Cu o săptămâna și un an înainte de mineriada din 13-15 iunie 1990, pe 7 iunie 1989, mai mulți compozitori și muzicologi din Capitală – printre alții, Dumitru Lese, directorul Uniunii, alături de Dumitru Lupu și Viorel Gavrilă, compozitori, au organizat, prin Uniunea compozitorilor și muzicologilor, „un ciclu de manifestări politico-educative pentru minerii din Valea Jiului”, o serie de concerte-spectacol numite „Dedicație specială”.
Acest eveniment este dedicat minerilor din Petroșani, Lupeni, Petrila, Aninoasa și Uricani, deoarece minerii „au dovedit […] dreptul omului la spațiu și libertate, la înțelegere, dragoste și omenie, la înflăcăratul sentiment al patriotismului.” – ne lămurește George Sbârcea, muzicolog.
„PACEA, MUNCA, PROGRESUL”
„Este în înfățișarea impresionantă a minerilor, cu căști pe cap și în salopete de muncă, ceva calm și masiv, ca și cum între ei și munte s-ar fi stabilit o tainică legătură, patosul acela care mai păstrează tainele codrului”.
„Epoca noastră, palpitând de viață tânără și de îndemnuri la acțiune i-a aflat dornici de muncă, gata în orice clipă să stea de vorbă cu epoca în care trăim și a cărei triplă lozincă este Pacea, Munca, Progresul.” – a mai declarat, cu aceasta ocazie, George Sbârcea
Citește și:
AMINTIRI DIN COMUNISM 
Pingback: MINERII SI PROPAGANDA (NEO)COMUNISTA | AMINTIRI DIN COMUNISM