitor;
b) asigura întărirea si dezvoltarea forțelor de producție ale tarii prin industrializarea ei socialista, prin lichidarea înapoierii economice, tehnice și culturale, prin transformarea socialista treptata a agriculturii pe baza liberului consimțământ al țăranilor muncitori;
c) organizează si dezvolta economia planificata, bazându-se pe intreprinderile de stat si cooperatiste;
d) organizează apărarea Republicii de dușmanii externi și conduce forțele armate ale tarii;
e) asigura securitatea interna a cetățenilor, face inofensivi și reprima pe dușmanii poporului;f) conduce sistemul bănesc si de credite, elaborează si realizează bugetul de stat, stabileste impozitele, taxele si veniturile necesare pentru nevoile statului;
g) administrează băncile, intreprinderile si institutiile de stat industriale, agricole si comerciale;h) conduce invatamantul public de toate gradele;
i) asigura creșterea continua a bunei stări si sănătatea maselor populare de la orase si sate;
j) asigura dezvoltarea culturii poporului roman si a culturii minoritatilor nationale, socialista in continut, nationala in forma;
k) veghează la aplicarea și respectarea Constituției si legilor Republicii Populare Romane, ele fiind expresia voinței și intereselor poporului muncitor.
Respectarea si aplicarea intocmai a Constitutiei si a legilor tarii este datoria principala a fiecarei institutii de stat si a fiecarui cetatean, ele fiind obligatorii pe intreg teritoriul Republicii.
Art. 18. – Republica Populara Romana are urmatoarea impartire administrativ-teritoriala:
Regiunile: Arad, Bacau, Baia Mare, Barlad, Bucuresti, Cluj, Constanta, Craiova, Galati, Hunedoara, Iasi, Oradea, Pitesti, Ploiesti, Stalin, Suceava, Timisoara, Regiunea Autonoma Maghiara.
Art. 19. – Regiunea Autonoma Maghiara a Republicii Populare Romane este formata din teritoriul locuit de populatia compacta maghiara secuiasca si are conducere administrativa autonoma, aleasa de populatia Regiunii Autonome.
Regiunea Autonoma Maghiara cuprinde raioanele: Ciuc, Gheorgheni, Odorhei, Reghin, Sangeorgiu de Padure, Sf. Gheorghe, Targu-Mures, Targu-Sacuesc, Toplita.
Centrul administrativ al Regiunii Autonome Maghiare este orasul Targu-Mures.
Art. 20. – Legile Republicii Populare Romane, hotaririle si dispozitiile organelor centrale ale statului sunt obligatorii pe teritoriul Regiunii Autonome Maghiare.
Art. 21. – Regulamentul Regiunii Autonome Maghiare este elaborat de Sfatul Popular al Regiunii Autonome si supus spre aprobare Marii Adunari Nationale a Republicii Populare Romane.
CAPITOLUL 3 Organul suprem al puterii de stat a Republicii Populare Romane
Art. 22. – Organul suprem al puterii de stat a Republicii Populare Romane este Marea Adunare Nationala a Republicii Populare Romane.
Art. 23. – Marea Adunare Nationala este unicul organ legiuitor al Republicii Populare Romane.
Art. 24. – Marea Adunare Nationala are in competenta sa directa:a) alegerea Prezidiului Marii Adunari Nationale a Republicii Populare Romane;b) formarea Guvernului Republicii Populare Romane;c) modificarea Constitutiei;d) chestiunile razboiului si ale pacii;e) stabilirea planurilor economiei nationale;f) aprobarea bugetului de stat, a incheierii exercitiilor bugetare si stabilirea impozitelor si veniturilor destinate bugetului statului;g) stabilirea numarului de ministere, denumirea, contopirea si desfiintarea de ministere;h) modificarea impartirii pe regiuni a teritoriului Republicii Populare Romane;i) acordarea amnistiei;j) controlul general asupra aplicarii Constitutiei.
Art. 25. – Marea Adunare Nationala este aleasa de catre oamenii muncii, cetateni ai Republicii Populare Romane, pe circumscriptii electorale, cate un deputat la 40.000 locuitori.
Marea Adunare Nationala se alege pe timp de 4 ani.
Art. 26. – O lege se socoteste adoptata daca e votata de majoritatea simpla a Marii Adunari Nationale.
Art. 27. – Dupa adoptarea legilor de catre Marea Adunare Nationala, ele sunt semnate de Presedintele si de Secretarul Prezidiului si publicate in Buletinul Oficial al Marii Adunari Nationale.
Indeplinirea legilor adoptate de Marea Adunare Nationala este obligatorie pentru toti cetatenii Republicii Populare Romane.
Art. 28. – Sesiunile Marii Adunari Nationale se tin de doua ori pe an. Convocarea Marii Adunari Nationale se face de catre Prezidiul Marii Adunari Nationale.
Art. 29. – Marea Adunare Nationala poate fi convocata in sesiuni extraordinare de catre Prezidiul Marii Adunari Nationale, sau la cererea cel putin a unei treimi din numarul total al deputatilor.
Art. 30. – Marea Adunare Nationala isi alege in fiecare legislatura un Presedinte si doi Vice-presedinti, care conduc sedintele Marii Adunari Nationale conform cu regulamentul interior de functionare.
Art. 31. – Marea Adunare Nationala valideaza mandatele deputatilor alesi.
In vederea verificarii conditiunilor in care s-a desfasurat alegerea fiecarui deputat, Marea Adunare Nationala alege o comisie de validare. Aceasta comisie supune raportul sau aprobarii Marii Adunari Nationale, care hotaraste validarea sau anularea alegerii fiecarui deputat.
Art. 32. – Marea Adunare Nationala poate numi comisii de ancheta si revizie in diverse probleme.
Toate organele si functionarii de stat au obligatia sa puna la dispozitia acestor comisii informatiile si documentele necesare.
Marea Adunare Nationala stabileste pentru fiecare comisie in parte imputernicirile si modul ei de activitate.
Art. 33. – Fiecare deputat are dreptul de a pune intrebari sau de a interpela Guvernul ori pe ministri in parte. Guvernul sau ministrul intrebat are obligatia de a raspunde verbal sau in scris, in termen de cel mult 3 zile.
Art. 34. – Nici un deputat al Marii Adunari Nationale nu poate fi trimis in judecata si nu poate fi arestat fara incuviintarea Marii Adunari Nationale, in timpul sesiunilor, iar intre sesiuni – a Prezidiului Marii Adunari Nationale.
Art. 35. – Marea Adunare Nationala a Republicii Populare Romane alege Prezidiul Marii Adunari Nationale, compus dintr-un Presedinte, doi Vice-presedinti, un Secretar si treisprezece membri.
Art. 36. – Prezidiul Marii Adunari Nationale raspunde de toata activitatea sa in fata Marii Adunari Nationale a Republicii Populare Romane.
Art. 37. – Prezidiul Marii Adunari Nationale a Republicii Populare Romane are urmatoarele atributiuni:a) convoaca in sesiuni Marea Adunare Nationala;b) emite decrete;c) interpreteaza legile in vigoare in Republica Populara Romana;d) hotaraste consultarea poporului (referendum);e) anuleaza hotararile si dispozitiunile Consiliului de Ministri cand acestea nu sunt conforme legilor;f) in intervalul dintre sesiunile Marii Adunari Nationale, revoca din functiuni si numeste ministri in Guvern la propunerea Presedintelui Consiliului de Ministri si cu aprobarea ulterioara a Marii Adunari Nationale;g) instituie decoratiile, medaliile si titlurile onorifice ale Republicii Populare Romane;h) confera decoratiile, medaliile si titlurile onorifice ale Republicii Populare Romane; stabileste gradele militare, rangurile diplomatice si alte titluri speciale;i) in intervalul dintre sesiunile Marii Adunari Nationale a Republicii Populare Romane, la propunerea Guvernului, declara starea de razboi in cazul unei agresiuni armate indreptate impotriva Republicii Populare Romane sau impotriva unui alt stat, fata de care Republica Populara Romana are obligatiuni de aparare mutuala ce decurg din tratatele internationale;j) numeste si revoca pe comandantul suprem al fortelor armate ale Republicii Populare Romane;k) declara mobilizarea partiala sau generala;l) exercita dreptul de gratiere si comutare a pedepselor;m) ratifica si denunta tratatele internationale ale Republicii Populare Romane;n) acrediteaza si recheama pe reprezentantii plenipotentiari ai Republicii Populare Romane in statele straine;o) primeste scrisorile de acreditare si de rechemare ale reprezentantilor diplomatici ai statelor straine, acreditati pe langa Prezidiu;p) in interesul apararii Republicii Populare Romane sau al asigurarii ordinii publice si securitatii statului, proclama in unele localitati sau pe intreg teritoriul tarii starea exceptionala.
Art. 38. – Mandatul Marii Adunari Nationale inceteaza la expirarea termenului pentru care a fost aleasa.
Art. 39. – Dupa expirarea mandatului Marii Adunari Nationale a Republicii Populare Romane, Prezidiul Marii Adunari Nationale fixeaza noi alegeri in termen de cel mult trei luni, socotite de la ziua expirarii mandatului Marii Adunari Nationale.
Prezidiul in functiune isi pastreaza imputernicirile sale pana la alegerea noului Prezidiu de catre noua Mare Adunare Nationala a Republicii Populare Romane.
Art. 40. – In caz de razboi sau in cazul altor imprejurari exceptionale, Marea Adunare Nationala poate sa-si prelungeasca mandatul pentru timpul cat va dura starea exceptionala.
Art. 41. – Marea Adunare Nationala nou aleasa este convocata de catre Prezidiul in functiune, in termen de cel mult trei luni dupa alegeri.
CAPITOLUL 4 Organele administratiei de stat ale Republicii Populare Romane
Art. 42. – Organul suprem executiv si de dispozitie al puterii de stat a Republicii Populare Romane este Consiliul de Ministri al Republicii Populare Romane.
Art. 43. – Consiliul de Ministri este constituit de catre Marea Adunare Nationala a Republicii Populare Romane si este format din:- Presedintele Consiliului de Ministri al Republicii Populare Romane;- Vice-presedintii Consiliului de Ministri al Republicii Populare Romane;- Presedintele Comitetului de Stat al Planificarii;- Presedintele Comisiei Controlului de Stat;- Ministrii Republicii Populare Romane;- Presedintele Comitetului de Stat al Aprovizionarii;- Presedintele Comitetului de Stat pentru Colectarea Produselor Agricole;- Presedintele Comitetului Invatamantului Superior;- Presedintele Comitetului pentru Cinematografie;- Presedintele Comitetului pentru Arta.
Art. 44. – Consiliul de Ministri este raspunzator si da socoteala de activitatea sa in fata Marii Adunari Nationale, iar in intervalul dintre sesiunile Marii Adunari Nationale – in fata Prezidiului Marii Adunari Nationale.
Art. 45. – Consiliul de Ministri al Republicii Populare Romane emite hotariri si dispozitii pe baza legilor in vigoare sau in vederea aplicarii lor si controleaza executarea acestora.
Art. 46. – Aplicarea hotaririlor si dispozitiilor Consiliului de Ministri al Republicii Populare Romane este obligatorie pe intreg teritoriul Republicii Populare Romane.
Art. 47. – Consiliul de Ministri al Republicii Populare Romane are urmatoarele atributii:a) coordoneaza si indrumeaza activitatea ministerelor si a celorlalte institutii subordonate lui;b) ia masuri pentru realizarea planului economiei nationale, a bugetului statului si in vederea consolidarii sistemului banesc si de credit;c) ia masuri in vederea asigurarii ordinei publice, apararii intereselor statului si ocrotirii drepturilor cetatenilor;d) exercita conducerea generala in domeniul relatiilor cu statele straine;e) fixeaza contingentele anuale de cetateni care urmeaza sa fie chemati la indeplinirea serviciului militar activ; conduce organizarea generala a fortelor armate ale tarii;f) infiinteaza, dupa necesitati, comitete si comisii speciale, precum si directii generale pe langa Consiliul de Ministri pentru probleme economice, culturale, juridice si militare.
