„Hristos este Omul Nou. Omul Nou este omul sovietic. Prin urmare, Hristos este sovietic!“ – Justinian Marina
Conform istoricilor și specialiștilor, ascensiunea la putere a lui Justinian Marina se datorează, într-o proporție covârșitoare, prieteniei sale cu Gheorghe Gheorghiu-Dej, primul lider al României comuniste.
Aceasta opinie se bazează pe relatările biografice, potrivit cărora, după evadarea sa din lagărul din Târgu Jiu, în 1944, Gheorghiu-Dej a fost ascuns de preotul Justinian Marina într-o casa parohială din Râmnicu-Vâlcea.
Gheorghe Maurer, cel care a organizat evadarea, declara: „după ce am trecut cu mașina* de Craiova, la vreo 30 de kilometri, ne-am oprit într-un sat unde-am fost găzduiți de un popă care a fost, și el, omul comuniștilor“.
Poziția pro-comunista a lui Ioan Marina este o consecința a confruntării directe „cu Puterea pe care a cunoscut-o in Rusia, unde clerul s-a opus guvernului și atunci misiunea bisericii a dispărut, iar școlile teologice au fost desființate, bisericile transformate în magazii sau în săli de cinematograf, iar 70.000 de preoți şi călugări au fost asasinați. Părintele a spus că nu vrea aşa ceva, dar căuta un mod ca Biserica să poată să își continue activitatea şi a reușit chiar să salveze de la închisoare mai mulți preoţi şi să înființeze parohii peste graniță, dintre care una în SUA“, – explica George Stan, colaboraționismul patriarhului Justinian Marina.
„Preotul Ioan Marina era şeful organizaţiei ţărăniste din judeţul Vâlcea” – spunea, la rândul sau, Dan Ciachir, într-un interviu preluat de evz, in martie 2017.
„Ion Mihalache l-a dorit pe preotul Ioan Marina episcop de Argeș, dar s-a lovit de opoziția lui Mihai Antonescu, pe care clericul îl înfruntase în calitate de reprezentant al preoților din ţară. Mihai Antonescu îi ceruse Patriarhului Nicodim să se lucreze și duminica și de sărbători, întrucât era război şi se cereau sporuri de producție. Preotul Ioan Marina a spus că aşa ceva nu se poate întâmpla, întrucât Biserica noastră ar fi descalificată din punct de vedere canonic și duhovnicesc„.
„În epoca interbelică, majoritatea preoților noștri erau doar absolvenți de Seminar. Or, Ioan Marina* absolvise și Facultatea de Teologie din București. În aceeași epocă, nu știu câți dintre clerici vor fi trecut granița, pe când preotul Ioan Marina a fost la Geneva în 1936 și la Paris în 1938„. – precizează Ciachir, punând accentul pe erudiția patriarhului.
citește si 
„PATRIARHUL ROSU” IN ARHIVELE C.I.A.
„UN SIMPLU PREOT DE TARA”
„În calitate de preşedinte al organizaţiei ţărăniste din Vâlcea (n.r. I. Marina) a mers la Geneva, alături de Titulescu, în cadrul unui protest politic la Liga Națiunilor, unde s-a cunoscut cu Împăratul Haile Selassie al Etiopiei, care l-a recunoscut atunci când i-a fost oaspete în Palatul Patriarhal, pe 29 septembrie 1964; singurul împărat care a vizitat România în secolul al XX-lea. Așadar, al treilea Patriarh al României nu era un simplu „preot de ţară”.”
„RIEN NE VA PLUS!”
Dupa episodul cu Dej, „Ioan Marina a venit la secretarul general al partidului, Ioan Hudiţă, viitor ministru în Guvernul Sănătescu, și i-a povestit cu loialitate cum decursese ascunderea lui Dej. Ajuns la București, îi făcuse acestuia o vizită, de faţă fiind și Ion Gheorghe Maurer, care avusese obrăznicia să-i propună șefia organizației comuniste din Vâlcea. Reacția preotului este una de indignare și atunci, ca să dreagă lucrurile, unul din cei doi lideri comuniști îl asigură că rușii n-au încredere în „partidele istorice” pe care le vor curăţa… Asta se întâmpla, repet, în septembrie 1944. Atunci a aflat preotul Ioan Marina că jocurile erau deja făcute şi că rien ne va plus!” – precizează Dan Ciachir.
Regele Mihai I i-a înmânat cârja de Mitropolit al Moldovei – ritualul făcea parte era „dintre privilegiile monarhilor noștri, cu rădăcini în legislaţia Imperiului Bizantin, alături de calitatea de episcop al trebilor din afară, pe care nu o mai deține astăzi în lume decât (tot) M.S. Regele Mihai I. Acesta a revenit în ţară din lunga sa vizită în Anglia (și în Elveția), pe 20 decembrie 1947, iar pe 22 decembrie, la Palat, cu ceremonialul cuvenit, a învestit trei ierarhi: pe Mitropolitul Justinian al Moldovei, pe Arhiepiscopul Firmilian al Craiovei şi pe Episcopul Sebastian al Maramureșului”.
„Instalarea noilor arhierei s-a făcut duminică, 28 decembrie 1947. Peste două luni, pe 27 februarie 1948, înceta din viaţă Patriarhul Nicodim la vârsta de 84 de ani. După trei luni în care este locțiitor de patriarh, Sfântul Sinod îl alege patriarh pe Justinian, care va fi întronizat pe 6 iunie 1948” – menționează Ciachir.