Art. 48. – Consiliul de Ministri al Republicii Populare Romane poate anula ordinele si instructiunile ministrilor neconforme legilor si hotaririlor Consiliului de Ministri.
Art. 49. – In limitele competentei ministerelor pe care le conduc, Ministrii dau ordine si instructiuni pe baza si in vederea aplicarii legilor in vigoare, a hotaririlor si dispozitiunilor Consiliului de Ministri, controland executarea lor.
Art. 50. – Ministerele Republicii Populare Romane sunt urmatoarele:Ministerul Afacerilor Externe;Ministerul Afacerilor Interne;Ministerul Agriculturii;Ministerul Comertului Exterior;Ministerul Comertului Interior;Ministerul Constructiilor si al Industriei Materialelor de Constructii;Ministerul Cultelor;Ministerul Energiei Electrice si Industriei Electrotehnice;Ministerul Finantelor;Ministerul Fortelor Armate;Ministerul Gospodariilor Agricole de Stat;Ministerul Gospodariei Comunale si Industriei Locale;Ministerul Gospodariei Silvice;Ministerul Industriei Alimentare;Ministerul Industriei Carnii, Pestelui si Laptelui;Ministerul Industriei Carbunelui;Ministerul Industriei Chimice;Ministerul Industriei Metalurgice;Ministerul Industriei Petrolului;Ministerul Industriei Lemnului, Hartiei si Celulozei;Ministerul Industriei Usoare;Ministerul Invatamantului Public;Ministerul Justitiei;Ministerul Postelor si Telecomunicatiilor;Ministerul Prevederilor Sociale;Ministerul Sanatatii;Ministerul Securitatii Statului;Ministerul Transporturilor.
CAPITOLUL 5 Organele locale ale puterii de stat
Art. 51. – Organele puterii de stat in regiuni, raioane, orase si comune sunt Sfaturile Populare ale oamenilor muncii de la orase si sate.
Art. 52. – Sfaturile Populare se compun din deputati alesi pe timp de doi ani de catre oamenii muncii, cetateni ai Republicii Populare Romane, din regiunea, raionul, orasul si comuna respectiva.
Normele de reprezentare in Sfaturile Populare se stabilesc prin lege.
Art. 53. – Sfaturile Populare indruma munca organelor administrative subordonate lor, conduc activitatea locala pe taram economic si cultural, asigura mentinerea ordinei publice, respectarea legilor si ocrotirea drepturilor cetatenilor, intocmesc bugetul local.
Art. 54. – Sfaturile Populare organizeaza participarea activa a oamenilor muncii la conducerea treburilor de stat si obstesti si la opera de construire a socialismului.
Art. 55. – Sfaturile Populare iau hotariri si dau dispozitii in limitele drepturilor ce le sunt acordate prin legile Republicii Populare Romane.
Art. 56. – Organele executive si de dispozitie ale Sfaturilor Populare regionale, raionale, orasenesti si comunale sunt Comitetele Executive alese de deputatii Sfaturilor Populare si sunt alcatuite din Presedinte, Vice-presedinti, Secretar si membri.
Art. 57. – Organul puterii de stat al Regiunii Autonome Maghiare este Sfatul Popular al Regiunii Autonome.
Organul executiv si de dispozitie al Sfatului Popular al Regiunii Autonome Maghiare este Comitetul Executiv ales de el.
Art. 58. – Sfatul Popular al Regiunii Autonome Maghiare este ales dupa normele stabilite de lege, pe timp de 2 ani, de catre oamenii muncii din Regiunea Autonoma, cetateni ai Republicii Populare Romane.
Art. 59. – Organul executiv si de dispozitie al Sfaturilor Populare din comunele mici este alcatuit din Presedinte, Vice-presedinte si Secretar, alesi de deputatii Sfatului Popular respectiv.
Art. 60. – Organele executive si de dispozitie ale Sfaturilor Populare dau socoteala de activitatea lor atat Sfatului Popular care le-a ales, cat si Comitetului Executiv al Sfatului Popular imediat superior.
Art. 61. – Sfaturile Populare regionale, raionale si orasenesti organizeaza sectiuni ale Comitetelor Executive.
Organizarea, modul de functionare si activitatea sectiunilor sunt determinate prin lege.
Art. 62. – Secțiunile Comitetelor Executive ale Sfaturilor Populare sunt subordonate atat Sfatului Popular si Comitetului Executiv pe langa care functioneaza, cat si sectiunii corespunzatoare a Comitetului Executiv al Sfatului Popular imediat superior si Ministerelor respective.
Art. 63. – Dupa expirarea mandatului Sfaturilor Populare, Comitetele Executive isi pastreaza atributiile pana la constituirea noilor organe executive de catre Sfaturile Populare nou alese.
CAPITOLUL 6 Instantele judecatoresti si procuratura
Art. 64. – Justitia in Republica Populara Romana se infaptuieste de catre Tribunalul Suprem al Republicii Populare Romane, Tribunalele regionale si Tribunalele populare, precum si de catre instantele judecatoresti speciale, infiintate prin lege.
Organizarea, competenta si procedura tribunalelor sunt stabilite prin lege.
Art. 65. – Tribunalele apara regimul de democratie populara si cuceririle poporului muncitor; asigura legalitatea populara, proprietatea obsteasca si drepturile cetatenilor.
Art. 66. – Judecarea proceselor la toate instantele se face cu participarea asesorilor populari, afara de cazurile cand legea dispune altfel.
Art. 67. – Tribunalul Suprem al Republicii Populare Romane este ales de Marea Adunare Nationala pe termen de cinci ani.
Judecatorii si asesorii populari sunt alesi in conformitate cu procedura stabilita prin lege.
Prin lege este stabilita si numirea judecatorilor in instantele speciale.
Art. 68. – In Republica Populara Romana, procedura judiciara se face in limba romana, asigurandu-se in regiunile si raioanele locuite de populatie de alta nationalitate decat cea romana folosirea limbii materne a acelei populatii.
Partilor, care nu vorbesc limba in care se face procedura judiciara, li se asigura posibilitatea de a lua cunostinta, prin traducator, de piesele dosarului, precum si dreptul de a vorbi in instanta si a pune concluziuni in limba materna.
Art. 69. – In toate instantele judecata este publica, in afara de cazurile prevazute de lege.
Acuzatului i se garanteaza dreptul de aparare.
Art. 70. – Judecatorii sunt independenti si se supun numai legii.
Art. 71. – Tribunalele pronunta hotaririle lor in numele poporului.
Art. 72. – Tribunalul Suprem al Republicii Populare Romane exercita supravegherea activitatii judiciare a tuturor instantelor judecatoresti din Republica Populara Romana.
Art. 73. – Procurorul General al Republicii Populare Romane exercita supravegherea superioara a respectarii legilor de catre Ministere si celelalte organe centrale, de catre organele locale ale puterii si administratiei de stat, precum si de catre functionari si ceilalti cetateni.
Art. 74. – Procurorul General al Republicii Populare Romane este numit de Marea Adunare Nationala pe termen de cinci ani.
Loctiitorii Procurorului General al Republicii Populare Romane si procurorii unitatilor locale ale Procuraturii sunt numiti de Procurorul General pe termen de patru ani.
Art. 75. – Procurorul General raspunde fata de Marea Adunare Nationala a Republicii Populare Romane, si – in intervalul dintre sesiuni – fata de Prezidiul Marii Adunari Nationale si fata de Consiliul de Ministri.
Art. 76. – Organele Procuraturii sunt independente de organele locale, subordonandu-se numai Procurorului General al Republicii Populare Romane.
CAPITOLUL 7 Drepturile si datoriile fundamentale ale cetatenilor
Art. 77. – Cetatenilor Republicii Populare Romane le este asigurat dreptul la munca, adica dreptul de a capata o munca garantata si platita potrivit cu cantitatea si calitatea ei.
Dreptul la munca este garantat prin existenta si dezvoltarea formatiunii socialiste a economiei nationale, prin cresterea neintrerupta si sistematica a fortelor de productie in Republica Populara Romana, prin inlaturarea posibilitatii crizelor economice si prin lichidarea somajului.
Art. 78. – Cetatenii Republicii Populare Romane au dreptul la odihna.
Dreptul la odihna este asigurat prin: stabilirea zilei de munca de 8 ore pentru muncitori si functionari; reducerea zilei de munca sub 8 ore pentru anumite profesiuni cu conditii de munca grele si pentru sectii cu conditii de munca deosebit de grele; stabilirea de concedii anuale platite pentru toti muncitorii si functionarii; punerea la dispozitia oamenilor muncii a caselor de odihna, sanatoriilor si institutiilor de cultura.
Art. 79. – Cetatenii Republicii Populare Romane au dreptul la asigurare materiala la batranete, in caz de boala sau incapacitate de munca.
Acest drept este garantat prin dezvoltarea larga a asigurarilor sociale ale muncitorilor si functionarilor, pe socoteala statului, prin asistenta medicala gratuita acordata celor ce muncesc si prin punerea statiunilor balneare si climaterice la dispozitia oamenilor muncii.
Art. 80. – Cetatenii Republicii Populare Romane au dreptul la invatatura.
Acest drept este asigurat prin invatamantul elementar general, obligatoriu si gratuit; prin sistemul burselor de stat acordate studentilor si elevilor merituosi din scolile invatamantului superior, mediu si elementar, prin organizarea pe langa intreprinderi industriale, gospodarii agricole de stat, statiuni de masini si tractoare si gospodarii agricole colective a invatamantului profesional gratuit pentru cei ce muncesc.
Invatamantul de toate gradele este invatamant de stat.
Statul se ingrijeste de dezvoltarea stiintei, literaturii si artei.
Art. 81. – Oamenilor muncii, cetateni ai Republicii Populare Romane, fara deosebire de nationalitate sau rasa le este asigurata deplina egalitate de drepturi in toate domeniile vietii economice, politice si culturale.
Orice fel de ingradire directa sau indirecta a drepturilor oamenilor muncii, cetateni ai Republicii Populare Romane, stabilirea de privilegii directe sau indirecte pe temeiul rasei sau al nationalitatii carora le apartin cetatenii, orice manifestare de sovinism, ura de rasa, ura nationala sau propaganda nationalista sovina este pedepsita de lege.
Art. 82. – In Republica Populara Romana se asigura minoritatilor nationale folosirea libera a limbii materne, invatamantul de toate gradele in limba materna, carti, ziare si teatre in limba materna. In raioanele locuite si de populatii de alta nationalitate decat cea romana, toate organele si institutiile vor folosi oral si scris si limba nationalitatilor respective si vor face numiri de functionari din randul nationalitatii respective sau al altor localnici care cunosc limba si felul de trai al populatiei locale.
Art. 83. – Femeia in Republica Populara Romana are drepturi egale cu ale barbatului in toate domeniile vietii economice, politice, de stat si culturale.
Femeia are drepturi egale cu ale barbatului la munca, salariu, odihna, asigurare sociala si invatamant.
Statul ocroteste casatoria si familia si apara interesele mamei si copilului. Statul acorda ajutor mamelor cu multi copii si mamelor singure, concedii cu plata salariului femeilor insarcinate; organizeaza maternitati, crese si camine de copii.
Art. 84. – Libertatea de constiinta este garantata tuturor cetatenilor Republicii Populare Romane.
Cultele religioase sunt libere sa se organizeze si pot functiona liber. Libertatea exercitarii cultelor religioase este garantata tuturor cetatenilor Republicii Populare Romane.
Scoala este despartita de biserica. Nici o confesiune, congregatie sau comunitate religioasa nu poate deschide sau intretine institutii de invatamant general, ci numai scoli speciale pentru pregatirea personalului cultului.
Modul de organizare si functionare a cultelor religioase se reglementeaza prin lege.
Art. 85. – In conformitate cu interesele celor ce muncesc si in vederea intaririi regimului de democratie populara, cetatenilor Republicii Populare Romane li se garanteaza prin lege:a) libertatea cuvantului;b) libertatea presei;c) libertatea intrunirilor si a meetingurilor;d) libertatea cortegiilor si a demonstratiilor de strada.