*…”DACĂ NU SE STRICA MAȘINA”
Se pare ca totul a pornit de la faptul ca automobilul cu care era transportat Dej spre București s-a stricat pe traseu.
„Anania povestea” – relatează Ciachir, „că ori de câte ori venea vorba despre evadarea lui Dej, Patriarhul Justinian repeta: „Maşina aceea, dacă nu se strica maşina…”. Reieşea că maşina în care se afla evadatul Gheorghiu-Dej s-a defectat în apropierea locuinței sale. Anania nu știa mai mult”
In memoriile sale, Gheorghe Apostol, „și îi dau crezare” (spune Ciachir), povestea ca, „în vederea aducerii lui Dej la București după evadarea sa din lagăr în noaptea de 13/14 august 1944, Ion Gheorghe Maurer a primit o sumă mare de bani ca să cumpere o mașină cu care Dej să ajungă la București”.
„Însă Maurer a mâncat o mare parte din bani și atunci a închiriat o mașină al cărei șofer era simpatizant comunist. Mai întâi, Maurer a întârziat câteva ore la întâlnirea cu evadatul de lângă Coloana Infinitului. După ce s-au urcat în mașină, la Târgu-Jiu, Dej, celălalt evadat și Maurer, mașina s-a stricat după câțiva kilometri de mers. Dintr-o comună de acolo, trecând peste dealuri, însoțiți de câteva călăuze, Dej și ceilalți au ajuns într-un târziu la Râmnicu Vâlcea”.
„Dacă Maurer cumpăra o mașină ca lumea, Gheorghiu-Dej și parohul Bisericii Sfântul Gheorghe din Râmnicu Vâlcea nu s-ar fi întâlnit niciodată„
„Tot aşa cum’ – observa Ciachir -„dacă preotul Ioan Marina nu ar fi fost văduv prin deces, nu se putea călugări și nu putea intra ulterior în ierarhia bisericească. Însă revin la evadare: am citit și versiunea oferită de răposatul Maurer doamnei Lavinia Betea într-un volum de dialoguri și mi s-a părut cusută cu aţă albă. Îl cred pe Gheorghe Apostol. Dej a petrecut zece zile la Vâlcea, în locuința părintelui Ioan Marina, și a ratat lovitura de palat din după-amiaza zilei de 23 august 1944, unde comuniștii n-au fost reprezentați de el, ci de Lucreţiu Pătrăşcanu şi de Emil Bodnăraş„.
citește si 
EVADAREA LUI DEJ
„PROVIDENȚIALUL PĂRINTE”
Pe 27 mai 2017, mai mulţi lideri religioşi ortodocşi şi istorici români (lideri ai Bisericii Ortodoxe Române, precum Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, membri ai Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) și ai Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER)) s-au întâlnit la Mănăstirea Dervent din Constanţa, in cadrul seminarului (inițiat de BOR) „Rezistenţa Bisericii Ortodoxe Române sub regimul comunist“, unde s-a discutat despre activitatea preoților dobrogeni în perioada comunistă.
Una dintre temele seminarului s-a axat pe „Providențialul Părinte Patriarh Justinian“, in dezbatere fiind mandatul primului lider al Bisericii Ortodoxe Române, Patriarhul Justinian Marina (1901-1977), instalat după instaurarea regimului comunist din România.
„PROVIDENȚA’ SI EFECTELE EI
Radu Preda, președintele Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc, a menționat că unii îl consideră bolșevic, iar alții sfânt pe Patriarhul Justinian. „Nu! A fost pur şi simplu providential! L-a trimis providența (n.r. și nu credem ca, prin „providența”, Radu Preda se referea la faptul ca Maurer a închiriat o mașina defecta pentru evadarea lui Dej), atunci când era nevoie de el, nici mai devreme, nici mai târziu. A fost omul potrivit la vremurile de prigoană. Orice formă de exagerare, într-o parte sau alta, contrazice complexitatea istorică“, a declarat președintele IICCMER, citat de adevarul.
„Reabilitarea lui Iustinian Marina înseamnă reabilitarea lui Stalin și Dej! – afirma teologul, scriitorul şi traducătorul Cristian Bădiliță, care, in 2017, critica ferm (pe Facebook) decizia „nomenclaturii BOR” de a-l reabilita pe controversatul Iustinian Marina.
„Dacă nu se convertesc imediat la Evanghelie, căpeteniile BOR vor sfîrsi mai rău decît Ceaușescu!”
El atrăgea atenția, in 2017, asupra ipocriziei BOR, precizând:
„Vă reamintim că nici acum, la aproape trei decenii de la Revoluție, BOR nu recunoaște în mod oficial martiriul numeroșilor preoți și călugări ortodocși dispăruți în bezna închisorilor comuniste. De asemenea, deși a primit solicitări repetate în acest sens, Patriarhul Daniel (asupra căruia planează mari semne de întrebare privitoare la activitatea de dinainte de ’89) refuză în mod constant să-i primească, în audienţă, pe reprezentanții foștilor deținuți politici.
*în 1932, la vârsta de 31 de ani, devine director al Seminarului Teologic din Râmnicu Vâlcea şi preot slujitor la catedrala episcopală din acelaşi oraş, apoi paroh al unei biserici centrale, pomenite mai sus.
Citește și:
AMINTIRI DIN COMUNISM 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.