Aceste drepturi sunt asigurate punandu-se la dispozitia maselor muncitoare si organizatiilor lor tipografiile, depozitele de hartie, cladirile publice, strazile, mijloacele de comunicatii si alte conditii materiale necesare exercitarii acestor drepturi.
Art. 86. – In conformitate cu interesele celor ce muncesc si in scopul dezvoltarii activitatii politice si obstesti a maselor populare, cetatenilor Republicii Populare Romane li se asigura dreptul de asociere in organizatii obstesti, in sindicate profesionale, uniuni cooperatiste, organizatii de femei, de tineret, organizatii sportive, asociatii culturale, tehnice si stiintifice.
Orice asociatie cu caracter fascist sau antidemocratic este interzisa. Participarea la astfel de asociatii este pedepsita de lege.
Cetatenii cei mai activi si cei mai constienti din randurile clasei muncitoare si din randurile celorlalte paturi de oameni ai muncii se unesc in Partidul Muncitoresc Roman, detasamentul de avangarda al oamenilor muncii in lupta pentru intarirea si dezvoltarea regimului de democratie populara si pentru construirea societatii socialiste.
Partidul Muncitoresc Roman este forta conducatoare atat a organizatiilor celor ce muncesc, cat si a organelor si institutiilor de stat. In jurul lui se strang laolalta toate organizatiile celor ce muncesc din Republica Populara Romana.
Art. 87. – Cetatenilor Republicii Populare Romane le este garantata inviolabilitatea persoanei.
Nimeni nu poate fi arestat decat pe baza hotaririi tribunalului sau a procurorului, conform prevederilor legii.
Art. 88. – Inviolabilitatea domiciliului cetatenilor si secretul corespondentei sunt ocrotite de lege.
Art. 89. – Republica Populara Romana acorda drept de azil cetatenilor straini urmariti pentru apararea intereselor celor ce muncesc, pentru activitate stiintifica, pentru participare la lupta de eliberare nationala sau de aparare a pacii.
Art. 90. – Fiecare cetatean al Republicii Populare Romane este dator sa respecte Constitutia si legile Statului de democratie populara; sa pazeasca, sa intareasca si sa dezvolte proprietatea obsteasca socialista; sa respecte disciplina muncii; sa contribuie activ la intarirea regimului de democratie populara si la propasirea economica si culturala a tarii.
Art. 91. – Serviciul militar este obligatoriu. Serviciul militar in randurile Fortelor Armate ale Republicii Populare Romane este o indatorire de onoare a cetatenilor Republicii Populare Romane.
Art. 92. – Apararea Patriei este datoria sfanta a fiecarui cetatean al Republicii Populare Romane. Tradarea de Patrie, calcarea juramantului, trecerea de partea inamicului, aducerea de prejudicii capacitatii de aparare a statului, spionajul constituie crimele cele mai grave fata de popor si de stat si sunt pedepsite de lege cu toata asprimea.
CAPITOLUL 8 Sistemul electoral
Art. 93. – Alegerile de deputati pentru Marea Adunare Nationala si pentru Sfaturile Populare se fac prin vot universal, egal, direct si secret.
Art. 94. – Alegerile de deputati se fac prin vot universal. Toti oamenii muncii, cetateni ai Republicii Populare Romane, care au implinit varsta de 18 ani, fara deosebire de rasa sau nationalitate, sex, religie, grad de cultura, profesiune sau durata domicilierii, au dreptul de a lua parte la alegerea deputatilor, cu exceptia alienatilor, a persoanelor condamnate prin hotarire judecatoreasca la pierderea dreptului electoral si a celor declarati nedemni prin lege.
Poate fi ales deputat al Marii Adunari Nationale si al Sfaturilor Populare oricare om al muncii, cetatean al Republicii Populare Romane cu drept de vot, care a implinit varsta de 23 de ani.
Art. 95. – Alegerile de deputati se fac prin vot egal. Toti oamenii muncii, cetateni ai Republicii Populare Romane, iau parte la alegeri in conditii egale si fiecare are dreptul la un singur vot.
Art. 96. – Femeile au dreptul de a alege si de a fi alese in Marea Adunare Nationala si in Sfaturile Populare la fel cu barbatii.
Art. 97. – Cetatenii aflati in randurile Fortelor Armate ale Republicii Populare Romane au dreptul de a alege si a fi alesi, la fel ca toti oamenii muncii, cetateni ai Republicii Populare Romane.
Art. 98. – Alegerile de deputati se fac prin vot direct. La alegerile pentru Marea Adunare Nationala si pentru toate Sfaturile Populare, oamenii muncii, cetateni ai Republicii Populare Romane participa in mod nemijlocit, prin vot direct.
Art. 99. – Alegerile de deputati se fac prin vot secret. Art. 100. -Candidaturile pentru alegerea deputatilor se depun pe circumscriptii electorale, dupa normele stabilite prin lege.
Dreptul de a depune candidaturi este asigurat tuturor organizatiilor oamenilor muncii: organizatiilor Partidului Muncitoresc Roman, sindicatelor profesionale, cooperativelor, organizatiilor de tineret si altor organizatii de masa, precum si asociatilor culturale.
Art. 101. – Fiecare deputat este obligat sa dea socoteala in fata alegatorilor de activitatea sa si de aceea a organului ales din care face parte.
Deputatului i se poate retrage oricand mandatul, in urma hotaririi majoritatii alegatorilor, luata in conformitate cu procedura fixata de lege.
CAPITOLUL 9 Stema, Drapelul si Capitala Republicii Populare Romane
Art. 102. – Stema Republicii Populare Romane reprezinta munti impaduriti, deasupra carora se ridica soarele. In partea stanga a stemei se afla o sonda. Stema este incadrata de o cununa de spice de grau. In partea de sus a stemei se afla o stea in cinci colturi. In partea de jos a stemei, spicele sunt infasurate intr-o panglica tricolora pe care sunt scrise literele R.P.R.
Art. 103. – Drapelul Republicii Populare Romane poarta culorile rosu, galben si albastru, asezate vertical cu albastrul langa lancie. In mijloc este asezata stema Republicii Populare Romane.
Art. 104. – Capitala Republicii Populare Romane este orasul Bucuresti.
CAPITOLUL 10 Procedura de modificare a Constitutiei Republicii Populare Romane
Art. 105. – Constituția Republicii Populare Romane poate fi modificata numai prin lege votata de Marea Adunare Nationala.
Proiectul de lege asupra modificării Constituției se considera adoptat dacă a fost votat de cel putin doua treimi din numărul total al membrilor Marii Adunări Nationale a Republicii Populare Romane.
Bucureşti, aprilie 1948. Petru Groza, Gheorghe Apostol, Nicolae Ceauşescu, membru al Biroului provizoriu al Marii Adunări Naţionale, în timpul discutării şi votării Constituţiei | Sursa: Film „Scânteia” nr.51/1948
TITLUL I
Republica Populara Româna
Art. 1. – Republica Populara Româna este un Stat popular, unitar, independent și suveran.
Art. 2. – Republica Populara Româna a luat ființa prin lupta dusa de popor, in frunte cu clasa muncitoare, împotriva fascismului, reacțiunii si imperialismului.
Art. 3. – In Republica Populara Româna întreaga putere de stat emana de la popor si aparține poporului.
Poporul își exercita puterea prin organe reprezentative, alese prin vot universal, egal, direct si secret.
Art. 4. – Reprezentanții poporului in toate organele puterii de Stat sunt răspunzători in fata poporului si pot fi revocați prin voința alegatorilor, in condițiile stabilite de lege.
TITLUL II
Structura social-economica
Art. 5. – In Republica Populara Româna, mijloacele de producție aparțin sau Statului, ca bunuri ale întregului popor, sau organizațiilor cooperative, sau particularilor, persoane fizice sau juridice.
Art. 6. – Bogățiile de orice natura ale subsolului, zăcămintele miniere, pădurile, apele, izvoarele de energie naturala, căile de comunicație ferate, rutiere, pe apa si in aer, posta, telegraful, telefonul si radio-ul aparțin Statului, ca bunuri comune ale poporului.
Prin lege se vor stabili modalitatile de trecere in proprietatea Statului, a bunurilor enumerate in alineatul precedent, care, la data intrarii in vigoare a prezentei Constitutii, se aflau in maini particulare.
Art. 7. – Bunurile comune ale poporului constituiesc temelia materiala a propășirii economice si a independentei naționale a Republicii Populare Romane.
Apararea si dezvoltarea bunurilor comune ale poporului sunt o indatorire a fiecarui cetatean.
Art. 8. – Proprietatea particulara si dreptul de mostenire sunt recunoscute si garantate prin lege.
Proprietatea particulara, agonisita prin munca si economisire, se bucura de o protectie speciala.
Art. 9. – Pământul aparține celor ce-l muncesc.
Statul protejeaza proprietatea de munca taraneasca. Statul incurajeaza si sprijina cooperatia sateasca.
Pentru a stimula ridicarea agriculturii, statul poate crea întreprinderi agricole, proprietatea statului.
Art. 10. – Pot fi facute exproprieri pentru cauza de utilitate publica pe baza unei legi si cu o dreapta despagubire stabilita de justitie.
Art. 11. – Cand interesul general cere, mijloacele de productie, bancile si societatile de asigurare, care sunt proprietate particulara a persoanelor fizice sau juridice, pot deveni proprietatea Statului, adica bun al poporului, in conditiunile prevazute de lege.
Art. 12. – Munca este factorul de baza al vietii economice a Statului. Ea este o datorie a fiecarui cetatean. Statul acorda sprijin tuturor celor ce muncesc, pentru a-i apara impotriva exploatarii si a ridica nivelul lor de trai.
Art. 13. – Statul acorda protectie initiativei particulare puse in slujba intereselor generale.
Art. 14. – Comertul intern si extern este reglementat si controlat de stat si se exercita de intreprinderi comerciale de stat, particulare si cooperative.
Art. 15. – Statul indrumeaza si planifica economia nationala in vederea dezvoltarii puterii economice a tarii, asigurarii bunei stari a poporului si garantarii independentei nationale.
TITLUL III
Drepturile si îndatoririle fundamentale ale cetățenilor
Art. 16. – Toți cetățenii Republicii Populare Române, fără deosebire de sex, naționalitate, rasa, religie sau grad de cultura, sunt egali in fata legii.
Art. 17. – Orice propovaduire sau manifestare a urei de rasa sau de nationalitate se pedepseste de lege.
Art. 18. – Toti cetatenii, fara deosebire de sex, nationalitate, rasa, religie, grad de cultura, profesiune, inclusiv militarii, magistratii si functionarii publici, au dreptul sa aleaga si sa fie alesi in toate organele Statului.
Dreptul de a alege il au toti cetatenii care au implinit varsta de 18 ani, iar dreptul de a fi alesi, cei care au implinit varsta de 23 ani.
Nu se bucura de dreptul de vot persoanele interzise, lipsite de drepturi civile si politice si nedemne, declarate ca atare de organele in drept, conform legii.
Art. 19. – Cetatenii au drept la munca. Statul asigura treptat acest drept prin organizarea si dezvoltarea planificata a economiei nationale.
Art. 20. – Cetatenii au drept la odihna. Dreptul la odihna este asigurat prin reglementarea orelor de munca, prin concedii platite, in conformitate cu legea, prin organizarea de case de odihna, sanatorii, cluburi, parcuri, terenuri de sport si asezaminte special amenajate.
Art. 21. – Femeia are drepturi egale cu barbatul in toate domeniile vietii de Stat, economic, social, cultural politic si de drept privat.
La munca egala femeia are drept de salarizare egala cu barbatul. Art. 22.- In Republica Populara Romana, toti cetatenii au drept la invatatura.
Statul asigura indeplinirea acestui drept prin organizarea si dezvoltarea invatamantului primar obligatoriu si gratuit, prin burse de Stat acordate elevilor si studentilor meritosi si prin organizarea si dezvoltarea invatamantului profesional si tehnic.
Art. 23. – Statul incurajeaza si sprijina dezvoltarea stiintei si a artei si organizeaza institute de cercetari, biblioteci, edituri, teatre, muzee, conservatoare.
Art. 24. – In Republica Populara Romana se asigura nationalitatilor conlocuitoare dreptul de folosire a limbii materne si organizarea invatamantului de toate gradele in limba materna. Administratia si justitia, in circumscriptiile locuite si de populatii de alta nationalitate decat cea romana, vor folosi oral si scris si limba nationalitatii respective si vor face numiri de functionari din sanul nationalitatii respective sau din alta nationalitate, care cunosc limba populatiei locale.
Predarea limbii si literaturii romane este obligatorie in scolile de orice grad.
Art. 25. – Statul poarta grija de sanatatea publica prin infiintarea si dezvoltarea de servicii sanitare si prin incurajarea si sprijinirea educatiei fizice.
Statul asigura ocrotire sociala si asistenta medicala pentru boala, accidente si invaliditate, rezultate din munca, in timpul muncii sau in serviciul de aparare a patriei, precum si pentru batranete, atat salariatilor sai cat si acelora ai intreprinderilor particulare, a caror contributie si drepturi se fixeaza prin lege.
Art. 26. – Casatoria si familia se bucura de protectia Statului.
Mama, precum si copiii pana la varsta de 18 ani, se bucura de protectie deosebita, stabilita prin lege.
Parintii au aceleasi indatoriri fata de copiii nascuti in afara casatoriei, ca si pentru cei nascuti in casatorie.
Sunt valabile numai actele de stare civila, incheiate de organele Statului.
Art. 27. – Libertatea constiintei si libertatea religioasa sunt garantate de Stat.
Cultele religioase sunt libere sa se organizeze si pot functiona liber daca ritualul si practica lor nu sunt contrarii Constitutiei, securitatii publice sau bunelor moravuri.
Nici o confesiune, congregatie sau comunitate religioasa nu poate deschide sau intretine institutii de invatamant general, ci numai scoli speciale pentru pregatirea personalului cultului sub controlul Statului.
Biserica ortodoxa-romana este autocefala si unitara in organizarea sa.
Modul de organizare si functionare a cultelor religioase va fi reglementat prin lege.
Art. 28. – Libertatea individuala a cetatenilor este garantata.
Nimeni nu poate fi arestat si detinut mai mult de 48 ore, fara un mandat al parchetului, al organelor de instructie, stabilite de lege, sau autorizarea instantelor judecatoresti, conform prevederilor legii.
Art. 29. – Domiciliul este inviolabil. Nimeni nu poate intra in domiciliul sau resedinta cetatenilor fara invoirea acestora, decat in prezenta lor si in baza unui ordin scris al autoritatii competente sau in caz de flagrant delict.
Art. 30. – Nimeni nu poate fi condamnat si tinut a executa o pedeapsa decat in baza hotararii judecatoresti, pronuntate in conformitate cu legea.
Art. 31. – Libertatea presei, a cuvantului, a intrunirilor, meetingurilor, cortegiilor si manifestatiilor este garantata.
Exercitarea acestor drepturi este asigurata prin faptul ca mijloacele de tiparire, hartia si locurile de intrunire sunt puse la dispozitia celor ce muncesc.
Art. 32. – Cetatenii au dreptul de a se asocia si organiza, daca scopul urmarit nu este indreptat in contra ordinei democratice stabilita prin Constitutie.
Orice asociatie cu caracter fascist sau antidemocratic este interzisa si pedepsita de lege.
Art. 33. – Secretul corespondentei este garantat. Numai in caz de instructie penala, sub stare de asediu, sau in caz de mobilizare, corespondenta poate fi controlata.
Art. 34. – Orice cetatean are dreptul de petitionare, precum si dreptul de a cere organelor prevazute de legi trimiterea in judecata a oricarui functionar public, pentru infractiunile savarsite in timpul exercitarii serviciului.
Art. 35. – Republica Populara Romana acorda drept de refugiu tuturor strainilor urmariti pentru activitatea lor democratica, pentru lupta de eliberare nationala, pentru activitate stiintifica sau culturala.
Art. 36. – Apararea patriei este o datorie de onoare a tuturor cetatenilor.
Serviciul militar este obligatoriu pentru toti cetatenii, in conformitate cu legea.
Tradarea de patrie, – calcarea juramantului, trecerea in slujba dusmanului, aducerea de prejudicii puterii militare a Statului, – constituie crima cea mai grava fata de popor si se pedepseste cu toata asprimea legii.
TITLUL IV
Organul suprem al puterii de Stat
Art. 37. – Organul suprem al puterii de Stat a Republicii Populare Romane este Marea Adunare Nationala a R. P. R.
Art. 38. – Marea Adunare Nationala a R. P. R. este unicul organ legislativ al Republicii Populare Romane.
Art. 39. – Marea Adunare Nationala a Republicii Populare Romane are in competinta sa directa:
1) Alegerea Prezidiului Marii Adunari Nationale a Republicii Populare Romane;
2) Formarea Guvernului R. P. R.;
3) Modificarea Constitutiei;
4) Stabilirea numarului, atributiunilor si denumirii ministerelor si desfiintarea, contopirea sau noua denumire a celor existente;
5) Votarea bugetului Statului, a incheierii exercitiilor bugetare, fixarea impozitelor si a modului lor de percepere;
6) Chestiunile razboiului si ale pacii;
7) Sa decida consultarea poporului prin referendum;
8) Acordarea amnistiei.
Art. 40. – Marea Adunare Nationala a Republicii Populare Romane alege din sanul sau Prezidiul Marii Adunari Nationale a Republicii Populare Romane.
Prezidiul se alege cu jumatate plus unul din numarul total al deputatilor.
Art. 41. – Prezidiul Marii Adunari Nationale a Republicii Populare Romane se compune dintr-un presedinte, trei vice-presedinti, un secretar si din 14 membri alesi direct de Marea Adunare Nationala a R. P. R.
Art. 42. – Prezidiul Marii Adunari Nationale al R. P. R., in totalitatea lui, sau oricare din membrii sai, sunt revocabili oricand de Marea Adunare Nationala a Republicii Populare Romane cu majoritatea prevazuta de Art. 40.
Art. 43. – Prezidiul Marii Adunari Nationale a Republicii Populare Romane este raspunzator de intreaga sa activitate fata de Marea Adunare Nationala a Republicii Populare Romane.
Art. 44. – Prezidiul Marii Adunari Nationale a Republicii Populare Romane are urmatoarele atributiuni:
Convoaca Marea Adunare Nationala a Republicii Populare Romane in sesiuni ordinare si extraordinare;
Emite decrete;
Interpreteaza legile votate de Marea Adunare Nationala a Republicii Populare Romane;
Exercita dreptul de gratiere si comuta pedepsele;
Confera decoratiile si medaliile Republicii Populare Romane;
Reprezinta Republica Populara Romana in relatiile internationale;
Acrediteaza si recheama, la propunerea guvernului, pe reprezentantii diplomatici ai Republicii Populare Romane;
Primeste scrisorile de acreditare si rechemare ale reprezentantilor diplomatici ai Statelor straine, acreditati pe langa ei;
In intervalul dintre sesiunile Marii Adunari Nationale a Republicii Populare Romane, numeste si revoca pe ministri, la propunerea Presedintelui Consiliului de Ministri;
Stabileste gradele militare, rangurile diplomatice si titlurile onorifice, la propunerea guvernului;
Face numiri si confirmari in functiunile publice, la propunerea ministrilor de resort sau a guvernului, conform legii;
In intervalul dintre sesiunile Marii Adunari Nationale a Republicii Populare Romane, la propunerea guvernului, declara starea de razboi si mobilizarea partiala sau generala, in caz de agresiune impotriva Republicii Populare Romane, sau impotriva unui alt Stat, fata de care are obligatii de aparare mutuala ce decurg din tratatele internationale;
Ratifica sau denunta tratatele internationale, la propunerea guvernului;
Rezolva orice chestiune cu care este insarcinat de catre Marea Adunare Nationala a Republicii Populare Romane si exercita orice atributie ce i se da prin lege.
Art. 45. – Prezidiul Marii Adunari Nationale a Republicii Populare Romane ia hotariri valabile cu majoritatea simpla a membrilor sai.
Decretele vor fi semnate de catre presedintele si secretarul Prezidiului Marii Adunari Nationale a R. P. R.
In caz de impiedicare a acestora, presedintele va fi inlocuit de unul dintre vicepresedinti, iar secretarul, de unul dintre membrii desemnati de Prezidiu, din sanul sau.
Art. 46. – Dupa expirarea mandatului Marii Adunari Nationale a R. P. R., sau in caz de dizolvare inainte de termen, Prezidiul Marii Adunari Nationale a R. P. R. isi continua functiunile sale pana la alegerea noului Prezidiu.
Art. 47. – Marea Adunare Nationala a R. P. R. se alege pe timp de 4 ani. Ea se compune din reprezentantii poporului (deputati), alesi potrivit normelor ce se stabilesc prin legea electorala.
Art. 48. – Sesiunile ordinare ale Marii Adunari Nationale a R. P. R. au loc cel putin de doua ori pe an si dureaza pana la terminarea lucrarilor.
Convocarea Marii Adunari Nationale a R. P. R., se face prin decret, de catre Prezidiul Marii Adunari Nationale a R. P. R.
Art. 49. – Marea Adunare Nationala a R. P. R. poate fi convocata in sesiuni extraordinare printr-un decret al Prezidiului, la cererea cel putin a unei treimi din numarul deputatilor.
Art. 50. – Dupa validarea deputatilor, Marea Adunare Nationala a R. P. R. isi alege un birou pentru conducerea dezbaterilor, compus dintr-un presedinte, 3 vice-presedinti si secretari. Biroul Marii Adunari Nationale a R. P. R., se alege pentru fiecare sesiune a Marii Adunari Nationale a R. P. R.
Dezbaterile Marii Adunari Nationale a R. P. R. vor fi prezidate de presedinte, sau de unul din vicepresedintii biroului, conform regulamentului elaborat de Marea Adunare Nationala a R. P. R.
Art. 51. – Marea Adunare Nationala a R. P. R. lucreaza valabil cu jumatate plus unul din numarul total al deputatilor si ia hotariri valabile cu majoritatea simpla a deputatilor prezenti, afara de cazul cand Constitutia sau regulamentul prevede un alt numar.
Art. 52. – Votarea se poate face prin vot secret, prin ridicare de maini sau aclamatii, dupa cum va hotari Marea Adunare Nationala a R. P. R.
Art. 53. – Marea Adunare Nationala a R. P. R. valideaza alegerea deputatilor. Votul deputatilor este valabil si inainte de validare.
Art. 54. – Deputatii validati depun in fata Marii Adunari Nationale a R. P. R. urmatorul juramant:
„Jur ca voi servi poporul si Republica Populara Romana cu tot devotamentul si puterea mea de munca, ca voi pazi si respecta Constitutia si legile tarii;
Ca voi pastra secretele de Stat si voi apara interesele poporului si ale Statului, libertatile democratice si independenta patriei”.
Acelasi juramant va fi depus de membrii Prezidiului Marii Adunari Nationale a R. P. R. si de catre membrii guvernului la intrarea in functie.
Art. 55. – Initiativa legislativa apartine guvernului. De asemenea, deputatii, in numar de cel putin o cincime din numarul total, pot lua initiativa oricarei legi.
Art. 56. – Dupa votarea legilor de catre Marea Adunare Nationala a R. P. R., ele se semneaza de catre presedintele si secretarul Prezidiului si se publica in Monitorul Oficial. Legea intra in vigoare la termenul aratat in cuprinsul ei sau a treia zi dupa publicarea in Monitorul Oficial.
Art. 57. – Sedintele Marii Adunari Nationale a R. P. R. sunt publice, afara de cazul cand Marea Adunare Nationala a R. P. R. decide sedinta secreta.
Art. 58. – Marea Adunare Nationala a R. P. R. are dreptul a face anchete si cercetari in orice domeniu, prin comisiile ce vor fi alese din sanul sau.
Toate autoritatile si organele de Stat, precum si persoanele particulare, sunt obligate a da orice informatii si a pune la dispozitie orice acte cerute de catre comisiile de ancheta.
Art. 59. – Nici un deputat nu poate fi retinut, arestat sau urmarit, fara autorizarea Marii Adunari Nationale a R. P. R., in timpul sesiunilor, sau a Prezidiului Marii Adunari Nationale a R. P. R., intre sesiuni, pentru orice fapte penale, afara de cazurile de flagrant delict, cand se va cere de indata aprobarea Marii Adunari Nationale a R. P. R. sau a Prezidiului Marii Adunari Nationale a R.P.R.
Art. 60. – Marea Adunare Nationala a R. P. R. se considera dizolvata la expirarea mandatului pentru care a fost aleasa. Marea Adunare Nationala a R. P. R. se poate dizolva singura inainte de aceasta data.
Art. 61. – In caz de razboi sau in alte imprejurari exceptionale, Marea Adunare Nationala a R. P. R. poate sa-si prelungeasca mandatul pentru timpul cat va dura starea exceptionala.
Art. 62. – In cazul cand razboiul ar izbucni sau o alta imprejurare exceptionala s’ar produce in timpul cat Marea Adunare Nationala a R.P.R. este disolvata, Prezidiul Marii Adunari Nationale disolvate o va convoca din nou si Marea Adunare Nationala a R.P.R., astfel convocata, isi poate prelungi mandatul, conform art. 61.
Art. 63. – Cel mai tarziu in 3 luni dela disolvarea Marii Adunari Nationale a R.P.R., se fac alegeri pentru o noua Mare Adunare Nationala a R.P.R.
Art. 64. – Deputatii primesc o indemnizatie ce se fixeaza de Marea Adunare Nationala a R.P.R.
Art. 65. – Orice deputat are dreptul a pune intrebari sau a interpela guvernul sau pe ministri in parte. Primul ministru sau ministrul intrebat si interpelat este obligat a raspunde, in aceeasi sedinta sau in alta sedinta, ce se va fixa de catre Marea Adunare Nationala a R.P.R.
TITLUL V
Organele administratiei de stat: Consiliul de Miniștri și ministerele
Art. 66. – Organul suprem executiv si administrativ al R.P.R. este guvernul. Guvernul se compune din: Presedintele Consiliului de Ministri (Primul ministru), din unul sau mai multi vicepresedinti si din ministri, care impreuna alcatuesc Consiliul de Ministri.
Art. 67. – Ministerele si atributiile lor se stabilesc de Marea Adunare Nationala a R.P.R., conform art. 39, al. 4.
Art. 68. – Prezidiul Marii Adunari Nationale a R.P.R., poate numi, la propunerea Consiliului de Ministri, ministri adjuncti la orice ministere.
Art. 69. – Guvernul este responsabil de activitatea sa si da seama de ea in fata Marii Adunari Nationale a R.P.R., iar in intervalul dintre sesiuni, in fata prezidiului Marii Adunari Nationale a R.P.R.
Art. 70. – Membrii guvernului depun juramantul in fata Prezidiului Marii Adunari Nationale a R.P.R.
Art. 71. – Ministrii vor fi desemnati dintre deputati sau dintre persoane nefacand parte din Marea Adunare Nationala a R.P.R. Ministrii care nu fac parte din Marea Adunare Nationala a R.P.R. pot participa, la orice deliberare a Marii Adunari Nationale a R.P.R., dar fara drept de vot.
Art. 72. – Guvernul are in sarcina sa conducerea administrativa a Statului.
El coordoneaza si da directive generale ministerelor de resort, dirijeaza si planifica economia nationala, realizeaza bugetul Statului, asigura ordinea publica si securitatea Statului.
Guvernul conduce politica generala a Statului in domeniul relatiilor internationale.
El organizeaza si inzestreaza fortele armate.
Pentru anumite domenii da activitate, guvernul poate organiza si conduce servicii speciale de orice fel, care vor depinde direct de Consiliul de Ministri.
Consiliul de Ministri poate anula deciziile ministeriale neconforme cu Constitutia sau cu legile.
Prezidiul Marii Adunari Nationale a R.P.R. poate anula deciziile Consiliului de Ministri, neconforme cu Constitutia sau cu legile.
Deciziunile Consiliului de Ministri sunt obligatorii pe intreg teritoriul R.P.R.
Art. 73. – Ministrii sunt raspunzatori de faptele lor penale savarsite in exercitiul functiunii.
O lege speciala va statornici modul de urmarire si judecare a ministrilor.
Art. 74. – Ministrii conduc departamentele respective pe baza directivelor generale, date de Consiliul de Ministri. Ei dau, in conformitate cu legea, decizii obligatorii pentru toti cetatenii.
TITLUL VI
Organele locale ale puterii de Stat
Art. 75. – Teritoriul Republicii Populare Romane se imparte din punct de vedere administrativ, in: comune, plasi, judete si regiuni. Prin lege se pot aduce modificari acestor impartiri.
Art. 76. – Organele locale ale puterii de Stat sunt consiliile populare locale.
Art. 77. – Consiliile populare locale sunt organe reprezentative, alese pe 4 ani, prin vot universal, direct, egal si secret.
Art. 78. – Consiliile populare locale indrumeaza si conduc activitatea economica, sociala si culturala locala, potrivit legilor si dispozitiunilor organelor administrative superioare.
Ele elaboreaza si executa, planul economic si bugetul local, tinand seama de planul general national si de bugetul general al Statului, se ingrijesc de buna administrare a bunurilor si intreprinderilor locale, de pastrarea ordinei publice, de apararea drepturilor locuitorilor, de respectul si aplicarea legilor, precum si de luarea masurilor necesare bunului mers al gospodariei locale.
Art. 79. – In executarea atributiilor lor, consiliile populare se sprijina pe initiativa si larga participare a maselor populare.
Art. 80. – Consiliile populare locale fac dari de seama in fata poporului.
Art. 81. – Consiliile populare locale se intrunesc in sesiuni ordinare si extraordinare de lucru.
Art. 82. – Organele de directie si executie ale consiliilor populare locale sunt comitetele executive.
Ele se aleg din sanul consiliilor populare locale respective si se alcatuesc si functioneaza in modul stabilit prin lege.
Art. 83. – Comitetele executive sunt raspunzatoare in fata consiliilor populare locale respective.
Art. 84. – Consiliile populare si comitetele executive locale isi desfasoara activitatea in conformitate cu legile si sunt subordonate consiliilor populare si comitetelor executive superioare, precum si organelor administrative centrale de Stat.
Art. 85. – Se pot infiinta sectiuni ale consiliilor populare pe ramuri de activitate, acestea fiind subordonate in activitatea lor de orice fel consiliilor populare si comitetelor executive, pe langa care functioneaza, iar in ce priveste indrumarea tehnica de specialitate, sectiunilor corespunzatoare de pe langa consiliile populare superioare, precum si organelor administrative centrale de Stat competente.
TITLUL VII
Organele judecătorești și parchetul
Art. 86. – Instantele judecatoresti sunt: Curtea Suprema, una pentru intreaga tara, Curtile, tribunalele si judecatoriile populare.
Art. 87. – Se pot infiinta prin lege, instante speciale pentru anumite ramuri de activitate.
Art. 88. – La toate instantele, cu exceptia Curtii Supreme, judecarea are loc cu asesori populari, afara de cazurile cand legea dispune altfel.
Art. 89. – Primul presedinte, presedintii si membrii Curtii Supreme sunt numiti de Prezidiul Marii Adunari Nationale a R.P.R., la propunerea guvernului.
Art. 90. – Curtea Suprema supravegheaza activitatea judiciara a instantelor si organelor judiciare, in conditiile legii.
Art. 91. – La toate instantele de judecata desbaterile sunt publice, afara de cazurile si conditiunile prevazute de lege.
Art. 92. – Dreptul de aparare in fata tuturor instantelor este garantat.
Art. 93. – Judecatorii de orice grad se supun in exercitarea atributiilor lor numai legii si aplica legile egal fata de toti cetatenii.
Art. 94. – O lege va determina organizarea si modul de functionare a instantelor judecatoresti, precum si modul de numire si indepartare a judecatorilor de orice grad.
Art. 95. – In Republica Populara Romana, parchetul supravegheaza respectarea legilor penale, atat de catre functionarii publici cat si de catre ceilalti cetateni.
Art. 96. – Parchetul vegheaza indeosebi la urmarirea si pedepsirea crimelor impotriva ordinei si libertatii democratice, a intereselor economice, a independentei nationale si a suveranitatii Statului Roman.
Art. 97. – Parchetul se compune dintr’un procuror general al Republicii Populare Romane si mai multi procurori. Prin lege se vor determina modul de organizare, atributiile si functionarea parchetului.
Art. 98. – Procurorul general al Republicii Populare Romane se numeste de Prezidiul Marii Adunari Nationale a R.P.R., la propunerea guvernului.
TITLUL VIII
Stema, Sigiliul, Drapelul si Capitala
Art. 99. – Stema Republicii Populare Romane, reprezinta muntii impaduriti, deasupra carora se ridica soarele. In mijloc se afla o sonda, iar in jurul stemei o coroana de spice de grau.
Art. 100. – Pe sigiliul Statului este reprezentata stema tarii.
Art. 101. – Drapelul Republicii Populare Romane se compune din culorile: albastru, galben si rosu, asezate vertical.
In mijloc este asezata stema tarii.
Art. 102. – Capitala Republicii Populare Romane este orasul Bucuresti.
TITLUL IX
Modificarea Constitutiei
Art. 103. – Constitutia Republicii Populare Romane poate fi modificata, in parte sau in total, la propunerea guvernului sau a unei treimi din membrii Marii Adunări Nationale a R.P.R.
Art. 104. – Proiectul de lege asupra modificarii Constitutiei se considera adoptat daca a fost votat de doua treimi din numarul total al membrilor Marii Adunari Nationale a R.P.R.
TITLUL X
Dispozitiuni transitorii
Art. 105. – Se vor revizui toate codicele si legile existente spre a le pune de acord cu Constituția.
Dela data intrarii in vigoare a Constituției, prin publicarea ei in Monitorul Oficial, se desfiinteaza toate dispozițiile din legi, decrete, regulamente si orice alte dispozițiuni contrare prevederilor Constituției.
Aceasta Constituție s’a votat de Marea Adunare Nationala, in ședința dela 13 Aprilie 1948, si s’a aprobat cu unanimitate de 401 voturi.
NOTA:
Prin Legea nr. 363 din 30 decembrie 1947 pentru constituirea Statului Roman in Republica Populara Romana, promulgata prin Decretul nr. 2299 din 30 decembrie 1947 și publicata in „Monitorul Oficial” nr. 300 bis din 30 decembrie 1947, Constituția din 1923, repusa partial in vigoare in septembrie 1944 și modificata prin acte ulterioare, a fost expres abrogata, Adunarea Deputaților stabilind ca urmează a fi aleasa, la o data ce o va hotărî ulterior, o Adunare Constituanta care va hotărî asupra noii Constituții a Republicii Populare Romane.
Adunarea Deputaților, aleasa in noiembrie 1946 pe baza Decretului nr. 2218/1946 si a Legii nr. 560/1946, hotărăște, prin Legea nr. 32/1948 pentru dizolvarea Adunarii Deputatilor, reglementarea convocarii Marii Adunari Nationale si trecerea puterii legislative asupra Guvernului, promulgata prin Decretul nr. 372 din 25 februarie 1948 si publicata in „Monitorul Oficial” nr. 46 din 25 februarie 1948, sa se autodizolve pe data publicarii legii. Prin acelasi act normativ se stabilesc alegerile pentru Marea Adunare Nationala la 28 martie 1948, desfasurate pe baza Legii nr. 560/1946, se convoaca Marea Adunare Nationala la 6 aprilie 1948 si se stabileste ca aceasta va elabora Constitutia Republicii Populare Romane si apoi va exercita atributiile Adunarii Legislative Ordinare.
In ședința din 13 aprilie 1948, Marea Adunare Nationala voteaza Constitutia Republicii Populare Romane (Legea nr. 114/1948), cu unanimitate de 401 voturi.
Constituția a fost promulgata prin Decretul nr. 729 din 13 aprilie 1948 al Prezidiumului Provizoriu al Republicii Populare Romane, semnat de Presedintele Prezidiumului Provizoriu, C. I. Parhon, si de Secretarul Prezidiumului Provizoriu, G. C. Stere, contrasemnat de Presedintele Consiliului de Ministri, dr. Petru Groza, si de ministrul justitiei, Avram Bunaciu. Ea a fost publicata in „Monitorul Oficial”, partea I, nr. 87 bis din 13 aprilie 1948 si a intrat in vigoare la aceeași data.
Constituția Republicii Populare Romane era compusa din 105 articole, grupate in 10 titluri.
Constituția din 1948 a fost amendata prin Legea nr. 3/1952 privitoare la modificarea Art. 61 din Constituția Republicii Populare Romane, publicata in „Buletinul Oficial” nr. 16 din 29 martie 1952.
Constitutia Republicii Populare Romane din 1948 a fost abrogata implicit la data de 24 septembrie 1952, prin intrarea in vigoare a Constitutiei din 1952.
Textul Constituției din 1948 este reprodus după „Monitorul Oficial”, partea I, nr. 87 bis din 13 aprilie 1948.
privind modificarea Constituției Republicii Socialiste România
EMITENT
MAREA ADUNARE NAŢIONALA
Publicat în BULETINUL OFICIAL nr. 45 din 28 martie 1974
Marea Adunare Naţionala a Republicii Socialiste România adopta prezenta lege.
Articolul 1
Articolul 43 al Constituţiei Republicii Socialiste România, cuprinzînd principalele atribuţii ale Marii Adunări Naţionale, se modifica după cum urmează:1. Punctul 4 va avea următorul cuprins:”4. Organizează Consiliul de Miniştri; stabileşte normele generale de organizare şi funcţionare a ministerelor şi celorlalte organe centrale de stat;”2. După punctul 9 se adauga punctul 9^1, care va avea următorul cuprins:”9^1. Alege şi revoca pe Preşedintele Republicii Socialiste România;”3. Punctul 14 va avea următorul cuprins:”14. Controlează activitatea Preşedintelui Republicii Socialiste România şi a Consiliului de Stat;”4. Punctul 23 se abroga.
Articolul 2
Articolul 54 se modifica şi va avea următorul cuprins:”Art. 54. – Marea Adunare Naţionala lucrează în sesiuni.Sesiunile ordinare ale Marii Adunări Naţionale se convoacă de doua ori pe an, la propunerea Biroului Marii Adunări Naţionale.Marea Adunare Naţionala se convoacă, ori de cîte ori este nevoie, în sesiuni extraordinare, din iniţiativa Consiliului de Stat, a Biroului Marii Adunări Naţionale sau cel puţin a unei treimi din numărul total al deputaţilor.Convocarea în sesiuni a Marii Adunări Naţionale se face prin decret al Consiliului de Stat.”
Articolul 3
Articolul 57 se modifica şi va avea următorul cuprins:”Art. 57. – După adoptarea lor de către Marea Adunare Naţionala, legile se publică în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, în termen de cel mult 10 zile, sub semnatura Preşedintelui Republicii Socialiste România.”
Articolul 4
Articolele 63 şi 64 se modifica şi vor avea următorul cuprins:”Art. 63. – Consiliul de Stat exercita în mod permanent următoarele atribuţii principale:1. Stabileşte data alegerilor pentru Marea Adunare Naţionala şi consiliile populare;2. Organizează ministerele şi celelalte organe centrale de stat;3. Ratifica şi denunta tratatele internaţionale, cu excepţia acelora a căror ratificare este de competenţa Marii Adunări Naţionale;4. Stabileşte gradele militare;5. Instituie decoratiile şi titlurile de onoare.Art. 64. – Consiliul de Stat exercita, în intervalul dintre sesiunile Marii Adunări Naţionale, următoarele atribuţii principale:1. Stabileşte, fără a putea sa modifice Constituţia, norme cu putere de lege. Normele cu putere de lege se supun, la prima sesiune, dezbaterii Marii Adunări Naţionale, potrivit procedurii de adoptare a legilor. Planul naţional unic de dezvoltare economico-socială, bugetul de stat, precum şi contul general de încheiere a exerciţiului bugetar, pot fi adoptate de Consiliul de Stat numai atunci cînd Marea Adunare Naţionala nu se poate întruni din cauza unor împrejurări excepţionale;2. Numeşte şi revoca pe preşedintele Consiliului de Miniştri;3. Numeşte şi revoca Consiliul de Miniştri şi Tribunalul Suprem, atunci cînd Marea Adunare Naţionala nu se poate întruni din cauza unor împrejurări excepţionale;4. Da legilor în vigoare interpretarea general-obligatorie;5. Acorda amnistia;6. Controlează aplicarea legilor şi hotărîrilor Marii Adunări Naţionale, activitatea Consiliului de Miniştri, a ministerelor şi a celorlalte organe centrale ale administraţiei de stat, precum şi activitatea Procuraturii; asculta dări de seama ale Tribunalului Suprem şi controlează deciziile sale de îndrumare; controlează hotărîrile consiliilor populare;7. Declara, în caz de urgenta, mobilizarea parţială sau generală;8. Declara, în caz de urgenta, starea de război. Starea de război poate fi declarata numai în cazul unei agresiuni armate împotriva Republicii Socialiste România sau împotriva unui alt stat faţă de care Republica Socialistă România are obligaţii de apărare mutuala asumate prin tratate internaţionale, dacă s-a produs situaţia pentru care obligaţia de declarare a stării de război este statornicită.Atribuţiile prevăzute în prezentul articol pot fi exercitate de Consiliul de Stat şi în timpul sesiunilor Marii Adunări Naţionale, în cazul în care necesităţile economice şi sociale impun adoptarea neintirziata a unor măsuri, iar Marea Adunare Naţionala nu se afla întrunită în plenul sau; normele cu putere de lege adoptate se supun dezbaterii Marii Adunări Naţionale, potrivit procedurii de adoptare a legilor, la reluarea lucrărilor în plen.”
Articolul 5
După articolul 65 se adaugă articolul 65^1 cu următorul cuprins:”Art. 65^1. – Președintele Republicii Socialiste România este Președinte al Consiliului de Stat.”
Articolul 6
Articolul 68 se modifica şi va avea următorul cuprins:”Art. 68. – Consiliul de Stat emite decrete şi adopta hotărîri.Decretele şi hotărîrile se semnează de Preşedintele Republicii Socialiste România. Decretele normative se publică în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România.”
Articolul 7
În cadrul „Titlului III. Organele supreme ale puterii de stat”, după secţiunea „Consiliul de Stat” se introduce o noua secţiune avînd următorul cuprins:”Preşedintele Republicii Socialiste România.
Art. 69^1. – Preşedintele Republicii Socialiste România este şeful statului şi reprezintă puterea de stat în relaţiile interne şi internaţionale ale Republicii Socialiste România.Art. 69^2. – Preşedintele Republicii Socialiste România este ales de Marea Adunare Naţionala pe durata legislaturii, în prima sesiune a acesteia, şi rămîne în funcţie pînă la alegerea preşedintelui în legislatura următoare.
Art. 69^3. – La alegerea sa, Preşedintele Republicii Socialiste România depune în faţa Marii Adunări Naţionale următorul jurămînt:”Jur sa slujesc cu credinţa patria, sa actionez cu fermitate pentru apărarea independentei, suveranităţii şi integrităţii tarii, pentru bunăstarea şi fericirea întregului popor, pentru edificarea socialismului şi comunismului în Republica Socialistă România!Jur sa respect şi sa apar Constituţia şi legile tarii, sa fac totul pentru aplicarea consecventa a principiilor democraţiei socialiste, pentru afirmarea în viaţa societăţii a normelor eticii şi echităţii socialiste!Jur sa promovez neabatut politica externa de prietenie şi alianta cu toate ţările socialiste, de colaborare cu toate natiunile lumii, fără deosebire de orinduire socială, pe baza deplinei egalitati în drepturi, de solidaritate cu forţele revoluţionare, progresiste de pretutindeni, de pace şi prietenie între popoare!Jur ca imi voi face întotdeauna datoria cu cinste şi devotament pentru stralucirea şi maretia naţiunii noastre socialiste, a Republicii Socialiste România!”
Art. 69^4. – Preşedintele Republicii Socialiste România este comandantul suprem al forţelor armate şi preşedintele Consiliului Apărării Republicii Socialiste România.Art. 69^5. – Preşedintele Republicii Socialiste România îndeplineşte, în conformitate cu Constituţia şi cu legile, următoarele atribuţii principale:1. Prezidează Consiliul de Stat;2. Prezidează şedinţele Consiliului de Miniştri atunci cînd apare necesar;3. Numeşte şi revoca, la propunerea preşedintelui Consiliului de Miniştri, vicepreşedinţii Consiliului de Miniştri, miniştrii şi preşedinţii altor organe centrale ale administraţiei de stat, care fac parte din Consiliul de Miniştri; numeşte şi revoca pe conducătorii organelor centrale de stat, care nu fac parte din Consiliul de Miniştri; numeşte şi revoca pe membrii Tribunalului Suprem;4. În timpul în care Marea Adunare Naţionala nu este întrunită în plenul sau, numeşte şi revoca pe preşedintele Tribunalului Suprem şi pe procurorul general;5. Acorda gradele de general, amiral şi mareşal;6. Conferă decoratiile şi titlurile de onoare; autoriza purtarea decoratiilor conferite de alte state;7. Acorda graţierea;8. Acorda cetăţenia, aproba renunţarea la cetăţenie şi retrage cetăţenia română; aproba stabilirea domiciliului în România pentru cetăţenii altor state;9. Acorda dreptul de azil;10. Stabileşte rangurile misiunilor diplomatice, acreditează şi recheamă reprezentanţii diplomatici ai Republicii Socialiste România;11. Primeşte scrisorile de acreditare şi de rechemare ale reprezentanţilor diplomatici ai altor state;12. Încheie tratate internaţionale în numele Republicii Socialiste România; poate da împuterniciri, în acest scop, preşedintelui ori unor membri ai Consiliului de Miniştri sau unor reprezentanţi diplomatici;13. În interesul aparararii Republicii Socialiste România, al asigurării ordinii publice sau securităţii statului, proclama, în caz de urgenta, în unele localităţi sau pe întreg teritoriul tarii, starea de necesitate.În îndeplinirea atribuţiilor sale, Preşedintele Republicii Socialiste România emite decrete prezidenţiale şi decizii.
Art. 69^6. – Preşedintele Republicii Socialiste România este răspunzător faţă de Marea Adunare Naţionala pentru întreaga sa activitate. Preşedintele Republicii Socialiste România prezintă periodic Marii Adunări Naţionale dări de seama asupra exercitării atribuţiilor sale şi asupra dezvoltării statului.”
Articolul 8
Articolul 73 se modifica şi va avea următorul cuprins:”Art. 73. – Consiliul de Miniştri se compune din: preşedintele Consiliului de Miniştri, vicepreşedinţii Consiliului de Miniştri, miniştrii, precum şi preşedinţii altor organe centrale ale administraţiei de stat, prevăzuţi prin lege. Consiliul de Miniştri poate desemna pe unul dintre vicepreşedinţi, sa îndeplinească funcţia de prim-vicepreşedinte.Din Consiliul de Miniştri fac parte, de asemenea, ca membri, preşedintele Consiliului Central al Uniunii Generale a Sindicatelor, preşedintele Uniunii Naţionale a Cooperativelor Agricole de Producţie, presedinta Consiliului Naţional al Femeilor şi primul secretar al Comitetului Central al Uniunii Tineretului Comunist.Consiliul de Miniştri poate să-şi constituie un birou executiv pentru rezolvarea operativă a problemelor curente şi urmărirea executării hotărîrilor Consiliului de Miniştri.”
Articolul 9
Constituţia Republicii Socialiste România se va republica în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, dîndu-se articolelor o noua numerotare. Totodată, denumirea plan de stat din cuprinsul Constituţiei se înlocuieşte cu aceea de plan naţional unic de dezvoltare economico-socială.Această lege a fost adoptată de Marea Adunare Naţionala în şedinţa din 28 martie 1974.PreşedinteleMarii Adunări Naţionale,ŞTEFAN VOITEC––-
EMITENT: MAREA ADUNARE NATIONALAPUBLICAT: BULETINUL OFICIAL nr. 16 din 16 februarie EXPUNERE DE MOTIVE Pentru aducerea la îndeplinire a directivelor Conferinței Naționale a Partidului Comunist Roman din 6-8 decembrie 1967, apare necesar ca dispozițiile constituționale privind organizarea administrativa a teritoriului, organizarea … Continuă lectura →
„A fost și el, în acea zi de sâmbătă, condamnat. Șase luni în plus pentru ultraj, pentru că, la auzul pedepsei date lui Tarnovski (n.r. – un comunist polonez parașutat în România sub identitatea falsă de mecanic), s-a adresat Consiliului, spunându-le că se solidarizează cu colegul său. Inimă tânără și generoasă, să ne mai mirăm că i-au mai dat șase luni de închisoare? Va trece vara, va veni toamna și îl va prinde și lapovița. Ceaușescu, cu cei 19 ani ai săi, nu le va putea simți și nu le va vedea, ca altădată, la el, la țară!” – Eugen Jebeleanu, 16 iunie 1936, în ziarul Cuvântul liber, reportaj din sala de judecată de la Brașov, unde Ceaușescu, ilegalistcomunist, era judecat, într-un lot de 19 persoane, pentru propagandă comunistă, ca membru al PCdR.
Ceaușescu a primit doi ani și jumătate de închisoare, 2.000 de lei amendă și un an domiciliu forțat în localitatea natala.
Cu toate ca a militat, in cadrul PCdR (*), pentru destructurarea țării și venirea la putere a partidului unic marionetă, dirijat de la centru (Moscova), in istoriografia comunista din Romania, Ceausescu nu va fi niciodată prezentat ca ceea ce a fost de fapt – un „ilegalist” pro-sovietic, racolat de PCdR, ci ca unul „comunist-naționalist”.
Primul Comitet Central legal al comuniștilor din România (1945) a fost alcătuit, în totalitate,din agenți cominterniști, toți comuniștii din România fiind subordonați directivelor Cominternului.
CEAUȘESCU – TRECUTUL SAU DE „LEGALIST COMUNIST”
Pe fondul marii crize economice, in noiembrie 1933, lucrătorii cizmari din București organizează un protest. Ca participant la eveniment, pe 23 noiembrie Nicolae Ceaușescu este arestat, pentru dezordini de stradă. Având doar 15 ani, după trei zile, Parchetul Judeţean Ilfov il pune în libertate.
La acea data, Ceausescu era întrebuințat de partid mai mult în calitate de curier. În iunie 1934, când, la Craiova, este rejudecat, „procesul ceferiştilor“ condamnați la închisoare după grevele de la Griviţa, Nicolae Ceauşescu împreună cu alţi trei tineri, aduce in instanta listele de subscripţii şi proteste ale muncitorilor în favoarea acuzaților Gheorghiu-Dej, Chivu Stoica, Constantin Doncea, Gheorghe Petrescu si Gheorghe Vasilichi, cerând, în numele semnatarilor, eliberarea acestora. Reţinuţi de poliţie, Ceausescu declară că primise, pentru respectiva activitate, 400 lei. (*1)
Este pus in libertate si din nou arestat, pe 26 august 1934 Ca minor, nu este condamnat, dar i se interzice să mai locuiască în Capitală, fiind trimis acasă, „însoţit de jandarmii satelor din post, până la „vatră” (la Scorniceşti).
In 1935, Ceausescu părăsește ilegal Scorniceștiul şi revine în Capitala. Finanțați de fondurile sovietice sosite în ţară (sub forma Ajutorului Roşu), ascunzându-se în diverse case conspirative, tinerii membrii ai UTC – PCdR pleacă, trimiși de partid, in sudul Olteniei, cu misiunea de a racola alți tineri.
Bucureşti, octombrie 1945. Nicolae Ceauşescu în mijlocul unor delegați la Conferinţa Naţională a P.Cd.R. – secția română a Kominternului. | Cota: 16/1945; Arhiva Institutului de studii istorice şi social-politice de pe lângă C.C. al P.C.R., fondul Fotografii, mapa I/166
Surprins de autorități cu material propagandistic comunist asupra sa, în ianuarie 1936, Ceausescu este arestat în comuna Ulmi (Dâmboviţa). Ancheta s-a desfășurat pe parcursul a patru luni, la Brașov. În proces au fost implicați 19 comunişti. Andruţă Ceauşescu, tatal lui Nicolae Ceausescu, vine sa solicite tribunalului clemenţă pentru fiul sau, dar atitudinea „fiului” împiedică orice favoare din partea judecătorilor. Conform indicaţiilor primite din partea Cominternului, asemeni altor inculpații comuniști, Ceausescu devine „din acuzat acuzator“ „Cele ce se petrec în sala tribunalului „– spune el – „sunt o judecată „sub un regim fascist“”. In consecința, primește o pedeapsă de 2 ani închisoare şi 2 000 lei amendă, pentru „deţinere de mijloace de provocaţiune“ şi „participare la asociaţiuni secrete“. La acestea, instanţa mai adaugă sase luni de închisoare, pentru insultă, şi domiciliu obligatoriu la Scorniceşti, timp de un an, după ispășirea pedepsei, la Doftana.(*2). Ceausescu este eliberat pe 8 decembrie 1938.
Nicolae Ceauşescu, alături de un grup de activiști ai Comitetului Judeţean Constanţa al P.C.R., „în cadrul căruia a avut funcții de răspundere”, 1946. De la dreapta spre stânga: Nicolae Ceausescu, Elena Ceausescu, Gheorghe Stoica, Anton Niculescu, secretarul com. Județean Constanta al PCR. | Cota: 7/1947; Anale de istorie nr.1, 1973 (conform „explicațiilor tov. Vilcu Vasile” – general al Securitatii, șef al Direcției de Informații Externe din România DIE în perioada martie 1954 – 16 decembrie 1955.)
În contextul celui dea-l doilea război mondial, autoritățile române declanșează noi arestări în rândurile comuniștilor PCdR. Reuşind să se ascundă,.Nicolae Ceauşescu nu face parte din primul val de arestați, dar este condamnat în absență la trei ani închisoare, plus 20 000 lei amendă (echivalentul amenzii fiind 200 zile de închisoare). În iunie 1940 este prins și închis, până pe 4 august 1944, când este eliberat.
Intrarea armatelor sovietice în România și mișcarea subterană care a urmat conform planurilor și cu sprijinul sovieticilor, îi aduce pe comuniști, în numai trei ani, la putere.
CEAUSESCU PE SCURT
Din 1944 şi până în 1989, Nicolae Ceauşescu va deţine diverse funcții de vârf – in 1965 devenind primul om al României, iar din anii ’70, lider cu puteri absolute.
în 1944 este în fruntea mişcării comuniste de tineret (UTC), în 1945, la 28 de ani, este membru al CC al PCR (1945) Din 1946 şi până la moarte – deputat în Marea Adunare Naţională La 32 de ani este general maior (fără să fi făcut o singură zi de armată), In 1954 este secretar cu probleme organizatorice al CC, de care depind toate promovările în partid. In 1965, moartea lui Gheorghiu-Dej îl aduce in martie la putere Ulterior, cu o viteză uluitoare, îi va elimina din funcții pe foştii ilegalişti, înconjurându-se de oameni din generația sa, sau chiar mai tineri, al căror prototip se încadrează în schema noului „revoluționar“ In decembrie, pe fondul revoluției din 1989, după ce respinge, in prealabil, ofertele lui Gorbaciov, este executat la Târgoviște, in urma unui proces înscenat. –- (*) Cominternul a patronat, finanţat şi dirijat de la Moscova o armată de agenți – „revoluționari de profesie“, răspândiţi în întreaga Europă, ale cărori limbi de lucru erau rusa, germana şi franceza. Cu menţiunea „strict confidenţial, în Arhivele Cominternului se regăsesc „Regulile de conspirativitate” ale partidului,.aplicate în toate ţările in care acestia erau trimişi, precum şi în relaţiile lor cu „centrul“, sau unii cu alţii în cadrul aceleiaşi filiale. Ca membrii ai PCdR, agenți ai Cominternului, activiștii si ‘ilegaliștii” din Romania, erau automat colaboratori ai secției externe a serviciilor speciale sovietice.(V. o analiză exhaustivă cu exemple elocvente în Cristopher ANDREW & Oleg GORDIEVSKI, KGB – istoria secretă a operaţiunilor sale externe de la Lenin la Gorbaciov, trad. Doina Mihalcea-Ştiucă,Editura All, Bucureşti, 1993). (*1) Ilarion ŢIU, „Curier plătit al comuniştilor“, în Jurnalul Naţional, ediţie de colecţie, 24 ianuarie 2005, p. 3 (*2) Ilarion ŢIU, Cornel MICU, „Din temniţă la cârma ţării“, în Jurnalul Naţional, ediţie de colecţie, 24 ian.2005, pp. 4-5. alte surse: V. Ion PETCU, Ceauşescu. Biografie neretuşată, Editura Românul, Bucureşti, 1994, p. 64.
| CONSTITUȚIILE României – istoric Marea Adunare Națională – MAN Text publicat în M.Of. al României. În vigoare de la 27 decembrie 1974 până la 29 octombrie 1986, fiind înlocuit prin Constituția 1986; TITLUL I – REPUBLICA SOCIALISTĂ ROMÂNIA ARTICOLUL 1 România este … Continuă lectura →
Frontul Democrației și Unității Socialiste (FDUS) – cel mai larg organism permanent, revoluționar, democratic, cu caracter reprezentativ, care constituie cadrul organizatoric de unire, sub conducerea PCR, a forțelor politice și sociale ale națiunii noastre socialiste, a tuturor organizațiilor de masă și obștești – a fost creat ca o extensie a Partidului Comunist Român, care a funcționat în Republica Socialistă România în perioada 1975-1989
Candidații la funcția de deputat în Marea Adunare Națională erau prezentați în numele FDUS (Frontul Democrației și Unității Socialiste) și nu al PCR
FDUS a ținut in total patru Plenare si trei Congrese (al patrulea Congres urma să aibă loc în zilele de 8-9 februarie 1990). Pentru atragerea unui număr mai mare de oameni la viată politica a tarii, la ședința din 23 octombrie 1979 a Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R, in special pentru cooptarea preoților, s-a decis si înființarea unor organizații subordonate FDUS, respectiv O.D,U,S
CONGRESLE FDUS
Congresul I al Frontului Democrației și Unității Socialiste, 1974.
Congresul al II-lea al Frontului Democrației și Unității Socialiste, 17-18 ianuarie 1980.
Congresul al III-lea al Frontului Democrației și Unității Socialiste, 7-8 februarie 1985.
Al II-lea Congres al FDUS a adoptat Imnul Frontului Democrației și Unității Socialiste, pe muzica lui Ciprian Porumbescu, ale cărui versuri (adaptate) au fost tipărite greșit (la al patrulea vers din ultima strofa, in loc de „far”, fiind scris „făurar”) pe pliantele ulterior înmânate participanților la cel de-al III-lea Congres al FDUS, si ulterior corectate de mana..Pe verso figura IMNUL DE STAT AL RSR.
VERSO
Al IV-lea Congres al Frontului Democrației și Unității Socialiste, programat să se desfășoare în zilele de 8-9 februarie 1990, ar fi avut, conform celor stabilite in cadrul Plenarei din 26 octombrie 1989, următoarea ordine de zi
1. Raport privind activitatea organizatorică, politică și social-economică desfășurată de Frontul Democrației și Unității Socialiste și sarcinile care-i revin în vederea înfăptuirii hotărârilor Congresului al XIV-lea al Partidului Comunist Român; 2. Programul-Directivă aprobat de Congresul al XIV-lea al Partidului Comunist Român privind dezvoltarea economico-socială a României în cincinalul 1991-1995 și orientările de perspectivă până în anii 2000-2010; 3. Proiectul manifestului Frontului Democrației și Unității Socialiste pentru alegerile generale de deputați în Marea Adunare Națională și în consiliile populare; 4. Programul de măsuri pentru organizarea și desfășurarea alegerilor generale de deputați în Marea Adunare Națională și în consiliile populare; 5. Alegerea președintelui Frontului Democrației și Unității Socialiste; 6. Alegerea Consiliului Național al Frontului Democrației și Unității Socialiste.[mai mult…]
PLENARELE FDUS
Plenara Consiliului Național al Frontului Democrației și Unității Socialiste, 23 decembrie 1980,
Plenara Consiliului National al Frontului Democrației și Unității Socialiste, 23 mai 1985,
Plenara Consiliului Național al Frontului Democrației și Unității Socialiste, 28 martie 1986.
Pentru înregimentarea politica la „cauza socialismului si comunismului” a persoanelor care, din diferite motive, nu aderau sau nu erau membrii ai PCR, în cadrul Frontului Democrației și Unității Socialiste au fost înființate organizații ale democrației și unității socialiste. Decizia s-a luat in cadrul ședinței din 23 octombrie 1979 a Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R
Definite ca „organizații politice de masă, revoluționar-patriotice, care își organizează și desfășoară activitatea în cadrul Frontului Democrației și Unității Socialiste (F.D.U.S.)” – Organizațiile democrației și unității socialiste (O.D.U.S.) , au funcționat în Republica Socialistă România până în decembrie 1989. Conform statutului F.D.U.S., O.D.U.S.aveau misiunea de a „mobiliza și coordona eforturile întregii națiuni în vederea înfăptuirii orientărilor programatice ale P.C.R”.
O.D.U.S. au fost constituite pe baza principiului teritorial și al locului de muncă (întreprinderi, instituții, sate și cartiere); membrii O.D.U.S erau cetățeni cu vârsta de peste 18 ani, nemembri de partid, indiferent de naționalitate.
A III-a Conferința pe țară a Organizației Democrației și Unității Socialiste, urma să aibă simultan cu Congresul al IV-lea al Frontului Democrației și Unității Socialiste, respectiv în zilele de 8-9 februarie 1990.
Plenara Consiliului Național al Frontului Democrației şi Unităţii Socialiste din 26 octombrie 1989
a hotărât convocarea în zilele de 8-9 februarie 1990 a Congresului al IV-lea al Frontului Democraţiei şi Unităţii Socialiste şi, în cadrul acestuia, a Conferinţei a III-a pe ţară a Organizaţiei Democraţiei şi Unităţii Socialiste.
I. Congresul al IV-lea al Frontului Democraţiei şi Unităţii Socialiste să aibă următoarea ordine de zi: 1. Raport privind activitatea organizatorică, politică şi social-economică desfăşurată de Frontul Democraţiei şi Unităţii Socialiste şi sarcinile care-i revin în vederea înfăptuirii hotărârilor Congresului al XIV-lea al Partidului Comunist Român;
2. Programul-Directivă aprobat de Congresul al XIV-lea al Partidului Comunist Român privind dezvoltarea economico-socială a României în cincinalul 1991-1995 şi orientările de perspectivă până în anii 2000-2010;
3. Proiectul manifestului Frontului Democraţiei şi Unităţii Socialiste pentru alegerile generale de deputaţi în Marea Adunare Naţională şi în consiliile populare;
4. Programul de măsuri pentru organizarea şi desfăşurarea alegerilor generale de deputaţi în Marea Adunare Naţională şi în consiliile populare;
5. Alegerea preşedintelui Frontului Democraţiei şi Unităţii Socialiste;
6. Alegerea Consiliului Naţional al Frontului Democraţiei şi Unităţii Socialiste.
Congresul va adopta o Rezoluţie.
Lucrările Congresului se vor desfăşura în plen şi pe cele cinci comisii menţionate în Anexa 1, astfel încât să fie cuprinse şi dezbătute temeinic sarcinile care revin Frontului Democraţiei şi Unităţii Socialiste, organizaţiilor componente, pentru înfăptuirea hotărârilor adoptate de Congresul al XIV-lea al PCR.
II. La lucările Congresului al IV-lea al FDUS vor participa 3.125 de delegaţi, din care: 676 de delegaţi desemnaţi de conducerile centrale ale organizaţiilor componente ale FDUS şi 2.449 de delegaţi aleşi de conferinţele judeţene ale FDUS şi conferinţele judeţene ale ODUS, conform prevederilor art. 15. al. II din Statutul FDUS, potrivit normei medii de un delegat la 9.450 de locuitori din total populaţie. Din totalul delegaţilor judeţeni, 1.456 să-i reprezinte pe cei 4.155.000 de membri ai Organizaţiei Democraţiei şi Unităţii Socialiste, câţi se estimează a fi la 31 ianuarie 1990.
Compoziţia delegaţilor să fie asemănătoare cu cea de la Congresul al III-lea al FDUS, corespunzător Anexei 2. Repartizarea pe judeţe a delegaţilor aleşi de conferinţele judeţene este prezentată în Anexa 3, iar a delegaţilor pe organizaţii componente şi judeţe, în Anexa 4. La Congres vor participa ca invitaţi cadre de conducere din ministere şi instituţii centrale, repezentanţi ai oamenilor muncii din unităţi economice şi instituţii din municipiul Bucureşti.
III. Consiliul Naţional al Frontului Democraţiei şi Unităţii Socialiste, care va fi ales de Congresul al IV-lea al FDUS, va fi alcătuit din 537 de membri, cât cuprinde şi în prezent, din care 263 desemnaţi de conducerile centrale ale organizaţiilor componente, iar 274 de conferinţele judeţene ale FDUS, conform normei medii de un candidat la 90.000 de locuitori.
Pentru cei 537 de membri în Consiliul Naţional vor fi propuşi mai mulţi candidaţi şi se va avea în vedere ca cel puţin o treime din membrii nou aleşi să nu fi făcut parte din Consiliul Naţional al cărui mandat expiră. Repartizarea candidaţilor pentru Consiliul Naţional este prezentată în Anexa 5, iar în Anexa 6 repartizarea pe judeţe a candidaţilor desemnaţi de conferinţele judeţene ale FDUS. Propunerile privind structura pe categorii sociale a candidaţilor pentru Consiliul Naţional sunt cuprinse în Anexa 7. IV. Conferinţa a III-a pe ţară a Organizaţiei Democraţiei şi Unităţii Socialiste se va desfăşura potrivit prevederilor Statutului FDUS în cadrul Congresului al IV-lea al FDUS şi va avea următoarea ordine de zi: 1. Darea de seamă cu privire la activitatea politică, organizatorică şi cultural-educativă desfăşurată de organizaţiile democraţiei şi unităţii socialiste şi sarcinile care le revin în conformitate cu hotărârile Congresului al XIV-lea al Partidului Comunist Român;
2. Programul-Directivă aprobat de Congresul al XIV-lea al Partidului Comunist Român privind dezvoltarea economico-socială a României în cincinalul 1991-1995 şi orientărilor de perspectivă până în anii 2000-2010;
3. Alegerea Comitetului Central al Organizaţiei Democraţiei şi Unităţii Socialiste;
4. Adoptarea Rezoluţiei Conferinţei.
Conferinţa a III-a a ODUS să se constituie din 1.456 de delegaţi, membri ai ODUS, potrivit normei medii de un delegat la 3.040 de membri, din care 1.367 aleşi de conferinţele judeţene ale ODUS, iar 89 desemnaţi de organizaţiile componente ale FDUS. Comitetul Central al Organizaţiei Democraţiei şi Unităţii Socialiste, care va fi ales de Conferinţa a III-a pe ţară, să fie alcătuit din 245 de membri, cât cuprinde şi în prezent, propuşi de conferinţele judeţene ale ODUS, în funcţie de efectivul organizaţiei respective, potrivit normei de unu la 16.950 de membri.
Pentru cei 245 de membri în Comitetul Central să fie propuşi mai mulţi candidaţi şi să se aibă în vedere ca cel puţin o treime din membrii nou aleşi să nu fi făcut parte din Comitetul Central al cărui mandat a expirat. Repartizarea pe judeţe a candidaţilor, precum şi structura Comitetului Central al ODUS sunt prezentate în Anexa 8.
V. Premergător Congresului al IV-lea al FDUS şi Conferinţei a III-a pe ţară a ODUS să fie organizate adunările generale şi conferinţele organizaţiilor democraţiei şi unităţii socialiste, precum şi conferinţele FDUS şi ODUS teritoriale pentru dări de seamă, alegerea organelor de conducere şi respectiv a delegaţilor. Conferinţele FDUS şi ODUS judeţene, a municipiului Bucureşti, municipale, ale sectoarelor municipiului Bucureşti, orăşeneşti şi comunale să aibă următoarea ordine de zi: 1. Darea de seamă asupra activităţii politice, economico-sociale, organizatorice, cultural-educative desfăşurate de la alegerile anterioare şi până în prezent;
2. Planul de dezvoltare economico-socială în profil teritorial în cincinalul 1991-1995;
3. Program de măsuri pentru participarea Consiliului FDUS şi organizaţiilor de masă şi obşteşti componente – respectiv a Comitetului şi organizaţiilor democraţiei şi unităţii socialiste, la înfăptuirea hotărârilor Congresului al XIV-lea al PCR;
4. Alegerea Consiliului FDUS şi a Comitetului ODUS, a delegaţilor pentru conferinţele ierarhic superioare şi desemnarea candidaţilor pentru organele locale ale FDUS şi ODUS;
5. Alegerea delegaţilor la Congresul al IV-lea al FDUS şi la Conferinţa a III-a pe ţară a ODUS, desemnarea candidaţilor pentru Consiliul Naţional al FDUS şi Comitetul Central al ODUS (numai la conferinţele judeţene).
Adunările generale ale organizaţiilor democraţiei şi unităţii socialiste, conferinţele acestora vor analiza, pe bază de dări de seamă, în spiritul documentelor Congresului al XIV-lea al PCR, activitatea politică, economico-socială, organizatorică şi cultural-educativă desfăşurată de la ultimele alegeri, vor adopta programe de măsuri pentru înfăptuirea sarcinilor care le revin din hotărârile Congresului al XIV-lea al Partidului Comunist Român, vor alege noile organe conducătoare şi delegaţi pentru conferinţele ierarhic superioare.
VI. Adunările organizaţiilor democraţiei şi unităţii socialiste, conferinţele acestora, conferinţele FDUS şi ODUS teritoriale să se desfăşoare eşalonat, după cum urmează: – în perioada 15 decembrie 1989-20 ianuarie 1990, adunările şi conferinţele democraţiei şi unităţii socialiste din întreprinderi, instituţii, sate şi cartiere, precum şi adunările săteşti şi conferinţele comunale, orăşeneşti, ale sectoarelor municipiului Bucureşti şi municipale ale FDUS şi ODUS; – în zilele de sâmbătă, 27 ianuarie şi sâmbătă, 3 februarie 1990, conferinţele judeţene şi a municipiului Bucureşti ale FDUS şi ODUS.
Adunările şi conferinţele FDUS şi ODUS să fie constituite astfel: adunarea sătească a FDUS din 100-150 de delegaţi; conferinţele comunale ale FDUS şi ODUS din 200-400; conferinţele orăşeneşti, ale sectoarelor municipiului Bucureşti şi municipale din 250-500; conferinţele judeţene din 400-600, iar conferinţa municipiului Bucureşti din 500-700 de delegaţi. Delegaţii la toate categoriile de conferinţe, desemnaţi de conducerile locale ale organizaţiilor componente ale FDUS, să nu depăşească 35%-40% din numărul total, iar 35%-40% să fie membri ai ODUS şi 40%-50% femei. Arhivele Naţionale, Fond CC al PCR – Secţia Organizatorică, dos. nr. 45/1989
AMINTIRI DIN COMUNISM 